Pcatul

de Tudor Arghezi

Pomul pe care Domnul l oprise Fcea de toate, i caise, Smochine, chitre, pere moi i prune, Cari de cari mai grase i mai bune, Castan cu fel de fel de crci, Cu flori, miresme i murmure. Cci n Paradis se mbinau deodat Tot bunti din lumea toat. S nu te-ndemne gndul: Ia i pap!. S nu i lase gura ap i s mai ii porunca minte A sfntului i bunului Printe? nger s fii, i tot i-ar fi dat brnci Inima vai s rupi i s mnnci, Necum s fii biat i fat, La pomul care da i ciocolat. Ei se uitau la poame, iar pe Copac se-ncolcise ispititorul arpe i ochii lui de m, aurii, i mpingeau s guste pe copii, Care ddeau copacului trcoale, Mcar din portocale; C se cojesc, mai mare dragul, Nejerpelite cu briceagul. Ce-or fi mncat, ce nu vor fi mncat, Destul c au czut n greu pcat. Ba de abia atunci, mi se pare, Li s-a deschis mai bine pofta de mncare i-au nvat la Raiul din pdure De-abia s sar legea i s fure.