Capacitatile nou-nascutului

Dintre toate mamiferele, fiinta umana are nevoie de cel mai lung process de invatare, dezvoltare si
interactiuni cu ceilalti pentru a-si dobandi independenta.

Probleme fundamentale ale dezvoltarii psihologice

Psihologii care se ocupa de domeniul dezvoltarii au o continua preocupare pentru dezvoltarea

omului ca medie. Care este varsta medie la care un copil, vorbeste, merge, este pregatit pentru
diferite programe educationale? O alta preocupare este legata de aparitia anumitor fenomene si
procese psihice: cum se dezvolta un anumit comportament, de ce nu reusesc copii sa mearga sau sa
inceapa sa vorbeasca decat in jurul varstei de un an? Ce caracteristici ambientale influenteaza
dezvoltarea copilului (vizionarea de imagini violente stimuleaza agresivitatea copilului)? Ceea ce ne
duce spre 2 mari arii:

1. Influenta mediului (factori biologici, genetici, ambient) este importanta in dezvoltarea

copilului?
2. Dezvoltarea este un process continuu sau o succesiune de etape distincte?

1. Interactiunea intre ereditate si mediu

Specialistii sunt de acord ca atat mediu cat si genetica inflenteaza direct dezvoltarea umana. De ex,
in pantecul mamei fetusul se formeaza preluand informatii genetice de la parinti cum ar: culoarea
pielii, ochilor, parului. Dar este influentat de ex si daca mama face varicela in primele 3 luni cand se
dezvolta organele copilul se poate naste cu diverse probleme in functie de care este organul ce se
afla in dezvoltare la momentul imbolnavirii. Fumatul si consumul de alcool sunt dovedite ca avand
efect nociv asupra fetusului aflat in burta mamicii.

S-a mai observant de asemenea ca exista un interval mediu in care toti copii ajung sa mearga, sa
vorbeasca. Cei care au fost expusi/ stimulati reusesc sa faca asta cu 3-5-7 sapt inaintea celorlalti.

2. Stadiile dezvoltarii si perioada senzoriala

Exista o anumita ordine a etapelor dezvoltarii in functie de maturitatea organismului. Aceastea se

vor denumi in continuare stadii pentru ca sunt o succesiune de perioade: etapa nou-nascutului,
copilaria, adolescenta, perioada adulta. Factorii de mediu pot influenta perioada in care se parcurg
aceste stadii insa succesiunea este intotdeauna aceeasi. In stransa legatura cu cele de mai sus, avem
si asa numitele stadii critice in viata unui om, stadii ce trebuie parcurse deoarece conditioneaza
dezvoltarea normala. De ex, intre sapt 6-7 post conceptie, se dezvolta organelle sexuale. Absenta
hormonilor masculini determina organe sexuale feminine indiferent de comozomii XX, XY. Un alt
exemplu este perioada primilor ani din viata cand se dezvolta atasamentul fata de parinti. Sau primii
ani de scoala cand incepe etapa dezvoltarii intelectuale.

Capacitatile nou-nascutului

Multa vreme s-a considerat ca bebelusii sunt fiinte neajutorate lipsite de sensibilitate (unsesing) si
asta pentru ca studierea nou-nascutilor este dificila datorita faptului ca ei nu-si pot explica reactiile.
Cu toate acestea, bebelusii vin pe lume cu toate simturile dezvoltate pregatiti sa se adapteze. Astfel
ca perioada imediat dupa nastere poate fi studiata prin schimbarea mediului ambient sau prin
expunerea la diversi stimuli (uneori chiar 2 – de unde reiese preferinta). O alta metoda utilizata este
procesul de obisnuinta/ dezobisnuinta. (se prezinta nou-nascutului un obiect pana cand acesta nu
mai prezinta interes – obisnuinta; se modifica apoi ceva la stimul pentru a vedea reactia nou-
nascutului – daca ii capteaza atentia e dezobisnuinta).

