Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag.

146 - 169)

Capitolul 4 - Procese senzoriale

Proprietati comune ale modalitatilor senzoriale

● Sensibilitatea
● Codarea Senzoriala
● Discutia critica: procese decizionale implicate in in detectia stimulilor

Simtul vizual
1. Lumina si senzatia vizuala
2. Sistemul vizual
3. Receptia vizuala a luminii
4. Vederea cromatica

Din perspectiva analizei psihologice:

- Senzatiile reprezinta experiente cu stimuli simpli (ex: o explozie de lumina);
- Perceptiile reprezinta integrari ale acestor senzatii.

Din perspectiva analizei biologice:

- Procesele senzoriale (senzatiile) sunt acele asocieri dintre organele de simt si etajele
periferice ale sistemului nervos.
- Procesele perceptuale (perceptiile) sunt acele asocieri care au loc la etajele superioare ale
sistemului nervos.

1
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

Proprietăți Comune ale modalităților senzoriale

➢ Sensibilitatea
➢ Codarea Senzoriala
➢ Discutia critica: procese decizionale implicate in in detectia stimulilor

Sensibilitatea
1. Praguri absolute
2. Detectarea schimbarilor de intensitate

Simturile sunt deosebit de sensibile la detectarea schimbarilor survenite in mediul inconjurator. Tabelul
de mai jos contine valorile stimulul minimal pentru fiecare dintre cele 5 simturi umane:

Simturile Stimulul minimal

Vizual Flacara unei lumanari poate fi observata de

la distanta de aprox 48 km, intr-o noapte
senina

Auditiv Ticaitul ceasului poate fi auzit in conditii de

liniste de la o departare de cca 6 metri

Gustativ O lingurita de zahar poate fi simtita intr-un

volum de 3.4 litri apa

Olfactiv O picatura de parfum difuzata poate fi

simtita in volumul intern a sase camere

Tactil Aripioara unei insecte poate fi simtita pe

obraz de la o distanta de 1cm.

Experimentul lui Hecht, Schaler si Pirenne (1942) a aratat ca vederea omului este efectiv sensibila pe
cat este fizic posibil - omul poate detecta un spot de lumina de 100 de cuante, cea mai mica particula
a energiei luminoase fiind cuanta. In plus, s-a demonstrat ca doar 7 cuante iau defapt contact cu
celulele fotosensibile, iar fiecare din cele 7 actioneaza asupra fiecarei celule in parte.

1. Praguri absolute:

Pentru masurarea sensibilitatii stabilim magnitudinea minima a stimulului ce poate fi discriminat dintre
alti stimuli. Aceasta magnitudine minina se refera la pragul absolut.
Ex: determinarea celei mai scazute lumini ce poate fi observata in intuneric.

Procedeele folosite pentru determinarea acestor praguri absolute se numesc metode psihofizice.

Folosind o metoda experimentala, spunem ca pragul absolut este valoarea stimulului detectat intr-un
procent de 50% din nr raspunsurilor date de participantii la experiment (Vezi fig 4.1. - pag 147):

2
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

Scurta descriere a metodei experimentale

● Experimentatorul selecteaza un set de stimuli cu magnitudinea ce variaza in jurul pragului
(ex un set de lumini vagi de intensitati variabile)
● Stimulii vor fi prezentati la intamplare subiectului, el fiind instruit sa spuna Da daca stimulul
a fost detectat si Nu, in caz contrar
● Fiecare stimul va fi prezentat de mai multe ori, iar procentul de raspunsuri afirmative va fi
determinat prin magnitudinea fiecarui stimul. Gradul de raspunsuri pozitive sporeste pe
masura ce creste stimulul in intensitate.

2. Detectarea schimbarilor de intensitate:

Pragul de diferenta sau diferenta abia perceptibila reprezinta diferenta minima de magnitudine
necesara pentru a spune ca 2 stimuli sunt diferiti.

Folosind o metoda experimentala, spunem ca diferenta abia perceptibila(DAP) este cantitatea de

schimbare necesara unui subiect pentru a detecta diferența dintre doi stimuli, dintr-un procentaj de
50% din incercari (vezi fig 4.2 - pag 147).

