TEMA 8 ,

CONDITIILE DE APLICARE A PRODUSELOR IGNIFUGE PE SUPORT

IGNIFUGAREA MATERIALELOR ŞI PRODUSELOR DIN LEMN ŞI/SAU PE BAZĂ

DE LEMN
Ignifugarea materialelor combustibile se poate face prin următoarele metode:
a) tratament de suprafaţă (pulverizare şi/sau pensulare);
b) prin impregnare (în instalaţii speciale);
c) în masa materialului.
TRATAMENTUL DE SUPRAFAŢĂ:
La preluarea frontului de lucru se va verifica cu atenţie suprafaţa suport ce trebuie
ignifugată. În cazul podurilor se va verifica starea învelitorii. Lemnul nu trebuie să fie
putred. Toate se consemnează în procesul-verbal de prelucrare a frontului de lucru.

PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR:
La aplicarea produselor ignifuge de suprafaţă se va avea în vedere:
 curăţarea suprafeţelor (de praf, noroi, var, vopsea sau impurităţi, inclusiv protecţii
ignifuge anterioare), prin periere, răzuire, etc.;
 chituirea tuturor crăpăturilor, fisurilor, nodurilor, îmbinărilor şi golurilor existente
pe suprafeţele ce se protejează cu chit, realizat din praf de cretă şi produs ignifug în
raport de (1 : 1) – cantitate de chit reprezintă 0,1 kg / m2;
 tratarea cu substanţă a rosturilor (de chertare) şi apoi întocmirea unui proces-verbal
de lucrări ascunse, împreună cu beneficiarul în care se vor specifica operaţiile executate
(tratări de rosturi, crăpături, fisuri etc. prin chituire).
Pentru ignifugarea prin impregnare, materialul lemnos trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- să fie decojit (să nu aibă la suprafaţă coajă);
- să nu fie tratat în profunzime sau la suprafaţă cu substanţe chimice care să
împiedice pătrunderea produsului ignifug în masa materialului.

APLICAREA PRIMULUI STRAT:

- se verifică umiditatea lemnului (valoare maximă 18%);
- se verifică umiditatea şi temperatura aerului (valori: maxim 70% şi minim 10 0C);
- se verifică dacă umiditatea epruvetelor tăiate corespunde cu cea a lucrării;
- se face o probă de densitate a produsului ignifug dacă firma are în dotare
densimetru;

1
 - se trece la aplicarea primului strat de soluţie ignifugă pe lucrare şi epruvete şi se
face calculul consumului specific realizat astfel: se cântăreşte epruveta înainte - uscată -
şi după aplicarea soluţiei - udă, se face diferenţa maselor şi se raportează la suprafaţa
acestuia;
- se aplică stratul al doilea, se calculează consumul specific realizat pe cele două
straturi. În cazul în care substanţa se aplică în două straturi, iar consumul specific obţinut
este egal sau mai mare decât cel specificat de producător, putem considera că lucrarea
este terminată, în caz contrar se mai aplică un strat.
La terminarea lucrării se întocmeşte un proces-verbal de recepţie provizorie in 3
exemplare (model în Norma tehnică C 58-96, pag.18), se împachetează şi sigilează
probele - în prezenţa beneficiarului şi se trimit la un laborator acreditat însoţite de:
- comandă fermă;
- proces-verbal de recepţie provizorie ( 1 exemplar original );
- copie după avizul de expediţie de la producător;
- copie certificat de calitate al produsului
- certificat de autorizare firmă prestator - copie.
Metoda de verificare a eficacităţii ignifugării se bazează pe pierderea de masă,
conform SR 652/2009 în care o probă este formată din trei epruvete pentru fiecare 1000
m2 , cu dimensiunile : 150 x 400 x max 48(mm) .
După primirea raportului de încercare se face recepţia la terminarea lucrării cu
întocmirea unui proces-verbal de recepţie calitativă (model M.L.P.T.L.); aceasta
împreună cu raportul de încercare emis de laborator vor fi consemnate în cartea tehnică a
construcţiei respective.