Auzul

Se stie ca nou nascutul intoarce capul spre sursa care produce zgomot. Este interesant totusi ca
acest fenomen dispare in jurul varstei de 23 sapt si reapare in jur de 3-4 luni cand bebelusul cauta
iarasi stimulul. Acesta pauza poate fi explicate ca o maturizare de la intoarcerea involutara in directia
din care se aude sunetul la cautarea voluntara a sursei zgomotului. La 6 luni se inregistreaza o
crestere importanta a sensibilitatii auditivie daca stimulul este insotit si de o imagine.

Nou nascutii au capacitatea de a diferentia sunete similar (diferenta intre p si b) sau sunete muzicale
ce difera chiar si cu o nota.

Vederea

Vederea nu este bine dezvoltata la nastere. Nou nascutii au o sensibilitate vizuala scazuta,
posibilitatea de a schimba punctul focalizat este redusa. Performanta insa se imbuntateste rapid in
primele 3 luni iar cand incep sa mearga de-a busilea (7-8 luni) deja vad aproape la fel de bine ca un
adult. Multa vreme s-a crezut ca nou nascutii au o preferinta pentru chipurile umane. Ulterior s-a
demonstar ca de fapt ei prefera figurile complexe in locul celor plane si curbele, contrastele si
contururile interesante – cu alte cuvinte cam tot ce este chipul uman.

Gustul si mirosul

Nou nascutii pot diferentia gusturile la putin timp dupa nastere si manifesta o preferinta pentru
gustul dulce in detrimental celor acre, amare sau sarate.

De asemenea, nou nascutii identifica mirosurile placute intorcandu-si capul dupa dupa acestea iar
modificarile cardiace si a respiratiilor demonstreaza ca acest miros le capteaza atentia. La polul opus,
mirosurile toxice sau cele de ou stricat de ex determina nou nascutul sa isi intoarca fata dinspre
miros si creste frecventa cardiaca si nr respiratiilor.

Nou nascutii pot face diferentieri olfactive dupa numai cateva zile cand pot distinge perna cu mirosul
laptelui matern al propriei mame fata de una care are mirosul laptelui altei femei.

Invatarea si memoria

Pentru ca obisnuinta este un proces elementar de memorare, nou nascutii au capacitatea de a tine
minte stimului sau obiecte ce le pot misca intr-un anumit fel. Faptul ca acorda mai putina atentie
unui stimul este dovada faptului ca s-a plictisi de el nu ca la uitat. La 3 luni bebelusii deja au o
memorie destul de buna. De asemenea mentionam aici si amintirile din perioada intrauterine.
Bebelusii au o preferinta pentru voci umane in detrimental muzicii instrumentale de ex si pt vocea
mamei in detrimental vocii altei femei. De asemenea, nu exista preferinta pentru vocea tatalui
raport la alte voci masculine.sunetul batailor inimii mamei este cel mai familiar bebelusului. S-a facut
un studiu timp de 4 zile in care pentru 3 grupe de bebelusi s-au prezentat 3 tipuri de sunete: ritm
cardiac cu 80 batai/ minut (frecventa cu care erau obisnuiti inca din perioada intraunterina); ritm
cardiac de 120 bpm si diferite zgomote. Cei din prima grupa au luat in greutate si au plans mai putin
comparativ cu celelalte 2 grupe. Iar pentru cei din a doua grupa s-a abandonat experimentul din
cauza faptului ca erau vizibil iritati.
Temperamentul

Caracteristicile de personalitate legate de dispozitie se numesc temperamente. Exista cateva dovezi

in sprijinul ipotezei conform careia acestea stau la baza personalitatii de mai tarziu. Parintii
modeleaza comportamentele copiilor insa un copil dificil de ex va fi mai predispus la probleme
scolare vs un copil linistit.

