Sunteți pe pagina 1din 2

Razboiul care mia salvat viata

Kimberly Brubaker Bradley

Ada avea 10 ani când al Doilea Război Mondial se apropia de Londra. Ea și-a petrecut toata viața
închisă într-un apartament cu o singura cameră in Londra, deoarece mamei ei, „Mam”, insista ca îi era
rușine de piciorul Adei răsucit. Mama era abuzivă fizic și emoțional față de Ada și fratele ei Jamie.
Acest tratament catre copii ei nu a fost considerat suspect din perspectiva altelor persoane, deoarece
ea susținea că Ada are dizabilități mintale. Ca o pedeapsă obișnuită, Ada era fortata într-un dulap
umed, sub chiuveta, unde erau foarte multi gândaci. Ea era folosită ca o servitoare a casei. Ada era,
de asemenea, destul de protectoare cu fratele ei mai mic.
În septembrie 1939, guvernul britanic începe să evacueze copiii din zonele urbane ale Angliei în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a scăpa, trimițându-i în mediul rural. Mama Adei
refuză să o trimită pe Ada să spună că nimeni nu va dori să aibă grijă de ea. Între timp, Ada și-a
petrecut toată vara învățând singură cum să meargă și decide să plece cu Jamie fără ca mama lor să
știe. Ei sunt evacuați cu trenul în Kent pentru a scăpa în cele din urmă de condițiile care au apărut
încă din cauza războiului, unde Susan Smith, o femeie fără rudă care locuiește într-un sat de coastă
din Kent, este forțată să-i ia pe Ada și pe Jamie, în ciuda aversiunii ei față de îngrijirea copiilor.
Susan le ofera îmbrăcăminte, hrană, adăpost și îngrijire medicală pentru ambii copii. Pe măsură ce
Anglia și Germania declară război, tensiunea dintre Ada și Jamie crește. Jamie vrea să se întoarcă la
Londra, în timp ce Ada ar prefera să rămână cu Susan. Ada sa învațat singură să călărească calul lui
Susan, Butter, dându-i șansa de a calatorii distante lungi pentru prima dată în viață, fără sa o doara
piciorul. Jamie mergea la școală, dar profesorul lui o consideră pe Ada inaptă pentru educatie. Din
acest motiv, Ada își petrece zilele călarind pe Butter și învățând să aibă grijă de cai. Jamie era foarte
nefericit la școală, iar Susan a descoprit că profesorul acestuia i-a legat încheietura mâinii de birou în
încercarea de a-l face dreptaci. Acesta este un punct de cotitură în poveste, deoarece Susan si-a
schimbat caracterul de la persoana „îngrijitoare” la persoana „protectoare” , rol pe care Ada obișnuia
să-l joace pentru Jamie. Intre timp, ea si-a învins reticența de a avea grijă de copii, citindu-le, făcându-
le haine, obținând cârje pentru Ada și permițându-i lui Jamie să păstreze o pisică pe care o displace
foarte mult. Din pacate, furia Adei față de Susan a crescut atunci când a aflăt ca Susan l-a neglijat pe
Butter, deși neintenționat, nescurtandui copitele. Butter sa vindecat, iar relația dintre Susan și Ada
începe să-și revina, pana când Ada a stricat mașina de cusut a lui Susan din greseala. Ada se
așteaptase ca Susan să fie furioasa, dar Susan a fost calmă și înțelegătoare, oferindu-se chiar să o
învețe pe Ada cum să coase. Susan se oferă, de asemenea, să o învețe pe Ada cum să citească, să scrie
și chiar a intrebato daca ar dorii sa ii maseaze piciorul Adei pentru a o ajuta să câștige flexibilitate.
Susan îi scrie o scrisoare mamei copiilor in speranta de a primi permisiunea de a opera piciorul Adei,
dar ea nu ia trimits un răspuns. Furia și confuzia Adei incepe sa se intensifice pe măsură ce afla ca
mama ei ar fi putut repara piciorul sau de când era copil. Ea, însăși, îi scrie mamei pentru a-i cere
permisiunea de a face operația corectivă, dar mama acesteia s-a mutat fără a furniza o nouă adresă,
iar scrisoarea Adei a fost returnată nedeschisă.
Ada își descoperă forța și curajul tomai atunci când a inceptut sa ingrijeasca niste soldații răniți.
Satenii siau evacuat proprii copii, dar Susan a insistat ca Ada și Jamie să rămână cu ea. Cei trei
supraviețuiesc raidurilor aeriene nocturne pe măsură ce începe Bătălia Angliei. Ada tot continua sa-l
călăreasca pe Butter în timpul zilei și aceasta a observat o persoană suspectă care vâsleștea spre
țărm. Ea a raporteat persoana respectiva la poliție, și a fost vazuta ca un erou local când bărbatul se
dovedește de a fi un spion.
După luni în care Mam nu a răspuns la scrisorile lui Susan cu privire la operația Adei, ea vine în sat.
Mam se plângea de faptul că guvernul a „forțat-o” să cheltuiască bani pentru copiii ei și critică
comportamentul „posh” al lui Susan și Adei. Ada avea decizia de a rămâne cu Susan, dar pentru a
continua să aibă grijă de fratele ei, ea decide să se mute înapoi la Londra împreună cu mama ei, care
Razboiul care mia salvat viata
Kimberly Brubaker Bradley