Fiziologul german Ernst Weber a elaborat in 1834 una din cele mai importante legi ale psihologiei:

● A descoperit ca stimulul devine mai intens atunci cand subiectul percepe o schimbare mai
mare.
● A masurat DAP pentru mai multe simturi, inclusiv pet simturile auditiv si vizual.
● A constatat ca DAP sporeste odata cu intensitatea stimului standard, astfel a elaborat legea lui
Weber

Legea lui Weber

DAP reprezinta fractia constanta a intensitatii stimulului

Exemplu: daca diferenta abia perceptibila este de 1 unitate la o intensitate de 50W, atunci
aceasta va fi de 2 unitati la 100W, 4 unitati la 200W, etc.

∆𝐼/𝐼 = 𝑘, 𝑢𝑛𝑑𝑒:
𝐼 = 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑛𝑠𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑡𝑖𝑚𝑢𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑡𝑎𝑛𝑑𝑎𝑟𝑑,
∆𝐼 = 𝑐𝑟𝑒𝑠𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑖𝑛 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑛𝑠𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑡 𝐷𝐴𝑃,
𝑘 = 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑜𝑟𝑡𝑖𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑠𝑎𝑢 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑊𝑒𝑏𝑒𝑟,

In ex de mai sus k=0.1/50=0.002

Cu cat este mai mica constanta lui Weber, cu atat suntem mai sensibili la schimbarile
survenite in intensitatea stimulului.

3
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

Vezi fig 4.2. - legea nu se potriveste in detaliu, insa ofera o aproximatie f buna.
Tabelul de mai jos contine Constanta lui Weber pentru diferite modalitati senzoriale:

Dimensiunea stimulului K - Constanta lui Weber

Frecventa sunetului 0.003

Intensitatea sunetului 0.15

Intensitatea luminii 0.01

Concentratia odorifica 0.07

Concentratia gustative 0.20

Intensitatea presiunii 0.14

Gustav Fechner generalizeaza teoria lui Weber, observand ca nu doar DAP este fractia constanta a
intensitatii stimulului, ci si faptul ca o diferenta abia perceptibila (DAP) este perceptula egala cu
oricare alta. Asadar, magnitudinea perceputa a stimulului reprezinta diferenta abia perceptibila peste
pragul absolut.

Legea lui Fechner

Magnitudinea perceputa a unui stimul P este este proportionala cu logaritmul intensitatii sale fizice
I.

𝑃 = 𝑐 𝑙𝑜𝑔𝐼

Presupunem ca c = 1 .
Dubland valoarea lui I de la 10 la 20 de unitati, magnitudinea P creste de la 1 la doar 1.3.
P = log(20) = 1.3010,
P = log(10) = 1

Exemple:
- Dublarea intensitatii luminii nu presupune dublarea stralucirii sale percepute - un bec de
100W nu este de 2 ori mai stralucitor decat 50.
- Dublarea intensitatii sunetului nu inseamna dublarea puterii sale percepute

In timp ce intensitatea fizica a unui stimul creste, magnitudinea sa perceputa creste rapid la
inceput, iar apoi scade din ce in ce mai mult.

Vezi fig 4.3. - pag 150.

4
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

Codarea senzoriala
1. De la receptori la creier
2. Codarea intensitatii si calitatii stimulilor

1. De la receptori la creier

Creierul intelege limbajul semnalelor electrice asociate impulsurilor nervoase descarcate - fiecare simt
trebuie sa traduca energia fizica in semnale electrice, a.i. acestea sa poata efectua un traseu spre
creier.
Procesul de translatie a energiei fizice in semnale electrice se numeste transductie. Transductia este
îndeplinită de celulele specializate de la nivelul organelor de simt denumite receptori.

Ex:
● receptorii pentru vedere se afla in tunica interna a ochiului, iar fiecare receptor contine o
substanta chimica care reactioneaza la lumina, creand astfel impulsul nervos.
● receptorii auditivi sunt celule ciliate aflate in profunzimea urechii; virbratiile aerului sunt
stimuli care provoaca cililor o miscare dute-vino din care rezulta un impuls nervos.

Receptorul este o celula nervoasa specializata - neuronul - odata activat trimite semnale electrice
spre neuronii invecinati cu care are conexiuni.

Impulsul electric are traseu ascendent prin maduva spinarii ajungand in aria corticala de receptie
specializata pe modalitatea senzoriala respectiva (auz, miros, etc)

La nivel cerebral, semnalul este tradus in exerienta senzoriala, Asadar, daca experimentam o atingere
aceasta nu are log la nivelul pielii, ci in creier (la nivel cerebral).

