Seminar 1 (introductiv)

Structură notă finală (4 credite)

✓ 7 puncte examen (include 1 pct. oficiu);
✓ 3 puncte seminar.
1 punct test (va fi susținut la curs);
0,5 puncte eseu;
1,5 puncte teme.

Bibliografie:
1) Economie, ediția a opta - Colectivul Catedrei de Economie și Politici Economice,
Editura Economică, București, 2009;
2) Economie - Aplicații, ediția a șasea - Colectivul Catedrei de Economie și Politici
Economice, Editura Economică, București, 2009;
Suplimentar:
3) Principles of economics - Gregory Mankiw, Editura Thomson, Victoria, 2007;
4) Principles of economics - Study Guide, ediția a patra - Gregory Mankiw, Editura
Thomson, Victoria 2007.

Structură lecții:
- Costul de oportunitate și frontiera posibilităților de producție;
- Teoria consumatorului;
- Teoria producătorului;
- Cerere și ofertă;
- Piețe, concurență perfectă și imperfectă.
Formule derivate esențiale în vederea rezolvării aplicațiilor:

c' = 0 (unde c este constanta - un număr real)

✓ exemplu: 100' = 0; 500' = 0; -2' = 0;
nx' = n (unde n este un număr real)
✓ exemplu: 7x' = 7; 91x' = 91; -3x' = -3; x' = 1;
(x )' = nx n−1 (unde n este un număr real)
n

✓ exemplu: (x 3 )' = 3x 3−1 = 3x 2 ; (3x 3 )' = 3 . 3x 3−1 = 9x 2 ;

Tipuri de relații între variabile:

✓ directe (pozitive) - dacă se majorează cantitatea cerută, nivelul prețului va crește; dacă
numărul de locuitori scade, atunci consumul de energie electrică se va reduce;
✓ inverse (negative) - dacă prețul crește, atunci cantitatea cerută se va reduce; dacă prețul
unui bun normal se va reduce, cantitatea cerută se majorează;
✓ liniare - o modificare a variabilei independente cu un anumit procent conduce la o
modificare a variabilei dependente cu același procent sau cu un procent diferit dar
constant;
✓ nonliniare - o modificare a variabilei independente conduce la o modificare a variabilei
dependente, diferită care nu este constantă;

1
Instrumente de lucru pe parcursul seminariilor:
1) Reprezentări sub formă matematică:

a) modificarea absolută a variabilei X

ΔX = X1 - X0 (unde x1 este valoarea actuală a lui x și x0 este valoarea precedentă a lui x)
b) modificarea procentuală a lui X
X1 − X 0 6−4
Δ%X = . 100 ; exemplu Δ%X = . 100 = 0,5 = 50%
X0 4
c) indicele variabilei X
X1
IX = (arată de câte ori s-a modificat x față de valoarea precedentă)
X0
Utilizând indicele se poate ajunge la același rezultat ca al modificării procentuale.
X1 6
Exemplu: IX = = = 1,5
X0 4
IX . 100 − 100 = Δ%X
1,5 . 100 - 100 = 150 - 100 = 50 = Δ%X
d) creșterea sau scăderea procentuală a lui X
25
x crește cu 25%: X1 = X0 + 100 . X0 = X 0 (1+0,25) = X0 . 1,25
25
x scade cu 25%: X1 = X0 - 100 . X0 = X 0 (1-0,25) = X0 . 0,75

2) Reprezentări grafice:
Pe axa orizontală (abscisă) este înscrisă variabila independentă (x), pe axa verticală (ordonată)
este variabila dependentă (y), iar relația de legătură dintre ele poate fi exprimată printr-o dreaptă
(relație liniară) sau printr-o curbă (relație nonliniară). Când discutăm forma unui grafic, trebuie
să analizăm panta dreptei:

ΔY
Panta dreptei = ΔX (arată cu cât se modifică Y ca urmare a modificării X cu o unitate)

Grafice relații liniare

x crește și y crește sau x scade și y scade x crește și y scade sau x scade și y crește

2
Grafice relații nonliniare

3
 Academia de Studii Economice din București
Facultatea de Business și Turism

Microeconomie - Seminar 2
Costul de oportunitate și frontiera posibilităților de
producție
 Costul de oportunitate

Costul de oportunitate (COp) reprezintă cea mai bună alternativă la care s-a renunțat în
favoarea deciziei luate. COp reprezintă costul economic al alegerii.

