Ada, o fetiță de zece ani, cu piciorul olog, locuiește cu fratele ei mai mic și cu mama lor.

Mamei îi
este rușine cu ea, așa că o ține închisă în casă, dar o și lovește, considerând-o un monstru, din cauza
piciorului.
Într-o zi, Ada a ieșit afară și mama a certat-o spunându-i că o va arunca pe fereastră dacă mai face
asta.
Îi era mereu dor de Jamie, se ruga de el să stea, dar nu o asculta, iar într-o zi, fata i-a legat mâinile de
pat. Atunci, Ada a înțeles că nu îi mai poate face rău fratelui ei niciodată. I-a dat niște ceai, l-a făcut
să se simtă mai bine, apoi l-a lăsat să plece și a început să meargă, pentru că voia să învețe de mult
timp. A început ridicându-se pe scaun, a pus picioarele pe podea, a îndreptat genunchii și a stat în
picioare ținându- se de spătar. Ei nu i se pare greu să stea în picioare, ce este greu pentru ea este
lăsatul greutății pe piciorul drept. De fiecare dată când încerca, cădea așa că a renunțat în acea zi. A
doua zi o dureau ambele picioare. Tot ce a reușit să facă a fost statul în picioare
Au început să meargă deoarece credea că mama ei va fi mândră văzând-o.
Când Jamie s-a întors acasă, fata l-a întrebat ce a văzut. A intrat într-un magazin din care a furat o
pară. Următoarea zi a luat o roșie a treia zi a încercat să ia un cotlet, dar măcelarul l-a prins, l-a bătut
și l-a dus acasă, unde și mama l-a bătut. Când mama l-a întrebat de ce a încercat să ia cotletul, el a
spus că Adei îi este foame iar mama a învinovățit-o pe ea trimițând-o în dulapul de sub chiuvetă. Ai
ieșit, mama i-a spus că nu ar trebui să se creadă grozavă, iar Ada a înțeles că mama ghicise o parte
din secretul ei.
În tot acest timp, în care Ada stătea la geam, Jamie ieșea afară și când se întorcea, îi povestea ce a
făcut și văzut cu prietenii lui. Ada se simțea singură așa că într-o zi, l-a legat pe Jamie, dar după ce a
văzut că plânge, l-a dezlegat, apoi și-a promis că nu o să îi mai facă rău niciodată. Chiar atunci s-a
hotărât că trebuie să meargă, voia să iasă și ea afară, dar îi era greu să calce pe piciorul drept, cel
olog.
Jamie s-a întors acasă și i-a povestit Adei că intrase într-un magazin, în care a văzut multe fructe.
Vânzătorul l-a dat afară zicând că nu are nevoie de copii care să îi fure fructele. Ada a spus că
vânzătorul nu are dreptate, Jamie nu ar fura, dar Jamie
a contrazis-o și i-a arătat un fruct galben care semăna cu un măr. Era o pară dar ei nu știau pe atunci
cum se numea.
Următoarea zi, Jamie a furat o roșie, dar a treia zi nu i-a mai ieșit, deoarece a fost prins furând un
cotlet. Măcelarul l-a dus acasă, unde, mama l-a bătut, iar apoi a trimis-o pe Ada sub dulap, crezând
că el fură pentru Ada.
Dimineață, după ce mama ei i-a dat drumul, Ada se simțea rău. Mamei nu îi plăcea că Ada devenea
mai puternică.
După ce mama a ieșit din casă, Ada s-a ridicat în picioare și a încercat să traverseze camera.
Era sfârșitul lui august, iar Ada știa că Jamie o să înceapă școala, însă, plecarea lui nu o înspăimânta
la fel de tare ca și înainte.
În acea zi Jamie a venit acasă mai repede și a spus că toți copiii au început să plece, din cauza
războiului.
Mama lor voia să-l trimită pe Jamie la țară, dar nu și pe Ada. Sâmbătă dimineață, Ada a luat pantofii
mamei sale și a plecat cu Jamie. La școală s-au întâlnit cu una

dintre profesoare, care le-a dat ceai. Acolo s-au întâlnit cu Stephen White iar el a dus-o pe Ada în
spate până la gară.
