STRUCTURI DIN LEMN Curs Pentru Studentii-1

Prof. dr. ing.
FURDUI CORNEL
S.l. dr. ing. FEKETE-NAGY LUMINITA
STRUCTURI DIN LEMN

Curs pentru studentii anului III CCIA
-2009-
CUPRINS
CAP. I LEMNUL IN CONSTRUCTII ................................................................ 5

1. CALITATEA LEMNULUI ................................................................................................ 6
2. PRODUSE DE MATERIAL LEMNOS FOLOSITE ÎN CONSTRUC II......................... 7
CAP. II CARACTERISTICILE FIZICE ŞI MECANICE ALE LEMNULUI... 26

1. CARACTERISTICI FIZICE............................................................................................ 26
2. PROPRIET I TERMICE............................................................................................... 33
3. PROPRIET I MECANICE ŞI DE DEFORMA IE...................................................... 34
CAP. III DIMENSIONAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

............................................................................................................................. 46
1. REZISTEN ELE CARACTERISTICE ŞI DE CALCUL ALE LEMNULUI................. 46
2. CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SEC IUNE SIMPL ....................... 48
SOLICITATE LA ÎNTINDERE CENTRIC ...................................................................... 48
3. CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SEC IUNE SIMPL ........................ 49
SOLICITATE LA COMPRESIUNE .................................................................................... 49
SOLICITATE LA FORFECARE ......................................................................................... 56
5. CALCULUL ELEMENTE DIN LEMN CU SEC IUNE SIMPL ............................... 57
SOLICITATE LA TORSIUNE............................................................................................. 57
SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE ........................................................................................ 58
7. CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SEC IUNE SIMPL SOLICITATE
LA FOR E AXIALE ŞI ÎNCOVOIERE (COMPRESIUNE SAU ÎNTINDERE
EXCENTRIC ) .................................................................................................................... 66
CAP. IV. ÎMBIN RI LA CONSTRUC IILE DIN LEMN............................... 69

1. CLASIFICAREA ÎMBIN RILOR .................................................................................. 69
2. CALCULUL ŞI ALC TUIREA ÎMBIN RILOR EXECUTATE PRIN ........................ 71
CAP.V PROTEC IA ŞI CONSOLIDAREA ELEMENTELOR DIN LEMN . 79

1. AGEN I DE DEGRADARE A LEMNULUI .................................................................. 79
2. PROTEC IA LEMNULUI ............................................................................................... 84
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................. 93
4
CAP. I LEMNUL IN CONSTRUCTII
a) Avantajele construc iilor de lemn
1. Densitatea aparent redus fa de rezisten a relativ mare.

Comparativ cu densitatea celorlalte materiale principale de construc ie (zid rie, beton armat, o el, etc.)
se poate constata c lemnul este de 3,5 … 16 ori mai uşor iar raportul dintre rezisten şi densitate
are valoarea comparabil pentru lemn şi o el, atât la compresiune cât şi la întindere.
2. Greutatea redus a lemnului face ca toate construc iile realizate din acest material s
prezinte o comportare favorabil la ac iunea seismic , s poat fi amplasate cu mai mult uşurin
pe terenuri dificile de fundare şi s necesite consumuri mai reduse de materiale în structurile de
funda ii.
3. Prelucrarea şi fasonarea uşoar a lemnului atât în uzin cât şi pe şantier, datorit
rezisten elor reduse la prelucrare, cu posibilitatea execut rii construc iilor în orice anotimp, f r ca s
necesite m suri speciale de execu ie. Viteza de execu ie este mare, prin eliminarea lucr rilor umede
specifice construc iilor din beton armat sau zid rie, iar darea în exploatare a construc iilor de lemn este
posibil imediat dup terminarea lucr rilor.
4. Existen a mai multor sisteme de asamblare, cu posibilitatea demont rii şi a refacerii
par iale sau totale a elementelor şi construc iilor.
5. Posibilitatea realiz rii unor forme şi gabarite deosebite care sunt dificil sau chiar
imposibil de realizat cu alte materiale de construc ie. Exist construc ii din lemn sub form de arce sau
cupole cu deschideri ce ating 100 m.
6. Propriet ile termice sunt favorabile pentru construc ii.
În compara ie cu o elul, betonul şi chiar c r mida, lemnul are :
- coeficientul de conductibilitate termic ( λ ) mult mai redus, ceea ce justific folosirea lui
ca material pentru izola ie termic cu bun eficacitate. Lemnul opune o rezisten termic , la trecerea
unui flux de c ldur prin el, de 300 – 400 ori mai mare decât o elul şi de 7 – 10 ori mai mare decât
betonul.
- coeficientul de dilatare termic liniar în lungul fibrelor ( α ) redus face s nu fie
necesare rosturi de dilata ie termic la construc iile din lemn şi s prezinte o comportare bun din
punct de vedere a rezisten ei la foc. Pentru lemnul de r şinoase, de exemplu, coeficientul α este de
4·10-6…5·10-6, adic aproximativ de 2-3 ori mai mic decât coeficientul de dilatare termic a o elului şi
al betonului armat.
7. Durabilitatea mare a construc iilor din lemn, aflate într-un regim optim de exploatare,
din punct de vedere a condi iilor mediului ambiant
Cheltuielile de între inere sunt cele de tip curent cu excep ia finisajului exterior care necesit
între inere periodic (vopsea la 7…8 ani).
Interven iile asupra elementelor de lemn, pentru consolidare sau refacere, se fac uşor şi la fa a locului.
8. Comportarea relativ bun din punct de vedere a rezisten ei la foc.
Lemnul, deşi este un material combustibil, se comport bine din punct de vedere a rezisten ei
structurale la foc deoarece elementele masive se consum relativ lent, cu o vitez de 0,5 … 0,7 mm /
minut, ceea ce presupune o sc dere a sec iunii transversale de 1 cm pe fiecare fa într-un sfert de or
timp în care temperatura incendiului poate s ajung la 700 – 800oC. Pe de alt parte, rezisten a şi
rigiditatea lemnului în interiorul sec iunii carbonizate r mân practic neschimbate.
9. Posibilitatea refolosirii lemnului, dup o perioad de utilizare, la realizarea altor elemente
de construc ii şi utilizarea lui pentru produc ia de energie face ca deşeurile s fie reduse.
10. Caracteristicile arhitecturale deosebite şi senza ia de c ldur pe care o d lemnul f când
s fie folosit nu numai ca şi material structural dar şi ca material de finisaj sau aparent, cu efecte
estetice deosebite.
11. Posibilitatea asocierii lemnului cu o elul sau cu betonul şi formarea unor structuri mixte
eficiente.
5
b) Dezavantajele construc iilor de lemn
Lemnul, ca şi produs natural, de natur organic , având structura neomogen şi anizotrop pe