Pentru cantități de bunuri - avem doar relația dintre bunuri - nu se majorează x sau y:
Y X
COpx = ; COpy = ;
X Y
X
Pentru resursa de timp si pentru preturi: COpx =
Y
Pentru combinații de bunuri (când dorim să observăm cât ne costă din y pentru a majora x):
−ΔY −ΔX
COpx = ; COpy = ;
ΔX ΔY
 Frontiera posibilităților de producție

Specializarea producătorilor - avantajul

comparativ – cel mai mic cost de oportunitate.

Avantajul absolut – producerea de bunuri cu un

consum mai mic de resurse (ex. resursa de timp).
 Aplicații
1. Costul de oportunitate reprezintă: a) costul contabil; b) costul informării in vederea incheierii unui contract;
c) venitul celei mai bune alternative la care se renunţă, atunci cand se face o alegere; d) un concept similar
ratei marginale de substituţie; e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie.
Răspuns corect: c)
2. Un punct de pe frontierea posibilităților de producție definește: a) o alternativă teoretică; b) o modalitate de
combinare imposibilă; c) o modalitate posibilă, dar ineficientă; d) un pachet dat din două bunuri posibile de
obținut și cu eficiență normală de producție; e) o soluție ipotetică.
Răspuns corect: d)

3. Un punct situat în interiorul frontierei posibilităților de producție arată că: a) producătorul nu folosește
integral resursele; b) tehnologiile de fabricație nu sunt utilizate la capacitate maximă; c) producătorul dispune
de resurse insuficiente; d) calitatea resurselor nu este corespunzătoare; e) datorită unei conjuncturi
nefavorabile, producătorul nu poate produce la capacitatea maximă.
Răspuns corect: a)
 Aplicații
4. Un individ are un venit disponibil de 400 RON. El poate achiziționa cămăși la prețul unitar de 200 RON
/ bucată și pantaloni la prețul de 400 RON / bucată. Costul de oportunitate al achiziționării unei perechi de
pantaloni este: a) 1,5 cămăși; b) 0,5 cămăși; c) 2 cămăși; d) 2,5 cămăși; e) 1 cămașă.
Răspuns corect: c)

5. Prețul unui DVD este egal cu suma prețurilor a 4 CD-uri.

a) Care este COp al unui CD?
b) Care este COp al unui CD dacă prețul CD-urilor a crescut cu 100%?
a) 1DVD = 4CD
Y
COpx = X
1
COpCD = 4
= 0,25 DVD (în momentul în care cumpăr un CD,
renunț la un sfert dintr-un DVD).
b) COpCD = 0,25 DVD
Prețul unui CD reprezintă 25% din prețul unui DVD. Astfel:
100
COpCD (în cazul în care P unui CD crește cu 100%) = 0,25 + 0,25 . 100 = 0,5 DVD (în cazul în care prețul unui CD crește cu
100%, COp al unui CD devine 0,5 DVD).
 Aplicații
6. O economie produce două bunuri x și y în următoarele combinații:
Variante X Y
A 0 50
B 10 40
C 20 25
D 25 9
E 27,5 0

a) Să se reprezinte grafic.
b) Calculați costul de oportunitate al punctelor înscrise în tabel.

Pentru bunul X: Pentru bunul Y:

−ΔY −(Y1−Y0) −(40−50) 10 −ΔX −(X1−X0) −(25−27,5) 2,5
COpx(A−B) = = = = = 1y (pentru a produce 1 bun x, COpy(E−D) = = = = = 0,27x (pentru a produce
ΔX X1−X0 10−0 10 ΔY Y1−Y0 9−0 9
renunț la 1 bun y) 1 bun y, renunț la 0,27 din bunul x)
−ΔY −(Y1−Y0) −(25−40) 15 −ΔX −(X1−X0) −(20−25) 5
COpx(B−C) = = = = = 1,5y COpy(D−C) = = = = = 0,31x
ΔX X1−X0 20−10 10 ΔY Y1−Y0 25−9 16
−ΔY −(Y1−Y0) −(9−25) 16 −ΔX −(X1−X0) −(10−20) 10
COpx(C−D) = = = = = 3,2y COpy(C−B) = = = = = 0,66x
ΔX X1−X0 25−20 5 ΔY Y1−Y0 40−25 15
−ΔY −(Y1−Y0) −(0−9) 9 −ΔX −(X1−X0) −(0−10) 10
COpx(D−E) = = = = = 3,6y COpy(B−A) = = = = = 1x
ΔX X1−X0 27,5 − 25 2,5 ΔY Y1−Y0 50−40 10
 Aplicații
7. Într-un an o firmă poate produce pâine și covrigi în următoarele variante:
Variante A B C D
Pâine 0 18 X Y
Covrigi 60 42 30 0
Aflați valoarea lui X și Y dacă COpB−C = 2 și COpD−C = 0,2

