Otilia Dima

Palatul de Vanilie

Carte de povești-n bucate

Cum ar fi ca bucătăria să se transforme în Bucătăria unui Palat de Vanilie,
unde miroase, cum altfel a vanilie. Un loc plin de veselie unde te poți juca în
voie cu făina. Unde roșiile sunt vesele, dovleceii simpatici, ardeii sunt cei mai
buni dansatori, orezul prietenos, peștele prea gustos, brioșele vesele și
aromate, guliile fermecate, sfecla o mare chimistă și avocado chiar prietenos.
Nu-i așa că ar fi un loc minunat unde îți vine să gătești și să tot povestești?
A fost odată ca niciodată ... și de aici o lume întreagă se deschide. O lume
frumoasă, care celor mici le este atât de dragă. Și, poveștile pot fi spuse
oriunde, chiar și în bucătărie.

Cu un strop de imaginație putem găti alături de copii noștri și, nu le vom

prepara doar următoarea masă ci și amintiri pentru toată viață.

1
 Brioșa somnoroasă
Odată ca niciodată, într-un Palat de Vanilie, erau două ouă care doreau să se
joace într-un castron. Se jucau cu furculița și săreau până făceau deasupra
baloane mici.

- Hei, zise uleiul, vreau și eu să sar cu voi! Lingura, când îl auzi, îl ajută să
ajungă în castronul, care pentru ouă devenise trambulina preferată.

Și, uite așa, doua linguri de ulei, săreau peste cele două ouă și se jucau cu
mare poftă. S-au jucat cât s-au jucat, apoi li s-a făcut poftă de niște iaurt
cremos. Cu două linguri s-au săturat repede și s-au apucat iar de sărit în cas-
tron, cu și mai mare poftă, până au amețit de tot. Trei linguri de făină s-au
gândit să le mai potolească joaca, dar în castron era și mai multă veselie.
Ziceai că a venit Crăciunul și ninge peste tot ca în cele mai frumoase povești.
În Palatul de Vanilie poate fi Crăciunul în fiecare zi. Și, după ce a nins ca în
povești cu făină, au mai căzut spre final două lingurițe, și hai și-un pic, de praf
de copt.

Gata, joaca s-a sfârșit și este timpul ca totul să se cuibărească în forme fru-
moase de brioșă. Acum e timpul pentru fructe. Putem ascunde în povestea
brioșei piersici, caise, banane, afine, zmeură, portocale. Hai să vedem, care se
ascunde mai bine și se lasă mai greu ghicită?

Lăsăm fructele să se cuibarească bine în brioșe, în cuptor, vreo 20 de minute.

După ce joaca fructelor de-a v-ați ascunselea se termină; se termină și po-
vestea brioșei. Acum începe povestea princhindelului mâncăcios care nu
mai poate de poftă și abia așteaptă să muște din brioșele gătite de el.

2
Prichidelul mâncăcios poate fi chiar al vostru, mai ales dacă le preparați
împreună. Rețeta Brioșei somnoroase este foarte simplă: 2 ouă, 2 linguri de
ulei, 2 linguri iaurt gras, 2 lingurițe de praf de copt și hai și un pic, 3 linguri de
făină. Puteți să îi încurajați pe cei mici să hotărască ce fructe vor să adauge
sau ce arome noi. Puteți încerca cu aromă de vanilie, cu pudră de carob sau
chiar cacao, cu brânză ricotta sau cu stafide. Transformați, cu încredere,
bucătăria într-un laborator de experimente. Nu se știe ce gusturi și combi-
nații deosebite puteți descoperi alături de copilul vostru. Așa veți putea crea,
chiar, propria rețetă de familie. „Adunați” amintiri, pentru ei când vor fi mari
și pentru voi, când veți fi și mai mari și plini de dor. Nu ar trebuie să conteze
dezordinea din bucătărie sau dacă la final mănâncă sau nu. Ar trebui să
conteze doar timpul frumos petrecut împreună. Coaceți povești și invitați în
povestea brioșei personaje noi.

Poftă bună și multă imaginație!

3
 Familia Deget
Într-un oraș mic, pe strada Bujor-în-Obrăjor, la apartamentul 9, locuia familia
Deget. Aveau o casă frumoasă, în formă de farfurie, de culoare verde. Pe ușă
era desenată o broscuță cu ochi mari. Numele tatălui este domnul Deget
Mare iar al mamei doamna Deget Arătător. Cei doi aveau trei copii, pe care îi
iubeau foarte mult. Primului venit în familie, nu prea înalt de fel, s-au gândit
să îi pună numele Deget Mijlociu. Apoi, apăru în familia lor Deget Inelar,
fratele lui Deget Mijlociu. Îi alese acest nume pentru că de mic îi plăcea să se
joace cu bijuteriile mamei. Cei doi mai aveau un frate, cel mai mic, pe care
părinții l-au numit chiar Deget Mic.

Într-o duminică foarte călduroasă de vară, cei cinci s-au gândit să meargă la
pișcină, pentru a se răcori. Aveau să petreacă o după-amiază plăcută împre-
ună. Tocmai ce s-a deschis în oraș o pișcină de ou iar pentru că cei mici
adorau să se bălăcească, părea o idee extraordinară. Odată ajunși acolo,
familia Deget se aruncă în ea. Toți erau fericiți și se jucau fără oprire. Mama lor
le propuse să se mai odihnească un pic și să stea la soare, pe șezlonguri. Erau
niște șezlonguri foarte frumoase, în formă de tavă, numai bune să stai întins,
să te relaxezi și chiar să te bronzezi. Mama Deget, grijulie din fire, nu uită să îi
dea cu o "soluție" specială, pentru a le proteja pielea. Era un amestec foarte
bun din cașcaval cu semințe de susan. Astfel, cei cinci stăteau acum întinși
pe șezlonguri și leneveau sub soarele lui Cuptor.

La finalul unei zile minunate, s-au întors acasă, bronzați și fericiți.

4
Vă mai aduceți aminte de acel desert din copilăria noastră făcut din pâine
înmuiată în ou? Această povestea poate fi o reinterpretare a acelei rețete.
Puteți să adăugați în loc de cașcaval, mozzarella și roșii. De asemenea,
puteți să transformați povestea unei gustări, în povestea unui desert, și în
ouă să adaugați un strop de lapte și vanilie. Pentru această rețetă aveți
nevoie, în primul rând, de pâine și ouă. Pentru alte ingrediente puteți să îi
întrebați pe copii. Lăsați-i pe ei să decidă și pentru că este și o rețetă ușoară,
dacă sunt mai mari, pot chiar să o și prepare singuri. Dacă sunt mai mici,
puteți să îi lăsați, cu o furculiță, să bată oul. E o distracție încercată și garan-
tată, în bucătăria noastră. Și, este o rețetă care se face rapid. Le băgați în
cuptor și sunt gata, una-două. E ca o joacă. O joacă cu copii voștri.

Poftă bună și multă imaginație!