lâng calit i are şi o serie de inconveniente şi dezavantaje cum ar fi:
1. Variabilitatea foarte mare a caracteristicilor atât între specii cât şi în cadrul aceleiaşi
specii datorit unor surse de variabilitate foarte diverse
2. Varia ia caracteristicilor mecanice şi fizice pe diferite direc ii fa de direc ia fibrelor.
Datorit neomogenit ii structurii lemnului rezisten ele sunt diferite în lungul trunchiului lemnului şi
pe sec iune transversal , varia ia acestora fiind cuprins între 10 … 40 %.
3. Influen a mare a umidit ii asupra caracteristicilor fizico-mecanice, a dimensiunilor
şi durabilit ii lemnului. Spre exemplu varia ia umidit ii de la 5 pân la 15% duce, la unele specii
de lemn, la sc derea cu aproape de 2 ori a rezisten ei la compresiune. Creşterea umidit ii favorizeaz ,
de asemenea, degradarea biologic a lemnului , în special datorit ac iunii ciupercilor şi creaz
probleme de s n tate pentru ocupan ii construc iilor.
4. Sortimentul limitat de material lemnos atât în ceea ce priveşte dimensiunile sec iunii
transversale cât şi în privin a lungimilor. Folosirea unor elemente, sub form de grinzi sau stâlpi, cu
dimensiuni transversale mari (de obicei peste 20 cm) sau cu lungime mare ( peste 5-6 m) duce, de
multe ori, la pre uri ridicate. Aceast deficien se poate elimina prin folosirea unor elemente
compuse sau a unor elemente realizate din scânduri încleiate.
5. Defectele naturale ale lemnului (defecte de form şi structur , cr p turi etc.), defectele
cauzate de ciuperci, insecte sau de unele substan e chimice precum şi efectele fenomenelor de
contrac ie şi de umflare reprezint inconveniente importante ale materialului lemnos de construc ie.
6. Degrad ri produse de ciuperci şi insecte atunci când nu exist un tratament
corespunz tor împotriva acestora.
1. CALITATEA LEMNULUI
1.1 Deficiente ale lemnului
Calitatea lemnului variaz atât între specii cât şi în cadrul aceleiaşi specii. Sursele de
variabilitate în cadrul unei specii sunt diverse, iar o sintez a lor şi a consecin elor acestora se
prezint în fig.1.1 .
Pot exista, o serie de defecte cum ar fi cr p turile sau defectele produse de insecte şi de
ciuperci, defecte ce influen eaz calitatea materialului şi duce la impartirea acestuia în clase de
calitate.
1.2 Procedee de clasificare a lemnului pe clase de calitate
La ora actuala se utilizeaza doua procedee de clasificarea lemnului:

- Clasificarea tradi ionala se realizeaz în urma unui examen vizual şi are în vedere factorii de
reducere a rezisten ei care pot fi examina i (în principal nodurile şi l imea inelelor anuale).
- Clasificarea mecanica se realizeaza pe baza unor încerc ri mecanice (procedeul mecanic sau cu
maşina)
Normele europene EN 388-1994 sorteaz lemnul pentru construc ii in 9 clase pentru rasinoase
şi 6 clase pentru foioase.
Tabelul 1.1
Clase de calitate
Specia Clase de rezisten
C 10 C 18 C 24 C 30 C 40
Molid, brad, larice, pin x x x - -
Stejar, gorun, cer, salcâm - x x x -
Fag, mesteac n, paltin, frasin, carpen - x - x x
Plop, anin, tei x x - - -
6
Clasa de rezisten a lemnului, conform tabelului 1.1, se defineşte prin valoarea rezisten ei
caracteristice la întindere din încovoiere, exprimat în N/mm2.
de ex. datorit
ciupercilor
DE NATUR DE GEOMETRIE
Noduri Fisuri şi cr p turi
S n toase Putrezite Ap rute Datorit Curbura R sucirea Înclinarea

în
perioada usc rii trunchiului fibrelor trunchiului
de creştere
Afectarea caracteristicilor mecanice

Concentrarea contrac iilor Utilizare deficitar sau neutilizare
Înclinarea local a fibrelor
Fig. 1.1 – Surse de variabilitate la lemn şi consecin ele lor