−Δcovrig −(covrig1−covrig0) −(30−42) 12

COppâine(B−C) = = = = X−18
Δpâine pâine1−pâine0 X−18
12
=2
X−18

X-18 = 6 => X = 24

−Δpâine −(pâine1−pâine0) −(24−Y) −24+Y

COpcovrig(D−C) = = = =
Δcovrig covrig1−covrig0 30−0 30
−24+Y
= 0,2
30
-24 + Y = 0,2 . 30 = 6 => Y = 30
 Aplicații
8. Presupunem că doi producători A și B pot realiza bunurile X și Y într-o anumită perioadă de timp.
producător A: 1X = 10 ore și 1Y = 5 ore
producător B: 1X = 12 ore și 1Y = 8 ore
a) Cine are avantaj absolut în producerea bunurilor?
Producătorul A are avantaj absolut în producerea bunurilor deoarece produce ambele bunuri într-un interval de timp mai scurt.

b) Stabiliți specializarea producătorilor. Cine se va specializa în producerea bunului X și cine în producerea bunului Y? - se utilizează formula
aferentă resursei de timp
Fiecare producător se specializează în producerea acelui bun pentru care are un cost de oportunitate mai mic (avantajul comparativ).

Bunul X: Bunul Y:
Producător A Producător A
10 5
COpX = = 2Y (producătorul A poate produce în intervalul de timp în care COpY = = 0,5X (producătorul A poate produce în intervalul de timp în care produce bunul Y, 50% din
5 10
produce bunul X, două bunuri Y). bunul X).
Producător B: Producător B:
12 8
COpX = = 1,5Y (producătorul B poate produce în intervalul de timp în COpY = = 0,66X (producătorul B poate produce în intervalul de timp în care produce bunul Y, 66% din
8 12
care produce bunul X, 1 bun și jumătate din bunul Y). bunul X).

Producătorul A se va specializa în producerea bunului Y pentru că are un cost de oportunitate mai mic decât
producătorul B, iar producătorul B se va specializa în producerea bunului X.
 Aplicații
9. Un individ alege între bunul X și bunul Y. Prețul unei unități din bunul X este de 3 u.m., iar prețul unei unități
din bunul Y este 6 u.m. Costul de oportunitate al alegerii a 5 unități din bunul X este:
a) 2 unități din bunul Y;
b) 2,5 unități din bunul Y;
c) 10 unități din bunul Y;
d) 0,5 unități din bunul Y.

COPx = Px / Py = 3 / 6 = 0,5 y

In cazul in care individul alege o unitate din bunul X, atunci pierde 0,5 unitati din bunul Y.

In cazul a 5 unitati din bunul X, pierderea este de 2,5 unitati din bunul Y.
Succes!
Academia de Studii Economice din București
Facultatea de Business și Turism

Microeconomie - Seminar 3
Teoria utilității și alegerea consumatorului
 Teoria consumatorului
Constrângerea bugetară este exprimată prin ecuația liniei bugetului: V = x . Px + y . Py
Utilitatea totală (UT)
Utilitatea marginală (Umg)

ΔUT UT1 − UT0

Umg = = = (UT)' ;
ΔQ Q1 − Q0
UT = σ Umg

Când Umg = 0 => UT maximă;

Când Umg este pozitivă => UT crește;

Sistemul de stabilire a combinației

optime de consum: Δy UmgX Px
RMS = - = =
Δx UmgY Py
V = x . Px + y . Py UmgX Px
Regula maximizării UT: =
UmgX Px UmgY Py
=
UmgY Py
Px
Panta liniei bugetului = -
Py
 Aplicații
1. Considerăm un consumator cu un venit de 100 u.m. care are de ales între 2 bunuri X și Y, având prețurile Px = 5 și Py = 10.
a) Să se reprezinte grafic dreapta bugetului;
b) V crește la 200. Să se reprezinte grafic noua dreaptă a bugetului.
c) Px crește de la 5 la 10. Să se reprezinte grafic.
d) Py scade de la 10 la 8. Să se reprezinte grafic.