5
 Gulia fermecată
A fost odată ca niciodată un Palat de Vanilie, în care locuiau o Prințesă blon-
duță și mama ei. Ele adorau să stea în bucătărie și să încerce mereu rețete
noi. Fiecare masă era o surpriză. De multe ori, nici ele nu știau exact ce o să
iasă la final. Se distrau de minune iar fructele și legumele erau prietenele lor
bune.

Într-o zi, pentru că bucătăria Palatului de Vanilie se cam golise, cele două
s-au decis să plece la cumpărături. În timp ce se plimbau printre rafturi,
dintr-o dată se aude ceva.

-Hei, am vitamina C! Hei, am vitamina C! Heiiiiiii, chiar am, multăăăăă! Psttt,

tu mă auzi? Am multă vitamina C, sunt așa, un pic fermecată!

- Nu știu cine ești, și eu nu vorbesc cu străinii, îi spuse serioasă Prințesa

blonduță, celei care o striga de printre rafturi.

- Hei, hei, stai, atunci mă prezint: eu sunt Gulia și sunt personajul bun.

- Probabil, dar eu nu te cunosc.

- Bine, hai să facem cunoștință. Deci, eu sunt Gulia, tu cine ești?

- Eu sunt o Prințesă blonduță și locuiesc într-un Palat de Vanilie.

- O, ce frumos. Uite draga mea, eu sunt încă necunoscută pentru tine, dar ne
putem împrieteni și îți pot spune o vrajo-poveste! Mai ales că locuiești într-un
Palat, un loc numai bun pentru astfel de povești, pline de mister și vrajă.
6
- Mă faci să râd. O vrajo-poveste, ce o fi aia?

- Un fel de poveste fermecată, în care există o formulă magică și un cuțit cu

puteri extraordinare iar la final totul se transformă într-un prânz delicios.

- Ești un pic caraghioasă cu povestea ta, o să mă strige mama curând, așa că

ar trebui să o spui repede.

- Bine, bine, deci fii atentă. Era odată, că așa încep toate poveștile.

- Da, ca niciodată, asta știu și eu, spune repede mai departe.

- Gulia avea un cuțit cu puteri extraordinare și de câte ori spunea formula

magică tura-dura-mura-mira-pic-pic, se transforma în cubulețe. Ceapa curi-
oasă credea că ar putea și ea, dacă spune formula magică, să facă tumbe și
să se transforme în cubulețe. Dar, ce să vezi, plângăcioasa bucătariei, cum e
prea dolofană, nu se poate da bine peste cap și după un tura-dura-mu-
ra-mira-pic-pic, nu reușește să se transforme decât în niște solzișori mici și
pricăjiți. Solzișorii supărați ajung într-o cratiță unde era un pic de ulei și apă.
Un puișor fericit și bun la suflet îi vede și se duce să îi aline. Cum stăteau
împreună, vine dintr-o dată o ploaie peste ei și îi acoperă, nu glumă! Totul
arăta acum ca o piscină în care puteau înota toți, linistiți. Cubulețele de gulie
s-au gândit și ele să intre acum un pic în apă, o lingură de bulion a zis că vrea
și ea să se învârtă pe acolo iar o frunzuliță de busuioc s-a aruncat, ca de pe
trambulină, peste ei. Când joaca lor în apă s-a terminat, ghici ce a rămas în
loc? O mâncare delicioasă și sănătoasă pentru că așa sunt eu, o Gulie ferme-
cată, care are nevoie doar de un cuțit și o formulă magică, rostită de un glas
de pitic.

- Da, zise fetița: tura-dura-mura-mira-pic-pic.

7
- Aceasta a fost povestea și mă înclin, dragă Prințesă. Eu zic ca în această
seară, înainte de culcare să îi spui mamei tale povestea pe care ți-am spus-o
eu, și să încercați și voi să faceți vraja mea.

- Tura-dura-mura-mira-pic-pic, spuse ele în cor.

Sâmburele de adevăr din această poveste este că, într-adevăr, gulia are
foarte multă vitamina C. Este foarte bună și crudă, așadar pentru copiii
care mănâncă și așa legumele, merită să încercați. Pentru această rețetă
aveți nevoie de piept de pui, ceapă, o gulie, bulion și busuioc. Povestea cu
”mănâncă, e sănătos”, nu prea îi fascinează pe copii. Poate o vrajă, poate
niște puteri extraordinare pe care le au doar legumele și fructele, îi vor con-
vinge mai mult. Inventați cuvinte și formule magice prin care mâncarea se
transformă dintr-o masă normală, într-una specială. Ora de masă poate fi
și ora de povești. Inventați-le voi! Povestea guliei, e doar un exemplu. Puteți
să schimbați povestea și vraja cum vreți, important este să smulgeți
zâmbete celor mici.

Poftă bună și multă imaginație!

8
 Orezul cu mulţi prieteni
Se apropie ora prânzului în Palatul de Vanilie. Mama Prințesei blonduțe se
gândi la un orez delicios, cu legume. O idee bună pentru a găti împreună.

- Astăzi, mă gândeam să pregătim împreună un orez delicios, îi spuse mama.

Ce zici?

- Hmmm, nu stiu, răspunse fetița strâmbând din nas.

- Am putea să ne jucam de-a “cu ce seamănă”. Va fi distractiv! Prințesa blon-

duță era cam nedumerită și aștepta ca mama ei să înceapă jocul.

- Uite, avem nevoie de orez. Hai să vedem, cu ce seamănă oare? Mie îmi place
să le spun bobițe de rouă.

- A, nu, mie mărgeluțe, spuse cu entuziasm fetița. Îmi plac foarte mult
brățările. Prietenul meu Alex cred că ar spune că sunt dinozauri mici. Știi, lui
îi plac foarte mult dinozaurii. El vede dinozauri peste tot. E amuzant.

Se pare că fetița se prinse repede în jocul mamei. Ele se distrau de minune.

- Mai avem nevoie de o ceapă. Cu ce seamănă oare?

- Cu un soare, spuse plină de entuziasm fetița. Pentru că e aurie. Un soare

plângăcios. Ție iți dau lacrimile când o tai.

- Bravo, te descurci foarte bine la jocul acesta. Uite, un morcov acum.

9
- Și spanacul?

- Un omuleț verde ca o frunză, spuse razând.

- Ce omuleț caraghios. Uite, am putea să mai punem niște broccoli.

- A, știu, e simplu. Parcă e o tufă cu pălărie.

- Punem și ciuperci?

- Daaa. Care seamănă cu niște umbre ...

- Umbreluțe, spuse și mama, odată cu fetița. Și dacă le tăiem seamănă cu

niște ...

- Urechiușe, ghici repede Prințesa blonduță, care se descurca tot mai bine la
acest joc.

Acum toate ingredientele ajung în oală iar cât se prepară, Prințesa cu mama
ei au timp să mai povestească despre aventurile jucăriilor din dormitorul
Palatului de Vanilie.

-Este gata, îi spuse mama. Cine vrea să guste? Avem o mâncare de mărge-
luțe cu un soare plângăcios, un pic din nasul omului de zăpadă, niște omuleți
verzi ca niște frunze, o tufă cu pălarie și urechiușe.