Ex:
- Impulsurile electrice de la nivel cerebral care mediaza experienta atingerii sunt determinate
de impulsurile electrice provenite de la receptorii tactili situati in piele.
- Experienta gustativa apare la nivel cerebral, dar impulsurile electrice care mediaza experienta
gustativa sunt determinate de impulsurile electrice provenite de la receptorii gustativi, situați
la nivelul limbii.

Sistemele noastre senzorile relationaza evenimentele exterioare cu experientele noastre subiective.

2. Codarea intensitatii si calitatii stimulilor

Cu fiecare modalitate senzorială experimentam atat intensitatea, cat si calitatea (natura) stimulului -
cand vedem o pata de culoare rosu intens (saturata), experimentam calitatea rosului la un nivel intens

Receptorii si caile de conducere spre crier codeaza calitatea si intensitatea stimulilor. In ce mod
neuronii afecteaza codarea?
- Se inregistreaza activitatea unei singure celule receptoare si a activitatii caii nervoase
specifice, in timp ce subiectului i se prezinat diferiti stimuli. - vezi fig 4.4 - pag 151

5
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

(concluzia - cand stimulul este prezentat unui neuron senzitiv, atunci pe osciloscop va aparea
un intreg lant de fusuri).

Discutie critica - Procese decizionale implicate in detectia stimulilor

1. Dificultăți in stabilirea pragurilor
2. Teoria detectiei semnalului

Pragul absolut reprezinta o bariere senzoriala fixa. Petse acest prag, indivizii pot detecta stimulul.
Pragul = valoarea stimulului detectabil dintr-un procentaj de 100% de incercari. Motivul pentru care
acesta este definit prin 50% detectie este acela ca in orice experiment pot aparea factori perturbatori -
oragnul de simt nu functioneaza cum trebuie, de ex.

1. Dificultăți in stabilirea pragurilor

Pentru ilustrarea dificultatilor:

● presupunem ca vrem sa determinam probabilitatea cu care un subiect va detecta un semnal
acustic slab, prezentat pe scurt.
● La fiecare incercare experimentala subiectul trebuie sa indica daca a auzit sau nu semnalul
acustic.
● Presupunem ca l-a auzit de 89 de ori din 100. Cum interpretam rezultatul?
○ Pt ca subiectul stie ca se va prezenta acelasi semnal sonor la fiecare incercare si ot ca
adesea e nesigur daca trebuie sa rasounda cu Da sau Nu, va fi tentat in mod inconstient
sa spuna Da, tocmai pt a impresiona cu abilitatea sa de experimentator.
○ Pt a mitiga acest lucru, s-au introdus incercarile capcana - incercarile in cadrum
carora nu exista semnal sonor. Urmatoarele rezultate indica performanta tipica a
subiectului intr-un experiment cu sute de incercari, dintre care 10% au fost capcana.
○ De ex, daca subiectul a raspuns cu Da in 89% din incercarile in care s-a prezentat un
semnal, considerm rezultatul o reusita.
○ Probabilitatea unei reusite indica tipul de masura a unui prag absolut:
■ Daca e in jur de 50%, stimulul are valoarea de prag
■ Daca e > 50%, stimulul este deasupra pragului.
○ Daca subiectul raspunde da la o incercare fara semnal, raspunsul este declarat alarma
falsa. In ex nostru, probabilitatea unei alarme false este de 0.52%. Acest rezultat
sugereaza ca si un stimul zero poate depasi pragul, ceea ce intra in conflict cu ideea de
prag absolut. - vezi si tabelul 4.3 - pag 153.
● Notiunea de prag ridica probleme si atunci cand executam un experiment unde variaza
incercarile capcana:
○ De ex, un subiect este testat cu acelasi semnal acustic mai multe zile la rand, nr de
incercari capcana, fiind diferit in fiecare zi:
■ Fig 4.5 (b) - pag 154 - rezultatele experimentului in care incercarile capcana
variaza de la 10 la 90%. Reusitele si alarmele false scad odata cu cresterea
proprotiei incercarilor capcana. Probabil indivizii sunt tentati, in mod
inconstient sa spuna Nu, datorita cresterii nr de incercari alarma falsa.

6
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

○ Acest lucru in dezacord cu ideea ca un prag are valoare fixa, cat si cu ideea ca pragul
absolut este o bariere senzoriala
Pentru mitigarea acestor probleme, apare Teoria detectiei semnalului.