crede că capitala nu va fi bombardată prea curând. Soții Smith se mută într-un apartament nou, iar
cârjele Adei sunt luate de mama ei. Ada a inceput sa considere că mama lor nu și-a dorit niciodată să
aibă copii în primul rând, iar ca i-a luat înapoi pe Ada și Jamie doar pentru cheltuielile reduse. O
suspiciume confirmata de mama lor. Într-o zi, cand ea era plecata la muncă, Ada și Jamie evadează
într-un adăpost antiaerian înainte ca o bombă să distrugă zona. Susan calatoreste pana in londra și îi
găsește pe copiii Smith, aducându-i înapoi în sat, doar pentru a descoperi că o explozie i-a distrus casa
in timp ce a fost plecata. Calul Adei și pisica lui Jamie au supraviețuit.

Citate;

“When things got really bad I could go away inside my head. I’d always been able to do it. I could be
anywhere, on my chair or in the cabinet, and I wouldn’t be able to see anything or hear anything or
even feel anything. I would just be gone.”
„Când lucrurile se înrăutățeau de adevărat, puteam să dispar în capul meu. Întotdeauna am fost
capabil să o fac. Aș putea fi oriunde, pe scaunul meu sau în dulap, și nu aș putea să văd nimic sau să
aud nimic sau chiar să simt nimic. Pur și simplu, ar fi ca si cum aș fi plecat.”

“I wanted to say a lot of things, but, as usual, I didn't have the words for the thoughts inside my
head.”
„Am vrut să spun multe lucruri, dar, ca de obicei, nu aveam cuvinte pentru gândurile din capul meu.”

“I don't want to just survive”


„Nu vreau doar să supraviețuiesc”

“I don't know what to say," she said, after a pause. "I don't want to tell you a lie, and I don't know the
truth."
„Nu știu ce să spun”, a spus ea, după o pauză. „Nu vreau sa va mint si nici nu știu adevărul.”

“But what do I do with them?" Miss Smith said "I've never been around children." "Feed them, bathe
them, make sure they get plenty of sleep," the doctor said. "They're no more difficult than puppies,
really." He grinned”
„Dar ce trebuie sa fac cu ei?” Domnișoara Smith a spus „Nu am fost niciodată în preajma copiilor.”
„Hrăniți-i, faceți-i baie, asigurați-vă că dorm mult”, a spus doctorul. „Sincer zicand, sunt la fel de dificili
de intretinut ca cățelușii.” A zâmbit”

S-ar putea să vă placă și