CURSUL 13 INDUSTRIALIZAREA PRIMARĂ A LEMNULUI – PARTEA I

CURSUL 13
2.4.2 Aburirea cherestelei de fag.
Efectele aburirii.

Procedee şi instalaţii de aburire.

Tehnologia aburirii.

Stivuirea cherestelei în vederea

aburirii.

Defecte de aburire.

2.4.3 Antiseptizarea cherestelei.

Efecte.

Procedee şi instalaţii de
antiseptizare.

Tehnologie.

Stivuirea cherestelei.

1
CURSUL 13 INDUSTRIALIZAREA PRIMARĂ A LEMNULUI – PARTEA I

2.4.2 Aburirea cherestelei de fag.

Efectele aburirii.
Aburirea este un tratament higrotermic, aplicat cherestelei de fag (dar şi altor
specii ca nuc, păr, ulm etc.). Se desfăşoară conform STAS 7068-75, practicându-se la
aproximativ 60% din producţie. Se abureşte obligatoriu întreaga producţie de frize şi
şipci utilizate la fabricarea parchetelor şi nu se abureşte cheresteaua destinată producţiei
de mobilă curbată, scândurile şi dulapii de clasa C, doagele, cheresteaua rezultată din
inima propriu-zisă, precum şi cheresteaua solicitată de beneficiari ca neaburită.
Efectele aburirii sunt următoarele:
– uniformizarea în roşu-cărămiziu a culorii pieselor înlăturând astfel diferenţele de
culoare dintre lemnul alb-gălbui şi inima roşie propriu-zisă, dungile de culoare
închisă provenite din inima stelată se observă însă şi după aburire, în nuanţe şi
intensităţi diferite, rămânând ca defect;
– distrugerea agenţilor biologici existenţi în lemn (ciuperci, insecte, etc.), o
sterilizare care nu se menţine după aburire dacă cheresteaua nu este depozitată
corespunzător;
– blocarea fenomenului de încindere (răscoacere) a lemnului;
– reducerea tensiunilor interne ale lemnului şi a defectelor din procesul de uscare
aplicat ulterior;
– reducerea cu până la 12% a higroscopicităţii şi contragerii lemnului, ceea ce
determină ca lemnul aburit să aibă un joc mai mic la variaţiile de umiditate.

Procedee şi instalaţii de aburire.

Instalaţii utilizate la aburirea cherestelei
Realizarea aburirii are loc în încăperi special amenajate (camere) şi se poate
desfăşura la presiunea atmosferică sau sub presiune, utilizând ca agent numai abur saturat
umed (la temperatura de 99-100C) după două procedee distincte;
– aburire directă, prin introducerea vaporilor saturaţi umezi direct în încăperea pen-
tru aburit. prin intermediul unor duze pulverizatoare şi conducte din material ino-
xidabil. La acest procedeu beneficiarul trebuie să furnizeze abur saturat în cantita-
tea şi de puterea termică necesară funcţie de mărimea instalaţiei, sau se poate in-
stala un generator de abur.
– aburire indirectă, prin producerea aburului necesar chiar în incinta de aburit, la
suprafaţa unei băi încălzite până la vaporizare, cu ajutorul unor serpentine prin ca-
re circulă abur sau apă supraîncălzită.
Camerele de aburire sunt asemănătoare din punct de vedere constructiv celor de
uscare, atât în ceea ce priveşte modul de alcătuire al pereţilor şi tavanului (termoizola-
ţia, structura şi placările) cât şi prin modul de construire al uşilor. Diferenţele constau
în simplitatea echipării, lipsind aici ventilatoarele, sondele de temperatură etc..
Materialele din care se executa sunt de asemenea inoxidabile datorita regimului
termic situat la punctul de fierbere al apei şi datorită capacităţii corozive a aburului
încărcat cu substanţe extrase din lemn.
Normal ele trebuie să asigure izolarea termică corespunzătoare pentru a limita
pierderile de căldură şi etanşarea corespunzătoare pentru a reduce pierderile de abur,