a) V = x . Px + y . Py
100 = 5x + 10y.
Pentru x: x = V/Px = 100/5 = 20;
Pentru y: y = V/Py = 100/10 = 10

b) V = 200 c) Px = 10 d) Py = 8
V = x . Px + y . Py V = x . Px + y . Py V = x . Px + y . Py
200 = 5x + 10y 100 = 10x + 10y 100 = 5x + 8 y;
x = 40; y = 20 x = 10; y = 10 x = 20; y = 12,5
 Aplicații
2. Un individ are un buget săptămânal în valoare de 10 u.m. pentru cumpărarea a două bunuri: x și y; unde Px = Py = 1.
UT(x,y) = 2x 2 + 2y 2 - 10x - xy + 10y
a) Să se determine x și y care maximizează utilitatea
b) Să de determine modificarea utilității totale (ΔUT) în cazul în care bugetul crește cu 2 u.m.

a) UmgX = (UT)'x = (2x 2 + 2y 2 - 10x - xy + 10y)' = 4x - 10 - y

UmgY = (UT)'y = (2x 2 + 2y 2 - 10x - xy + 10y)' = 4y - x + 10
 Aplicații
3. Fie graficul :

a) Aflați V dacă Px = 50
b) Scrieți ecuația dreptei bugetului și calculați panta curbei de indiferență (RMS).

a) V = x . Px + y . Py
V = x . 50 + y . Py
În momentul în care aflam punctul maxim de pe axa OX: x = V/Px ; 50 = V/50; V = 2500
Deci 40 devine 0 și avem: V = 50 . 50 = 2500

V = x . Px + y . Py
2500 = x . 50 + 40 . Py
În momentul în care aflam punctul maxim de pe axa OY: y = V/Py ; 40 = 2500/Py; Py = 2500/40 = 62,5

b) Ecuația dreptei bugetului se scrie în funcție de prețuri.

Deci: V=50x + 62,5y => 2500 = 50x + 62,5y
UmgX Px
RMS = =
UmgY Py
UmgX 50
RMS = = = 0,8
UmgY 62,5
 Aplicații
4. y = 10 - 4x
UmgX
Care este valoarea optimă a atunci când consumatorul își maximizează satisfacția?
UmgY

V = x . Px + y . Py y = 10 - 4x
y . Py = V - x . Px
Px
V−x .Px este 4.
y= Py
Py
UmgX Px UmgX
y=
V x .Px
- Py Maximizarea satisfacției: = => =4
Py UmgY Py UmgY

UmgX Px
5. Dacă relația dintre raportul utilităților marginale și raportul prețurilor este de tipul UmgY > Py .
Cum ar trebui să acționeze consumatorul pentru a obține maxim de satisfacție?

UmgX Px ΔUTx/ΔQx Px
> => > ; ΔUTx/ΔQx trebuie să se reducă sau ΔUTy/ΔQy trebuie să crească.
UmgY Py ΔUTy/ΔQy Py

Poate doar să reducă consumul din bunul Y sau să crească consumul din bunul X.
Succes!
Academia de Studii Economice din București
Facultatea de Business și Turism

Microeconomie - Seminar 4
Productivitatea, costurile și profitul
 Teoria producătorului pe termen scurt

K fix și L variază: Q = f(K, L)

Q este influențată de legea randamentelor descrescătoare
ΔQ
WmgL (productivitatea marginală a muncii) = ΔL

Q
WL (productivitatea medie a muncii) = L
Profitul contabil = VT (venitul total) - cost explicit
Profitul economic = VT - (cost explicit + cost implicit)
CT = CF + CV
CT = cost total, CF = cost fix (ex: cheltuieli cu achitarea chiriei), CV = cost variabil (cheltuieli cu energia, cu materiile prime – depind de producție).