IGNIFUGAREA MATERIALELOR PE BAZĂ DE LEMN:

SUB FORMA DE PLACI AGLOMERATE
În cazul ignifugării cu produse de suprafaţă a materialelor de tip PAL, PFL, PAL-
CON, PAF etc. se au în vedere următoarele:
- aplicarea se face prin aceleaşi procedee ca şi la lemn masiv (tratare la suprafaţă
şi/sau în masa lor), respectându-se consumul specific precizat de producător pentru
fiecare produs de ignifugare, de temperatura mediului, de compatibilitatea suport-produs;
- uscarea materialelor ignifugate se va realiza în timp cât mai scurt astfel încât
produsele să nu fie degradate de umiditate.
Condiţiile impuse sunt:
- umiditatea materialului suport - maxim 10% - pentru elementele de finisaj
- maxim 18% - pentru celelalte.

2
 - temperatura aerului minim 10oC.
Metode utilizate pentru verificarea lucrărilor de ignifugare:
- STAS 652/ 2009 - metoda de propagare a flăcării pe orizontală (cu panou radiant) -
utilizată în cazul omologării soluţiilor ignifuge.
O probă din trei epruvete cu dimensiunile: 1050 x 220 x max. 25( mm).

IGNIFUGAREA MATERIALELOR TEXTILE

I. INTRODUCERE
Ignifugarea este procesul de aplicare a unui tratament de finisare chimică textilă care să
confere rezistenţă la ardere. Îmbunătăţirea comportării la contactul cu flacăra a
materialelor, nu exclude aprinderea şi arderea materialului ci îi conferă acestuia o
rezinstenţă la ardere pe o anumită perioadă de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci
când se îndepartează sursa de căldură. Protejarea de agresiuni exterioare a fost
întotdeauna o prioritate pentru om, mai ales focul, fiind unul din cele mai periculoase. Se
cunoaşte faptul că materialele textile ard şi ele contribuie la extinderea incendiilor,
producând efecte sociale incalculabile, pierderi de vieţi omeneşti, arsuri grave,
infirmităţi ca urmare a arsurilor şi pagube materiale de multe ori imense.
Îmbrăcămintea, obiect interpus între corpul uman şi mediul ambiant, a devenit una din
principalele cauze în generarea şi extinderea incendiilor. Din motive de siguranţă,
proprietăţile de rezistenţă la foc a materialelor textile ar trebui să devină proprietăţi
funcţionale esenţiale. Toate acestea au făcut ca produsele textilele de protecţie împotriva
căldurii să reprezintă o grupă de produse însemnată şi în creştere în domeniul textilelor
tehnice, atât pentru aplicaţii tehnice, cât şi pentru echipamente de protecţie personală. În
special segmentul produselor textile de protecţie împotriva focului, pentru persoane şi
bunuri, este caracterizat de o dezvoltare dinamică.
Pentru dezvoltarea materialelor textile rezistente la ardere este important să se înţeleagă
procesul de ardere a materialelor textile. Astfel funcţie de gradul de flamabilitate,
materiale textile pot fi clasificate în cinci grupe:
 Fibre celulozice: bumbacul, vâscoză, acetatul, triacetatul, inul, cânepa fac parte din
grupa fibrelor cu rezistenţă mică la ardere. Acestea fiind compuse din carbon şi hidrogen
(combustibili) şi oxigen (cal ce întreţine combustia), iau foc foarte uşor, au deci un grad
ridicat de inflamabilitate.
 Fibre proteice: lână şi mătase fac parte din grupa fibrelor care conţine azot, în
compiziţia chimică. Azotul este neinflamabil şi nu întreţine arderea. De aceea, aceste
fibre se aprind, dar ard cu dificultate.

3
 Fibre sintetice fără conţinut de clor: poliamide, poliesterice, acrilice. Aceste fibre ard,
au un punct de înmuiere şi topire cuprins între 150 şi 300oC, iar temperatura lor de
aprindere este mai mare de 300oC; se topesc şi ard în stare topită aruncând flăcări şi
corpuri incandescente.
 Fibre sintetice cu clor: fibrele de tipul clorurii de polivinil, Vinzon, Rhovil şi
Thermovzl aparţin acestei grupe. Clorul prezent în structura acestor fibre este rezistent la
flacără şi practic aceste fibre sunt neinflamabile.
 Fibre sintetice cu structură poliaromatică sau aromatică heterociclică necesită utilizarea
unor reactivi puternici pentru dizolvarea polimerului şi obţinerea unui compus filabil. Ele
prezintă rezistenţă termică bună la temperaturi ridicate.

