Războiul care mi-a salvat viața de Kimberly Brubaker Bradley este o carte

bestseller, câștigătoare a Onorului Newbery, care a fost scrisă în 2015. Povestea

se află în Anglia la începutul celui de-al doilea război mondial, în anii 1939-
1940. Ada Smith, în vârstă de 10 ani, s-a născut cu un picior de bâta. Mama ei care
abuzează verbal și fizic nu a permis niciodată medicilor să o trateze sau a ajutat-
o să învețe să meargă. „Mam” o forțează pe Ada să curețe și să aibă grijă de
fratele ei mai mic, Jamie, în vârstă de 6 ani, tot în timp ce se târăște. Jamie va
participa în curând la școală, dar „Mam” spune că Ada nu va părăsi niciodată
apartamentul lor ruinat din Londra. Mama îi spune Adei că „piciorul ei urât” este
rușinos. Din cauza dragostei sale pentru Jamie și a dorinței sale de a părăsi
cândva apartamentul, Ada decide să se învețe în secret să meargă în ciuda durerii.

În septembrie 1939, Germania nazistă invadează Polonia și Marea Britanie începe

pregătirea pentru război. Guvernul britanic se așteaptă ca Germania nazistă să
bombardeze orașe importante precum Londra. Pentru a menține copiii în siguranță,
aceștia sunt evacuați cu trenul în mediul rural și plasați cu familiile adoptive.
Ada îl furișează pe Jamie din casă și merg la gară cu ceilalți copii. Ada și Jamie
sunt plasate alături de Susan Smith, o femeie deprimată, singură, care protestează
că nu se poate îngriji de copii. Cu toate acestea, ea cedează și, în ciuda faptului
că a insistat că „nu este o persoană amabilă”, Susan este de fapt foarte grijulie
și atentă. Pentru prima dată, copiii au îngrijiri medicale, mese regulate și o casă
confortabilă, cu facilități la care nu au visat niciodată. Ada îi place în special
poneiul lui Susan, Butter. A fi cu Unt este terapeutic și este hotărâtă să învețe
să călărească.

Ada și Jamie petrec aproximativ un an cu Susan, care vine să-i îngrijească profund.
O ajută pe Ada să depășească anii traumei și neglijării care au lăsat cicatrici
adânci. Ada învață să călărească untul și îl ajută pe Fred Grimes, un călăreț, să
aibă grijă de cai din moșia Thornton. Se împrietenește cu tânăra Margaret Thornton
și începe să învețe să citească și să scrie. Ada chiar ajută soldații evacuați din
bătălia de la Dunkerque și devine un erou local ajutând la capturarea unui spion
nazist!

Totul se schimbă atunci când cele mai rele coșmaruri se împlinesc și Mam vine să le
ia. Susan se simte obligată să-i întoarcă pe Ada și Jamie mamei lor biologice. Cu
toate acestea, singura motivație a Mamului pentru întoarcere este aceea că nu
trebuie să plătească lui Susan pentru îngrijirea lor. În Londra, Mam îi închide din
nou pe Ada și Jamie în micul apartament, în ciuda amenințării unui bombardament. Nu
are dragoste pentru copiii ei, iar Ada și Jamie își dau seama repede că chinul lor
va continua doar atât timp cât vor rămâne cu Mam. Când Mam pleacă la serviciu,
orașul este brusc bombardat! Ada și Jamie abia ajung în viață din apartamentul lor.
Sunt uimiți când o văd pe Susan Smith prin fumul care se grăbește să-i găsească!
Regreta că a renunțat la copii în momentul în care ia luat Mam.

Susan, Ada și Jamie se întorc în satul lor de coastă fericiți că se reunesc. Spre
șocul lor, ei găsesc că casa lui Susan a fost bombardată în timp ce plecaseră.
Orășenii sapă cu disperare pentru a încerca să-i găsească în dărâmături. Sunt
bucuroși când văd familia revenind în viață. Dacă Susan nu s-ar fi dus la Londra
să-i salveze pe Ada și Jamie, ar fi putut să moară. Îi mulțumește lui Jamie și Ada
pentru că și-au salvat viața. Ada spune că „sunt chiar” pentru că, în adevăr, Susan
a fost cea care i-a salvat viața.

(...)