2. Teoria detectiei semnalului

Intotdeauna exista o oarecare activitate spontana sau zgomot in sistemele senzoriale. Nu exista nici un
fel de lucru care sa fier stimul cu valoare zero.
Sarcina de detectie a stimulilor slabi necesita mai degraba un proces decizional, decât simpla
raportarea a faptului daca stimulul a trecut sau nu bariera senzoriala - un subiect decide daca
activitatea senzorială se datoreaza unui semnal prezentat, fie unui zgomot spontan din sistemul din
sistemul senzorial.

Procesul decizional este afectat de 2 factori:

● Sensibilitatea subiectului la stimul - cate de bine poate subiectul sa auda/ sa vada un ton slab.
Este influentata de intensitatea stimulului
● Criteriul - cate de dispus este sa raspunda cu Da. Influentata de motive si asteptari. Criteriul
este mai mic, cand subiectul asteapta un stimul care nu exista.
Fig 4.5 c - pag 154 arata probabilitatea succeselor si a alarmelor false:
● Observam ca probabilitatea succesului (reprezentata vertical) este de 0.89 iar probabilitatea
alarmelor false (orizontal) este de 0.52. P
● Punctul cel mai indepartat - din dreapta sus - corespunde acestor date doar cand procentul
alarmelor false este de 10%.
● Punctele ce corespund fiecarui procent de incercari capcana formeaza o fig simetrica - sub
forma unui arc de cerc - aceasta indica faptul ca ele reflecta aceeași sensibilitate. Fiecare
punct arată performanța diferita (probabilitati de success si alarme false dif) si indica doar
criteriul, nu si sensibilitatea. Aceasta curba se numeste: curba caracteristică de
operationalizare a receptorului (COR) - masoara caractersticile operationale ale unei
persoana care receptioneaza subiectul.
● COR difereite indica schimbari de sensibilitate, iar punctele care alcătuiesc curba COR
schimbari de criteriu.
● Asadar gradul de arcuire a curbei este dat de sensibilitatea subiectului:
○ Cu cat semnalul este mai intens, sensibilitatea mai mare, cu atat curba COR se
arcuieste mai tare.
○ Cu cat semnalul este mai slab, sensibilitatea mai mica, cu atat curba COR va fi mai
apropiata de linia diagonala
○ Se poate masura, avnd ca unitate de masura d’ - probabilitatile de success si alarma
falsa se pot transforma intr-o valoare d’ care masoara sensibilitatea subiectului la un
anumit semnal.
Egan (1975) - manipularea procentajului de incercari capcana poate afecta succesele si alarmele false,
insa probabilitatile se vor distribui pe o curba COR, corespunzator unie valori specifice d’.

Din persepectiva teoriei detectiei semnalului - pragul este definit ca si intensitatea stimulului, unde d’
are valoare specific - de ex 1.

7
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

Factori importanti in procesul de codare a intensitatii si calitatii unui stimul de catre sistemele
senzoriale:
● Intensitate - Coeficientul de impulsuri nervoase = nr de impulsuri nervoase pe unitatea de timp.
Ex: daca cineva atinge usor bratul, la nivelul fibrei nervoase vor fi generate o serie de impulsuri
nervoase a caror nr creste, in cazul in care presiunea creste (marimea lor ramanae aceeasi,
doar frecventa creste) - vezi Fig 4.6 - pag 155. - on intensitate mai mare a stimulului
inseamna o rata sporita a descarcarilor neuronala si o mai mare magnitudine perceputa a
stimulului:
○ Intensitatea stimulului se poate coda si prin pattern-ul temporal al impulsurilor
electrice:
■ Intensitate mica -> impulsuri relativ rare in timp, perioada dintre impulsuri
fiind variabila
■ Intensitate mare -> impulsuir frecvente, perioada dintre impulsurile succesive
poate fi aproximativ constanta.
■ Putem coda intensitatea urmarind frecventa descarcarilor neuronale.
● Calitate - Muller(1825) afirma urmatoarele: creireul poate distinge informatia provenita de la
diverse modalitati senzoriale, intrucat aceasta implica nervi senzoriali specifici (unii conduc la
experiente vizuale, altii la auditive, samd):
○ Ideea existenței unor Energii nervoase specifice confirmata de descoperiri ulteriore ce
arata ca originea cailor specifice de conducere nervoasa se afla in diferiti receptori de
la nivelul ariilor corticale.
○ Consens prezent:
■ creireul codeaza differentele calitative dintre modalitatile senzoriale prin
implicarea cailor specifice de conducere nervoasa.
■ Procesul codarii se bazeaza pe interventia neuronilor specifici, reusind astfel sa
identificam si calitatea unui stimul - diferenta dintre rosu si verde, dintre acru
si sarat - oentru ca fiecare culoare/ gust are propria fibra nervoasa.
■ In afara de specificitate, sistemul senzorial se poate folosi si de pattern-ul de
descarcare nervoasa pentru a coda calitatea unei senzatii: o fibra nervoasa va
raspunde maximal la gusturile dulci, mai putin la cele amare, si mai putin la
cele sarate -> stimulul pt dulce poate determina actiunea unui nr mai mare de
fibre nervoase, cu unele care descarca mai repde ca altele - pattern specific al
gustului dulce, de ex (altul va fi pt amar, etc).