2
CURSUL 13 INDUSTRIALIZAREA PRIMARĂ A LEMNULUI – PARTEA I

aceste măsuri conducând firesc şi la păstrarea parametrilor procesului de aburire, im-

plicit la asigurarea calităţii aburirii.
Agentul de tratare este aşa cum s-a arătat este aburul saturat umed ce îndeplineşte
şi funcţia de agent termic, transferând căldura cherestelei tratate şi camerei de uscare.
În general aburul se poate întâlni în funcţie de temperatură şi presiune sub trei
forme: abur umed, de culoare alb lăptoasă, vapori saturaţi uscaţi, transparenţi şi inco-
lori; vapori supraîncălziţi transparenţi şi uşor albăstrui. În nici un caz pentru aburire
nu poate fi utilizat abur supraîncălzit deoarece este nesaturat si preia apa din cheres-
tea.

aburire indirectă aburire directă

Pardoseala camerei de aburire, construită din beton este prevăzută pe contur cu o
rigolă pe contur ce colectează produsele de condens încărcate cu extractivi şi care sunt
conduse în exterior într-un bazin de colectare de unde sunt periodic preluate de firme
specializate pentru neutralizare, fiind considerate toxice, poluante. Colectarea e favorizată
şi de construcţia înclinată a pardoselii, tocmai în scopul asigurării scurgerii.

Tehnologia aburirii.
Aburul , fie ca produs primar obţinut în generatoare de abur , fie ca produs
secundar, după utilizarea lui în turbinele instalaţiilor de producere a energiei electrice este
repartizat în camera de aburire prin intermediul unei reţele de ţevi si duze din material
inoxidabil.
Procesul de aburire decurge în timp după următorul regim:
– perioada (iniţială) de încălzire a camerei, a instalaţiilor din interiorul său şi parţial
a materialului lemnos, până la temperatura de regim, durează 46 ore, la un
consum mediu de abur de 30 kg/h pe m3 de cherestea;
– perioada încălzirii complete până la temperatura de regim (99-100C) cu o durată
de 6-10 ore şi un consum mediu de abur de 15 kg/hpe m3 de material;
– perioada de aburire propriu-zisă, are o durată medie ce depinde de grosimea
pieselor de cherestea şi urmăreşte menţinerea temperaturii de regim, cu un
consum mediu de abur de 5-7 kg/h pe m3, în funcţie de pierderile prin
neetanşeităţile camerei;
– perioada de răcire durează 4-6 ore, timp în care materialul se răceşte cu uşile
camerei închise, dar cu admisia de abur oprită.

3
 CURSUL 13 INDUSTRIALIZAREA PRIMARĂ A LEMNULUI – PARTEA I

Durata optimă a aburirii propriu-zise, pentru scândurile de fag cu grosimea de 40

mm (considerate ca etalon în determinarea capacităţii camerelor de aburit) este de 24 ore.
Durata aburirii propriu-zise la cheresteaua de fag
tabelul 13.1
 Grosimea pieselor de cherestea, în mm 15 20 25 32 40 50 60 70 80 90
 Durata de aburire, în ore 9 12 15 19 24 30 36 42 48 54
Durata optimă a aburirii propriu-zise, pentru scândurile de fag cu grosimea de 40
mm (considerate ca etalon în determinarea capacităţii camerelor de aburit) este de 24 ore.
Pentru alte grosimi de piese stabilirea duratei de aburire (tab. 13.1) se poate face, mai
exact, cu ajutorul relaţiei:
ga
ta  t e [ore] (13.1)
ge
unde:
ta – reprezintă durata de aburire propriu-zisă a pieselor ce urmează a fi tratate, în
ore;
te – durata de aburire a pieselor etalon, în ore (te = 24 ore);
ga – grosimea pieselor ce urmează a fi aburite, în m;
ge – grosimea pieselor considerate etalon, în mm (ge = 40 mm).
În concluzie, durata medie totală a unei şarje (tş) pentru piesele etalon (grosimea
de 40 mm) este ts = 40-42 ore, fiind influenţată de grosimea materialului (creşte proporţi-
onal cu creşterea grosimii).
Controlul procesului de aburire se face din oră în oră, cu ajutorul aparaturii aflate
în dotarea fiecărei camere verificându-se: temperatura din cameră, presiunea aburului din
interiorul camerei şi din coloana de alimentare, consumul de abur (în medie 10-15 kg/h 
m3).
Pentru a se cunoaşte în permanenţă situaţia utilizării camerelor de aburit, a
cantităţii de cherestea aburite, precum şi pentru a se verifica durata aburirii şi modul în
care ea a decurs, pe fiecare cameră se recomandă existenţa unei evidenţe zilnice, înscrisă
într-un registru (fişa tehnică) unde, în plus, se va nota temperatura, presiunea şi consumul
de abur al camerelor (din oră în oră) la toate şarjele.
Instalaţiile moderne controlate de calculatoare de proces permit programarea şi
realizarea prin aburire a unor palete coloristice în diverse nuanţe de roşu.
La sfârşitul procesului de aburire, apele reziduale încep să se limpezească, indiciu
că procesul s-a încheiat. Apele reziduale au un pronunţat caracter nociv şi de aceea este
obligatorie neutralizarea lor într-o staţie de epurare, înainte de a fi deversate.
Pentru piesele de cherestea care după aburire urmează a fi uscate (natural sau
artificial) introducerea în noile stive (la şipcă) se va face în maxim 24 ore în perioada
caldă şi în maxim 48 ore, în restul anului.
La descărcarea pieselor aburite se face cojirea manuală a pieselor netivite (înainte
de răcirea completă a materialului) şi o presortare, se definitivează separarea pe grosimi,
sortimente (piese lungi, scurte etc.).