Fig. 2.2 - Surse de variabilitate la lemn şi consecin ele lor
2. PRODUSE DE MATERIAL LEMNOS FOLOSITE ÎN CONSTRUC II
Func ie de modul cum p streaz sau nu structura lemnului din care provin produsele de
lemn utilizate ca materiale de construc ii, se împart în dou categorii:
- Produse care p streaz structura materialului lemnos din care provin (produse brute din
lemn rotund, lemn rotund pentru pilo i, traverse de cale ferat , cherestea, lemn încleiat, furnir, etc.);
- Produse care, datorit unor opera ii tehnologice (aşchiere, defibrare, impregnare, presare,
încleiere, etc.), nu mai p streaz structura materialului lemnos sau o p streaz în propor ie
redus ( PAL, PFL) şi care pot fi considerate produse moderne din lemn sau produse din lemn
reconstituit.
Din categoria produselor care p streaz structura lemnului fac parte şi produsele din lemn
compozit (lemn încleiat, placaje, lemn stratificat, panel) care se ob in prin încleierea unor produse
lemnoase ( cherestea, furnir).
Produsele care p streaz structura lemnului, dup gradul de prelucrare pot fi: produse
brute (STAS 453-83); produse de lemn ecarisat ( scânduri, dulapi, şipci, rigle şi grinzi); produse
semifinite (lemn încleiat, panouri) şi finite.
Produsele care nu p streaz structura lemnului au ap rut din necesitatea de a înl tura
inconvenientele lemnului legate de dimensiunile naturale şi de anizotropie şi complecteaz produsele din
lemn compozit care p streaz structura lemnului( lemn încleiat, placaje, lemn stratificat).
Panourile din lemn compozit sau din lemn reconstituit prezint , în raport cu lemnul masiv, o
serie de avantaje şi anume:
- nivelul de dispersie a caracteristicilor mult redus;
- anizotropie redus ;
- stabilitate a dimensiunilor în plan ;
- o varietate mai mare a dimensiunilor.
7
Panourile pe baz de lemn au o gam larg de aplicare în numeroase industrii dar peste 50% se
folosesc în construc ii pentru planşee, acoperişuri, şarpante, cofraje, sc ri, uşi, etc.
2.1 Produse brute din lemn
Produsele brute din lemn sunt ob inute din trunchiuri cur ate şi decojite, tratate sau nu şi sunt folosite
direct la eşafodaje, schele şi pilo i (STAS 1040-85, STAS 3416-75), stâlpi pentru linii aeriene (STAS 257-
78, STAS 7498-66), lemn de min (STAS 256-79), elemente de rezisten (STAS 4342-85, STAS 1040-
85) la diferite structuri (popi, pane, grinzi, etc.).
2.2 Traverse de lemn pentru cale ferat
Traversele se ob in prin cioplirea sau fier struirea şi cioplirea lemnului brut de foioase cu
realizarea diferitelor forme ale sec iunii transversale (tipul A1, A2, B, C – conform STAS 330/1-72).
Func ie de dimensiunile sec iunii transversale traversele pot fi: normale, înguste, pentru poduri şi
traverse speciale.
2.3. Produse din lemn ecarisat (cheresteaua)
Cheresteaua (STAS 942-86, STAS 8689-86) este lemnul ecarisat care se ob ine din lemnul
brut debitat în sens longitudinal ob inându-se produse de diferite dimensiuni (scânduri, dulapi, şipci,
rigle, grinzi, margini) având cel pu in dou suprafe e plane şi paralele ( fig. 1.2).
Din produsele de cherestea fac parte:
Scândurile, produse cu fe ele plane şi paralele având grosime de maximum 24 mm la
r şinoase şi 40 mm la foioase şi l imea de cel pu in 80 mm;
Dulapi, produse cu fe ele plane şi paralele având grosime între 28 … 75 mm la r şinoase şi 50
… 90 mm la foioase şi l imi mai mari decât dublul grosimi dar cel pu in 100 mm;
Grinzile, produse cu dou , trei sau patru fe e plane, având sec iune p trat sau dreptungiular
şi latura de minimum 100 mm, la r şinoase şi 120 mm la foioase.
a) a) b) b)
c) c)
Fig.Fig.
2.111.2 -- Tipuri
Tipuri de cherestea
de cherestea
a) – scânduri (dulapi) netivite; b) – scânduri (dulapi) tivite;
a) - scânduri (dulapc)i)– netivite
margini (l; b) - scânduri (dulapi) tivite ;
turoaie)
c) - margini (l turoaie) .
-Riglele (grinzisoarele) au b- latura minima de cel putin 100 mm pt.rasinoase si 120 pt.
foioase;
8
-Şipcile, produse cu fe ele şi canturile plane şi paralele cu grosimi de 12…24 mm şi l imi de
maximum 48 mm la r şinoase respectiv grosimi de 19 .. 40 mm şi l imi de maximum 40 mm la
foioase.
-Cheresteaua (Fig. 1.2) poate fi clasificat :
- dup modul de prelucrare a canturilor (tivit , cu ambele canturi plane sau par ial plane;
netivit , cu canturi care p streaz forma buşteanului; semitivit , cu un cant tivit);
- dup con inutul de umiditate (verde, cu umiditate mai mare de 30%; zvântat , cu umiditate
de 24% … 30%; semiuscat , cu umiditate de 18% … 24%; uscat , cu umiditate sub 18%);
- dup modul de prelucrare ( neprelucrat ; semifabricat ; prefabricat );
dup modul de aranjare a inelelor anuale pe sec iunea transversal (cherestea radial , la care
unghiul între tangenta la inelele anuale şi muchia fe ei este de
61o … 90o ; cherestea semiradial , la care unghiul este de 45o … 60o şi cherestea tangen ial , cu
unghiul <45o );
- dup modul de tratare (aburit , antiseptizat );
- dup calitatea lemnului din buşteni (cherestea obişnuit ; cherestea de rezonan ; cherestea de
claviatur );
- dup dimensiuni (îngust , lat , lung , scurt , subscurt ).
Sortimentele de cherestea se livreaz , la noi în ar , conform prevederilor STAS 942-86
pentru r şinoase şi conform STAS 8689-86 pentru foioase.
2.4. Furnir
Furnirul este un produs ob inut prin t ierea, longitudinal sau tangen ial , a trunchiului
arborelui în foi sub iri (0,08 … 7 mm).
Dup modul lor de utilizare furnirele sunt: furnire estetice, pentru mobilier (STAS 5513-87) şi
furnire tehnice (STAS 9406-84) de fa sau miez.
Furnirele tehnice, destinate fabric rii placajelor, panelelor, lemnului stratificat, produselor
mulate din lemn, etc. se ob in din lemn de foioase şi r şinoase prin derulare centric în foi sub iri cu
ajutorul unor maşini speciale.
Dimensiunile nominale conform STAS 9406-84, m surate la umiditatea lemnului de (10 ± 2)% sunt:
- grosimi (mm): 0,5; 0,8; 1,1; 1,5; 2,1; 3,1; 4,2; 5,2; 6,0;
- l imi (mm): de la 100 la 1000 (din 50 în 50 mm); 1300; 1330; 1610; 1910; 2080; 2280;
2520;
- lungimi (mm): 980; 1300; 1330; 1610; 1910; 2080; 2280; 2520.
Dup defectele naturale şi de prelucrare admisibile, conform STAS 9406-84, furnirele se
sorteaz în patru calit i (A, B, C, D).
2.5 Lemn încleiat
Lemnul încleiat este un material de construc ie de înalt tehnologie, având numeroase avantaje
comparativ cu lemnul masiv.
Produsele de lemn încleiat sunt realizate din mai multe piese de lemn ecarisat (în mod curent
scânduri sau dulapi) aşezate, de obicei, orizontal, unele peste altele şi îmbinate prin intermediul unor
pelicule de încleiere, prin presare.
Elementele componente cu l ime de maximum 20 cm sunt suprapuse şi încleiate cu
concavitatea inelelor anuale orientat în sus (fig. 1.3a ) cu excep ia primului element care este plasat
invers.
9
t 30...35mm
2t
(1/5...1/6)t
3,5mm
b
b 200mm b 200mm 2/5b
b 200mm
a) b) c)
Fig. 2.12 - Modul de realizare în sec iune transversal a

Fig. 1.3 – Modul de realizare în sec iune transversal a elementelor din lemn incleiat
elementelor din lemn incleiat
a) – din cherestea cu l ime de maxim 20cm; b) – din cherestea cu l ime mai mare de 20cm;
a)
c) –-detaliu şan pentru cu
din cherestea l ime
elemente de de maxim
cherestea cu l20cm ; b)
ime mai - din
mare cherestea
de 20cm
cu l ime mai mare de 20cm ; c) - detaliu şan pentru elemente de
cherestea cu l ime mai mare de 20cm .
Dispunerea astfel a elementelor reduce la minimum contrac ia transversal şi eforturile de