Cmg = (CT)’Q = ∆CT/∆Q Prmg = ∆PR/∆Q = (Pr)`Q ; PrM = Pr/Q ;

CTM = CT/Q Vmg = ∆VT/∆Q = (VT)`Q ; VM = VT/Q ;
CFM = CF/Q Pragul de rentabilitate: PR = 0 ; VT = CT;
CVM = CV/Q
 Teoria producătorului pe termen lung

Toți factorii de producție sunt variabili (atât L, cât și K).

Q Q Q 1
WMG = = = =
K+L cheltuieli materiale +cheltuieli salariale CT pe termen lung CTM TL

WmgK = ∆Q/ ∆K = Q`(K)

WK = Q/K

Condiția pentru identificarea echilibrului producătorului (programul optim al Q)

CT = K x PK (r) + L x PL (w)
WmgL PL (𝑤)
=
WmgK PK (r)
 Aplicații

1. O editură dorește să publice un roman. În calitate de consultant vi se prezintă următoarea situație. Prețul estimat de vânzare
va fi de 30 lei, costurile fixe cu publicarea cărții 6000 lei, CVM = 10 lei. Care este pragul de rentabilitate pentru publicarea
cărții?

Pr (profit) = 0
CT = VT
CF + CV = P x Q
CF + CVM x Q = P x Q
6000 + 10Q = 30Q
6000 = 20Q
Q = 300 (este necesară tipărirea a 300 romane pentru a ajunge la un profit = 0).
 Aplicații
2. Q0 = 200
CT = 100 + 4Q + Q2
WL0 = 10
Q crește cu 50%
a) Să se afle L0;
b) ΔL dacă productivitatea medie a muncii este maximă (WL este maximă);
c) Q pt CTM minim.

a) WL0 = Q0/L0 => 10 = 200/L0 => L0 = 20 c) CTM minim dacă și numai dacă Cmg = CTM
Cmg = (CT)'Q
b) Q1 = 300 100+4Q+ Q2
4 + 2Q =
WL = maxim (WL = WmgL) Q

ΔQ 300−200 4Q + 2Q2 = 100 + 4Q + Q2

10 = = Q2 = 100
ΔL ΔL
ΔL = 10 Q = 10
 Aplicații
3. WL0 = 5; L crește cu 35%; Q crește cu 70%.
Să se afle productivitatea medie a muncii din momentul T1 (WL1) și productivitatea marginală a muncii (WmgL).

L1 = L0 + L0 x 35/100 = L0 (1+0,35) = 1,35L0

Q1 = Q0 + Q0 x 70/100 = Q0 (1+0,7) = 1,7Q0

1,7Q0
WL1 = Q1/L1 = având în vedere că Q0/L0 = 5,
1,35L0
rezultă că:
1,7
WL1 = 1,35 x 5 = 6,29
ΔQ Q1−Q0 1,7Q0 −Q0 0,7Q0
WmgL = ΔL = = 1,35L0−L0 = 0,35L0 (Q0/L0 = 5)
L1−L0

0,7
WmgL = 0,35 x 5 = 10
 Aplicații

4. CV0 = 16.000.000
Q0 = 8.000 ; Q crește cu 20%, iar Cmg = 1,5 CVM0
Să se calculeze sporul absolut al CT și Indicele CV

Q1 = 8.000 + 8.000 x 20/100 = 9.600

CV0 16.000.000
CVM0 = = = 2.000
Q0 8.000
Cmg = 1,5 x 2000 = 3.000
ΔCT ΔCT
Cmg = ; 3.000 = 1.600 ;
ΔQ

ΔCT = 4.800.000
Pe termen scurt ΔCT = ΔCV pentru că CF sunt constante.
CV1 = 16.000.000 + 4.800.000 = 20.800.000
CV1 20.800.000
Indicele CV = CV0 x 100 = 16.000.000 x 100 = 130% (sau 1,3 - CV s-a majorat cu 30%).
 Aplicații

5. Ce tip de randamente de scară caracterizează un producător a cărui funcție de producție este: Q0 = (K0 x L0) / (K0 + L0).