Ca si concluzie, putem spune ca un copil nu vine ca o foaie alba pe lume (tabula rasa). Acesta intra in
lume pregatit sa perceapa sa sa inteleaga realitatea, sa invete relatiile existente intre evenimentele
importante pentru dezvoltarea sa.

Dezvoltarea cognitiva in copilarie

Teoria stadiala a lui Piaget

Piaget isi concentreaza atentia pe interactiunile dintre abilitatile naturale ale copilului, existente ca
rezultat al maturizarii sale si interactiunile acestuia cu mediul. Piaget considera copilul ca un
participant activ la procesul dezvoltarii si nu un recipient pasiv care doar acumuleaza efectele
dezvoltarii sale biologice si a stimulilor care i se expun din exterior. Piaget considera copilul ca fiind
un om de stiinta curios (ce se intampla daca imping farfuria peste marginea mesei, cum este cand
sugi urechea unui ursulet de plus).

Rezultatele acestor experimente conduc copiii catre elaborarea unori teorii pe care Piaget le
denumeste scheme despre cum functioneaza mediul fizic si cel social. Dupa intalnirea unui obiect
sau a unui eveniment nou, copilul incearca sa il inteleaga prin prisma schemelor pre-existente
(Piaget numeste acest fenomen asimilare: copilul incearca sa asimileze schemelor vechi un nou
eveniment). Daca cele doua nu se ptorvesc, copilul isi va extinde teoria despre lume si va revizui
schema – acomodare).

Cele 4 stadii in urma studiului empiric facut de Piaget:

● Stadiul sensorimotor (primii 2 ani din viata pentru ca este o stransa legatura intre activitatea
motorie si cea senzoriala existenta in copilaria timpurie). Copilul descopera legatura dintre
actiunile lui si consecinte: descopera ca mana este parte a corpului lui, gratiile patutului nu
sunt parte din corp, cat de departe trebuie sa mearga sa ajunga la un obiect, ce se intampla
daca impinge farfuria peste marginea mesei. Astfel, dezvolta conceptul de sine ca fiind
separat de mediul exterior. Conceptul permanenta obiectului este o alta mare achizitie.
● Stadiul preoperational (2-7 ani): incapacitatea copilului de a-si concentra atentia asupra mai
multor actiuni in acelasi timp (experimentul cu plastilina: din plastilina sunt facute 2 mingi
exact la fel. Apoi, o minge este modelata in cilindru. Copilul va spune ca in cilindru este mai
multa plastilina. Nu pot fi atenti si asupra conceptului de lungime si grosime al obiectului).
Gandirea preoperationale este dominata de impresii vizuale (experimentul cu 2 siruri de bile
care aliniate bila vis a vis de bila sunt egale si daca un sir il strangi in gramada (ii modifici
forma de la sir la o gramada), copiii de 5 ani vor spune ca sunt mai multe in gramada iar
copiii de 7 ani vor tine cont ca nr de bile nu s-a modificat doar s-a regrupat.
Judecatile morale: incepand cu varsta de 5 ani copiii incep sa se supuna unui realism moral,
un amestec de legi morale si fizice. De ex daca la un joc cineva ar dori sa mute linia de start
(ca sa participle si un copil mai mic sa zicem), copilul de 5 ani refuza vehement. Realismul
 moral daca copilul este intrebat despre consecinte este de neclintit (se supara D-zeu, te
calca o masina, etc).
● Stadiile operationale (7-12 ani): incepand cu varsta de 7 ani copilul poate ordona logic in
functie de greutate si dimensiuni si isi poate reprezenta mental o succesine de actiuni. Copiii
de 5 ani sunt capabil sa urmeze un traseu pana acasa la prietenii lor dar nu pot indruma sau
nu pot desena traseul pana acolo. Pot face insa asta de la varsta de 8 ani. Acesta este stadiul
operatiunilor concrete. Tot de la varsta de 8 ani copilul incepe sa inteleaga anumite reguli ca
fiind conventii sociale, adica intelegeri stabilite de comun acord si care pot fi si modifcate
daca toata lumea este de acord. Realismul moral inregistreaza un declin, aprecierea
moralitatii (vezi exemplul cu linia de start in joc mai sus) se face luand in considerare atat
elemente subiective (intentii personale) dar si considerarea pedepsei ca fiind o alegere
umana nu un fapt inevitabil divin.
● In jurul varstei de 11-12 ani copilul ajunge la modelul de gandire al adultului si rationeaza in
termeni simbolici. Aceasta perioada se numeste stadiul operatiilor formale. In acest stadiul
al dezvoltarii, adolescentii iau in calcul toate ipotezele cu care opereaza, observa
consecintele si daca se infirma sau se confirma.