În tren era haos și mulți dintre copii nu erau foarte bucuroși că pleacă de acasă. Atunci a văzut Ada
pentru prima oară iarbă și copaci.
Fata a stat trează aproape toată noaptea și când a adormit, Jamie i-a atras atenția pe fata care
călărea, părând că se ia la întrecere cu trenul.
Până la urmă au ajuns în gară și acolo au mers la baie, unde, Ada a realizat că ea și Jamie arată mai
rău decât ceilalți copii. După ce au fost toți la baie, locuitorii satului au venit să aleagă pe cine să ia în
casă.
Jamie și Ada au rămas ultimii, dar femeia cu chip de oțel i-a urcat în automobil și i-a dus la
domnișoara Susan Smith. Inițial, ea nu a vrut niciun copil, dar a trebuit să accepte. Adei îi plăcea
foarte mult că domnișoara Smith avea un ponei.
Copiii au intrat în casă. Ușa era roșie, înăuntru era întuneric și cald, camera era plină de mobilă
masivă, veche, acoperită cu huse de pânză violet închis, iar pereții aveau o culoare închisă cu model,
la fel ca și podeaua. Domnișoara Smith era o femeie palidă și slabă, îmbrăcată într-o rochie neagră,
iar părul îi era cârlionțat și galben.
Pe copii i-au întrebat doamnele cum îi cheamă, iar Ada a spus că numele lor de familie este Smith,
deși cele două doamne nu o credeau.
Domnișoara a găsit în părul Adei un păduche și a insistat să-i ducă să facă baie. Ada i-a spus că
berarul a călcat cu căruța peste piciorul ei. Cei doi s-au dus în baie, au primit prosoape, iar
domnișoara i-a lăsat să se spele. Copiii erau de acord că locul este dichisit și frumos. Domnișoara
Smith i-a întrebat unde le sunt lucrurile, dar ei nu aveau , pentru că astea erau singurele lor haine.
Din cauza piciorului olog, baia domnișoarei Smith s-a umplut de sânge.
Domnișoara Smith a curățat , i-a bandajat piciorul Adei, le-a dat cămăși, i-a pieptănat și le-a dat de
mâncare.
Domnișoara Smith a cerut datele de naștere ale copiilor dar aceștia nu le știau. Domnișoara i-a culcat
într-un pat moale, le-a dat pături și a tras draperiile. Ada a întrebat-o al cui este calul, iar ea a spus că
îl cheamă Untișor și că l-a primit. Următoarea zi, domnișoara dormea când s-au trezit copiii. Cei doi
au coborât au mâncat și Ada s-a dus afară la cal. Jamie i-a spus că nu are voie afară, dar ea a zis că s-
a terminat cu asta și că aici are voie să iasă. Fata a pornit spre căluț. Pe ea o durea tot. A sărit zidul
de piatră, căluțul i-a mirosit palmele și ea l-a cuprins cu brațele, iar Ada a înțeles de unde îi vine
numele. Sprijinindu-se de căluț a mers pe lângă el. Ada mergea pentru prima dată pe iarbă. S-a uitat
la el până când adormit, iar soarele deja o arsese pe picioare. Domnișoara Smith a trezit-o și i-a spus
că trebuie să o ducă la doctor și să facă cumpărături.
La doctor, domnișoara Smith află că cei doi suferă de boala Impetigo, cunoscută și sub numele de
bune dulci. Doctorul Graham a
crede că piciorul Adei ar putea fi operat, dar e nevoie de acordul mamei sale. Ada a primit cârje, iar
apoi au plecat să facă niște cumpărături.
Când au ajuns acasă, domnișoara Smith a schimbat bateriile de la radioul vechi. Ada a întrebat-o
dacă dorește să-i facă ceai, dar domnișoara a refuzat-o spunându-i că este datoria ei să aibă grijă de
ea și de fratele ei.