- Cred că e delicios! strigă prințesa blonduță, de se auzi în tot Palatul.

- Am uitat să îi dăm un nume, îi spuse mama.

- Aaa, poate orezul cu mulți prieteni.

10
Aceasta a fost povestea unui prânz delicios, gătit în joacă. Orezul are, se pare,
mulți prieteni.
La voi în bucătărie cu cine s-a împrietenit?

Prepararea unui orez cu legume poate fi o distracție pe cinste și un

moment foarte bun pentru a învăța legumele. Unde mai pui că le pune și
creativitatea la lucru. Iar lor le place să își imagineze tot felul de personaje și
întâmplări. Ei au creativitate în stare pură. Îndrăznesc să vă sfătuiesc, să
profitați de ea. Veți afla lucruri uimitoare de la ei și bine ar fi, chiar să îi
încurajați să nu o piardă. Îi va ajuta atât de mult când vor crește. Pentru
această rețetă aveți nevoie de orez și multe legume.

Poftă bună și multă imaginație!

11
 Brioșa care a împăcat oul
Este mare supărare în familia Ou. Știți, de obicei, albușul și gălbenușul nu se
despart și se înțeleg foarte bine. Împreună fac cele mai bune omlete, cele
mai bune clătite, cele mai bune brioșe, în fine, multe prăjituri și mâncăruri
delicioase. Sunt de nedespărțit cei doi și se pare că fac o treabă foarte bună.
Azi-dimineață nu știu ce s-a întâmplat. Albușul s-a trezit cu o falcă-n cer și
una-n pământ, că el vrea să fie singur, că e alb, pufos ca neaua și se poate
descurca și singur. Vrea să se separe de gălbenuș și să fie pe cont propriu.

- Uite, vezi, cu cât sar mai mult cu atât devin mai pufos. Sunt alb ca zăpada și
pufos ca un nor. Tu nu poți să fii ca mine, suntem prea diferiți. Nu cred că mai
trebuie să fim așa uniți mereu.

Într-o altă parte a bucătăriei, gălbenușul supărat, nu știa cum să îl convingă

pe albuș că separat nu se pot descurca prea bine în bucătărie. Și, le stă și mai
bine împreună. "O fi el pufos dar eu sunt cremos și delicat. Ne completăm
foarte bine. Ce l-o fi apucat în această dimineață, chiar nu înțeleg. Mereu
ne-am înțeles bine și acum, ce fac eu acum?", se gândea gălbenușul, printre
suspine. Din dulap, o formă de brioșă îi auzi pe cei doi și se duse la gălbenuș
să vorbească cu el.

- Am eu o idee. Stăteam acolo în dulap și l-am auzit pe albuș. Stai liniștit și ai

încredere în mine. O să îmi reușească planul. Când sări din dulap luă după ea
niște zahăr, un strop de vanilie, un pic de lapte și niște făină. Pe gălbenuș îl luă
de mână mai întâi zahărul și vanilia. Cum îl consolau, un miros minunat
invadă bucătăria.

12
- Ce se simte? De unde vine parfumul ăsta? întrebă albușul.

- De acolo, îi răspunse forma de brioță, de la fratele tău gălbenușul. E de la

vanilie.

-Și laptele, și făina? Unde se duc?

- Tot acolo. Pregătim ceva bun.

- Hei, prafule de copt, strigă albușul. Stai pe loc, vino la mine!

- Nu pot, eu cu gălbenușul trebuie să mă amestec. Vrem sa făcem ceva bun,

îi răspunse praful de copt.

- Nu e corect, se bosumflă albușul, uite ce frumos sunt. E ca și cum ați zbura

printre nori dacă v-ați juca cu mine.

- Da, așa este, ești foarte frumos, îi răspunse forma de brioșă. Dar, ai fi și mai
interesant dacă ai veni alături de noi. Dacă rămâneți supărați, unul aici, altul
dincolo, nu am mai putea face nimic bun pentru prichindeii pofticioși. Tu aici
pufos, el acolo cremos. Și atât. Uneori, lucrând în echipă îți poți pune în
valoare mai bine calitățile. Iar voi lucrați foarte bine împreună. Eu mă gân-
deam la niște brioșe foarte bune. Ce zici? Hai și tu cu noi. Împăcați-vă! Hai să
facem ceva bun împreună. Dați mâna și haideti cu mine în cuptor.

Până la urmă albușul cedă la insistențele formei de brioșă. Nu foarte convins,

se amestecă cu gălbenușul și celelalte ingrediente și forma de brioșă îi luă și
îi băgă în cuptor. Cât au stat acolo, au avut destul timp să se gândească la
ceea ce s-a întâmplat, să discute și să se împace. La final au ieșit niște brioșe
fantastice și pufoase.

13
- Vedeți dacă v-ați împăcat? le-a spus forma de brioșă. Împreună ați reușit să
vă transformați în ceva delicios. Să nu vă mai certați, nu are rost. Sunteți niște
ouă minunate și avem nevoie de voi în bucătărie, împreună.

Smântâna asistă la împăcarea lor și se gândi să le croiască niște costume de

sărbătoare pentru petrecerea de împăcare. Croi niște rochii foarte frumoase
din banane și fructe de pădure.

- Gata, uite ce frumoase sunteți acum. Să înceapă petrecerea de împăcare!

Ce minunată e o casă în care miroase a ceva copt și bun. Și, câtă veselie este
când pregătiți ceva bun alături de copii. Brioșele sunt un desert foarte ușor,
care se prepară repede. Pentru această rețetă aveși nevoie de ouă, făină,
lapte, zahăr, esență de vanilie, praf de copt.

Puteți adăuga bucăți de fructe sau fulgi de ciocolată pentru copii mai mari.
Le puteți lăsa și simple ca cele din povestea noastră și să le faceți o cremă
din fructe cu smântână. Puteți folosi orice fel de fructe, după preferințele
voastre. Smântâna o puteți înlocui și cu brânză ricotta. Va ieși o cremă care
curge, să vă așteptați la mustăți colorate după ce le mâncați.

Pentru o porție de brioșe (6-8 în funcție de forma de briosă) eu folosesc două

ouă. Restul ingredientelor sunt din ochi. Ouăle se bat separat. Vă puteți
distra cu cei mici cu albușurile bătute până trec testul castronului. Adică,
dacă întoarceți castronul cu albușurile bătute, nu trebuie să cadă. Cine are
curaj să pună castronul deasupra capului? Toate ingredientele se
amestecă cu gălbenușurile și la final ușor, se încorporează și albușurile
spumă. Puteți adăuga în compoziție și un pic de unt topit și răcit. Ies foarte
bune și așa. Parcă un pic mai pufoase.

14
Încercați doar. Jucați-vă în bucătărie. Dincolo de momentul plăcut petrecut
alături de copii, le oferiți la final și un desert făcut în casă. În acest fel, voi
controlați cantitatea de zahăr pe care o adăugați.

Poftă bună și multă imaginație!