Presupunem că se dublează factorii de producție:

Q1 = (2K0 x 2L0) / 2K0 + 2L0
Q1 = 4(K0 x L0) / 2(K0+L0)
Q1 = 2 x (K0 x L0) / (K0+L0)
(K0 x L0) / (K0 + L0) este Q 0
Rezulta ca Q1 = 2 Q0
Prin urmare, la o dublare a FP – productia se dubleaza si ea.
Succes!
Academia de Studii Economice din București
Facultatea de Business și Turism

Microeconomie - Seminar 5
Recapitulare
 Aplicații
1. Un individ dispune în fiecare saptamana de acelasi venit, pe care îl alocă pentru achiziția de mere si iaurt. Prețul unui
kilogram de mere este de 3 lei, iar cel al unei cutii de iaurt este de 1 leu. Folosind același venit săptămânal, Mihai cumpără
următoarele cantități de iaurt și mere timp de trei săptămâni.

Combinatii de bunuri Mere (kg) Iaurt (cutii)

A (prima saptamana) 0 12
B (a doua saptamana) 2 6
C (a treia saptamana) 4 0

a) Care este costul de oportunitate al achiziției de către Mihai a unui kilogram suplimentar de mere?
−∆iaurt −(6−12) −∆iaurt −(0−6)
Cop mere A-B = = = 3; Cop mere B-C = = =3
∆mere 2−0 ∆mere 4−2

b) Care este costul de oportunitate al achiziției de către Mihai a 4 cutii suplimentare de iaurt?
−∆mere −(2−4) −∆mere −(0−2)
Cop iaurt C-B = = = 1/3 = 0,33 (4 cutii: 4 x 0,33 = 1,33) ; Cop iaurt B-A = = = 2/6 = 0,33 (4 cutii: 1,33).
∆iaurt 6−0 ∆iaurt 12−6

c) Aflați nivelul venitului utilizat de către Mihai în fiecare săptămână pentru achiziția de mere si de iaurt.
V = m.Pm + i.Pi

Săptămâna 1 - A: V = 0 . 3 + 12 . 1 = 12
Săptămâna 2 - B: V = 2 . 3 + 6 . 1 = 12
Săptămâna 3 - C: V = 4 . 3 + 0 . 0 = 12
 Aplicații
2. Corelaţia dintre dozele consumate dintr-un bun şi utilitatea totală scontată a se obţine în urma consumului acelui bun:
Cantitatea (doza) consumată dintr- Utilitatea totală scontată a se obţine prin
un bun ipotetic consumul bunului ipotetic
1 35
2 63
3 89
4 113
5 135
6 155

Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?

a) utilitatea marginală a celei de-a patra unităţi este de 28 de unităţi de utilitate;
b) utilitatea totală creşte din ce în ce mai mult cu fiecare unitate adiţională consumată;
c) utilitatea marginală a celei de-a doua unități consumate este 31,5;
d) utilitatea marginală a celei de-a şasea unităţi este de 20 de unităţi de utilitate.
 Aplicații
3. Un consumator urmăreşte să-şi maximizeze satisfacţia resimţită prin consumul bunurilor X şi Y. Funcţia de utilitate
este dată de relaţia U(X,Y)=x2+4y2+55. Preţurile celor două bunuri sunt Px=1 u.m., Py=2 u.m., iar venitul disponibil
este de 32 u.m. Determinaţi cantităţile din bunurile X şi Y care corespund echilibrului consumatorului în condiţiile
constrângerii bugetare.

Umgx = UT(x)` = (x2+4y2+55)` = 2x

Umgy = UT(y)` = (x2+4y2+55) = 8y

V = xPx + yPy => 32=x+2y

(Umg x / Umg y) = (Px/Py)

2x / 8y = 1/2

x/4y = 1/2

2x = 4y => x = 2y

32=x+2y => 32= 2y +2y => y = 8, x =16

 Aplicații
4. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie:

a) Umg creşte şi UT scade;

b) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT;
c) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT;
d) Umg descreşte iar UT creşte.

5. Ştiind că, pentru o firmă, costurile evoluează conform funcţiei CT = 400 + 10Q. Dacă preţul acelui bun este de
50 u.m., să se afle pragul de rentabilitate:

a) 10 u.m.;
b) 400 u.m.;
c) 100 u.m.;
d) 50 u.m..

VT = CT
50Q = 400 + 10Q => Q = 10
 Aplicații
6. Volumul producției unei firme cu 125 de salariați este 2500 produse. Câți salariați trebuie să mai angajeze firma pentru a-și
dubla producția în condițiile creșterii productivității medii a muncii (WL) cu 25%?