Stivuirea cherestelei în vederea aburirii.

Înainte de stivuire, materialul lemnos se curăţă de rumeguş şi alte impurităţi (prin
periere şi scuturare) evitând astfel colorarea neuniformă. Materialul lemnos supus aburirii
trebuie să aibă o umiditate cât mai apropiată de starea verde (minim 50%) respectiv 50-

4
CURSUL 13 INDUSTRIALIZAREA PRIMARĂ A LEMNULUI – PARTEA I

60%, în zona de inimă roşie şi de 60100%, în zona de lemn alb. Această condiţie
impune ca în perioada caldă (aprilie-octombrie) aburirea să se efectueze la cel mult 24
ore de la debitare, iar în restul anului, după maxim 48 ore.
Prevenirea deformării pieselor de cherestea în procesul de aburire se face prin
stivuirea strânsă şi cu faţa interioară în sus, fără şipci, pe rânduri de grosime egală. Pe un
vagonet sau paletă se stivuieşte o singură grosime de piese, cel mult două, pe acelaşi rând
existând totdeauna piese de aceeaşi grosime. La baza stivei, se aşează un rând de piese de
calitate inferioară, iar la partea superioară stiva se acoperă cu 1-2 rânduri de dulapi,
pentru evitarea deformărilor şi a petelor cauzate de condens.
Pentru consolidarea încărcăturii (stivei) pe vagonet se vor aşeza transversal piese
de cherestea la 0,6-0,8 m distanţă, pe orizontală şi din 0,5 în 0,5 m, pe verticală
(înălţime), perfect unele sub altele (să nu apară deformaţii).
Frizele pentru parchet, de asemenea se stivuiesc compact, aşezându-se un rând pe
direcţia longitudinală iar următorul pe direcţie transversală, într-o alternanţă perfectă, pâ-
nă la terminarea stivei.
Capacitatea de aburire a unei camere se stabileşte cu relaţia:
Td 3
QA   nv  qv  K t [m /an] (13.2)
ts
unde:
QA – reprezintă capacitatea de aburire a unei camere, pentru materialul convenţio-
nal, în m3/an;
Td – timpul de funcţionare al unei camere, în ore/an (tab. 1.20);
ts – durata medie a unui ciclu de aburire (a unei şarje) pentru materialul convenţi-
onal, în ore (ts = 40-42 ore);
nv – numărul de vagoneţi introduşi simultan într-o cameră de aburit (rel. 4.18);
qv – volumul real (net) de cherestea încărcat în medie pe un vagonet, în m3;
Kt – coeficient de utilizare a timpului de aburire (Kt = 0,800,85).
Se poate considera că:
Td
 nsc reprezintă numărul de şarje/an realizat de o singură cameră de aburire,
ts
pentru materialul convenţional şi
qv  Vg  Kv s , unde Vg este volumul de gabarit (L  b  h) al stivei formate pe un
vagonet, în m3 şi Kv s = 0,60+0,65, coeficientul de stivuire al pieselor pe vagonet
(în medie qv = 7-8 m3, la vagoneţii de 3 m, pentru frize).
Necesarul de camere de aburit pentru dotarea unei fabrici de cherestea se stabileş-
te cu relaţia:
VA
NA  [buc] (13.3)
QA
unde:
VA – reprezintă volumul de cherestea prevăzut a se aburi, în m3/an;
QA – capacitatea de aburire a unei camere, în m3/an (rel. 4.22);
NA – numărul de camere de aburire necesare unei fabrici, în buc (se va rotunji în
sus la valoarea întreagă).