15
 De-a v-aţi ascunselea
O roșie micuță și drăguță avea chef de joacă. În bucătărie, o Prințesă blon-
duță, la fel de mică și drăguță ca roșia, stătea cuminte la masă. Roșia intră în
vorbă cu ea, cu gândul că ar fi un partener bun de joacă.

- Am văzut că stai așa liniștită pe scaun, mă gândeam poate ai vrea să te joci.

- Cu cine să mă joc?

- Cu noi, legumele din bucătărie. Eu am chef să mă joc de-a v-ați ascunselea,

ce spui?

- Bine. Și cum o să ne jucăm? întrebă un pic nedumerită fetița.

- Hei, legumelor, veniți pe masă. Avem aici o fetiță care vrea să se joace și mă
gândeam la jocul “de-a v-ați ascunselea”. Punem o tigaie pe foc cu un pic de
ulei de măsline, un strop de apă, apoi pe rând defilăm, să ne vadă fetița. Stăm
un pic în tigaie, ea numără până la zece, apoi ne așezăm pe farfurie și ea
trebuie să guste apoi, să ne ghicească.

- Daaa, hai, strigară toate în cor. Prințesa blonduță părea încântată de joc și
de prietenii ei din bucătărie.

Roșia se autopropuse prezentatoarea defilării.

- Mare atenție, prima la defilare este ceapa. Te așteptăm și poți să ne spui și

câteva cuvinte despre tine.

16
- Eu sunt ceapa dolofana, galbenă sau roșie, plângăcioasă și dulceagă.

- Mulțumim pentru prezentare. Aplauze și pentru usturoi acum.

- Eu sunt usturoiul, înțepător și foarte atrăgător. Cu un miros și un gust

aparte, nu ai cum să nu mă ghicești.

- Frumoasă prezentare domnule Usturoi. Împreună vin cartoful alb și cartoful

dulce.

- Mda, nu suntem rude dar ne înțelegem. Eu sunt alb, mai făinos iar eu porto-
caliu și mai dulce. Doi gustoși.

- Bravo, mulțumim. Domnule Morcov te așteptăm!

Prințesa blonduță aplauda veselă și foarte atentă la toate legumele, pentru a

le ghici ușor, la final.

- Eu sunt morcovul, gustos și sănătos, prietenul copiilor încă de la primele

mese. Mă recunoști ușor, trebuie doar să fii atentă la culoare mea. Sunt cel
mai portocaliu.

Conopida și un ciorchine de broccoli stăteau pregătiți să defileze zâmbind,

fără prea multe prezentări, ca nu cumva să se răzgândească Prințesa blon-
duță și să nu se mai joace cu ei.

- V-am văzut dar hai, treceți repede. Sunteți cam insistenți să apăreți mereu
în mâncarea mea! spuse mustăcind fetița.

- Acum ar trebui să vină ardeiul roșu!

17
- Vin, vin. Sunt roșu și crocant, dulce și gustos. Bun și crud, bun și în tigaie.
Sunt sigur că o să îți facă plăcere să mă ghicești.

- Vreau și eu, se auzi din cămară. Era o sfeclă roșie foarte caraghioasă.

- Oooo, și tu erai pe aici, zise fetița. Hai, îmi place de tine pentru că ai o culoare
foarte frumoasă.

Rând pe rând au defilat păstăile de fasole, care au făcut un întreg spectacol

spre amuzamentul fetiței, dovlecelul și vânăta, prietenii ei foarte buni de care
se bucură nespus când îi văzu, mazărea grăbită, câteva boabe de porumb
hazlii și la final și roșia mică și drăguță se făcu nevăzută în tigaie.

Prințesa închise ochii, numără până la zece și așteptă ca legumele să se

așeze în farfurie. Oare câte legume va ghici? Va ghici repede dovlecelul? Sau
mai repede ardeiul?

Legumele pot fi și ele amuzante. Măcar ne putem

juca cu ele și la final ... mai vedem. Importantă e
uneori și atmosfera din bucătărie. Ar trebui să
încercăm să ne jucăm și să transformăm legumele
în personaje simpatice. Poate, într-o zi chiar vor
deveni prietene bune ale copiilor.
Pentru această rețetă aveți nevoie de cât mai multe
legume. Le puteți transforma apoi într-un ghiveci
delicios.

Poftă bună și multă imaginație!

18
 Un dovleac și o dorinţă
Era odată un burtos portocaliu, un pic caraghios la aspect care stătea singur
într-o grădină peste care aproape că se așternuse iarna. Era cam singur. El și
doar câteva frunze colorate de toamnă. O toamnă care era pe ducă. Îl bătea
vântul, care și el se înăsprea de la zi la zi. Dovleacul înfrigurat și bătut de vânt
nu se gândea decât la un loc cald, numai bun să se dezmorțească și el.

"Offff, ce bine mi-ar sta acum într-o supă caldă și cremoasă. Ce bine mi-ar fi,
mult mai bine decât în grădina asta rece. Aș sta în cuptor și aș face saună
până m-aș moleși de tot. Între timp, prietenii mei cartoful, morcovul, ardeiul,
țelina și ceapa s-ar duce să facă o baie caldă. După ce se înmoaie și ei bine, îi
iau cu mine și pe usturoiul pișcăcios și pe untul mereu moleșit, și ne-am
amesteca cu toții. Of, ce bine ne-am ține de cald. Unii lângă alții, toți prieteni,
și ce bine am mirosi ... minunat. Stilistul nostru, adică blenderul minune,
ne-ar aranja frumos la final, și pentru că este talentat, imediat ne va transfor-
ma în cea mai bună, aromată și caldă supă. Ce viață de dovleac aș avea și eu
dacă nu aș mai sta mult în grădina asta. Mi-e frig, aproape că a venit iarna, nu
vreau să mă prindă zăpada pe aici."

Și, în timp ce burtosul portocaliu, tot mai zgribulit, se gândea la o casă primi-
toare în care să trăiască și el într-o supă bună, o fetiță blonduță, dintr-un
Palat de Vanilie, îi spusese mamei ce bine ar fi să încerce un gust nou, cum
ar fi dovleacul colorat. A tot văzut ea peste tot caraghioși din ăștia cu burtă,
unii chiar și cu un gât mai lung, alții bondoci, dar nu a încercat niciodată
până acum să vadă cât de buni sunt. Așa se pare că, în curând, dorința
dovleacului se va împlini iar povestea lui va avea un final fericit. Că, doar așa
sunt poveștile, nu? Dovleacul ajunge supă și supa într-o burtică de copil
fericit.
19
Aceasta este povestea unei supe de toamnă, delicioase. Puteți măcar să
încercați, să vedeți dacă se potrivește cu gusturile copilului vostru. Dacă nu,
nu-i nici un bai. V-ați ales cu o poveste frumoasă și un moment vesel și
relaxant petrecut cu copilul. Și, dacă vouă vă place supa, o să vă rămână
toată numai pentru voi, dragi părinți. Pentru această rețetă aveți nevoie de
dovleac, cartof, morcov, ardei, țelină, ceapă, usturoi și unt. Când le pasați cu
dovleacul alegeți voi, dacă puneți doar cartof sau și din restul legumelor pe
care le-ați pus la fiert. Eu am încercat în ambele variante și iese foarte bună
supa cremă, oricum. Țelină se pune foarte puțină, doar pentru un strop de
aromă, mai ales că ea are un gust foarte puternic. Usturoiul și untul se
adaugă la final când o puneți în blender pentru a o pasa. Adăugați zeama
de la legume, în funcție de cât de groasă vreți să iasă supa. Să îi încurajați
pe copii să vă ajute în bucătărie. Și, cine știe, poate în această poveste vor
deveni eroii care vor salva dovleacul de frig.