Simtul vizual

8
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

➢ Lumina si senzatia vizuala

➢ Sistemul vizual
➢ Receptia vizuala a luminii
➢ Vederea cromatica

Lumina si senzatia vizuala

Stimulul fizic pentru simtul vizual este lumina.

Lumina reprezinta o parte din spectrul de radiatii electromagnetice (energie produsa de oscilatia
materiei incarcata electric) si apartine aceluiasi continuum ca si razele cosmice, razele X, razele
ultraviolete, infrarosii undele radio si TV.

Energia electro-magnetica este considerata un continuum, de unde, cu lungimile de unda (distanta de

la o creasta la alta), variind de la cele mai scurte raze cosmice(λ < 0. 01 𝑛𝑚) pana la cele mai lungi
unde radio (cativa km).

Ochii nostri sunt sensibil doar la un subset din acest continuum - si anume la unde electromagnetice
cuoprine intre 400 si 700nm*. Radiatia din domeniul spectrului vizibil este lumina, la toate celelalte
lungimi de unde suntem orbi.

*nm = nanometru (a miliarda parte dintr-un metru).

Sistemul vizual

Sistemul vizual uman cuprinde:

● Ochi
● mai multe structuri cerebrale si
● caile specifice la care sunt conectate (vezi fig 2.3 - pag 157).

Ochiul este alcatuit din 2 sisteme (vezi fig 4.7 - pag 157).
● Cel destinat formarii imaginii
● Cel destinat transducerii imaginii in impulsuri electrice.

Sistemul destinat formarii imaginii cuprinde:

- Corneea,
- Pupila
- Lentilele - fara acestea vedem doar lumina, insa nu si pattern-ul ei.

Corneea = suprafata frontala transparenta a ochiului:

- Prin cornee patrunde lumina in ochi, iar razele sunt deviate spre interior pentru a initia
procesul de formare al imaginii.
Lentilele - completeaza procesul de focalizare al luminii pe retina - situata pe fundul globului ocular.
(vezi fig 4.8 - pag 157):
- Isi modifica forma in scopul focalizarii obiectelor aflate la diferite distante:

9
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

- Devin sferice pt obiect apropiate

- Devin mai plate pt cele indepartate.
In cazul afectiunilor oculare:
- Lentilele nu devin suficient de aplatizate pentru a focaliza obiecte indepartate - hipometropie
- indivizi miopi.
- Lentilele nu devin suficient de sferice pentru a focaliza obiecte apropiate - hipermetropie -
persoane cu ochiul hipermetrop.

Pupila reprezinta o deschizatura circulara cu diametrul variabil, in functie de intensitatea luminii:

- Se mareste la lumina slaba si se micsoreaza la lumina puternica, asigurandu-se astfel cantitatea
de lumina necesara pentru a mentine calitatrea imaginii la diferite intensitati ale luminii.

Astfel, lumina este captata pe suprafata interna a globului ocular - pe retina. De aici comanda este
preluata de sistemul de transductie - de receptori - celulele cu conuri si bastonase (vezi fig 4.9 - pag
158):
● Receptorii cu bastonase sunt specializati pe vederea nocturna. Opereaza la intensitati scazute
si conduc la senzatiile acromatice.
● Receptorii cu conuri sunt specializati pe vederea diurna. Opereaza la intensitati ridicate si
conduc la formarea senzatiilor cromate.
● Amble sunt localizate in stratul retinian cel mai profund fata de cornee.
● Retina mai contine si o retea neuronala, celule der sustinere si vase sangvine.