Din punct de vedere al modului de a se aprinde materialele textile sunt:

a) uşor aprinzibile: - fibra naturală - bumbac, in, cânepă, iută;
- materiale plastice; fibre sintetice
- lână în ţesătură uşoară.
b) greu aprinzibile - fibră de sticlă;
- lână în ţesătură grea.
Materialele textile utilizate în construcţii aparţin claselor de combustibilitate C 3 şi
C4 şi se aduc în clasele C1 şi C2: prin ignifugare,

Metode de ignifugare :
- imersie şi fulardare – aplicate, în general , materialelor în val;
- pulverizare - aplicată materialelor puse in opera , ce nu pot fi demontate;
- termodegradare - când se doreşte obţinerea unor produse cu caracteristici
precizate - ex. fibră tip carbon.

1. Tehnologia de tratare a materialelor de bumbac cu PROBAN

Tratarea materialelor textile cu produsul de ignifugare Proban se realizează ca operaţie
finală pe materiale albite sau vopsite. Procesul tehnologic tehnologic constă în
următoarele faze:
 tratarea cu Proban prin procedeul de fulardare în concetraţie de 34-43% şi cu un grad se
stoarcere de 89-90%;
 uscarea pe rama de uscat-termofixat cu cinci cîmpuri la temperatura de 120 oC; la
ieşirea din ramă materialul se rolează, apoi se acoperă cu o folie de polietilenă 6-8 ore;
 tratarea cu amoniac gazos ce pătrunde în fibră şi polimerizează olgopolimerul într-un
polimer insolubil şi elastic;

4
 oxidarea – spălarea se efectuază pentru ţesături în proces continuu, iar pentru tricoturi
în proces discontinuu la temperatura de 30oC timp de 12 minute;
 spălare timp de 10 minute la temperatura de 85 oC;
 avivarea timp de 10 – 20 minute la temperatura de 30- 40 oC;  stoarcerea prin
centrifugare şi uscarea pe rama de uscat. Cu produsul Proban se pot trata materiale
textile din 100% bumbac sau în amestec cu fibre poliesterice, cu un conţinut de până
30%.
Ignifugarea prin pulverizare:
În cazul ignifugării prin pulverizare se ţine cont de compatibilitatea dintre soluţia
utilizată şi materialul textil , care trebuie să fie spălat şi curăţat de praf sau alte impurităţi.
Ignifugarea nu trebuie să schimbe aspectul materialelor (culoare, textură) şi nu
trebuie să le înrăutăţească rezistenţa mecanică şi la radiaţii ultraviolete.
Soluţiei ignifuge utilizate i se va face o probă de pH (care trebuie să fie neutru), iar
la pulverizarea acesteia se va utiliza o duză foarte mică.
Consumul specific realizat se verifică astfel: se ia o bucată de material având
dimensiunea de 0,25 m., se pulverizează cu soluţie, aceasta cântărindu-se înainte şi după
pulverizare, se face diferenţa de mase şi se înmulţeşte cu 4 rezultând cantitatea de
substanţă/m.p. În calcul, la determinarea necesarului de soluţie de ignifugare se adaugă,
funcţie de procedeul de aplicare şi o cantitate aferentă pierderilor.
La materialele tip plush sau catifea pulverizarea se face pe dos.
Materialul recoltat pentru probe va avea 1,5 m 2 , cu margine, pentru a se putea
stabili dispunerea ţesăturii în bătătura şi urzeală (se vor face aproximativ 10 probe) şi va
fi însoţit de aceleaşi documente ca şi în cazul ignifugării materialelor combustibile din
lemn, când se va trimite laboratorului autorizat pentru verificare.
Pregătirea probelor se va face numai în prezenţa beneficiarului.
După primirea buletinelor de încercare se face recepţia definitivă a lucrării.
Depozitarea şi păstrarea produselor ignifuge pentru materialele textile se va face în
încăperi uscate, ferite de umezeală, îngheţ şi temperaturi prea ridicate.