Poftă bună și multă imaginație!

20
 Cine pleacă din Palatul de Vanilie?
Vine câteodată un moment important în viața copiilor noștri: marele NU.

Nu vreau din asta, nu îmi place asta, nu are gust bun asta, nu are culoarea
care îmi place, nu miroase cum vreau eu ... NU, pe scurt.

M-am gândit, dacă tot e cu Nu, să așteptăm doar să treacă și în timpul acesta
să ne distrăm. Cum ar fi să le scriem, împreună cu cei mici, scrisori de adio
ingredientelor care nu mai sunt pe gustul lor. Dacă ei nu știu încă să scrie, îi
puneți să vă dicteze și le redactați voi în locul lor. S-ar putea să auziți povești
interesante de la ei. Și, poate chiar veți înțelege mai bine de ce nu le place o
anumită legumă sau un anumit fruct.

Și, cum ar fi dacă ar primi și răspuns, la scrisorile lor de adio. Cu siguranță asta
nu îi va convinge să mănânce, dar cel puțin, vă amuzați alături de ei și treceți
cu zâmbetul pe buze, peste perioada lui NU. E drept, s-ar putea să scrieți
scrisori lungi și multe. Dar, va trece și momentul acesta, toate trec și veți
rămâne cu amintiri frumoase, pe care le puteți reciti.

De la noi din Palat au plecat mazărea, cartoful și ficatul.

Mazărea printre suspine îi scrise Prințesei blonduțe: Sunt ca o perlă. Am o

culoare frumoasă și un gust dulceag. Sunt o bobiță de mazăre și cred despre
mine că sunt elegantă, drăguță și bună la gust. Dar tu, niciodată nu prea ai
fost interesată de mine. Mi-ar fi plăcut să fim prietene, dar ești prea greu de
convins, așa că eu renunț. Nici mâncărica mea nu te-a impresionat și nici

21
piureul delicat nu te-a făcut să cedezi. Poate, mai încolo ne vom revedea și vei
avea sentimente mai bune pentru mine. Cu bine, dragă Prințesă.

Ficatul, se pare că a fost cel mai afectat și a cam plecat cu inima frântă: Draga
mea Prințesă, am fost buni prieteni iar pate-ul de casă părea să fie preferatul
tău. Îl mancai singură, cu mânuțele tale mici. Câteodată încercai să mă
mănânci cu sos de roșii. Deschideai gurița și râdeai. Până într-o zi. Nici măcar
nu ai mai vrut să mă atingi, ce să mai spun de gustat. Pur și simplu, ai spus
gata și relația noastră s-a terminat. Mi-ai frânt inima și credeam că ne vom
înțelege bine mai mult timp, poate pentru totdeauna … dar, o să mai fim noi
vreodată prieteni?

Cartoful a fost cel mai supărat și a plecat așa,

cam cu o falcă-n cer și cu una-n pământ: Știi ce
draga mea, eu nu înțeleg cum te poți strâmba
când mă vezi. Credeam că sunt prietenul tuturor
piticilor, spre disperarea mămicilor, dar cu tine
nu e chip. Nici la cuptor, nici fierți, nici piure, nici
mâncărică. Nimic, nimic. Chiar sunt furios. Da,
exact, sunt un cartof bosumflat și supărat. Știi ce,
nici măcar nu mai încerc să te conving. Dis-
cutăm noi peste câțiva ani, dar să nu vii cu scuze
atunci, cu auzi, eram prea mică, nu știam. Să nu
te aud. Scuze nu mai accept.
Mult succes prințeso!

22
 Sfecla și ora de chimie
Bucătăria Palatului de Vanilie se transformă într-un laborator de chimie iar
Prințesa blonduță este invitată să stea la masă și să fie foarte atentă. Pentru
această lecție demonstrativă, sfecla a pregătit un cuțit, niște apă, puțin unt, o
bucățică de pui și o eprubetă modernă. E drept că seamănă un pic cu un
blender, dar, doar un pic.

- Draga mea, noi suntem acum într-un laborator de chimie, un loc unde
facem experimente. Astăzi o să îți arât cum tot ce se atinge de mine se trans-
formă în roșu. Punem această apă pe foc. Uite, pune mâna pe mine. Vezi ce
tare sunt? O să mă arunc în apă, o să stau un pic acolo și la final apa își va
schimba culoarea iar eu o să mă înmoi foarte tare.

Gata, vino mai aproape să vezi. Apa este acum roșie, ai putea să o folosești la
pictat, când te joci tu cu pensulele tale iar eu, pentru că acum sunt moale, aș
putea să mă transform într-o pastă roșie. Poți să mă atingi, să te convingi.
Acum punem în această eprubetă modernă o bucățică de unt. Hai, te rog să
mă ajuți. Așaaaa. Apoi, adăugăm această bucățică de pui și hop, fă loc, să mă
arunc și eu. Acum, tu poți apăsa pe butonul ăla mare. Gata, gata, poți opri.
Uite vezi, nimic nu mai e cum era și totul s-a transformat în roșu. Nu mai e
nici untul, nu mai e nici puiul și nici eu nu mai sunt rotundă și dolofană. Sunt
moale și fină, și mai am și o culoare foarte frumoasă. Și, poți să încerci să vezi
și ce gust am acum. Numai încearcă, doar puțin că s-ar putea să te transform
și pe tine într-o prințesă roșie. Ți-am spus doar, tot ce ating, se transformă în
roșu!

23
Un piure de sfeclă cu pui. Până aici nimic spectaculos. Dar, dacă le-am
propune să facem un piure roșu. Oare ce părere vor avea? Un piure roșu,
delicios! Pentru această rețetă aveți nevoie de sfeclă roșie, unt și piept de
pui. Încercați un altfel de piure, colorat dar și foarte sănătos.

Poftă bună și multă imaginație!

24
Mic dejun pentru cei mici, cu ovăz
Vai ce dimineață este! Nu, nu, nu am chef de povești, nu am chef de nimic.
Fără povești în Palatul de Vanilie, atât de dimineață. Vă spun eu pe scurt.
Sunt ovăzul și sunt foarte somnoros. Nu am nevoie decât de niște apă. O
puneți pe aragaz și gata. Mă lăsați în pace. Vreau să stau în apă, așa cum stați
voi vara la pișcină, cu un baton de scorțișoară. Atât și nimic mai mult. De la
miros se trezește și Prințesa blonduță, mai somnoroasă decât mine. Un pic
de unt după ce încep să mă îngroș, un pic de lapte și gata sunt. Într-un
castron, alegeți voi culoarea și, hai la masă!