Daca dorim sa observam detaliil unui obiect - miscam ochii pentru a proiecta imaginea pe fovee - aflata
in centru retinei. Facem aceste miscari din cauza modului in care sunt distribuiti receptorii la nivel
retinian:
- In fovee sunt numerosi receptori asezati in grupuri apropiate, iar spre periferia aceseteia nr
receptorilor scade.
- Foveea este cea mai bine adaptata pe vederea detaliior.

Cum transforma receptorii lumina in impulsuri electrice?

● Receptorii cu conuri si bastonase contin substante chimice care absorb lumina - fotoreceptori.
● Absorbtia luminii la nivelul fotoreceptorilor declanseaza un proces din care rezulta un impuls
nervos (pas al procesului de reductie).
● Impulsurile electrice ajung la nivel cerebral prin neuronii de legatura.
● Raspunsurile receptorilor ajung la celulele bipolare, si de acolo la celulele ganglionare. (vezi
fig 4.9. - pag 158).
● Axionii lungi ai celulelor ganglionare se intind in afara ochiului formand nervul optic care are
traseu spre creier.
● In locul unde nervul ochiului paraseste ochiu nu mai exista receptori. Stimularea vizuala a
acestei regiuni nu va avea efect - vezi fig 4.10 - pag 159 - pata oarba):
○ Aceasta cecitate partiala (golul din campul vizual - pata oarba) nu este perceputa,
creierul va completa in mod automat golul.

Receptia vizuala a luminii

1. Sensibilitatea
2. Adaptarea la lumina

10
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

1. Sensibilitatea

Sensibilitatea noastra la intensitatea luminii e determinata de celulele cu conuri si bastonase.

Exista 2 diferente fundamentale intre cele doua tipuri de celule receptor:

1. In medie, mai multe celule cu bastonase se conecteaza la o singura celula ganglionara:
○ Bastonasul ce are ca suport celula ganglionara primeste mai multe input-uri decat
conurile.
○ Asadar, vederea care se bazeaza pe celulele cu bastonase este mult mai sensibilia

2. Celulele cu bastonase si cele cu conuri sunt situate in regiuni oculare diferite - fovea
contine mai multe conuri, insa nici un bastonas; retina periferica este bogata in bastonase si
are doar cateva conuri razlete.

Consecinte ale acestor diferente:

● Suntem mai capabili sa detectam o lumina slaba cu ajutorul retinei periferice (bogata in
bastonase), decat cu fovea.
● Acuitatea vizuala (a vedea exact ce s-a intamplat) este mai mare pe fovee decat la nivelul
retinei periferice
● Sensibilitatea (a vedea ca s-a intamplat ceva) este mai mare la periferia retinei. Pragul absolut
va fi mai mic (sensibilitatea la intensitatea luminoasa va fi mai mare) atunci cand persoana nu
va mai privi a.i. Lumina sa cada pe retina periferica decat in cazul in care va privi direct
intr-un spot de lumina (caz in care lumina cade pe fovee direct).
● Pe masura ce se lasa noaptea, devenim relativi mai sensibili la luminile albastre ⥤ vederea se
transfera de la conuri la bastonase (acestea opereaza la lumini scazute), ele fiind mult mai
sensibile la lumina albastre:
■ Sensibilitatea la lumina a ochiului nu depinde doar stimularea receptorilor, ci si
de lungimea de unda a luminii - pt bastonase sensibilitatea maxima este la
lungimi de unde mai scurte - aflate la capatul albastru al spectrului - vezi fig
4.11 - pag 160).

2. Adaptarea la lumina

O persoana se adapteaza la un stimul daca acesta nu isi schimba proprietatile (intram de pe o strada
luminoasa intr-o sala de film intunecata - treptat distingem obiectele din sala intunecata. Cand
ajungem pe strada luminoasa, orice lucru va fi dureros de luminos, dar in cateva minute privirea
noastra se adapteaza). (vezi fig 4.12 - pag 161 - cursul adaptarii la lumina - bastonasele au nevoie de o
per mai lunga de adaptare, dar e mai sensibil la luminile slabe).

Pe masura ce ne adaptam la lumina, pare ca intensitatea acesteia scade (cand imaginea obiectului pe
retina nu ajunge la nivelul receptorilor): chiar si cand incercam sa ne uitam la o un punct fix, ochii
nostri se misca usor, iar imaginea este in miscare pe retina. Cand miscarea inceteaza, obiectul dispare
in cateva secunde.

