Ada și Jamie sunt doi frați care trăiesc alături de mama lor, la Londra, într-un apartament

sărăcăcios. Ada, din păcate, nu a avut niciodată ocazia să descopere lumea sau să se bucure de
frumusețea naturii, deoarece mama ei o consideră un monstru, doar pentru că s-a născut cu
piciorul drept olog. Nu vrea ca Ada să iasă din apartament, deoarece îi este rușine cu ea.

Ada îl iubește mult pe Jamie, frățiorul ei și are grijă de el pe cont propriu. Îi este foarte greu, mai
ales că nimeni nu a învățat-o să meargă și nimănui nu i-a păsat de ea niciodată. Începe treptat să
exerseze mersul, ascunzându-se de mama ei, care se înfurie foarte repede. Cu dureri mari și
sângerări, începe să meargă.

Se anunță Al Doilea Război Mondial, iar majoritatea părinților vor să își salveze copiii,
evacuându-i din marile orașe ale Angliei. Mama Adei însă nu se stresează prea mult. Crede că
nimeni nu ar lua-o pe Ada, din cauza piciorului său. Dar Ada își dorește o viață mai bună, așadar
decide să ia soarta sa și a fratelui său în propriile mâini. Cei doi copii fug de acasă și reușesc să
urce într-unul din trenurile care duc spre o viață mai bună.

Ada și Jamie sunt refuzați de mai mulți adulți, însă Lady Thorton, o doamnă cu chip de oțel, îi
duce la mica fermă a domnișoarei Smith. Aceasta nu-i vrea inițial, dar are grijă de ei, așa cum
mama lor nu a avut niciodată. Îi spală, le face de mâncare, îi duce la cumpărături, le coase haine,
le oferă o educație și le oferă afecțiune. Viața copiilor devine din ce în ce mai bună, dar mai greu
de înțeles, din cauza traumelor cu care au rămas.

Domnișoara Smith, adică Susan, o duce pe Ada la un medic. Acesta spune că Ada nu va avea
niciodată un picior normal, dar va putea să meargă mai bine, dacă se va opera. Însă nu poate să
facă acest lucru fără acordul mamei. Susan îi scrie mereu mamei Adei, dar niciodată nu primește
un răspuns. Din fericire, Ada primește o pereche de cârje, care o ajută să meargă mult mai ușor.

Ada reușește să-și facă prieteni, adică pe Margaret, fetița lui Lady Thorton, pe care de altfel o și
salvează, Fred Grimes, Daisy, Stephen și colonelul său, dar să și descopere o nouă pasiune:
călăria. Iubește să se plimbe cu Untișor, căluțul domnișoarei Smith. Cu ajutorul lui, descoperă
Canalul Mânecii și prinde un spion de-al nemților.

Apoi, într-o zi, apare mama Adei, care, bineînțeles, o critică pe Ada pentru noul său aspect, unul
îngrijit și mai… decent. O critică de altfel și pe Susan, care le-a asigurat copiilor timp de un an
de zile o viață fericită. Ca să nu dea banii pentru vietile mai bune ale Adei si lui Jamie, îi aduce
în noul ei apartament. Copiii însă nu se pot desprinde de Susan și de iubirea pe care aceasta le-a
dat-o timp de un an, așa că decid să fugă din nou de acasă, în mijlocul războiului, printre o
mulțime de soldați răniți.

Din fericire, pe drum se întâlnesc cu Susan, care le duce nespus de mult dorul, dar din păcate,
când să ajungă acasă, privesc cu tristețe casa lor, bombardată de către nemți. Oamenii însă se
bucură să revadă noua familie în viață, iar copiii se bucură să își revadă prietenii buni și
animalele de companie, Untișor și Bovril, motanul neastâmpărat al lui Jamie. După toate
momentele grele pe care le-au trăit, Ada și Jamie trăiesc în sfârșit o viață frumoasă, fără griji,
alături de Susan.
Romanul « Razboiul care mi-a salvat viata” de Kimberly Brubaker Bradley, are ca tema este
descoperirea fericirii de catre o fetita cu o viata complicata. Ada este personajul principal, idee
confirmata de relatia ei cu toate celelalte personaje. Textul incepe cu prezentarea modului in care
mama Adei o trateaza pe Ada: M-a apucat de brat, m-a tras, iar eu m-am rostogolit de pe scaun si
am cazut pe podea.

Portretul fizic al Adei este bine structurat, fiind descris pe tot parcursul textului. Prin
caracterizare directa, atat Ada, cat si celelalte personaje, surprind, de exemplu, varsta aproximata
la care a ajuns : Tu esti mai mare. Noua ani, sa zicem ?, dar mai ales defectul ei fizic : [..] mi-am
strans sub mine piciorul beteag.

Portretul moral al Adei este desprins atat prin mijloace de caracterizare directa, cat si prin
caracterizare indirecta. In mod direct, domnisoara Smith, evidentiaza doua calitati ale
personajului: Oamenii prosti nu sunt nici pe jumatate la fel de curajosi ca tine. Nici pe jumatate
la fel de puternici ! Iar in mod indirect, prin faptele si gesturile Adei, se intelege ca este o fetita
curioasa, inteligenta, dar speriata si traumatizata.

In concluzie, Ada reprezinta un simbol al oamenilor care au trecut prin momente foarte dificile in
viata, dar care au reusit totusi sa descopere fericirea, treptat. Ada intruchipeaza omul care se
lupta pentru o viata mai buna, atat pentru el, cat si pentru cel de langa el, indiferent de
circumstante.