întindere transversal din varia ii climaterice care ac ioneaz asupra lemnului şi în îmbin rile încleiate.
Dac l imea produsului dep şeşte 20 cm este recomandabil s se plaseze dou elemente unul
lâng altul cu decalarea rostului de îmbinare pe o distan de minimum de 2 ori grosimea
elementelor ( fig. 1.3b.).
De asemenea la folosirea unor elemente cu l ime mai mare de 20 cm se recomand
practicarea a dou şan uri longitudinale pe toat lungimea elementelor componente (fig. 1.3c.).
Elementele încleiate pot fi realizate de lungimi şi în l imi foarte mari, dimensiunile fiind
limitate în general de posibilit ile de transport. În mod curent se pot realiza elemente de 30 … 35 m
lungime şi pân la 2,2 m în l ime.
Pentru realizarea elementelor structurale de lungime mare, elementele componente
(scândurile, dulapii) se prelungesc prin încleiere pe o suprafa dreapt (fig. 1.4 a), înclinat cu
lungime de minimum 10 ori grosimea elementului (fig. 1.4b), sau prin joante de încleiere sub form de
din i (fig.1.4c). Îmbin rile se decaleaz la distan de minimum 50 cm de la o scândur la alta pe
în l imea elementului (fig. 1.4d).
Îmbinarea pe o suprafa dreapt (fig. 1.4a) se foloseşte la elemente comprimate iar cea pe
suprafa teşit (fig. 1.4b) la toate tipurile de elemente (întinse, comprimate şi încovoiate).
Joantele, pentru îmbin rile din fig. 1.4c, se caracterizeaz prin lungimea ,,din ilor” (l), pasul
(p), grosimea extremit ii din ilor ( bt) şi jocul de îmbinare (lt).
10
Nc M Nt
Nc
Nt M
h
l 10 h
suprafa teşit
a) b)
l lt 50 50 50 50 50 50
M p
N
b bt
N p M
50
50 50
h
c) d) 50 50
Fig. 2.13 - Îmbinarea longitudinal de prelungire a elementelor

Fig. 1.4 – Îmbinarea
încleiatelongitudinal de prelungire a elementelor încleiate
a) – cap la cap; b) – pe suprafa teşit ; c) – cu din i; d) – decalarea îmbin rilor
a) - cap la cap ; b) - pe suprafa teşit ; c) - cu din i ; d) - decalarea
îmbin rilor .
Dimensiunile de realizare a din ilor conform fig.1.4 sunt recomandate de diferite norme.
Produsele de încleiere sunt r şini sintetice, aplicate pe ambele fe e ale pieselor şi se aleg
func ie de condi iile climaterice la care urmeaz s fie supuse elementele şi func ie de m rimea
solicit rilor mecanice.
Procesul de priz a cleiurilor şi rezultatul încleierii depinde de o serie de factori, dintre cei mai
importan i sunt: caracteristicile materialului de încleiere (natur , concentra ie, vîscozitate, temperatur ,
etc.); caracteristicile materialului lemnos (specia, forma şi aspectul suprafe ei, umiditatea, temperatura,
etc.); caracteristicile mediului ambiant (umiditate, temperatur , presiunea vaporilor, etc.); tehnologia
de execu ie şi altele.
Avantajele deosebite ale utiliz rii elementelor de lemn încleiat constau în:
- dimensiunile teoretic nelimitate ale elementelor, în practic producându-se în mod curent
piese cu în l ime de max.2 m şi lungime de 30…40 m dimensiunile fiind limitate din condi ii
arhitecturale, de capacitatea de prelucrare a maşinilor, de dimensiunile atelierelor de fabrica ie şi de
condi iile de transport;
- forma elementelor, care poate fi dreapt sau curb , cu sec iunea transversal constant sau
variabil ;
- ameliorarea rezisten ei şi a rigidit ii prin reducerea influen ei nodurilor şi realizarea unui
material cu omogenitate mai mare;
- folosirea ra ional a lemnului disponibil pe sec iune transversal prin plasarea unor elemente
componente de clas mai mare de rezisten în zonele mai puternic solicitate şi de clas mai redus în
zonele slab solicitate; de exemplu la elementele încovoiate spre exterior se foloseşte lemn de bun
calitate iar la interior, spre axa neutr , lemn de calitate mai redus .
- eliminarea, în exploatare, a deforma iilor datorate usc rii deoarece la realizarea elementelor
structurale p r ile componente sunt uscate la o umiditate de 12%, valoare aproximativ egal cu
umiditatea de exploatare din interior fapt ce realizeaz o umiditate de echilibru a lemnului care variaz
între 9 şi 12%;
- precizia dimensional a elementelor datorit usc ri în prealabil şi datorit procedeului
industrial de fabricare.
Execu ia acestor elemente presupune şi folosirea unui personal calificat şi existen a unor
sectoare cu instala iile necesare (sector de preg tirea pieselor; atelier unde temperatura şi umiditatea
11
pot fi men inute între anumite limite şi controlate; sector de ambalare a pieselor; sector cu instala ii de
încleiere a pieselor între ele, cu posibilit i de realizare a elementelor drepte sau curbe, etc.).
Elementele încleiate care se folosesc la realizarea grinzilor sau a stâlpilor au, în mod curent,
sec iune rectangular . Se pot realiza şi elemente ca sec iuni transversale I şi sub form de cheson, cu
unele dificult i în procesul de fabrica ie care îns sunt compensate prin avantajele în planul stabilit ii
şi al flambajului elementelor.
Grinzile din elemente de lemn încleiate pot fi drepte sau curbe, cu moment de iner ie constant
sau variabil. Geometria cea mai des folosit pentru grinzi este cea cu o singur pant , curbe cu
sec iune constant cu dou pante şi cu intrados curb (fig. 1.5).
Aceste grinzi sunt realizate cu extrados din elemente t iate şi un extrados din elemente
continue drepte sau curbe.
La elementele solicitate la înconvoiere raportul în l ime /deschidere este în general 1/3 … 1/8
şi nu este mai mic de 1/10.
La realizarea elementelor, pentru a evita apari ia tensiunilor suplimentare din curbare, se
recomand ca raza de curbur rin a elementelor componente s nu fie mai mic decât 200 ti ,dac
elementele au grosime ti <30 mm; aceast raz poate s ajung la 150 ti cu condi ia ca ti = 625 +0,4 rin
- 25 mm./17/
Se urm reşte:
- limitarea razei medie de curbur r;
- stabilirea unei corela ii între grosimea elementelor componente (ti) şi raza minim de
curbur ( rin );
- reducerea eforturilor maxime admisibile longitudinale şi transversale func ie de raportul
între în l imea sec iunii (hap) şi raza de curbur medie ( r ).
Norma DIN 1052 impune corelarea raportului de curbur (άi = rin / ti) cu grosimea elementelor
( ti ). Astfel pentru 150 < άi < 200 se recomand ca grosimea elementelor s se reduc la valoarea
maxim ti = 10 + 0,4 (rin –150).
Alte norme interna ionale recomand ti ≤ 0,01 rin pentru rin < 1000mm şi ti ≤ 0,006 rin + 4mm
pentru rin > 1000mm.
Modul de calcul a grinzilor este prezentat în capitolul 4.8.6
Caracteristicile elementelor din lemn încleiat, pentru elemente omogene realizate din acelaşi
tip de elemente componente, se pot determina pe baza caracteristicilor lemnului din elementele
componente /36 / conform rela iilor date în tabelul 1.2.
α 10
hap
hap
hg
r
hg
rin
a) b)
α α
hap
r
hg
hg
rin
c) d)
Fig.2.14
Fig. 1.5 – Geometrii curente
- Geometrii ale grinzilor
curente ale din elementedin
grinzilor de lemn încleiat de
elemente
a) – cu pant ; b) – curbe cu moment de iner ie constant; c) – cu dou pante;
d) – în doulemn
pante încleiat
cu intrados curb şi cu moment de iner ie variabil
a) - cu o pant ; b) - curbe cu moment de iner ie constant ; c) - cu
dou pante ; d) - în dou pante cu intrados curb şi cu moment de
iner ie variabil .
12
Tabelul 1.2
Caracteristicile mecanice ale lemnului din elemente încleiate
Caracteristica Nota ie Valoare ( conf. EN11949)
Rezisten a la încovoiere ( N/mm2) fm,g,k 1,2 + ft,0,l,k
2
Rezisten a la întindere ( N/mm )
- paralel cu fibrele ft,0,g,k 9 + 0.5 ft,0,l,k
- perpendicular pe fibre ft,90,g,k 1.15 ft,90,l,k
Rezisten a la compresiune paralel cu
fibrele ( N/mm2) fc,0,g,k (1,5 – 0.01 fc,0,l,k) ft,0,l,k
Densitate ( kg/m3 ) ρ g,k 0.95 ρ l,med
Se constat c majoritatea caracteristicilor mecanice ale elementelor din lemn încleiat sunt
superioare celor ale lemnului din elementele componente, lucru explicat prin:
- reducerea efectelor defavorabile datorate defectelor excentrice, cum sunt nodurile, care la
piesele individuale introduc eforturi din încovoiere;
- reducerea efectului sl birii sec iunii datorit nodurilor, prin consolidarea produs de
elementele adiacente;
- asigurarea unui element mai omogen cu efect pozitiv asupra rezisten elor şi asupra densit ii
generale, care se apropie mult de densitatea medie a elementelor componente.
Tabelul 1.3
Clase de rezistent a lemnului din elemente încleiate
Caracteristica Nota ie Clase de rezisten
GL20 GL24 GL28 GL32 GL36
2
Rezisten a la încovoiere (N/mm ) fm,g,k 20 24 28 32 36
Rezisten a la întindere (N/mm2)