5
CURSUL 13 INDUSTRIALIZAREA PRIMARĂ A LEMNULUI – PARTEA I

Defecte de aburire.
Verificarea calităţii aburirii se face obligatoriu pentru fiecare şarjă, la scoaterea
materialului lemnos din cameră prelevându-se, la întâmplare, un eşantion care să repre-
zinte 1% din numărul pieselor şarjei, dar minim 6 buc.
Examinarea culorii pe secţiunea piesei se face după unul dintre următoarele pro-
cedee:
– zgârierea cu grifa sau rindeluirea pe o adâncime de 1-2 mm pe una din suprafeţele
laterale;
– secţionarea transversală a piesei la distanţa de 100200 mm, la unul din capete.
În cazul în care 33% din numărul pieselor examinate nu corespund din punct de
vedere al culorii şi defectelor datorate aburirii, materialul se consideră aburit necorespun-
zător.
Cele mai frecvente şi vizibile defecte de aburire sunt defectele de forma ale piese-
lor de cherestea , asemănătoare celor menţionate la uscarea cherestelei, precum si cele de
culoare.
Defectele de aburire pot sa aibă drept cauze de origine defecte de debitare, dar pot
fi induse şi de modul defectuos de alcătuire a pachetelor de cherestea în vederea aburirii
(nerespectarea modului de aşezare al pieselor după grosime, absenţă greutăţilor teasc la
partea superioară a stivelor ceea ce face ca piesele de cherestea să se deformeze în timpul
aburirii, lemnul trecând în domeniul plastic, iar după răcire deformaţiile devin remanente.
Cele de culoare, prezente sub formă de colorare insuficientă , înnegrire pronunţa-
tă, pătări, pot fi cauzate de introducerea la aburire a cherestelei ce a pierdut deja umidita-
te, a fost expusă direct radiaţiilor solare intense , are declanşate procese de alterare cro-
matica cauzată de ciuperci, a fost aburită cu abur cu impurităţi chimice sau minerale con-
ţinute de aburul provenit din alte surse ca abur rezidual sau datorită supraaburirii ori creş-
terii necontrolate a temperaturii ce conduce la caramelizarea unor substanţe din lemn,
deci la închiderea exagerată a culorii..

2.4.3 Antiseptizarea cherestelei.

Efecte.
Rezistenţa pieselor de cherestea la acţiunea factorilor externi, biologici sau fizici,
se poate mări mult prin tratarea lor cu diferite substanţe chimice, numite de prezervare,
protecţie sau conservare.
 Protecţia împotriva ciupercilor a pieselor de cherestea are două forme de
bază: conservarea şi antiseptizarea.
Conservarea asigură protecţia pentru o durată mai lungă întârziind mult
putrezirea, prin introducerea în lemn a unor substanţe de prezervare, la o adâncime
însemnată, cu scopul de a nu fi dizolvate sau extrase rapid.
Antiseptizarea este o protecţie de scurtă durată, aplicată pieselor de cherestea
împotriva acţiunii ciupercilor inferioare, care provoacă mucegăirea sau colorarea
anormală a lemnului (mai ales de fag şi de mesteacăn) în procesul de uscare naturală, de
transport spre beneficiari etc.. Se practică numai la cheresteaua de fag, înaintea stivuirii,
în fabrici cu depozitul amplasat pe un teren cu un microclimat nefavorabil uscării
naturale.