Domnișoara Smith făcuse multă mâncare, iar Ada era uimită. Jamie a mâncat doar șunca, iar după ce
domnișoara Smith i-a spus că trebuie să mănânce și legumele, el a aruncat farfuria de perete și s-a
spart.
Jamie și domnișoara Smith a urcat, el a făcut baie, Ada a strâns cioburile și mâncarea răsturnată, iar
apoi s-a dus să facă baie. Domnișoara Smith era în fotoliul de lângă pat, Jamie dormea iar Ada atunci
se punea în pat.

Ada a tresărit din somn, și a vorbit cu domnișoara Smith despre Becky.

Dimineața, domnișoara Smith a realizat că Jamie a făcut în pat, și a zis că o să cumpere o învelitoare
de cauciuc. La radio, o voce a anunțat că Germania și Anglia sunt în stare de război. Jamie a întrebat
dacă vor incepe bombardamentele, iar domnișoara Smith i-a spus că da.
Următoarea zi, Ada s-a jucat în curte și s-a murdărit de praf, dar domnișoara Smith i- a zis că nu
contează. Jamie este supărat și plânge după prieteni, casă și mama lui. Cei trei s-au dus la
cumpărături și s-au întâlnit cu Billy și cu familia lui. Stephen nu era acolo. Jamie a început să plângă,
pentru că vrea să meargă acasă.
Lady Thorton era prin preajmă și s-a oprit sa discute cu Susan. I-a spus că primește alocație pentru
copii, deși trebuia să știe deja.
Fata se împrietenise cu Untișor în taină, deoarece era de părere că dacă Susan nu știe ce face nu îi
poate interzice. Ada a găsit în magazie un frâu și o carte cu instrucțiuni și s-a dus să îl pună pe ponei.
Frâul era prea mare așa că a încercat altul mai mic care se potrivea.
Fata a încercat să îl călărească pe Untișor, dar după ce l-a lovit prea tare a aruncat- o. Faptul că tot
cădea nu a speriat-o așa că a continuat.
Următoarea oară când au ieșit în centru au văzut un afiș enorm pe peretele de lângă gară, pe care
scria un citat motivațional.
Pe partea cealaltă a străzii era Stephen. Ada a traversat și l-a salutat. Băiatul i-a făcut cunoștință cu
domnul colonel McPherson. Fata s-a întors la Jamie și Susan care erau în dreptul altui afiș.
Profesoara care fusese cu ei pe tren a venit acasă la domnișoara Smith ca să îi anunțe că începe
școala. Profesoara i-a explicat lui Susan ce mai trebuie pentru școală.
Profesoara este de părere că Ada nu ar trebui să meargă la școală și că nu este educabilă, deși
domnișoara Smith e de altă părere.
Susan a început să le citească înainte de culcare cartea “Un Robinson Elvețian”.
Un qvion a decolat de pe aerodrom și atunci q apărut calul și călărețul. Pe Untișor nu-l deranjează
avioanele, dar pe celălalt cal l-a băgat în sperieți și l-a făcut să se răsucească. Călărețul a tras de
dârlogi, dar calul s-a răsucit din nou și a sărit înainte aproape lovindu-se cu pieptul de zid. Călărețul s-
a clătinat iar calul a sărit peste zid. Călărețul s-a răsturnat și a dispărut. Calul a galopat direct spre
Untișor. El s-a speriat și s-a răsucit trântind-o pe Ada și ambii cai au luat-o spre celălalt capăt al
pășunii. Fata a fugit spre călăreț. Era Margaret, fiica doamnei Thorton. Maggie a încercat să se ridice
dar a căzut. Ada s-a dus după cal și a luat-o pe fată în spate, ducând-o acasă. Lui Margaret îi era
greață și a vomitat. Fetele au ajuns acasă la Margaret. Grimes a dus-o în casă și s-a oferit să o
conducă pe Ada acasă. Domnișoara Smith este supărată deoarece Ada a plecat fără să anunțe. După
ce Ada i-a povestit ce s-a întâmplat, Susan i-a spus că nu o crede și a trimis-o în cameră. După ce a
venit Jamie acasă, Ada l-a întrebat cum a fost, el a spus că nu se mai duce. Seara a venit Susan ca să
citească din carte, dar cele două nu s-au uitat una la cealaltă.