- paralel cu fibrele ft,0,g,k 15 18 21 24 27
- perpendicular pe fibre ft,90,g,k 0.35 0.35 0.45 0.45 0.45
Rezisten a la
compresiune(N/mm2) fc,0,g,k 21 24 27 29 31
- paralel cu fibrele fc,90,g,k 5.0 5.5 6.0 6.0 6.3
- perpendicular pe fibre
Rezisten a la forfecare (N/mm2) fν,g,k 2.8 2.8 3.0 3.5 3.5
Modulul de elasticitate (N/mm2)
- mediu x 103 E0,me,k 10 11 12 13.5 14.5
- minim x 103 E0,05,k 8 8.8 9.6 10.8 11.6
Densitatea ( kg/m3 ) ρ g,k 360 380 410 440 480
Norma EUROCODE 5 iau în considerare valorile din tabelul 2.2 aplicate la elemente cu:
- o în l ime şi l ime egal cu 600 mm pentru încovoiere şi întindere paralel cu fibrele;
+ propun 5 clase conform tabelului 2.18 / 36 /
Pentru realizarea claselor date în tabelul 1.3, elementele componente trebuie s satisfac
clasele de rezisten date în tabelul 1.4
Tabelul 1.4
Condi ii pentru compozi ia lemnului din elemente încleiate
Tipuri de elemente Condi ii pentru: Clase de rezisten a elementului
GL20 GL24 GL28 GL32 GL36
Elemente omogene Toate scândurile C18 C22 C27 C35 C40
Elemente -Scânduri externe (1/6 C22 C24 C30 C35 C40
neomogene din în l imea
elementului la fa a
superioar şi inferioar )
-Scânduri interne C16 C18 C22 C27 C35
13
2.6 Placaje
Placajele ( STAS 1245-90 ) sunt panouri de diferite dimensiuni, realizate dintr-un num r
impar (minimum trei) de straturi de furnir, încleiate prin presare la cald la o temperatur de 90oC …
150oC cu diverse tipuri de adezivi. Foile de furnir folosite la placaje se ob in prin derulare
longitudinal a trunchiului şi au grosime de 1…4 mm.
Fibrele foilor exterioare sunt dispuse în acelaşi sens, iar fibrele foilor intermediare în sensuri
alternative simetric fa de axa median (fig 1.6). În mod obişnuit fibrele sunt dispuse perpendicular
unele pe altele la dou foi al turate.
t
d5 d3 d1
d4 d2
y
x z
Fig. Fig.
1.6 – 2.15 - Alc
Alc tuirea tuirea direc
placajelor placajelor
ia fibrelor
elementelor exterioare
direc ia fibrelor elementelor exterioare
Compozi ia placajelor limiteaz varia iile dimensionale şi umflarea şi asigur propriet i egale
dup diferite direc ii în planul produselor.
Placajele se caracterizeaz prin câteva particularit i fa de lemnul din care sunt realizate foile de
furnir şi anume: densitate superioar , varia ie mai redus a umidit ii cu varia ia umidit ii mediului
ambiant, varia ii dimensionale reduse (0,02% pentru 1% varia ie de umiditate), deforma ie de curgere
lent mai mare, varia ie mai redus a durabilit ii func ie de specia de lemn.
Umiditatea placajelor variaz mai pu in decât cea a lemnului masiv de r şinoase cu
umiditatea mediului ambiant (tabelul 1.5 /30/).
Tabelul 1.5
Umiditatea de echilibru a placajelor/30/
Mediul ambiant cu temperatur de 200 C şi umiditate
30% 65% 85%
relativ de:
Umiditatea de echilibru
5% 10% 15%
a placajelor
Umiditatea de echilibru
6% 12% 17%
a lemnului de r şinoase
Comportarea elastomecanic este condi ionat de direc ia fibrelor şi depinde de unghiul fa

