Alean din volumul - Corăbii cu cenușă
Umbra unui nor aleargă.
Goana ține spre-un străfund.
Văi de aur mă îndeamnă
cum mi-e felul să răspund.
Umbra m-a cuprins deodată.
Câte gânduri mă pătrund!
Înțelesuri – nențelesuri
mi se-arată, mi se-ascund.
Călătoare și răzleață -
umbra e de nor rotund.
Dar ce grea e! Colo-n ape
ea căzu până la prund.
Ca un freamăt mi-e aleanul
unde merg și unde sunt.
Din înalt îmi ține norul
lung, ah, lung, ison profund.
În cutreierul prin spații
cari în altele răspund,
cânte el ce în neștire
mie însumi eu mi-ascund.
(1946 - 1951)
Nu sunt singur varsta de fier
Obârșiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.
Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.
Umbra-alături ia ființă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din neființă –
mărturii că nu sunt singur.
Vulturi din robie scapă
și se-nalță; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.
Focuri sunt și e credință.
Acest gând cât mai palpită
schimbă moartea-n biruință:
nu sunt singur, nu sunt singur.
Biografie ~ din volumul: Lauda somnului (1929)
Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu, Cu cuvinte stinse în gură
din umbră mă ispitesc singur să cred am cântat şi mai cânt marea trecere,
că lumea e o cântare. somnul lumii, îngerii de ceară.
Străin zâmbind, vrăjit suind, De pe-un umăr pe altul
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. tăcând îmi trec steaua ca o povară.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.