Q0 = 2500
L0 = 125
Q1 = 5000

WL0 = Q0/L0 = 2500/125 = 20

WL1 = WL0 + WL0 x 25%
WL1 = WL0 + 0,25WL0
WL1 = 20 + 0,25 x 20 = 25
WL1 = Q1/L1

25 = 5000/L1 => L1 = 200

ΔL = L1 - L0 = 200 - 125 = 75 (pentru a se dubla producția în condițiile creșterii WL cu 25%, numărul de salariați trebuie să
crească cu 75).
 Aplicații
7. WK0 = 2000
Q crește cu 30%, iar K cu 20%
Aflați Wmg K

WK0 = Q0/K0

Q1 = Q0 + Q0 x 30/100 = Q0 + 0,3Q0 = Q0(1+0,3) = 1,3Q0

K1 = 1,2K0

WmgK = ΔQ/ΔK = (Q1−Q0)/(K1−K0) = (1,3Q0−Q0)/(1,2K0−K0) = (0,3Q0)/(0,2K0)

Q0/K0 = WK0 = 2000 => WmgK = 0,3/0,2 x 2000 = 3000

 Aplicații
8. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată pentru funcţia de producţie: Q = KL^2
, unde Q este producţia, K este capitalul, iar L este forţa de muncă?:
a) randamentele de scară sunt constante;
b) randamentele de scară sunt descrescătoare;
c) randamentele de scară sunt crescătoare;
d) niciun răspuns corect.

Presupunem dublarea FP

Q0 = KL^2 devine Q1 = 2K 2L^2

Q1 = 4KL^2
Q1 = 4 Q0
 Aplicații
9. Dacă într-o perioadă producţia a crescut cu 60%, iar numărul de lucrători s-a redus cu 20%, să se determine
modificarea productivităţii medii a muncii față de perioada inițială.
a) 200%
b) 100%
c) 160%
d) 80%

Q1 = Q0 + (60/100)*Q0 = 1,6Q0

L1 = L0 – (20/100)*L0 = 0,8L0

WL1 = Q1/L1 = 1,6Q0/0,8L0

1,6/0,8 = 2 => 2 x Q0/L0

Q0/L0 = WL0 (rezulta ca WL s-a dublat – majorare de 100%)

Succes!
Academia de Studii Economice din București
Facultatea de Business și Turism

Microeconomie - Seminar 6
Piața: cererea, oferta și formarea prețului
 Aplicații
1. Care din următoarele afirmaţii ilustrează legea cererii?

a) atunci când prețul unui bun scade, cererea acelui bun crește;
b) dacă prețul unui bun crește,vânzătorii vor oferi pe piață o cantitate mai mare;
c) în cazul în care prețul unui bun crește, cantitatea cerută din acel bun va scădea;
d) între venitul consumatorului și cerere există o relație directă.

2. Prețul unui bun creşte cu 20%, iar producătorul îşi pierde un sfert din clientelă. În acest caz, cererea este:
a) elastică în raport cu preţul;
b) perfect elastică în raport cu preţul;
c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) inelastică în raport cu preţul.

3. Dacă la scăderea cu 35% a preţului unui bun, cantitatea cerută din acel bun crește cu 30%, atunci cererea este:
a) elastică în raport cu preţul;
b) perfect inelastică în raport cu preţul;
c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) inelastică în raport cu preţul.
 Aplicații
4. Pe piaţa bunului X, coeficientul de elasticitate a cererii în funcție de preț (KEC/P) este 2, iar prețul bunului X scade cu 24%. În
acest caz, cantitatea cerută din bunul X:
a) crește cu 48%;
b) scade cu 48%;
c) crește cu 12%;
d) scade cu 12%.

5. KEc/p = 2
P0 = 10
Qc0 = 100
P1 = 12
Să se afle Qc1
 Aplicații
6. Qc = 80 - 2P
P0=20.
Care este coeficientul de elasticitate în funcție de preț?
Qc = a - bP => b =2

7. Qc0 = 10.000
venitul crește cu 10%
Qc1 = 12.000
Aflați coeficientul de elasticitate a cererii în funcție de venit.
 Aplicații
8. Qo = 200 + 4 P
P0 = 5
Keo/p = ?
 Aplicații
9. Cunoaștem următoarele date.
Preț(P) 10 15 20 25 30
Cantitate(Q) 20 30 40 50 60

a) Reprezentați grafic curba ofertei.