Lawrence Kohlberg face o noua catalogare a stadiilor continuand cercetarile lui Piaget. Aceste stadii
au fost catalogate ca avand o puternica marca masculina, accentual fiind mai mult pe dreptate/
drepturi si lipsind partea feminina – sentimente materne, protectie si preocupare pentru ceilalti.

Evaluarea teoriei lui Piaget: ulterior, cu ajutor unor metode de cercetare mai complexe, desi nimeni
nu neaga importanta cercetarilor facute in psiholigie de catre Piaget, s-au descoperit ca unele studii
erau eroanate datorita faptului ca nu era luat in calcul faptul ca unele abilitati nu erau detinute de
copii la momentul experimentului si deci, nu aveau cum sa ia scor mare la test. Sau din contra, poate
lua note mici la test pentru ca are niste abilitati irelevante pentru proba respectiva.
Permanenta obiectului: din cauza presupunerii ca dezvoltarea cognitiva timpurie este dependenta
de activitatile senzori-motorii, Piaget a pierdut din vedere posibilitatea ca nou nascutul sa stie ca
obiectul exista dar nu este capabil sa demonstreze asta prin a merge sa il caute (deci nivelul
cognitive al copilului este superior celor motorii). Sau ca memoria joaca un rol important in acest
test. Cerintele mnezice ale permanentei obiectelor au fost examinate printrun studiu in care un
obiect ascuns in punctul A este mutat in punctul B si I se permite copilului sa vada miscarea. Daca li
se permite sa caute imediat, copii se duc direct la punctul B. Daca este lasat sa caute obiectul in cel
mult 2 secunde, copilul va verificat punctul A si apoi locul in care era gasit obiectul (punctul B). Daca
erau lasati mai mult de 10 secunde, chiar si copiii de un an cautau in punctul A, ori conform teorie lui
Piaget, acestia achizitionasera deja permanenta obiectului. Ei isi dau seama ca obiectul exista dar
uita unde sa il caute.

Conservarea: exemplul cu asezare bilelor in 2 siruri paralele vs un sir si o gramada. Daca conditiile de
desfasurare a testelor sunt in asa fel definite incat raspunsurile copilului sa nu depinda de nivelul de
achizitie a limbajului (intelegerea cuvintelor “mai mult”, “mai lung” – vom constata existenta
conceptului de conservare si la copii de 3-4 ani. Adica copiii pot distinge intre caracteristici esentiale,
numarul obiectelor dintrun anume aranjament si cele nesentiale, aranjamentul lor spatial. De ex,
daca nu intrebi cantitativ ci intrebi dimensional (sunt mai multe bile in sir sau in gramada vs care
grupa e mai mare, cea insirata sau cea in gramada? Sau sunt la fel?) copilul va sti sa raspunda corect.
Sugerand copiilor sa considere obiectele ca un ansamblu sau o colectie si nu obiecte individuale,
rationamentul lor referitor la egalitate pare sa nu fie influentat de transformarile perceptuale
irelevante.