6
CURSUL 13 INDUSTRIALIZAREA PRIMARĂ A LEMNULUI – PARTEA I

Cheresteaua supusă antiseptizării se curăţă de coajă, rumeguş sau impurităţi şi se

tratează în 24 ore de la debitare, respectiv de la aburire.
Ca substanţe antiseptice se utilizează fungicide nepoluante, aplicate prin imersie.
Instalaţia de antiseptizare se află lângă rampa verde, eventual chiar sub şopronul pentru
sortarea definitivă a cherestelei de fag, după aburire.
 Protecţia contra focului (ignifugare) se realizează pentru cheresteaua de
construcţii (lemnul cu umiditate de 18-40% aprinzându-se dacă este expus la o flacără cu
temperatura de 175-200C, timp de 15-45 min) urmărind să-i dea o capacitate maximă de
rezistenţă la aprindere şi să-i întârzie procesul de combustie.
Se realizează prin acoperirea pieselor de cherestea (la umiditatea de 8-12%) cu
pelicule de vopsea sau de lacuri speciale (vopsele pe bază de praf de aluminiu, sticlă so-
lubilă etc.) sau prin impregnare cu substanţe ignifuge (ex. fosfat de amoniu) introduse în
lemn cât mai adânc, care în procesul de încălzire (la flacără) degajă un gaz ce se amestecă
cu gazele de ardere, ridicând punctul termic de aprindere al lemnului. Operaţia de
antiseptizare se execută cu scopul de a trata cheresteaua cu diferite substanţe antiseptice
care să prevină mucegăirea la unele sortimente de cherestea (de ex. de fag aburită).
După uscarea soluţiei pe feţele pieselor de cherestea efectul antiseptizării se
menţine un anumit timp, terminarea eficacităţii tratamentului împotriva mucegăirii
realizându-se conform STAS 8022-91.

Procedee şi instalaţii de antiseptizare.

Instalaţii şi utilaje folosite la protecţia cherestelei
Instalaţii şi utilaje

Fig. 13.1 Instalaţie modernă de antiseptizare a cherestelei

O instalaţie modernă pentru antiseptizarea cherestelei prin imersie, precum cea
din imagine, este alcătuită din două cuve metalice protejate anticoroziv, poziţionate una
în interiorul celeilalte, şi un echipament hidraulic ce asigură ridicarea-coborârea şi fixarea
pachetelor de cherestea.

7
CURSUL 13 INDUSTRIALIZAREA PRIMARĂ A LEMNULUI – PARTEA I

Cuva mai mare, exterioară serveşte pentru preluarea preaplinului sau eventualului
val de substanţă de tratare ce poate apărea la imersia prea rapidă a pachetelor, moment în
care se elimină şi aerul dintre piesele de cherestea.
Elevatorul permite şi el introducerea pachetelor în poziţie oblică astfel încât să
diminueze revărsarea de soluţie antiseptică. Aceasta poate fi reintrodusă prin pompare în
cuva interioară pentru refacerea nivelului.
De altfel, după îmbăiere, pachetele de cherestea se menţin suspendate deasupra
cuvei cu soluţie pentru recuperarea surplusului de antiseptic ce se scurge în mod natural.
Instalaţiile pot avea capacităţi diverse în funcţie de volumul cuvelor şi de capaci-
tatea dispozitivului de ridicat.
Permit tratarea cherestelei în pachete legate sau nu datorită echipamentului hidra-
ulic dotat cu braţe de strângere.
Alimentarea se face cu stivuitoare sau încărcătoare frontale, la fel ca şi evacuarea
materialului tratat.
Pentru executarea antiseptizării se mai pot utiliza şi instalaţii cu funcţionare con-
tinuă care cuprind: o baie cu soluţie de antiseptizat, mecanisme pentru transportul piese-
lor de cherestea în pachete, în conteinere sau independente.
Se pot utiliza, în acest scop, fie transportoare suspendate, fie transportoare trans-
versale, viteza de avans fiind de 10-12 m/min piesele de cherestea rămânând în baie 10-
15 secunde