11
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

Stabilizarea imaginii retiniene necesita un echipament delicat (vezi fig 4.13 - pag 161) , iar o
stabilizare aproximativa rezulta intr-o imagine neclare sau in disparitia imaginii.

Daca sistemul vizual inceteaza sa raspunda la un stimul neschimbat, inseamnca ca acesta nu este
destinat sa detectze schimbarea.

Vederea cromatica
1. Aparenta culorii
2. Amestecul de culoare
3. Deficiente ale vederii cromatice
4. Teoriile vederii cromatice

Sistemul nostru vizual transforma lungimile de unda luminoasa in culori - lungimi de unde diferite
inseamna culori diferite:
- lungimi de unde scurte - Intre 450 si 500 nm - albastru
- Lungimi de unde medii - intre 500 si 570 nm - verde
- Lungimi de unde mari - intre 620 si 700 nm - rosii.
(vezi fig 4.14 - pag 162

Lungimea de unda perfect adecvata cand pt cazurile in care originea senzatiei cromatice este un obiect
care emite lumina - soarele, becul.

De obicei, originea senzatiei cromatice este un obiect care reflecta lumina - da lumina atunci cand o
sursa il lumineaza. In aceste cazuri, perceptia culorii obiectului este partial determinata de lungumile
de unde obiect si partial de alti factori, cum ar fi, de ex, culoara caracteristica a obiectului - vedem un
trandafir ca fiind rosu chiar cand e iluminat de o lumina galben-verde, insa un obiect nefamiliar va fi
galben-verde.

1. Aparenta culorii

Vederea unei culori este o experienta subiectiva.

Culoarea poate fi descrisa fenomenologic prin 3 dimensiuni:

- Luminozitate = intensitatea perceputa a luminii
- Nuanta = calitatea descrisa de numele culorii (galben verzui).
- Saturatie = puritatea luminii:
- Culorile pale sunt pale si albicioase (roz)
- Culorile saturate nu contin alb.
Munsell (artist) propune o schema de reprezentare a suporafetelor colorate dandu-le nume de nuante
pe o scala de la 1 la 10 si 2 numere de ordine (vezi fig 4.15 - pag 163) - primul indica saturatia, celalalt
Luminozitatea.

12
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

Cat de multe culori diferite suntem capabili sa vedem?

In intervalul 400 - 700 nm distingem aprox 150 de lungimi de unda diferite.

In medie putem diferentia 2 lungimi de unda aflate la un interval de 2 nm ⥤ DAP pentru lungimea de
unda este 2 nm (vezi fig 4.16 - pag 163).
Date fiind cele 150 de culori discriminabile, ele pot avea

Diferite valori ale saturatiei si luminozitatii, nr culorilor pe care le putem discrimina este de aprox 7
miliarde si avem deja nume pt 7500 dintre ele - cf Biroului National de Standardizare.

2. Amestecul de culoare

Toate nuantele pe care le putem distinge sunt amestecul catorva culori. Un amestec in proportii
adecvate de lumina de 650 nm (rosu) cu o lumina de 500 nm (verde) va arata galben. Amestecul va
corespunde perfect unei lumini galbene cu lungime de unda de 580 nm.

Amestecurile de lumina ale caror componente fizicie difera foarte mult intre ele pot aparea la un
moment dat identice.

Amestec aditiv = Amestecul luminilor.

Amestec substractiv = amestecul culorilor sau pigmentilor.

Vezi fig 4.17 - pag 164

Regula de combinare in amestecul luminilor: 3 lungimi de unda considerabil distantate intre ele pot fi
combinate pentru a rezulta orice lumina colorata.

Daca dorim sa testam acest aspect, ii spunem subiectului sa obtina o cluloare a luminii combinand 3
lumini colorate, cu conditia sa fie larg distantate intre ele. (450 nm (albastru), 560 nm (verde) & 640
nm (rosu)). Experimentul nu functioneaza cu 2 lumini colorare.

Vezi fig 4.18 - pag 165 - pentru a reprezenta amestecul de culoare.

3. Deficiente ale vederii cromatice

Daltonismul (vezi fig 4.19 - pag 166) - obținerea culorii combinand doar:
● doua lumini colorate - discromatopie - o persoana prezinta dificulati majore in a discrimina
lungimile de unda, sau rar,
● doar una - monocromatopie - nu poate distinge lungimile de unda.
● De natura genetica, mai frecvent la barbati decat la femei - deoarce genele din cromozomul x
sunt recesive.