de orientarea fibrelor foilor exterioare.
Durabilitatea placajelor este influen at de grosimea foilor, compozi ia panoului (atunci când
se folosesc foi provenite de la diferite specii de lemn), cantitatea şi calit ile adezivului.
Caracteristicile placajelor sunt influen ate de:
- parametrii geometrici (compozi ie, num rul şi grosimea elementelor componente);
- caracteristicile materialului (esen a, utilizarea diferitelor tipuri de materiale într-un panou,
con inut de umiditate);
- cantitatea şi propriet ile adezivilor;
14
- condi iile de solicitare (direc ia eforturilor fa de direc ia fibrelor elementelor de fa , durata
înc rc rii, etc.).
La solicitarea de încovoiere trebuie s se aib în vedere încovoierea dup fa a perpendicular pe planul
panoului (fig.1.7) şi cea dup cant, paralel cu planul panourilor.(fig.1.8)
Placajele se împart în:
- placaje obişnuite sau de uz general, folosite în industria mobilei;
- placaje de exterior sau cu utiliz ri speciale, folosite în construc ii, avia ie, construc ii de nave
etc.( STAS 1245-90, STAS 7004-86).
a) a) b) b)
Fig. 1.7 – Încovoiere perpendicular pe planul panourilor
Fig.
a) 2.16 cu- fibrele
– paralel Încovoiere
pl cilorperpendicular pe planul lapanourilor
exterioare; b) – perpendicular fibrele
pl cilor exterioare
a) - paralel cu fibrele pl cilor exterioare ; b) - perpendicular la fibrele
pl cilor exterioare .
direciaiafibrelor
direc fibrelor
a) a) b) b)
Fig. 2.17
Fig. 1.8 - Încovoiere
– Încovoiere dup cantdup cant
a) – paralel cu fibrele pl cilor exterioare; b) – perpendicular pe fibrele
a) paralel cu fibrele pl plcilor exterioare ; b) perpendicular pe fibrele
cilor exterioare
pl cilor exterioare .
direc
direc ia
ia fibrelor
fibrelor
Din categoria placajelor de exterior sau cu utiliz ri speciale fac parte:
- placajul melaminat, acoperit cu unul sau mai multe straturi de hârtie impregnat cu r şin
melaminic ;
- placajul emailat, pe fa a c ruia se aplic prin turnare sau pulverizare unul sau mai multe
straturi de email sau lac de r şini sintetice;
- azoplacajul, acoperit cu azbociment pe una sau pe ambele fe e;
- placajul acoperit cu hârtie decorativ , în scopul înlocuirii acoperirii cu furnir estetic;
15
- placaj armat cu es tur din fire de sticl , acoperit pe una sau ambele fe e cu es tur din fire
de sticl , imersat în solu ie de r şin fenolic sau folosind ca adeziv r şin fenolic sub form de
fibre;
- placaj acoperit cu r şin fenolic sub form de fibre, pe una sau ambele fe e, în scopul
creşterii rezisten ei la umiditate;
- placaj decorativ, având pe o fa furnir estetic, iar pe dos furnir tehnic, folosit în industria
mobilei şi în construc ii.
Placajele au grosimi de 2 … 20 mm şi sunt împ r ite, dup anomaliile şi defectele furnirului
tehnic al stratului exterior, în 5 categorii (A, B, C, D, E) şi, dup categoria straturilor exterioare, în 5
clase de calitate (A/B, B/C, C/D, D/D, E/E).
Grosimile placajelor folosite la exterior, la noi în ar , sunt de 6, 8, 10, 12, 15 mm fiind formate din 3,
5, 7, 9 straturi iar formatele uzuale sunt de 1000x1220 mm, 1220x2220mm, 1220 x 1525 mm, 2000 x
1250 mm.
Caracteristicile mai importante ale placajelor de exterior din furnir de fag, realizate în ar
sunt date în tabelul 1.6, /22 /
Tabelul 1.6
Caracteristicile fizico-mecanice ale placajelor de exterior
din furnir de fag /22/
Tipul de placaj
Nr. Caracteristica F(încleiat cu filme de S (încleiat cu
crt. r şin solu ie de r şin
fenolformaldehidric ) formaldehidic )
1 Densitatea aparent ρa ( kg/ m ) 3
min. 680 650 – 740
2 Conductibilitatea termic (W / m. grd ) 0.20 0.20
3 Modulul de elasticitate la încovoiere la
înc rcare perpendicular pe straturi,
axa longitudinal a epruvetei fiind
paralel cu direc ia fibrelor straturilor
exterioare ( N / mm2 ) : 7 700 8 370
- în stare uscat ( U =7% ) 4 600 5 000
- în stare umed (dup 24 h imersie în ap )
4 Modulul de elasticitate la încovoiere la
înc rcare paralel cu straturile, axa
longitudinal a epruvetei fiind paralel
cu direc ia fibrelor straturilor exterioare
(N / mm2 ) :
- în stare uscat ( U =7% ) 11 100
- în stare umed (dup 24 h imersie în ap ) 2 897
5 Rezisten a la compresiune paralel cu
straturile, axa longitudinal a epruvetei
fiind paralel cu direc ia fibrelor
straturilor exterioare (N / mm2 ) :
- în stare uscat (U =7% ) 40.0 43.5
- în stare umed (dup 24 h imersie în ap ) 12.0 15.5
6 Rezisten a la încovoiere la înc rcare
perpendicular pe straturi, axa longitudinal
a epruvetei fiind paralel cu direc ia fibrelor
straturilor exterioare (N / mm2 ):
- în stare uscat ( U =7% ) 73.0 78.0
- în stare umed (dup 24 h imersie în ap ) 39.5 43.0
16
7 Rezisten a la încovoiere la înc rcare
paralel cu straturile, axa longitudinal
a epruvetei fiind paralel sau
perpendicular cu direc ia fibrelor
straturilor exterioare (N / mm2 ) :
- în stare uscat ( U =7% ) - 56.0
- în stare umed (dup 24 h imersie în ap ) - 32.5 - 36.0
8 Rezisten a la întindere paralel cu
straturile (N / mm2 ), axa longitudinal
a epruvetei fiind: 43.5 57.0
-paralel cu direc ia straturilor 38.5 45.0
exterioare (U =7% );
-perpendicular pe direc ia straturilor
exterioare (U =7% )
9 Rezisten a la forfecare perpendicular pe
straturi (N / mm2 ), cu direc ia for ei:
- paralel cu direc ia fibrelor straturilor
exterioare, în stare umed ; - 11.5
- pendicular pe direc ia fibrelor
straturilor exterioare, în stare umed . - 14.0
Valorile caracteristice ale rezisten elor şi densit ilor produselor de placaj realizate în diferite
ri, date în /30/ dup documentul CEN / TC 112406 ,, Panouri pe baz de lemn - Valori caracteristice
pentru produse reformate” sunt prezentate în tabelul 1.7 iar cele ale modulului de elasticitate în tabelul
1.8.
Valorile din tabelele 1.7 şi 1.8 sunt date pentru placaje de clasa I şi II clasificate dup EN 635
,,Placaje – Clasificare dup aspectul suprafe ei” partea 2 pentru foioase şi partea 3 pentru r şinoase.
Coeficien ii k1, k2, k3, recomanda i în tabelele 1.7 şi 1.8 pentru placajele fabricate în Germania şi
Fran a se determin cu rela iile 1.1…1.3 , conform figurii 1.9:
k1 = ( d3m - d3m – 2 + d3m - 4 - … ±d31 ) / d3m (1.1)
k2 = ( dm - dm – 2 + dm - 4 - … ±d1 ) / dm (1.2) Tabelul 1.7
k3 = dm – 2 / Valorile
dm rezisten elor caracteristice pentru placaje / 36/ (1.3)
Tip de placaj
Rezisten a caracteristic la: S FIN US CAN D
Încovoiere cu înc rcare perpendicu-lar 23.0 37.2 23.5 19.0 77k1