b) Care este nivelul elasticității ofertei când prețul crește de la 10 lei la
15 lei?
c) Calculați nivelul elasticității ofertei când prețul scade de la 15 lei la
10 lei.
 Aplicații
10. Qc = 100 - P;
Qo = 20 + P
a) Pe și Qe ?
b) Qc și Qo dacă statul impune un preț minim de 60? surplusul de ofertă?
c) Qc și Qo dacă prețul = 30? surplusul de cerere?

a) Qc = Qo b) Qc = 100-60 = 40;
100 - P = 20 + P Qc = Qc1 - Qc0 = 40 - 60 = -20 (cantitatea cerută a scăzut cu 20 unități
P = 40 față de cantitatea de echilibru la un preț egal cu 60).
Qc = Qo = 60 Qo = 20 + 60 = 80
Qo = Qo1 - Qo0 = 80 - 60 = 20 (cantitatea oferită a crescut cu 20
unități față de cantitatea de echilibru la un preț egal cu 60).
Surplusul de ofertă = Qo - Qc = 80-40 = 40
c) Qc = 100-30 = 70
Qc = Qc1 - Qc0 = 70 - 60 = 10
Qo = 20+30 = 50
Qo = Qo1 - Qo0 = 50 - 60 = -10
Surplusul de cerere = Qc - Qo = 70 - 50 = 20
Succes!
Academia de Studii Economice din București
Facultatea de Business și Turism

Microeconomie - Seminar 6
Concurența: concurența perfectă vs. piața reală
 Formule

Condiția de maximizare a profitului pe orice piață:

Cmg = Vmg

Suplimentar, pe piața concurenței perfecte:

- pe termen scurt: Vmg = Cmg = P
- pe termen lung: Vmg = Cmg = P = CTM

Condiția de maximizare a profitului pe piața de monopol:

Cmg = Vmg < P
 Aplicații
1. Pe o piață cu concurență perfectă
CT = + 4Q + 20
Prețul de echilibru (Pe) = 36
Aflați: Qe, VT, CT, Pr, PrM, CTM, CFM

P = Cmg VT = P . Q = 36 . 4 = 144 CTM = CT/Q = 100/4 = 25

36 = 8Q + 4 CT = + 4 . 4 + 20 = 100 CFM = CF/Q = 20/4 = 5
8Q = 32 Pr = VT - CT = 144 - 100 = 44 CT = + 4Q + 20
Q=4 PrM = Pr/Q = 44/4 = 11

2. Concurență perfectă Cmg = 2 + 3Q

Cmg = 2+3Q CV = = = 2Q + = 2Q +
CF = 40 CF = 40
Pr țintă = 110 CT = CF + CV = 40 + 2Q +
Să se afle P și Q VT = P . Q = (2+3Q)Q = 2Q +
Pr = VT - CT => 110 = 2Q + - (40 + 2Q + => 150 = 1,5Q2 => Q = 10
P = 2 + 3Q => P = 2 + 3 . 10 = 32
 Aplicații
3. O firmă monopol prezintă curba cererii pieţei: P = 12 – 0,1Q.
CT = 90 + 2Q.
Stiind ca firma urmareşte maximizarea profitului, determinaţi nivelul profitului aferent producţiei optime.
Cmg = Vmg
Cmg = CT` = 2
Vmg = VT` = (P x Q)` = ((12-0,1Q)Q)` = (12Q – 0,1Q^2)` = 12 – 0,2Q
2 = 12 – 0,2Q
0,2Q = 10
Q = 50

PR = VT – CT = ((12-0,1Q)Q) – (90 +2Q) = ((12-0,1 x 50)50) – (90+2 x 50) = ((12-5) x 50) – (90 + 100) = 7 x 50 -
190 = 350 – 190 = 160

4. Pe o piață de monopol o firmă are funcția cererii P = 50 - 0,5Q

CTM = - 10 + 0,5Q
Să se afle P*. CT = CTM . Q = ( - 10 + 0,5Q)Q = - 10Q + = 20 - Vmg = Cmg
10Q + 50 - Q = - 10 + Q
Cmg = -10 + Q 60 = 2Q
VT = (50 - 0,5Q)Q = 50Q - Q = 30
Vmg = VT ' = 50 - Q P = 50 - 0,5Q = 50 - 0,5 . 30 = 35
Succes!