Aceasta este povestea foarte scurtă a unui mic dejun sănătos pentru prichin-
dei minunați și somnoroși. După ce mâncăm, mai discutăm și mai stăm și la
povești. Cum? Să stau? De ce să stau? Of, nu știți câtă apă. Am înțeles, m-am
grăbit, v-am spus că sunt mai somnoros în această dimineață. Dublu
cantității de ovăz. Acum e gata, da? Cred ca toata lumea a înțeles.
Acesta chiar este un mic dejun care se prepară rapid.
Pentru dimineți în grabă, ceva foarte sănătos.
Pentru această rețetă aveți nevoie de fulgi de ovăz,
scorțișoară, unt, lapte. Datorită scorțișoarei are o
aromă și un gust bogat, care cu siguranță îi va
încânta pe cei mici. Scorțișoara este și un aliment
foarte bogat în antioxidanți, așa că ați putea să o
strecurați și prin alte rețete pentru a da aromă și a
mai diminua cantitatea de zahăr.
Fulgii de ovăz merg foarte bine cu afine sau mere.
Poftă bună și multă imaginație!

25
 Reţeta domnului Păstrăv
A fost odată un peștișor drăguț, care își dorea foarte mult să devină un prânz
delicios pentru un pitic voinic. Știa despre el că este bun, sănătos, gustos;
deci ar avea toate calitățile pentru a ajunge în Palatul de Vanilie. Știa și o
rețetă bună cu roșii, usturoi și ceapă.

Cât ar sta el la cuptor, cu câteva felii de lămâie și usturoi, poate și o frunză de

dafin, deasupra pe aragaz, într-un pic de ulei de măsline și o picătură de apă,
niște usturoi și niște ceapă s-ar învârti într-o oală, după o lingură de lemn.
Apoi, mărunțită bine, roșia s-ar alătura și ea. Amestecăm, amestecăm, mai
picurăm apă, amestecăm, scăpăm un praf de sare, o boare de piper, ames-
tecăm și gata.

Destul a stat și peștele în cuptor, îl scoatem, îl facem bucățele și îl amestecăm

în sos. De aici, pe farfurii frumoase pentru pitici.
Peștele este sigur că este o rețetă foarte ușor de preparat și foarte bună. La
cât a laudat-o, după cum putem vedea, merită măcar să încercăm. Ia să
vedem, domnule Păstrăv, dacă ai dreptate!
Pentru această rețetă aveți nevoie de pește,
ceapă, usturoi, roșii și condimente. Puteți
adăuga în sosul de roșii cimbru, oregano, roz-
marin sau busuioc. Dacă peștele este pe gustul
copilului dumneavoastră, puteți încerca
această poveste-n bucate. Va ieși un prânz
delicios.
Poftă bună și multă imaginație!

26
 Avocado cel înfumurat
Aceasta este povestea unui avocado înfumurat, care credea despre el că
merită un loc aparte în bucătărie. În schimb, primește o lecție prin care
învață să împartă un bol de salată. Sunteți curioși să aflați despre ce este
vorba?

Era un avocado înfumurat, foarte sigur pe el pentru că se credea cel mai

sănătos și plin de vitamine și niciodată nu voia să împartă locul în bucătărie
și cu alte legume sau fructe. În frigider sau în coșul de fructe de pe masă,
mereu se certa cu toți, pentru a prinde un loc în față. Voia să fie sigur că
Prințesa blonduță îl vede pe el primul. Era liniște în bucătărie și din frigider se
tot auzeau vorbe. Ce să fie?

- Ai putea să te dai mai încolo, îi spunea răstit o roșie domnului Avocado. Mă

vei strivi, tot te lași așa pe mine.

- Ei, tu să te dai mai încolo dacă îți este teamă că te voi strivi, îi răspunse
mândru Avocado.
La un moment dat ușa frigiderul, din care se tot auzeau vorbe, se deschide.
Era mama Prințesei blonduțe care puse mâna pe o roșie, pe un castravete,
pe o salată, pe o bucată de mozzarella și când dădu să închidă ușa frigideru-
lui, se gândi să ia și avocado de pe raft.

- Aha, în sfârșit, știam eu că dacă o să îmi fac loc în față o să mă aleagă și pe

mine, își spuse cu mândrie Avocado.

27
Fetița spălă legumele iar mama se apucă să taie cuburi mozzarella și avoca-
do-ul. Se gândea să pregătească un bol de salată, numai bun pentru o gus-
tare. Apoi a tăiat roșiile cubulețe și castravetele felii subțirii iar fetița rupse
frunzele de salată și le puse pe toate într-un bol.

-Heiiii, da ce faceți voi, cum puneți toate astea peste mine. Eu sunt foarte
sănătos și așa, nu pot să împart locul ăsta din bol cu nimeni. Heiii, voi chiar nu
mă auziți? Ce faceți?

Dar, se pare că nimeni nu îl auzea, de data asta, pe Avocado-ul supărat. Fetița

amestecă cu o lingură în bol și un cubuleț de avocado ajunse lipit de o felie
de mozzarella. Era tot mai bosumflat și nu îi venea să credea ce i se întâmplă.

-Ce te uiți așa la mine, bucată de brânză? Sunt foarte supărat, spunea răstit
Avocado-ul.

-Dar, de ce ești așa supărat? Nu ești mai presus ca nimeni din acest bol. Și eu,
și salata și roșiile, și castravetele, toți suntem sănătoși ca și tine. Toți suntem
importanți și gustoși. Nimeni, în bucătărie, nu e mai presus ca altcineva iar
munca în echipă este și mai bună, îi răspunse bucata de mozzarella.

Bucata de avocado tăcuse. Toate bucățile de avocado taceau. Era liniște. Dar,
asta nu însemnă că era prea împacat cu soarta lui.

Între timp, fetița picură un pic de ulei de măsline, un praf de sare și le mai
învârti ușor, un pic. Acum, o altă bucată de avocado ajunse lângă un cubuleț
de roșie.

-O, tot tu, să nu te lași iar pe mine că mă strivești, îi spuse din nou roșia.

28
- Nu înțeleg ce caut eu cu voi aici, în bolul ăsta destul de mic. Mă străduiesc
să nu mă las pe tine, dar nu am loc cu voi toți aici, răspunse bosumflat de tot
avocado.

Prințesa mâncă fericită din toate și nici nu îi băgă în seamă supărarea

Avocado-ului.

Despre avocado, nu știm exact dacă până a terminat de mâncat Prințesa

blonduță, s-a împăcat cu soarta lui. Oricum, era timpul să învețe să împartă.
Credem că a primit o lecție foarte bună.

