Răspuns:

Prima Carte

„Războiul care mi-a salvat viata” este o carte minunată. In ea este vorba despre o fetiță pe nume Ada
care are un picior olog și o mamă groaznică. Mama ei o ținea închisă cu fratele ei în casă cât timp se
ducea la serviciu.

Ada nu fusese niciodată afară până să înceapă cel de-al Doilea Război Mondial. Atunci, copiii trebuiau
evacuați în afara Londrei. Mama Adei avea de gând să îl evacueze doar pe Jamie iar pe sora lui, Ada, să o
lase acasă. Fetița însă născoci un plan și fugi de acasă cu Jamie. Pe timpul războiului, trebuiau să stea la
o familie care îi va „adopta ” însă, pentru că Ada și Jamie nu aveau bagaje și erau nespălați, nu au fost
aleși de nimeni până când șefa evacuărilor a găsit-o pe domnișoara Smith care să îi ia în grijă.

Timp de aproape 2 ani Ada a învățat singură să călărească și să facă de mâncare. Viața la domnișoara
Smith a fost foarte frumoasă până când mama lor a venit să îi ia. Coșmarul de a trăi iar cu mama sa a
durat puțin căci blocul în care stăteau a fost bombardat iar domnișoara Smith a venit să îi ia înapoi
ACASĂ pentru că da, acum casa domnișoarei Smith era Acasa pentru ei.

A doua carte

Pulbere de stele

Protagonistul acestei cărţi este Tristran Thorn, un tânăr care duce o viaţă liniştită în Satul Zidului alături
de tatăl său şi mama sa (vitregă). Îndrăgostit până peste urechi de o anume Victoria Forester, acesta îi
face o promisiune care pare imposibilă: să îi aducă o stea care căzuse din cer. Acceptul Victoriei îl trimite
pe Tristran în aventura vieţii lui unde nu doar că va găsi steaua ci va afla mai multe şi despre mama sa
adevărată şi despre originea lui. M-a atras foarte mult această carte şi am considerat-o ca fiind o lectură
relaxantă. Nu mai citisem până acum nicio carte de-a autorului Neil Gaiman şi pot spune că această
primă lectură m-a atras într-un mod aparte. Cartea cuprinde elemente fantastice şi cred că cel mai mult
m-a impresionat faptul că o stea poate deveni o fiinţă umană atunci când cade pe pământ însă nu în
orice loc...doar în ţinutul zânelor. Un alt element magic ce mi-a plăcut foarte mult a fost inorogul care i-a
parte la acţiune încă din momentul în care se luptă cu un leu. Acţiunea este dezvoltată pe mai multe
planuri, planuri ce îi urmăresc pe Tristran şi pe stea, pe o vrăjitoare plecată la drum să îşi capete
frumuseţea şi pe Lordul Septimus care a avut succes în a-şi omorî aproape toţi fraţii.

A treia carte

Minunea

August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate
facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar
într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu
sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una
dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima.
Esenţialul e invizibil pentru ochi."

Deși există câteva clișee hollywoodiene, cred că autoarea a vrut să ne spună nu neapărat o poveste
despre acceptare și bunătate, ci o poveste despre viață, despre familie și despre prietenie. Pentru că, la
urma urmei, cam asta e ceea ce contează cu adevărat în viața unui om, nu?

Un punct forte al romanului ar fi că deși este călătoria lui Auggie, ajungem să-l cunoaștem mai bine prin
prisma altor apropiați ai lui, autoarea alegând să spună povestea din perspectiva a șapte personaje.
Sincer, oricât de mult m-am străduit, n-am putut să nu empatizez cu Auggie, având în vedere că de-a
lungul romanului el ajunge să facă o obsesie pentru „știu că lumea se holbează la mine, dar nu-mi pasă";
citind printre rânduri, îți dai seama că Auggie e un băiat normal, care își dorește o viață normală într-o
societate în care aspectul fizic are un rol important.

R.J. Palacio a scris cu sensibilitate despre un subiect des întâlnit în filme și cărți, însă limbajul folosit,
acțiunea (deși ritmul e liniștit, nu cred că există vreun capitol care să plictisească cititorul) și personajele
sunt credibile, bine construite și uneori chiar amuzante.
Mă bucur că nu am evitat să citesc acest roman, întrucât, din multitudinea de personaje, e aproape
imposibil să nu te regăsești în vreunul dintre ele.

***

„Faptele noastre sunt cele mai importante dintre toate lucrurile. Sunt mai importante decât ce spunem
sau decât felul în care arătăm. Faptele noastre rămân și după ce murim. Faptele noastre seamănă cu
monumentele pe care oamenii le construiesc în onoarea eroilor morți. Sunt ca piramidele pe care le-au
construit egiptenii în onoarea faraonilor. Numai că nu sunt monumente de piatră, sunt amintirile pe care
le au oamenii despre tine. De aceea faptele ne sunt monumente. Construite din amintiri în loc să fie
construite din piatră."

Sper că te-am ajutat:))))))

Te rog coroană