pe planul panoului cu axa longitudinal 21.6 34.8 14.8 15.8
paralel cu fibrele pl cilor exterioare,
fig.1.7 a (fm,0,k )
Încovoiere cu înc rcare 11.4 27.6 12.2 7.3 77(1-k1)/k3
perpendicular pe planul panoului cu 12.4 29.0 10.1 8.7
axa longitudinal perpendicular la
fibrele pl cilor exterioare,
fig.1.7 b (fm,90,k )
Întindere paralel cu fibrele pl cilor 15.0 38.9 13.6 9.9 77k2
exterioare (ft,0,k ) 15.4 37.2 10.5 10.6
Întindere perpendicular pe fibrele 12.0 32.9 7.2 6.3 77(1-k2 )
pl cilor exterioare (ft,90,k ) 11.4 34.1 6.9 6.6
Compresiune paralel cu fibrele 15.0 19.9 13.9 12.6 58k2
pl cilor exterioare (fc,0,k ) 15.4 19.3 10.6 14.1
Compresiune perpendicular pe 12.0 17.5 8.1 9.0 58 ( 1-k2)
fibrele pl cilor exterioare (fc,90,k ) 11.4 18.1 7.7 9.7
17
Forfecare din încovoiere dup
paralel cu fibrele pl cilor exterioare, 2.9 9.8 3.2 3.2 8.0
fig.1.8a (fν,k )
Forfecare din încovoiere cu înc rcare
perpendicular pe planul panoului, 0.9 2.5 0.9 0.9 3.0
fig.1.7 a (fr,k )
NOT :
fk – rezisten a caracteristic , N/mm2
S – placaje suedeze P30; grosime 12.0mm respectiv 24.0 mm
FIN – placaje finlandeze; grosime 12.0mm respectiv 24.0 mm
US – placaje americane din minimum 5 foi ; grosime 12.5mm respectiv 21.0 mm
CAN – placaje canadiene; grosime 12.5mm respectiv 25.5 mm
D – placaje germane; grosime 12.5mm respectiv 21.0 mm
Pentru calculul deforma iilor, rigiditatea EI, respectiv EA, a panourilor se determin folosind
momentul de iner ie I şi aria A a sec iunii totale şi modulul de elasticitate E determinat conform /30/
având valorile:
- pentru încovoierea perpendicular pe planul panoului
EII = 0,80 E0 pentru încovoiere paralel la fibrele pl cilor exterioare (fig. 1.7a);
EL= 0,24E0 pentru încovoiere perpendicular la fibrele pl cilor exterioare (fig.1.8b)
- pentru încovoiere dup cant:
EII = 0,61E0 pentru încovoiere paralel la fibrele pl cilor exterioare (fig.1.8a);
dm-2
dm
d1
d3
d5
Fig. 1.9 – Determinarea coeficien ilor k1, k2, k3

Fig. 2.18 - Determinarea
pentru c oeficien
placaje cu structuri ilor
multiple (m k1,
foi) k2, k3
pentru placaje cu structuri multiple (m foi)
Tabelul 1.8
Valori caracteristice pentru modulul de elasticitate /36/
Caracteristica Tip de placaj
S FIN US CA D
N
Modulul de elasticitate la încovoiere cu 9200 9800 10300 9200 11000 k1
înc rcare perpendicular pe planul panoului,
cu axa longitudinal paralel cu fibrele
pl cilor exterioare, fig.1.7 a (Em,0,mediu ) 8700 8900 7800 6700
Modulul de elasticitate la încovoiere cu 4600 6200 2500 2000 11000
înc rcare perpendicular pe planul panoului (1- k1)
cu axa longitudinal perpendicular la fibrele
pl cilor exterioare, fig.1.7 b (Em,90,mediu ) 5000 7100 2500 3300
Modulul de elasticitate la întindere şi 7200 8500 6800 6000 11000 k2
compresiune paralel cu fibrele pl cilor
exterioare (Et(c),0,mediu ) 7400 8300 5200 6300
18
Modulul de elasticitate la întindere şi 4800 7500 4600 4400 11000
compresiune perpendicular pe fibrele (1- k2)
pl cilor exterioare (Et(c) ,90,mediu ) 4600 7700 3900 4300
Densitatea caracteristic , ρk ( kg/ m3) 410 550 410 410 550
NOT :
Modulul de elasticitate caracteristic (Ei,k ) are valoarea 0.8 Ei, mediu , ( N/mm2 )
EL= 0,41E0 pentru încovoiere perpendicular la fibrele pl cilor exterioare (fig.1.8b);