În următoarea dimineață Ada a ieșit să se joace cu Untișor și dintr-o dată o cheamă Susan în casă.
Lady Thorton a venit să-i mulțumească și să aducă niște haine. Apoi i-a spus că dacă are nevoie de
ajutor la călărit poate să vină la Grimes.
Într-o zi, un avion s-a prăbușit, dar Susan a crezut că era o bombă. După câteva zile s-au întâlnit cu
Lady Thorton care le-a spus că Margaret a plecat la școală și că se va întoarce abia de Crăciun.
Lui Jamie tot nu-i place școala, a chiulit de două ori și Susan a primit un bilet de la profesoară.

Domnișoara Smith a cumpărat pânză neagră pentru camuflaj. Într-o sâmbătă au stat până târziu să
camufleze toate geamurile. Într-o altă zi, Susan i-a pus pe copii să probeze toate hainele primite ca
să știe ce trebuie să ajusteze la ele. Ea vrut să-i facă o rochie din catifea Adei, dar ea este de părere
că are deja destule haine, mai multe decât îi trebuie și a refuzat-o.
Într-o zi, la cină, Jamie a luat o felie de pâine și Susan a văzut semnul de pe încheietura lui. Era un
semn roșu adânc. El nu a vrut să spună ce s-a întâmplat. Următoarea zi amândouă l-au dus pe Jamie
la școală, s-au dus să bea ceai și s-au întors la școală iar Susan a intrat direct într-o clasă. Toți copiii
scriau cu creionul pe hârtie, dar dintre toți doar Jamie avea mâna stângă legată de scaun.
Domnișoara s-a certat cu profesoara pe tema asta, apoi au plecat acasă.
Următoarea zi au fost la oficiul poștal ca să face cerere pentru actele de identitate. Stephen și
colonelul au invitat-o pe Ada la ceai, i-au trimis o invitație prin poștă, iar Susan i-a dat-o fără să o
deschidă, dar nici ea, nici Jamie nu înțelegeau scrisul, așa că a fost nevoită să-i ceară ajutorul
domnișoarei Smith. Ada nu vrea să meargă la ceai, considerându-se nepoliticoasă.
Ada a plecat la Grimes pentru ajutor. El i-a tăiat copitele, i-a tăiat coama și i-a arătat Adei cum să
curețe și să ungă șeaua. În schimb, Ada l-a ajutat cu puțină treabă. A plecat, dar în loc să ajungă
acasă s-a rătăcit.
Royal Oak s-a scufundat. Un submarin german l-a atacat și au murit opt sute treizeci și trei de soldați.
După asta, Susan a hotărât să îi ducă pe copii la film. Jurnalul de actualități era despre război, iar Ada
s-a speriat și a vrut să meargă acasă.
Ada a încercat să sară peste zidul de piatră călare pe Untișor. Când Untișor a ajuns în fața zidului a
aruncat-o pe fată, care aproape s-a izbit de perete. S-a dus la
Fred pentru a-i cere ajutor, iar în schimb îl ajuta si ea la muncă.
Ada a fost invitată la ceai din nou, dar a refuzat.
Susan s-a înscris în Organizația Femeilor Voluntare și când ea era la prima întâlnire, Ada i-a stricat
mașina de cusut și de frică a intrat sub pat, și a stat acolo până când a găsit-o Susan.
Jamie a adus un motan urât și jegos. L-a dus să îi facă o baie și în fiecare seară adormea cu el în brațe
și a încetat să mai facă în pat. I-a pus numele Bovril, deși nu avea nicio legătură cu băutura.
Într-o zi, Susan a păcălit-o pe Ada să învețe să scrie. A scris ea numele celor trei și Ada fiind curioasă
a luat foaia pentru a exersa mai târziu.