2. Tehnologii şi produse pentru tratarea ignifugă a fibrelor proteice

(lana si matase )
Lâna prezintă o structură fizică şi chimică compleXĂ, CONSTITUITĂ DIN CIRCA
22 DE minoacizi diferiţi, care formează lanţuri lungi de molecuLE ROTEICE LEGATE
PRIN LERĂTURIpeptidice. Datorită diversităţii mari a aminoacizilor se formează şi
legături transversale între lanţurile principale polipeptidice prin legături electrovalnte şi
prin punţi cistinice şi de hidrogen. Proprietăţile bune de comportare la foc ale fibrei de
lână se datorează: - conţinutului ridicat în azot (16%); - conţinutului ridicat de umiditate

5
(10-14%); - temperatura de flamabilitate mare (aproximativ 570-600oC); - căldura
specifică de combustie mică (4,9 kcal/g); - indicele limită de oxigen mare (25,2%).
Totuşi, pentru a răspunde unor reglementări severe, materialele din lână pot fi tratate
ignifug. Pentru tratamente nepermanente sunt recomandate săruirle de bor şi fosfor.
Tratamentul permanent se bazează pe fixarea derivaţilor de zirconiu sau titan. Compuşii
utilizaţi pentru tratarea ignifugă a lânii, cum ar fi hexafluorzirconat de amoniu,
hexafluorzirconat de potasiu şi tetraclorură de titan, au următoarea acţiune de reducere a
flamabilităţii: - formează carbon pin punerea în libertate de acizi;
- acizii fixează produsele secundare, ce sunt inflamabile în fază gazoasă;
Procesul tehnologic de tratare ignifugă a lânii începe prin introducerea ţesăturii de 100%
lână în cada cu vârtelniţă, ridicându-se temperatura la 50 oC şi cu adăugarea acidului
clorhidric. Materialul este recirculat în flota acidulată timp de 15-20 minute şi apoi se
ridică temperatura la 70oC. Se adaugă apoi sarea de zirconiu, în prelabil dizolvată cu apă
la fierbere şi materialul este circulat timp de 15-20 minute controlându-se pH-ul, care
trebuie să fie de 22,5. Se ridică temperatura la fierbere timp de 15-20 minute şi se
menţine timp de 60 minute controlându-se pH-ul. Se răceşte flata la 40 oC cu apă rece şi
se evacuează flota.Se efectuează o clătire la 40oC şi apoi alta rece timp de 30 minute. Se
controlează pH-ul ţesăturii care trenbuie să fie 7 şi se fectuează o clătire rece. Acest
tratament poate fi utilizat pe materiale de lână sub diferite forme de prezentare: fibră, pală
pieptănată, fire şi ţesături, în fazele finale ale procesului tehnologic d erealizare a
acestora.

3. Tehnologii şi produse pentru tratarea ignifugă a fibrelor sintetice Proprietatea de

reducere a flamabilităţii fibrelor sinteticese realizează prin modificarea chimică a
polimerilor prin tratamentele de ignifugare nepermanente. Aceste tratamente nu rezistă la
spălări repetate şi de aceea se poate realiza şi o tratare semipermanentă fixând agentul de
ignifugare cu ajutorul unei răşini, dar în acest caz tuşeul devine rigid şi aspru. 3.1 Fibre
poliamidice Eficienţa produsului de ignifugare pe un material de poliamidă este în
strânsă legătură cu influenţa ignifugantului asupra temperaturii de topire. Un bun
ignifugant micşorează punctul de topire al fibrei şi de asemene trebuie şă fie hidrofil.
Fibre poliesterice Produsele care sunt folosite pentru tratarea ignifugă a materialelor din
poliester sunt fie compuşi halogenaţi, fie compuşi cu fosfor sau cu conţinut de fosfor şi
halogeni. Compuşii cu fosfor sunt de patru ori mai buni decât compuşii cu halogeni din
punct de vedere al rezistenţei la foc, în timp ce bromurile sunrt de 2-3 ori mai eficace
decît clorurile. Acţiunea acestor ignifuganţi se bazează pe captarea radicalilor liberi care
împiedică oxidarea ulterioară a produselor secundare, conducând la oprirea combustiei.

