Seminar „Metode de cercetare și elaborare de text în filosofie”

An I Sem. 2

Metodologie filosofică - A CITI UN TEXT

Dominique Folscheid et al., Méthodologie philosophique, PUF, Paris, 1992, pp. 3-25 (Rezumat)

De ce să citeşti un text în domeniul filosofiei?

În filosofie, textul e mult mai important decât comentariul. Este nevoie de o

confruntare directă cu gândirea autorului. Această activitate, a citirii individuale a
textului fundamental, este inevitabilă.

Textele sunt coloana vertebrală a cercetării filosofice. Nici un comentariu filosofic nu

va substitui lectura textului original. În joc este cultura personală, dacă nu citeşti
textul.

Cultura filosofică personală (cunoştinţele) trebuie aşezate în locul şi în timpul lor. i.e.
Istoria filosofiei este indispensabilă parcursului universitar.

Istoria filosofiei:
- trebuie să fie ea însăşi filosofică. Nu e posibil să cunoşti elemente de filosofie
fără să le gândeşti tu însuţi. Numai bagajul filosofic nu e suficient. Nu e
suficient să învăţăm ideile fără să le gândim noi înşine.
Kant: cunoaşterea istorică pleacă de la fapte, cea filosofică de la principii. Când
credem că am căpatat cunoaşterea unui sistem filosofic existent, noi nu facem
decât să imităm. Nu putem învăţa filosofia (ca sistem al cunoştinţelor de filosofie),
„în ceea ce priveşte raţiunea, nu putem învăţa mai mult decât să filosofăm”- a
aplica la ceea ce ni se dă principii pe care raţiunea e liberă să le refuze sau să le
accepte. De aceea nu putem deplânge neapărat inexistenţa maestrului şi să
justificăm neputinţa noastră.
- trebuie să aibă loc asimilarea capturii. Întrebarea cum să gândeşti ceea ce este
deja gândit. Re: gândirea filosofice nu are de a face decât cu gândire filosofică,
i.e. a gândi, e a regândi, a citi, e a reciti un text.
Kierkegaard: nu există adevăr adevărat care să nu fie „subiectiv”, i.e. propriu,
apropriat. Citindu-l pe Platon, gândim noi înşine ca Platon. Concl: Trebuie să
cunoaştem pentru a gândi, şi nu cunoaşte pentru a cunoaşte.

Concl: Lectura îndeplineste două funcţii: iniţiere în filosofie şi asimilare de cunoştinţe

filosofice. Astfel, nu există cunoaştere fără iniţiere, dar nici iniţiere fără cunoaştere.
Quest: Cum să ne iniţiem pentru a cunoaşte, dacă trebuie să cunoaştem ptr a ne iniţia?
Re: filosofia nu e ca alte discipline, aici nu există un parcurs determinat: Nu poţi să
spui: l-am citit pe Kant, gata.

Cum să citeşti?

Biblioteca: frecventarea cărţilor şi a cursurilor. Cartea nu e însă handout-ul

profesorului.

Ce texte să citeşti?

1
Seminar „Metode de cercetare și elaborare de text în filosofie”
An I Sem. 2

Textul filosofic e mai întâi textul unui autor de filosofie, unde mesajul precede forma.
Criterii: A. lipsa formei nu trebuie să distrugă inteligibilitatea filosofică. B. Conţinutul
textului trebuie să reziste la analiza prin concepte pozitive, informaţii, date, etc. Dacă
extragem datele pozitive din text, şi nu referim numai la concepte, acest lucru nu
trebuie să distrugă coerenţa argumentului. Cunoaşterea trece spre cunoştinţe.

Astfel, un text de filosofie este un text care discută chstiuni şi generează dezbateri
filosofice, unde mesajul precede forma şi cunoaşterea nu e formată din cunoştinţe:

Texte pertinente ptr. calificativul „filosofie”:

-texte filosofice clasice [fundamentale], ale autorilor consacraţi.
- texte teologice care conţin şi generează dezbateri filosofice.
- texte filosofice poetice: Zarathustra.
- texte literare: Mann, Musil, Kafka etc.
- texte „de trecere”: de la literatură la filosofie sau de la ştiinţe sociale la filosofie:
Freud, Lacan, Durkheim, Barthes, Levi-Strauss.

Texte însoţitoare

Ordinea citirii textului: a începe cu autori şi cu opere care iniţiază în filosofie.

E.g. Platon Republica vs. Parmenide
Kant: Bazele metafizicii moravurilor vs. CRP
Hegel, Estetica vs. Enciclopedia.

Regula: Tenacitate şi răbdare: „sportul” filosofic pe învaţă într-un număr aprox.

indefinibil de ani.

Capcane: dramatizarea dificultăţilor şi iluzionarea cu facilităţi aparente. E.g. e greşit

să spui că Kant, Hegel, Descarte sunt dificile, faţă de Hume, Rousseau, Bergson. Care
e criteriul? Scara obiectivă a dificultăţilor sau capacitatea lecturantului?.

Lectură rapidă/Lectură aprofundată.

Din păcate lectura rapidă în filosofie e foarte lentă. Apar: dezavantaj psihologic,
dezavantaj filosofic, care descurajoează sinteza şi încurajează analiza. Pierdem din
vedere:
Chestiunile, Contextele, Scopul, Planul, Parcursul.
Lectura rapidă e mai mult selectivă.
Criterii: Sumar, articularea ideilor şi a temelor, introducere, concluzie.

Lectura aprofundată: analiza explicaţiilor textului.

Fişe:
Concretizarea lecturii, fixarea ideilor, pregătirea temei, dezvoltarea culturii, crearea
instrumentelor.

2 tipuri de fişe:
Notele destinate travaliului şcolar: dizertaţie, comentariu.
Notele personale: note de lectură.

2
Seminar „Metode de cercetare și elaborare de text în filosofie”
An I Sem. 2

Ordinea citării: Autor, titlu, loc, editor, an, pagina. ATLEAP.

Carnetul de vocabular filozofic: Concepte- context(autor, operă, referinţe) - funcţie.

Termeni generali care nu sunt propriu-zis filosofici: simţ comun, intuiţie, libertate,
natură.
Termeni filosofici: esenţă, substanţă, idee, raţiune.
Termeni speicifici: transcendental.

Nu plecăm de la un sens, ajungem la un sens. Depinde de funcţia lui în discurs. Ex.

idee, libertate la Platon, Descartes, Hume, Hegel.