FOAIA

9 IANUARIE 2009 româneascã 9

Într-o searã, în grãdina
de zarzavaturi a bunicilor,
s-a încins o ceartã mare.
Ceapa verde ºi usturoiul
s-au luat la harþã cu sala-
ta ºi spanacul, iar gulia, ar-
deiul, roºia, conopida ºi
varza, care erau niºte tine-
re rãsaduri, s-au trezit
amestecate în gâlceavã
fãrã voia lor. Morcovul,
pãtrunjelul, þelina ºi carto-
ful ºi-au vârât nasurile în
pãmânt ºi au tãcut chitic
pentru cã lor nu le plãceau
astfel de discuþii. Numai
fasolea s-a ridicat iute pe
par pentru ca sã vadã ºi
sã audã cât mai bine.
– Sunteþi niºte zbârcite,
striga plinã de nãduf Cea-
pa verde. Vã legaþi de mine
ºi de bunul meu vecin Us-
turoiul cã avem un miros
neplãcut, dar uitaþi cã ºi voi
aveþi defectele voastre.
– ªi care ar fi acestea?
întrebã Salata.
– Ha,ha,ha! Râse Ustu-
roiul. Te faci cã nu ºtiþi?!
Nu spunea ieri bunica
despre tine cã eºti amarã
ºi despre Spanac cã a îm-
bãtrânit?
– Gustul meu amãrui
este foarte sãnãtos, îi rãs-
punse jignitã Salata.
– Iar eu, chiar dacã sunt
cam trecut sunt la fel de
sãnãtos pentru cei care mã
consumã zise ºi Spanacul.
– Lasã-l frate! Strigã
Ceapa. În curând vor ple-
ca de lângã noi. ªtii bine
cã ei au o viaþã foarte scur-
tã.
– Cãpãþânoºilor! Zise
Spanacul.
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901
– Fiecare legumã se ru-
POVESTEA SÃPTÃMÂNII
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901212345678901
ºinã în felul ei ºi se grãbi
sã-ºi termine treaba înain-
te de culcare. În bucãtãriile
Lucia Muntean secrete ale frunzelor, vita-
minele ºi sãrurile minerale
Cearta legumelor aºteptau sã fie preparate
pentru hrana copiilor, dar
– Nu e frumos sã vor- încã sã vã respectaþi una nã de citit, Ceapa, Ustu- ºi a celor mari. ªi nu nu-
mai atât! Poezia trebuia în-
biþi aºa unii cu alþii, se bagã pe alta pentru cã nu ºtiþi roiul, Salata ºi Spanacul tã-
vãþatã de toatã suflarea
în vorbã Gulia. Dacã v-ar cât de importante suntem curã stânjenite. grãdinii, ca nu cumva vreo
auzi cineva ar spune cã noi legumele pentru viaþa – Aþi vãzut? Zise într-un legumã sã uite care îi este
sunteþi niºte legume fãrã oamenilor care ne seamã- târziu Ceapa. Mirosul meu rostul.
minte! nã ºi ne îngrijesc. Dacã ºi al Usturoiului nu face În felul acesta, tãcerea se
– Pe tine cine te-a invi- v-ar auzi copiii sunt sigu- rãu nimãnui. lãsa peste grãdinã ºi dimi-
tat sã vorbeºti? se rãsti la rã cã nu v-ar mai aprecia – Nici amãreala mea, neaþa când Razele soare-
ea Ceapa. atât de mult. zise Salata gânditoare. lui începurã sã se joace
Ardeiul sãri ºi el ca fript: – Care a fost lecþia pe – Ca sã nu mai vorbim printre straturi, Salata le
Cum adicã? Dacã sun- care am învãþat-o ieri? a despre frunzele mele, zise întrebã:
tem niºte tinere rãsaduri nu mai întrebat Ridichea. ºi Spanacul cu ferealã. – Vreþi sã învãþaþi o
putem sã ne spunem pã- – Ieri am învãþat despre – Ar fi cazul sã vã com- poezie? Dacã vreþi, sunt
rerea? Îmi pare rãu, sura- anotimpuri, zise încetiºor portaþi ca niºte legume se- gata sã vã ajut!
to! Gulia. rioase, le zise Ridichea ºi sã – ªi eu! zise Spanacul.
– Are dreptate Ardeiul, – Bine, zise Ridichea. Azi nu mai pierdeþi vremea cu – ªi noi, rostirã într-un
zise ºi Roºia care era tot vom învãþa despre ce în- vorbe goale. Nu aveþi de glas Ceapa ºi Usturoiul.
un rãsad. Dacã sunteþi mai seamnã legumele pentru lucru în aceastã searã? Ce ziceþi copii? Le aju-
mari, purtaþi-vã cum se sãnãtate. ªi ca sã le treacã Rãdãcinile voastre nu v-au taþi ºi voi pe Razele de soa-
cuvine! pofta de harþã celor patru adus încã ceva de care au re sã înveþe poezia despre
– Noi nu primim lecþii de împricinate vom învãþa o nevoie frunzele voastre? legume?
la niºte pricãjite de rãsa- poezie despre ele. ªi Ridi-
duri. chea începu sã citeascã:
– Lecþii? Tresãri din „Legumele toate, toate /
somn Ridichea. Ia te uitã, Sunt izvor de sãnãtate. /
am aþipit ºi am uitat de lec- Consumate zi de zi / De
þia de searã. Sã nu adoar- pãrinþi ºi de copii, / Ele sunt
mã nimeni pânã nu învã- pentru oricine. / O sursã de
þãm o poezie. vitamine. / Fiecare-n felul ei
– Da, da! Mai bine învã- / Îi ajutã cu temei: /
þãm ceva decât sã ne cer- Usturoiu-alungã boala, /
tãm strigã atunci Varza. Ceapa vindecã rãceala, /
– Cine se ceartã? Se Frunza verde de spanac /
mirã Ridichea. Este bunã la stomac; / Iar
Fasolea îi spuse pe ne- salata neapãrat / Face bine
rãsuflate toatã povestea ºi la ficat. Fierte, crude, toate,
Ridichea se mirã foarte toate, / Oricum ar fi con-
tare: sumate / Sunt izvor de sã-
Urât din partea voastrã! nãtate!
Se vede cã nu aþi învãþat Dupã ce Ridichea termi-

