FATA CEA CUMINTE

C�nd se duceau am�ndoua fetele �n sat la sezatoare seara, fata mosneagului nu se

�ncurca, ci torcea c�te-un ciur plin de fuse; iar fata babei �ndruga si ea cu mare
ce c�te-un fus; s-apoi, c�nd veneau am�ndoua fetele acasa noaptea t�rziu, fata
babei sarea iute peste p�rlaz si zicea fetei mosneagului sa-i dea ciurul cu fusele,
ca sa-l tie p�na va sari si ea. Atunci fata babei, vicleana cum era, lua ciurul si
fuga �n casa la baba si la mosneag, spun�nd ca ea a tors acele fuse. �n zadar fata
mosneagului spunea �n urma ca acela este lucrul m�inilor sale; caci �ndata o apucau
de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidec�t sa ram�ie pe-a lor. C�nd veneau
duminica si sarbatorile, fata babei era �mpopotata si netezita pe cap, de parc-o
linsesera viteii. Nu era joc, nu era claca �n sat la care sa nu se duca fata babei,
iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. S-apoi, c�nd venea
mosneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umbla melita; ca fata lui nu
asculta, ca-i usernica, ca-i lenesa, ca-i soi rau� ca-i laie, ca-i balaie; si ca s-
o alunge de la casa; s-o trimita la slujba unde stie, ca nu-i de chip s-o mai tie;
pentru ca poate sa �nnaraveasca si pe fata ei.