13
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

4. Teoriile vederii cromatice

Teoria tricromatica - Young-Helmholts - vezi fig 4.20 -pag 167:

Pentru receptia culorii nu exista decat trei receptori (celulele cu conuri). Fiecare receptor este sensibil
la o gama diversa de lungimi de unda, dar foarte responsiv intr-o banda ingusta:
● Receptorul scurt extrem sensibil la lungi de unda scurte (albastru)
● Receptorul mediu mai sensibil la lungimi de unda medii (gama de culori verzi - galbene)
● Receptorul lung are sensibilitate maxima la lungimile de unda lungi. (rosu)
Actiunea combinata a celor 3 receptori va genera aparitia senzatiei cromatice.

Concluzie: lumina de o anumita lungime de unda stimuleaza variabil cele trei tipuri de receptori, iar
raportul specific de activitate a celor 3 tipuri de receptori duce la formarea senzatiei cromatice
specificice

Calitatea codarii in teoria tricromatica considera urmatoarele:

● Calitatea culorii este codata prin pattern-ul de activitate a celor 3 tipuri de receptori, nu prin
existenta unor receptori pt fiecare culoare:
○ Capacitatea de discriminare a diferitelor lungimi de unda se bazeaza pe faptul ca
acestea conduc la raspunsuri diferite la niveul celor 3 tipuri de receptori, acivitatea
acestora stand la baza perceptiei intr-un test de culoare.
○ Persoanele cu daltonism se nasc fie cu doi receptori sau chiar. unul, în loc de trei

Nota! Aceasta teorie nu poate explica la fel de bine fenomenologia culorii - Hering observa ca toate
culorile fenomenologic, ca și cum ar consta din un sau doua din urmatoarele senzații de culoare: roșie,
verde, galben sau albastra

Teoria culorilor oponente - Hering

Hering credea că sistemul vizual contine 2 tipuri de unități sensibile la culoare:

● O unitate răspunde la roșu sau verde, cealalata la albastru sau galben.
● Fiecare unitate raspunde in modalitati contrare la cele 2 culori oponente:
○ Unitatea rosu-verde is sporește nr raspunsurilor cand se prezinta rosu, si scade cand se
prezinta verde.
○ O unitate nu poate raspunde in 2 modalitati in acelasi timp -> asa se explica de ce nu
se obtin perechile rosiatic-verde, galbui-albastru.
○ Albul se obtine cand ambele unitati oponente sunt in echilibru (fig 4.22 -pag 168).
○ Daca un singur tip de unitate oponenta se afla in dezechilibru se percepe o singura
nuanta
○ Daca ambele unitati oponente se afla in dezechilibru percepem combinatii de nuante.

In 1984 (DeValois & Jacobs) s-au descoperit celule specifice culorilor oponente in nucleul geniculat al
talamusului:
● Se activeaza spontan, sporind activitatea ca raspuns la o gama de lungimi de unda si
● Reduc activitatea ca raspuns la o gama de lungimi de unda diferite.

14
Introducere in Psihologie - Atkinson - Procese senzoriale (pag. 146 - 169)

Exemplu:
● unele celule aflate la un nivel superior al sistemului vizual descarca mult mai rapid deca retina
este stimulata de o lumina albastra.
● La galben, descarcarea este mai redusa. Aceste celule sunt baza biologica a perechii oponente
albastru - galben.

Teoria celor doua stadii ale culorii (Jameson & Hurvich 1981) - vezi fig 4.23 - pag- 169:

Explica cum se pot conecta receptorii scurti, medii si lungi ai teoriei tricromatrice cu celulele specifice
culorii oponente:
● Celulele oponente albastru-galben receptioneaza info de intrare (input) de la receptorul scurt
si informatia input inhibitoare de la cel lung.
○ Daca exista mai mult excitatie decat inhibitie -> albastru
○ Daca exista mai mult inhibitie decat excitatie -> galben
○ Daca inhibitie = excitatie -> gri
● O analiza similarea se aplica si in cazul rosu-verde.

Aceasta teorie este cea mai cuprinzatoare - breakthrough in psihologie - desi nu explica in totalitate
aspectele vederii. Se folosește ca si prototip pentru investigarea altor sisteme senzoriale.

15