La cules de legume ªtiaþi cã…?

Kanga vrea sã prepare un ghiveci de legume ºi
i-a cerut ajutorul lui Iepurilã. Traseazã-i lui Iepurilã v Dacã ai cãlãtori de la
drumul corect cãtre Kanga, având în vedere cã, în un cap la altul al galaxiei
drumul sãu, trebuie sã culeagã numai legume. noastre – Calea Lactee –
cu viteza luminii, þi-ar tre-
bui 100.000 ani. Viteza lu-
minii, cea mai mare vitezã
cunoscutã, este de 300.000
km/sec.
v Pentagonul are dublu
numãrul de toalete de care
este nevoie. Când a fost
construit, legea impunea
bãi separate pentru albi ºi
negri.
v Grãdinile suspendate
din Babilon, sunt supranu-
mite ºi Grãdinile Semira-
midei, dupã numele legen-
darei regine a Babilonului.
Construcþia era compusã
din mai multe terase su-
prapuse, retrase succesiv,
pe care erau amenajate
grãdini cu o vegetaþie lu-
xuriantã. Grãdinile au fost
ridicate în colþul nord-es-
tic al palatului lui Nabuco-
donosor, lângã poarta
zeiþei Istar. La bazã aveau
forma unui pãtrat cu latu-
ra 123 m, înãlþimea maxi-
mã fiind de 23 m.
v Curcubeul este un fe-
nomen optic ºi meteoro-
logic manifestat prin apa-
riþia spectrului luminos
atunci când lumina se re-
fractã prin atmosfera su-
prasaturatã de vapori de
apã, de cele mai multe ori
apãrând dupã ploaie. Cur-
cubeul ia forma unui arc
roºu la exterior ºi violet la
interior. Secvenþa de culori
e cea a spectrului luminii
albe, adicã: roºu, portoca-
liu (oranj), galben, verde,
albastru, indigo ºi violet.
Lumina albã se separã în
diverse culori (lungimi de
undã) atunci când intrã
într-un strop de apã fiind-
cã roºul se refractã sub un
unghi mai mic decât albas-
trul. La ieºirea din strop,
raza roºie pãrãseºte stro-
pul sub un unghi mai mic
decât unghiul de refracþie
al razei albastre, iar sepa-
rarea culorilor realizeazã
curcubeul.