În sfârșit, o poveste în care avocado nu este cel mai bun personaj, cel mai
sănătos și neapărat de mâncat. De data asta, e cam ciufulit. Sper să vă
bucurați împreună de această gustare. Pentru această salată aveți nevoie
de roșii, castravete, frunze de salată, mozzarella, avocado, ulei de măsline și
mult chef de joacă.

Poftă bună și multă imaginație!

29
 O surpriză pentru șniţelele supărate
După o masă, în Palatul de Vanilie, au mai rămas pe farfurie câteva șnițele.
Erau supărate, pentru că nu știau de ce au fost lăsate acolo. De ce pe ele nu
le-a ales nimeni?

- Nu înțeleg. Eram exact ca celelalte. De ce nu ne-a vrut nimeni? Ce o să se

întâmple cu noi?

- Eiiii, parcă văd că ajungem iar în vreun sandwich.

- Asta într-un caz fericit. Eu mă tem să nu rămânem aici, uitate, până ne

uscăm de tot.

Dar, pe șnițelele rămase în farfurie le așteptau o mare surpriză. Nici prin gând
nu le trecea în ce urmau să se transforme.

Prințesa blonduță căuta o roșie potrivită, în timp ce mama toca mărunt o

ceapă și un pic de usturoi. După ce le taie mărunt le pune pe foc într-o
cratiță, cu un pic de ulei de măsline și un strop de apă. Mai învârte din când
în când, timp în care roșia aleasă de fetiță este tocată. Mama o adaugă peste
ceapă și usturoi, mai picură un pic de apă și învârte ușor până se leagă totul.
Între timp, prințesa blonduță rupe câteva fire de oregano, o frunzuliță de
busuioc, pe care le face bucăți mici și le pune peste roșiile parfumate. Toată
bucătăria mirosea acum atât de frumos! Ca o zi de vară. Ca o grădină de
legume, într-o zi însorită. Un pic de sare și un pic de piper și gata, focul se
oprește.

30
Șnițelele se așează într-o tavă, se pune pe deasupra sosul de roșii și felii de
mozzarella. Se pornește cuptorul, după ce se încălzește se așează tava înăun-
tru și stă acolo cât timp prințesa numără rar pâna la zece. Între timp se
topește un pic mozzarella și gata, șnițelele supărate s-au transformat acum
într-o masă și mai gustoasă. Asta da surpriză pentru șnițele! Cine se aștepta
la așa ceva? Acum, erau fericite și mândre că s-au transformat într-un prânz
atât de gustos.

Această rețetă este foarte bună când ne-au mai rămas șnițele și nu știm ce să
facem cu ele. Parcă într-un sandwich sunt prea banale așa că, mai ales că
sunt un fel de mâncare delicios și preferat de majoritatea copiilor, merită o
reinterpretare pe măsură. Pentru această rețetă aveți nevoie de șnițele, roșii,
usturoi, oregano, busuioc, sare, piper, mozzarella. Mai ales că șnițelele sunt
atât de iubite, merită să încercăm să le servim și altfel copiilor. Așa vor mânca
și legume și brânză.

Poftă bună și multă imaginație!

31
 Bruschete elegante
Ta-da Ta-da Ta-da.... Mare atenție, urmează în Palatul de Vanilie o petrecere
de soi. Dragi locuitori ai bucătăriei, vă rog să vă pregătiți cum știți voi mai
bine. Mesele trebuie să arate cât mai bine, totul trebuie să fie gustos și
apetisant. Vă așteptăm cu mare drag, să umpleți mesele!

La auzul acestor vești mărețe, deja dovleceii și roșiile se vedeau umplute cu

orez, peștele în sos delicios de roșii, puiul la cuptor, făina se și vedea transfor-
mată în preparate frumos coapte, cu un miros care te îmbie să guști. Toți se
pregăteau de zori și se visau eleganți, pe mese.

Într-un colț al mesei, într-un coș drăguț, stăteau câteva felii de pâine. Visau și
ele să participe la petrecere, dar în ce să se transforme? Erau doar niște felii
simple de pâine. Cine să se gândească și la noi în agitația asta? Așa gândeau
bietele felii de pâine. Deja se vedeau doar uitate într-un coș.

Marele ajutor al bucătăriei, domnul Cuțit își făcu apariția neașteptat..

- Nu fiți triste, le spuse acesta. Vă pregătesc imediat niște rochii incredibile.

Veți fi atât de elegante și veți atrage toată atenția. Pentru rochiile voastre voi
folosi niște ricotta. Se va întinde perfect pe silueta voastră. Pentru accesorii
voi folosi castravete, ardei roșu, avocado, banane, rodie, niște fire de ceapă
verde și mărar. Ce ziceți?

Feliile de pâine rămase mute de uimire. Nu le venea să creadă că așa surpriză

le va pregăti domnul Cuțit. Nu se vor usca în coș ci chiar vor ocupa un loc
important pe masă, la petrecere.
32
- O, ce veste incredibilă, zise una dintre felii. Eu aș vrea ca rochia mea să fie cu
mult verde. Cred că o rochie de riccota cu fire de ceapă verde mi s-ar potrivi
cel mai bine.

- Mie îmi place galbenul foarte mult, zise altă felie. Mă face să mă gândesc la
vară. E culoarea soarelui. Cred că aș vrea o rochie cu banane.

- Eu aș vrea ceva mai ușor, completă o altă felie. Cred că o rochie lungă, asor-
tată cu avocado ar fi cea mai potrivită pentru mine.

- Eu aș vrea ceva mai dulce și colorat, se auzi de undeva din spate. Aș vrea
ceva cu bobițe de rodie.

- Și eu vreau ceva colorat, sări repede altă felie. Cu roșie sau ardei. Și mie îmi
place foarte mult culoarea roșie.

- Am înțeles, am înțeles. Nu vă faceți griji, vă croiesc, pentru fiecare, ce rochie

vreți. Toate veți arăta spectaculos. Veți fi elegante, apetisante și gata de
marea petrecere, unde vă doriți atât de mult să fiți prezente.
În bucătărie era o zarvă din ce în ce mai mare. Toate de pe masă erau agitate
și se pregăteau de zor de petrecere. Acum, chiar și feliile de pâine erau fericite
și nerăbdătoare. Toate ingredientele din bucătărie merg la marea petrecere.

În bucătărie era o zarvă din ce în ce mai mare. Toate de pe masă erau agitate
și se pregăteau de zor de petrecere. Acum, chiar și feliile de pâine erau fericite
și nerăbdătoare. Toate ingredientele din bucătărie merg la marea petrecere.

33
Cum ar fi la petrecerea de ziua lui să își servească invitații cu preparate
făcute chiar de el? Copiilor le place să ajute iar dacă la final mai sunt și
apreciați pentru munca lor, deja le-am câștigat inima și le-am furat și un
zâmbet. Aceste bruschete sunt foarte ușor de făcut și aveți nevoie de o
baghetă, brânză ricotta și multă imaginație. Puteți să adăugați peste
brânză atât fructe, cât și legume. Și, dacă mai e mult până la ziua lor și vreți
să le încercați acum, mult mai bine! Inventați o petrecere și bucurați-vă de
o gustare bună și de timp minunat petrecut împreună.

