In aceasta carte este vorba despre o fetita, Ada, care din

nastere are un handicap la piciorul drept. Ea are un frate mai mic si o

mama care se poarta foarte urat cu ea. Tatal ei a murit cand aceasta
avea 6 ani. Mama ei nu o lasa sa iasa afara din casa, o jignea mereu,
ba chiar o si batea.

Actiunea se petrece in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial cand

guvernul britanic se astepta ca Germania nazista sa bombardeze
marile orase si decide ca toti copii trebuiau evacuati din Londra dar
mama acestora nu le permitea. Ei au hotarat sa plece de acasa in
ciuda faptului ca fetita nu putea merge, dar aceasta a exersat in
fiecare zi prin casa si astfel a reusit sa plece in ziua in care, pe furis, s-
au urcat in trenul care avea sa ii conduca spre un nou inceput.

Ajunsi acolo fiecare a fost ales de catre o familie mai putin ei

deoarece nu erau deloc ingrijiti. Pana la urma un comandant de
politie i-a repartizat unei doamne, pe nume Susan Smith, care prima
data nu i-a acceptat, dar mai apoi a acceptat. Aceasta ii spala in
fiecare seara, le dadea sa manance, si pe fetita a dus-o la un medic ca
sa ii rezolve problema cu piciorul. Medicul a spus ca o poate opera
chiar daca problema nu poate fi rezolvata in totalitate. Femeia avea
nevoie si de acordul mamei pentru operatie, aceasta trimitandu-i o
scrisoare prin care mama fetei trebuia sa isi dea acordul pentru
operatie. Intre timp fetita a primit o pereche de carje. Femeia care
avea grija de copii nu a incetat sa-i trimita scrisori mamei copiilor dar
in zadar, aceasta nu raspundea. Fetita nu de multe ori avea crize
deoarece ea fusese batuta timp de 11 ani. Femeia ca sa o linisteasca
o lua in brate si o strangea tare, tare chiar daca se alegea cu hainele
rupte, zgariata si cu fire de par smulse de catre fetita. Aceasta avea si
un ponei pe care il calarea zilnic in ciuda handicapului pe care il avea.
 Intr-o zi, cand a venit de la calarit a surprins-o pe femeia care
avea grija de ea discutand cu o femeie. Cand s-a apropiat a vazut ca
nu e nimeni alta decat mama sa, care venise sa ii ia acasa, pentru
faptul ca statul o punea sa plateasca pentu ca alta femeie are grija de
copii ei pe timpul razboiului. Femeia de cand a plecat cu ei in drum
spre casa a inceput sa tipe la ei si sa ii bata. Aceasta le-a marturisit ca
nu i-a iubit niciodata, pe nici unul dintre ei.A doua zi blocul in care
stateau a luat foc. Fetita l-a luat pe fratele ei si au apucat sa iasa din
bloc si sa se adaposteasca intr-un loc de unde i-a gasit femeia care
avusese grija de ei, aceasta venise sa ii caute. Ea i-a luat si a incercat
sa ii protejeze de toate bucatile de geam spart si de caramizile care
cadeau din blocuri.

Pana la urma au ajuns acasa la femeia care avusese grija de ei

dar au avut un soc: a fost aruncata o bomba din avion care le
nimerise casa. Acolo erau stransi prieteni care dadeau caramizi la o
parte sperand sa ii gaseasca in viata.

La sfarsit fetita i-a multumit ca i-a salvat, femeia spunand ca nu

are de ce sa ii multumeasca deoarece si ei au salvat-o pe ea.