Judecati morale: cercetarile mai recente demonstreaza ca un copil aflat in stadiul preoperational
face diferenta intre conventii sociale si prescriptii morale (ex cu linia de start in joc si consecinta
morala a modificarii liniei de start). Copii de 7 ani au facut diferenta intre a fura, a minti si a bate alti
copii vs a manca guma in clasa, a spune profesorului pe numele mic.

Alternative la teoria lui Piaget:

Desi exista un acord unanim ca rezultatele experimentelor prezentate mai sus pun sub semnul
intrebarii teoria lui Piaget in sensul subestimarii abilitatilor copilului, psihologii care inca studiaza
dezvoltarea nu au reusit sa ajunga la un consens cu privire la cea mai buna alternativa pentru
aceasta teorie.

● Abordarile dezvoltarii psihologice din perspectiva procesarii informationale.

Multe dintre experimentele care contesta teoria lui Piaget au fost facut de cercetatori care considera
ca dezvoltarea este un process de achizitie a unor deprinderi de procesare a informatiei. Pornind de
la aceasta premisa, se considera ca probele standard folosite de Piaget nu reusesc sa separe aceste
cateva abilitati de procesare informationala de abilitati specifice (adica cele pentru a caror testare au
fost elaborate probele respective). Nu avem deci un acord unanim cu privire la existenta unor
inconsecvente intre principiile lor si teoria lui Piaget.

● Abordarea dezvoltarii psihologice din perspectiva achizitie cunoasterii

Exista o serie de cercetatori care afirma ca dupa depasirea stadiului sensorimotor, abilitatile
cognitive ale copilului sunt similar adultului , diferenta majora constand in marimea bagajului
informational, facand referire aici nu doar la cunostintele existente ci si la intelegerea profunda a
organizarii unui domeniu.
 ● Abordarile socio-culturale

Abordarea lui Piaget referitoare la copil a fost ca la un mini om de stiinta, curios de mediul
incojurator. Se pare totusi ca a fost luat in calcul doar mediul fizic imediat. Copilul invata sa
relationeze si sa se raporteze in societate, invata care e rolul barbatului si al femeii, normele care
guverneaza realtiile sociale. Copilul trebuie privit deci, ca nou-venit intr-o anumita cultura si care
incearca sa devina un exponent al acesteia invatand sa priveasca realitatea prin lentilele respectivei
culturi.

Dezvoltarea sociala a copilului

Primele noastre contacte sociale sunt cu pers care ne ingrijesc cand venim pe lume, in speta parintii
care raspund nevoilor copiilor.

Comportamentul social timpuriu

Copiii de 2 luni zambesc si ganguresc in fata parintilor determinandu-I pe acestia sa intinda bratele
spre ei si sa faca tot felul de fete. Parintii considera ca zambetul copilului este semn de afectiune si
iubire. Zambetul insa nu este o dovada de iubire la o varsta atat de frageda, este un raspuns
innascut. Abia la varsta de 7-8 luni incep sa aiba preferinte reale pentru persoanele apropriate si sa
planga cu pers straine (chiar daca acestea sunt insotite de parinti). Acest comportament creste pana
la varsta de 14-18 luni si incepe sa scada pana la varsta de 3 ani cand majoritatea copiilor reusesc sa
suporte absenta parintilor si sa intre in relatii cu alti adulti sau copii. Copiii plang dupa parinte
indiferent daca a fost crescut intro familie sau in cresa. Motivele pentru care se intampla acest lucru:

- Marirea volumului mnezic incepand cu a doua jumatate a primului an de viata cand copilul
poate face referire la trecut si compara cu prezentul. Copilul n-ar putea sesiza lipsa parintilor
decat daca este capabil sa-si aminteasca o prezenta anterioara si sa remarce o lipsa in
prezent. Pe masura ce evenimentele se repeta si sunt de scurta durata (parintele se
intoarce) copiii devin capabili sa anticipeze iar asta le reduce din anxeitatea separarii.
- Cresterea gradului de autonomie: copiii in varsta de 1 an sunt inca foarte dependenti de
adult pe cand la 2-3 ani sunt deja capabil sa ajunga la raftul cu jucarii sau la platoul de pe
masa. De asemenea apare limbajul ceea ce ajuta si mai mult la diminuarea anxietatii.