Și ... puteți chiar să preparați bruschetele dintr-o pâine făcută chiar de voi.
Cred că tuturor copiilor le place să se joace cu aluatul.

Pâinea, e în povestea următoare.

Poftă bună și multă imaginație!

34
 Pâine de casă
Uhuuu, cresc și simt cum sunt tot mai ușoară. Cred că o să îmi iau zborul
curând! În timp ce drojdia, se pare, că se distrează într-un bol, făina stă și se
relaxează într-un castron, ceva mai mare. Este mai pretențioasă și are nevoie
de mult loc să stea bine. Dar deodată, pleoșc, drojdia îi sare în cap. Știți, ca
atunci când ești mamă, te așezi și tu un pic și când stai mai bine, te strigă
copilul.

Cam așa și în povestea asta. Și parcă nu ar fi de ajuns, pe capul ei a mai venit

și niște apă călduță și apoi un praf de sare și un strop de ulei.

Toate se amestecă cu drag, se lasă la crescut, apoi în cuptor. La final, un miros

de pâine fierbinte, făcută în casă, îți trezește toate amintirile. O pâine delicio-
asă, frumos crescută, vă aduce la masă, cu bucurie și chef de povestit.
Să încercați măcar o dată să faceți acasă pâine. Copiilor o
să le placă. Păi, cum nu? Poți să te joci cu făină cât vrei. Iar
făina asta este magică. Zici că e praf de stele. Sau, nu,
zăpadă. Sau, nu, praf magic, care te transformă într-o
fantomică. Iar aluatul acesta care crește, este cea mai
bună plastilină. Și ce frumos miroase. Există foarte multe
rețete de pâine, dar eu v-aș încuraja dacă vreți să încer-
cați să coaceți, să sunați pe cineva din familie. Mama,
bunica, mătușa. Care știți că făcea o pâine bună. O să se
bucure să vă audă, o să vă explice cu drag rețeta și pe
îndelete, o să vă mai dea și câte un secret din bucătărie.
Este o ocazie bună să vă auziți cu cei dragi și să faceți
rețete de familie.
Poftă bună și multă imaginație!
35
 Musafirul special
Mai sunt doar câteva zile până la Crăciun, cea mai frumoasă sărbătoare.
Ninge. Ninge cu fulgi mari iar Prințesa blonduță deschise geamul și încercă
să îi prindă. Scotea limba iar ei se topeau îndată. În Palatul de Vanilie poate
ninge oricând iar de Crăciun întotdeauna este zăpadă. Se aud colinde și e
multă bucurie, și, până la urmă despre asta este această sărbătoare. Ar trebui
să miroase a Turtă Dulce, cea mai cochetă dintre musafirii care vin cu colin-
dul în Palatul de Vanilie. Prințesa stă cu ochii pe ceas. Îndată va apărea. Deja
i se simte parfumul. Este unul minunat și aparte, făcut din scorțișoară,
cuișoare, anason, cardamon. E acel parfum pe care îl poartă dintotdeauna.
Deosebit, tocmai de asta nu ai cum să nu o recunoști. Pe unde trece lasă dâre
de miresme care îți fac poftă. Nu ai cum să nu îi deschizi ușa. Înainte să vină
în vizită se dichisește îndelung. E un musafir foarte elegant. Are o rochie de
caramel, făcută de un maestru croitor, din zahăr și lapte. Poarta un palton
lung de faină, alb și frumos, un fular pufos de unt, o caciulă de ou și o geantă
de zahăr brun. Este maestră în ale modei pentru că le asortează atât de bine
încât îi vin perfect. Zici că au fost făcute special pentru ea. Pe buze își mai
pune și un sirop de clementină, încât nu ai cum să îi reziști. Prințesa blonduță
mereu o așteaptă. Îi place la nebunie.

- Fără ea parcă nu ar fi Crăciunul, nu-i așa mamă?

- Da, draga mea. O să o chemăm în fiecare an. E musafirul nostru special!

36
Aceasta nu este o poveste despre o rețetă, ci este o poveste despre timp
minunat petrecut împreună cu copilul, despre construit tradiții și amintiri
valoroase. Mi-am dorit acest Crăciun în care în casa mea să miroase a turtă
dulce și pe lângă mine să stea fetița mea. Este Prințesa mea blonduță.

Mai erau două zile până la Crăciun când le-am pregătit pe toate, turtă
dulce și cornulețe, alături de ea și, ne-am simțit atât de bine împreună, am
simțit că aia a fost pentru noi, ziua de Crăciun. A fost încă o zi, din multe ale
noastre, în care am fost fericite. Pline de atâta fericire, împreună. Despre
asta cred că ar trebui să fie sărbătorile și fiecare zi a noastră. Despre bucu-
ria de trăi și a te bucura de lucruri mărunte. După această zi minunată s-a
născut ideea acestei cărți. Sunt rețete simple, pe care poate le știți și le faceți
deja. Dar nu e neapărat despre rețete această carte. Este despre cum ne
putem petrece timpul împeună cu copii noștri astfel încât să îl trans-
formăm în amintiri frumoase. Inclusiv în bucătărie. Am vrut să adun cumva,
toate poveștile acestea, ca o amintire despre cum găteam împreună.

Sunt povești în bucate, pentru că avem nevoie de povești în viețile noastre.

În poveștile voastre puteți înlocui turta dulce cu orice. Cozonac, plăcinte, tor-
turi. Pregătițile alături de copii voștri cu bucurie și răbdare. Vor fi amintirile
voastre frumoase, de familie.

Poftă bună și multă imaginație!

37
 Cuprins

Brioșa somnoroasă 2
Familia Deget 4
Gulia fermecată 6
Orezul cu mulți prieteni 9
Brioșa care a împăcat oul 12
De-a v-ați ascunselea 16
Un dovleac și o dorință 19
Cine pleacă din Palatul de Vanilie? 21
Sfecla și ora de chimie 23
Mic dejun pentru cei mici, cu ovăz 25
Rețeta domnului Păstrăv 26
Avocado cel înfumurat 27
O surpriză pentru șnițelel supărate 30
Bruschete elegante 32
Pâine de casă 35
Musafirul special 36

38
 Cum ar fi ca bucătăria să se transforme în Bucătăria
unui Palat de Vanilie, unde miroase, cum altfel a vanilie.
Un loc plin de veselie unde te poţi juca în voie cu făina.
Unde roșiile sunt vesele, dovleceii simpatici, ardeii sunt
cei mai buni dansatori, orezul prietenos, peștele prea gustos,
brioșele vesele și aromate, guliile fermecate, sfecla o mare
chimistă și avocado chiar prietenos.
Nu-i așa că ar fi un loc minunat unde îţi vine să gătești
și să tot povestești?
A fost odată ca niciodată ... și de aici o lume întreagă se
deschide. O lume frumoasă, care celor mici le este atât
de dragă. Și, poveștile pot fi spuse oriunde, chiar și în bucătărie.

Poftă bună și multă imaginaţie!