6
Un tratament permanent de ignifugare a materialelor din fibre poliesterice se poate obţine
prin realizarea de compuşi organici cu fosfor. Acest procedeu prezintă următoarele
avantaje: - nu influenţează tuşeul; - tratamentul respectiv este simplu şi se poate aplica pe
toate tipurile de materiale din fibre poliesterice vopsite sau imprimate; - există
posibilitatea combinării apretării ignifuge sau alte tipuri de apreturi, fără a afecta efectul
de ardere.v
IGNIFUGAREA MASELOR PLASTICE

Materialele plastice sunt substanţe polimerizate organice cu conţinut ridicat de

carbon care constituie cauza combustibilităţii lor şi aparţin claselor de combustibilitate C 3
şi C4. - Echivalent claselor de reactie la foc conform ORDIN 269/ 2008
Arderea materialelor plastice are o serie de trăsături specifice:
- datorită temperaturii ridicate se produc diferite deformari ;
- prin descompunerea termică rezultă produse gazoase inflamabile;
- temperatura de aprindere şi ardere este foarte joasă;
- arderea în sine este rapidă şi însoţită de degajare de căldură radiantă, de gaze
fierbinţi şi de fum;
- cad picături incandescente ce sunt noi focare de incendiu;
Aceste caracteristici creează un risc ridicat de pericol pe care îl prezintă utilizarea
materialelor plastice.
Combustibilitatea maselor plastice depinde de gradul de oxidare în care se găsesc
elementele din combinaţie.

Ex.: un material plastic care este format din carbon şi hidrogen are o
combustibilitate foarte mare datorită afinităţii acestor elemente cu oxigenul.
Combustibilitatea poate fi apreciată funcţie de următorii parametrii:
-influenţa monomerilor;
-structura chimica a materialelor plastice;
-greutatea moleculară;
-urme de solvenţi (mai ales la materialele spongioase);
-plastifianţi;
-forma materialelor plastice.
Propagarea incendiului depinde foarte mult de forma pieselor din material plastic.
Ex.: la un material plastic spongios propagarea este rapidă şi chiar foarte rapidă.

7
 Arderea depinde de viteza de descompunere a materialelor plastice şi de faptul că
se topesc cu uşurinţă, ceea ce duce la favorizarea răspândirii flăcărilor prin crearea de
focare noi. Viteza de ardere este mare , cu degajări mari de căldură. Temperaturile din
ardere se ridică la aproximativ 12000 C.

Metodele de reducere a combustibilităţii materialelor de constructii

fabricate din mase plastice sunt următoarele:
1) - prin mijloace chimice reactive – in procesul de fabricatie ,folosirea intervenţiei
la nivel de molecula , monomer sau polimer.
2) - prin mijloace aditive - folosirea unor substanţe organice şi anorganice care se
adaugă în polimeri.
Dintre cei anorganici se folosesc sărurile de amoniac, fosfaţi, trioxidul de stibiu,
fibră de sticlă, azbest, făină de mică, făină de roci.
Dintre cei organici se folosesc parafine halogenate, compuşi ai fosforului, sulf etc.
3) - vopsele şi straturi de protecţie.
Vopsele: - spumante;
- obişnuite ignifuge.
Straturi de protecţie din metal, ipsos, lemn ignifugat etc.

Ignifugarea maselor plastice:

- se realizează prin tratament în masă - şi este cea mai eficientă;
- pentru P.V.C.. polipropilenă, poliesterii - se pot aplica tratamente de suprafaţă;
- pentru polistiren expandat, extrudat (presat), poliuretan - tratament de ignifugare în
masă;
- pentru răşini formaldehide - ignifugare în masă;
- termodegradare succesivă.

Metoda de verificare a eficaticatii ignifugarii este conform STAS : S.R. / EN 652/

2009- metoda propagării flăcării pe orizontală (panou radiant).