Fred i-a dat Adei o șa laterală, care o ajuta să călărească mai ușor.
Margaret i-a trimis o scrisoare Adei, pe care ea a dus-o la Grimes, pentru că avea nevoie de ajutor la
citit.
Susan i-a dus pe copii la doctor care le-a zis că sunt mult mai bine. Ada avea nevoie de o operație
pentru picior, iar Susan trebuia să îi facă în fiecare zi masaj.
Într-o sâmbătă, vicarul adusese un grup de băieți care au construit un adăpost antiaerian în fundul
grădinii. Unul dintre băieți era Stephen, care a invitat-o din nou la ceai pe Ada. Bovril avea un loc
special în adăpost, dar Untișor nu încăpea.
Susan a învățat-o pe Ada să citească și să scrie. Când Maggie a ajuns acasă, Ada a rugat-o și pe ea și
pe Fred la cina de Crăciun, dar nu puteau să vină.
Ada i-a cerut lână lui Fred și acasă s-a apucat de tricotat. În Ajunul Crăciunului Ada a primit o rochie
pentru biserică, dar după ce s-a îmbrăcat a intrat în panică, pentru că ea credea că nu o să fie
niciodată frumoasă și că nu o să îi stea niciodată bine în rochie.

Nu au mai fost la biserică, iar când s-au trezit au fost la baie și s-au schimbat în pijamale și când au
coborât, cadourile erau așezate sub brad. Au mâncat și au deschis cadourile. Piloții invitați de Jamie
au venit și au luat toți cina.
Ada i-a scris mamei o scrisoare despre operație, dar nu a primit un răspuns, deoarece ea se mutase.
Până la urmă Ada a fost la Stephen și la Colonel și au stat de vorbă.
Maggie a venit acasă de Paște. Războiul se apropia și ambele fete știau asta. Susan avea de gând să
planteze o grădină, Jamie insista să facă rost de găini. Evacuații se întorceau acasă, iar mama lui
Maggie se învinovățește.
Ada a invitat-o pe prietena ei la ceai de ziua ei. De la Susan a primit o rochie și o carte, iar de la
Maggie a primit un căluț cioplit de lemn.
Războiul era foarte aproape. Germania a invadat Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda și toată
lumea spunea că Anglia va fi următoarea. Guvernul a impus șapte reguli. În mai a fost invadată și
Franța.
Într-o zi, a avut loc o bătălie la Dunkerque și mulți soldați au fost răniți. Mulți au venit în sat și Susan
a fost nevoită să meargă la datorie. Jamie s-a dus să-l ajute pe Fred, iar Ada a ajutat soldații de la o
cârciumă. Ada și-a făcut o prietenă pe care o cheamă Daisy.
Toți copiii din sat pleacă mai departe, dar Susan nu e gata să-i lase și pe frați.
Într-o zi, au început bombardamentele pe aerodrom. Cei trei au intrat în adăpost, dar Ada era
panicată, pentru că și-a amintit de dulapul de acasă. Susan a schimbat mirosul din adăpost, iar Ada
nu era la fel de speriată ca înainte.
Într-o zi, Ada a văzut un spion, l-a raporta la poliție și a fost prins și de fiecare dată când ieșea în sat,
toată lumea îi spunea că e o eroină.
Mama lor a venit în sfârșit după ei. Jamie se bucura, dar Ada nu era foarte încrezătoare. Mama i-a
dus la Londra, le-a arătat apartamentul nou și i-a lăsat la culcare.
Mama era la lucru. Sirenele au început să sune. Ada a luat certificatele de naștere și a pornit cu
Jamie în jos pe scări și au mers până au ajuns la un adăpost.
Toată lumea a plecat din adăpost, copiii au întâlnit-o pe Susan, s-au dus în sat, iar acolo era multă
lume fix lângă casa ei care era distrusă. A căzut o bombă. Dacă nu mergea după ei la Londra probabil
murea. Copiii au salvat-o.