Tehnologie.
Antiseptizarea cu produsul ROMBAI ON-EXTRA
Produsul ROMBAI ON-EXTRA este realizat de INL Bucureşti în colaborare cu
Firma Bayer-Germania, şi a fost testat şi omologat de Institutul Naţional al Lemnului Bu-
cureşti pentru protecţia lemnului în România.
Acest produs se prezintă sub formă de concentrat lichid clar, diluabil în apă şi
are ca substanţă activă fungicidă 30% ortofenilfenolat de sodiu, obţinut din Preventol O
extra (ortofenilfenol), produs de Firma Bayer A.G. Germania.
Tehnologia de tratare:
- pentru tratarea cherestelei se utilizează soluţii în apă de concentrat
ROMBAI ON-EXTRA;
- concentraţiile utilizate sunt de 4% concentrat de produs în apă vara şi
5% iarna;
- prepararea soluţiei se face direct în bazine sau cuve metalice de imer-
sie după ce în prealabil acestea au fost complet golite de alte soluţii şi
spălate bine cu apă. Pentru a prepara 1000 l de soluţie la o concentra-
ţie de 4% este necesar să amestecăm 40 Kg de produs concentrat cu
960 l apă. PH-ul soluţiei la concentraţia de 4% este în jur de 11,8 –
12,0.
- în funcţie de capacitatea bazinului sau a cuvei de imersie, prepararea
soluţiei se va face luând în calcul multiplii de 1000 l; similar se va
proceda şi la completarea pe parcurs a volumului de soluţie în bazine
sau în cuvă;

8
CURSUL 13 INDUSTRIALIZAREA PRIMARĂ A LEMNULUI – PARTEA I

- consumul de soluţie este cuprins între 10 – 18 l/m3 cherestea, în func-

ţie de dimensiunile acesteia.
Antiseptizarea cherestelei:
- durata de imersie va fi de trei minute;
- dispozitivul de imersie cu cherestea se introduce în soluţia de tratare
în aşa fel ca toate suprafeţele pieselor să fie acoperite complet de so-
luţie, iar nivelul acesteia să depăşească cu minim 10 cm pe cel al pie-
selor imersate, pe toată durata tratamentului;
- după trecerea timpului de imersie, dispozitivul cu cherestea se scoate
din soluţie şi se menţine deasupra bazinului 3 – 5 minute pentru
scurgerea în bazin a excesului de soluţie, după care cheresteaua trata-
tă se dirijează pe grătarul de scurgere, unde se mai ţine 10 minute;
Verificarea menţinerii calităţii soluţiei în bazin prin controlul pH-ului:
- pH-ul soluţiei de antiseptizare se poate modifica în timp la sub 10,5 –
11,0 având loc şi apariţia unor cristale de substanţă activă fungicidă;
- controlul pH-ului soluţiei de tratare se va face odată pe săptămână cu
hârtie indicatoare de pH. Când se constată scăderea pH-ului de la
11,8 – 12,0 la 10,5 – 11,0 se adaugă în bazin prin presărare pe toată
suprafaţa acestuia hidroxid de sodiu, puţin câte puţin şi se agită solu-
ţia în bazin. Concomitent cu adăugarea de hidroxid de sodiu se con-
trolează cu ajutorul hârtiei indicator şi pH-ul.
Dacă soluţia aflată în bazinul de imersie se impurifica puternic cu aşchii coajă
rumeguş se curăţă prin transferul într-un bazin de golire, de unde se va reutiliza, prin
pompare.

Stivuirea cherestelei.
Antiseptizarea prin imersie se face după ce în prealabil cheresteaua a fost sortată
calitativ şi aşezată în pachete sau în palete, de preferinţă cu şipci distanţiere.
Pregătirea materialului lemnos în vederea tratării:
- cheresteaua de fag aburit se supune tratamentului de antiseptizare în
maximum 24 ore după scoaterea din camerele de aburire;
- cheresteaua care urmează a fi tratată nu trebuie să fie mucegăită sau
acoperită de rumeguş;
Păstrarea cherestelei după tratate:
- cheresteaua antiseptizată în palete se trece în stivă iar cea
antiseptizată în pachete se stivuieşte spaţiat ulterior tratării, după care
şi aceasta se trece în stive şi se acoperă imediat pentru a fi protejată
de precipitaţii.
- cheresteaua astfel tratată se va depozita într-un loc acoperit o perioa-
dă de o oră, necesară fixării în lemn a substanţei active fungicide.
Cheresteaua imediat după tratare capătă o culoare brun-închisă ca
urmare a pH-ului ridicat al soluţiei, culoare care pe perioada depozi-
tării cherestelei devine brun-roşcat, uniformă şi cu aspect comercial
plăcut;