Atasamentul

Tendinta copilului de a cauta apropierea anumitor persoane si a se simti protejat in prezenta

acestora se numeste atasament. Aceasta reactie timpurie are desigur un caracter adaptativ:
protejeaza puii imaturi de eventualele pericole. Copii/ puii pornesc in explorare doar in prezenta
persoanei care le-a fost alaturi in primul an de viata. Rolul mamei nu este neaparat de hranire al
puiului (ex: gaina si puii cara mananca singuri de la nastere) cat de confort si siguranta.

Identitatea de gen si comportamentul specific sexului

Cu rare exceptii, specia umana cuprinde 2 sexe: masculin si feminin iar majoritatea copiilor isi
insusesc o apartenenta ferma la unul dintre ele dezvoltand ceea ce se numeste identitatea de gen.
atata barbatii cat si femeile se supun unor norme sociale, diferite poate de la o cultura la alta, care
presupun niste comportamente, roluri si caracteristici. Copiii sunt sustinuti cultural sa aleaga una
dintre cele 2 tendinte. Procesul de achizitie a acestor 2 comportamente si caracteristici considerate,
in cadrul unei culturi ca fiind adecvate sexului de care apartine copilul se numeste comportament
specific sexului. Cele doua concepte de mai sus nu sunt acelasi lucru.

● Teoria psihanalitica

Primul psiholog care a efectuat o analiza amanuntita a identitatii de gen a fost Freud. Sistemul sau
psihanalitic continue o teorie a dezvoltarii psihosexuale. Conform lui, copiii incep sa fie interesati de
organelle lor sexuale incepand cu 3 ani, varsta la care incepe stadiul falic. La aceasta varsta, copiii
constientizeaza ca baietii au penis si fetele nu. Tot la aceasta varsta copilul se indragosteste de
parintele opus si apar scenele de gelozie, situatie numita de Freud conflict oedipian. Astfel, copilul
rezolva acest conflict prin identificarea cu parintele cu care isi doreste sa semene. Dovezile empirice
nu sustin afirmatia ca descoperirea organelor genitale sau identificarea cu parintele de sex opus ar fi
vreun factor care sa determine intro maniera categorica identificarea cu modelul sexual promovat
cultural.

● Teoria invatarii sociale

Presupune invatarea de catre copil, punand accentul pe pedepse si recompense ca urmare a unui
comportament adecvat sau inadecvat sexual. Copilul observa diferentele existente intre
comportamentul masculin si cel feminin si va elabora astfel ipoteze referitoare la comportamentele
adecvate pentru sine. Si aici avem conceptul de identificare si modelare insa procesele se bazeaza pe
observatie si invatare, nu rezolvarea unui conflict (vezi la Freud gelozia).

Spre deosebire de teoria psihanalitica, aceasta teorie abordeaza comportamentul de preluare a

modelului promovat cultural ca pe un oricare alt comportament.

Daca aceste comportamente sexuale promovate cultural nu au nimic special atunci ele nu sunt nici
inevitabile nici nemodificabile.

In sprijinul rolului invatarii sociale, parintii recompenseaza si pedepsesc diferentiat. Inca din copilarie
parintii cumpara jucarii si haine diferite fetelor fata de baieti. Fetele sunt indrumate sa fie cuminti, sa
se joace cu papusi si sunt cirticate daca se catara sau sunt galagioase. Baietii in schimb sunt incurajati
sa se joace cu cuburi, sa fie mai independenti, sau sa nu ceara ajutor.

Cultural vorbind, tabuu-rile noaste sunt mai puternice in ceea ce priveste comportamentul feminin al
baietilor vs comportamentul masculin al fetelor.