- pentru întindere şi compresiune în planul panourilor:
EII = 0,60E0 pentru eforturi paralele la fibrele pl cilor exterioare;
EL = 0,40E0 pentru eforturi perpendiculare la fibrele pl cilor exterioare.
Valorile medii ale modulului deforma iilor transversale Gv, variaz de la 500 N/mm2 pentru
r şinoase la 700 N/mm2 la foioase.
2. 7 Lemnul stratificat
Lemnul stratificat sau lamelat, f când parte din produsele de lemn reconstituit, a ap rut în anii
1960 şi s-a dezvoltat mult în anii 1980. El a fost realizat din necesitatea reducerii efectelor negative a
defectelor asupra rezisten elor produsului final. Produc ia unor astfel de produse era în anul 1993 de
circa 440 000 mc în America, 51 000 mc în Europa şi 40 000 mc în restul rilor. El poart marca de
Micro - Lam LVL în America şi Kerto LVL în Europa.
În tabelul 1.9 se dau, pentru exemplu, caracteristicile geometrice ale lemnului lamelat Kreto-
LVL produs în Finlanda; lungimea produselor poate dep şi 20m.
Tabelul 1.9
Produse din lemn lamelat Kreto / 36/
L ime ( mm ) Grosime ( mm )
27 33 39 45 51 63 75
200 x x x x x x x
260 x x x x x x
300 x x x x x
360 x x x x
400 x x x
450 x x
500 x x
600 x
900 x
Lemnul lamelat se caracterizeaz , fa de lemnul natural, prin: durabilitate comparabil ,

umiditate de echilibru în serviciu cu 2% mai mic , caracteristici mecanice superioare, varia ii
dimensionale în func ie de umiditate mai mici. Densitatea caracteristic este ρk = 500 kg/m3 iar
densitatea medie are valoarea ρm = 520 kg/m3.
Având în vedere c un lemn f r defecte are rezisten e de 2…4 ori mai mari decât cel cu
defecte s-a c utat eliminarea neajunsurilor datorate defectelor prin desfacerea lemnului în lamele fine,
de tipul furnirului, care apoi sunt lipite între ele pentru a se realiza un nou material. Realizarea
lemnului stratificat a pornit şi de la constatarea c un produs realizat din lemn încleiat are o rezisten
mai mare decât lemnul component. Acest avantaj este mai mare dac lemnul şi, implicit, defectele mari
ale acestuia se împart în defecte mici prin divizarea lemnului în foi de 1…5mm grosime. Foile astfel
realizate sunt lipite cu adezivi şi presate la o temperatur de 150˚ C.
Lemnul lamelat se diferen iaz de placaj prin aceea c orientarea fibrelor tuturor foilor, sau a
majorit ii lor este paralel , astfel încât se pot ob ine dimensiuni cu mult mai mari.
Valorile caracteristicilor de calcul pentru lemnul laminat Kreto-LVL sunt date în tabelul 1.10
19
Tabelul 1.10
Valorile caracteristicilor pentru lemn laminat Kreto – LVL / 36/
Caracteristica Nota ie Valoare ( N/ mm2)
Încovoiere fm,k
- pe cant 51
- pe suprafa 48
Întindere
- paralel cu fibrele ft,0,k 42
- perpendicular pe fibre ft,90,k 0.6
Compresiune paralel cu fibrele fc,0,k 42
Compresiune perpendicular pe fibre fc,90,k
- paralel la planul de încleiere 9
- perpendicular la planul de încleiere 6
Forfecare
- pe cant fν,0,k 5.1
- pe suprafa fν,90,k 3.0
- între pl ci din încovoiere cu înc rcare fr,k 1.5
perpendicular pe suprafa
Modulul de elasticitate
- minim E0.05 12400
- mediu E0.mediu 14000
Modulul de forfecare
- minim G0.05 820
- mediu G0.mediu 960
În fig 1.10 se prezint o compara ie a caracteristicilor de rezisten pentru lemnul masiv,

lemnul încleiat şi lemnul laminat iar în figura 1.11 sunt prezentate trei sec iuni transversale realizate cu
cele trei materiale pentru aceeaşi capacitate portant la încovoiere.
În România lemnul laminat, denumit lemn stratificat, se ob ine prin încleierea furnirelor
tehnice de fag. Acest produs, dup gradul de presare, poate fi:
- lemn stratificat nedensificat (LSN), cu densitate de 800 kg/m3;
- lemn stratificat densificat (LSD), cu densitate de 1200kg/m3.
Dup modul de orientare a fibrelor straturilor de furnire tehnice lemnul stratificat se împarte în
trei tipuri:
- tipul A având straturile cu fibrele orientate paralel cu una din laturi;
- tipul B cu grupe de zece straturi respectiv cinci pân la zece, la cel durificat, orientate paralel
cu una din laturi, alternând cu un strat cu fibrele orientate perpendicular pe aceeaşi latur ;
- tipul C cu straturile al turate orientate perpendicular
20
N/mm2
60
C24
50 GL32
LVL
40
30
20
10
1 1 1 1 1
E 10 3
fm ft fc fν
Fig. Fig.
2.191.10
- Valorile
– Valorilecaracteristicilor lemnului
caracteristicilor lemnului masivmasiv
(C24), (C24),
lemnului încleiat
lemnului încleiat (Gl32) şi
(Gl32) alelemnului
şi ale lemnului laminat
laminat (LVL) ( LVL) .
E - de
E- modul modul de elasticitate
elasticitate, fm , ft , fc; ,ffm , ft , fc , fν - rezisten ele caracteristice
v – rezisten ele caracteristice la încovoiere,
la încovoiere, întindere,
întindere, compresiune
compresiune respectiv
respectiv forfecare.
forfecare
160 120 75
h h h
a) b) c)
Fig. 2.20
Fig. 1.11- –Sec
Sec iuni cuaceeaşi
iuni cu aceeaşi capacitate
capacitate de rezisten
de rezisten la
la încovoiere
a) – lemn masiv (C24); b)
încovoiere . – lemn încleiat (GL32); c) - lemn laminat (LVL)
a) - lemn masiv (C24) ; b) - lemn încleiat (GL32) ; c) - lemn
laminat ( LVL) .
Lemnul stratificat nedensificat (STAS 10031-80) se produce cu grosimi de 10…40 mm din 5

în 5 mm şi cu formate de 1250 x 920 mm şi 2000 x 920 mm, iar lemnul densificat (STAS 10032-80)
se produce cu grosimi de 10…50 mm din 5 în 5 mm şi cu formate de 1250 x 920 mm, 1250 x 2000
mm şi 1250 x 2220 mm.
Principalele caracteristici ale celor dou categorii de lemn stratificat sunt date în tabelul 1.11
21
Tabelul 1.11
Caracteristicile lemnului stratificat produs în România
Lemn nedensificat Lemn densificat
Caracteristica
Tip A Tip B Tip C Tip A Tip B Tip C
Umiditatea la livrare (%) 8 8
Densitatea aparent (g/cm3) 8 1,2
Absor ia de ap dup 24 de ore de
- 14
imersie (%)
Rezisten a la compresiune paralel
cu fibrele straturilor exterioare 70 80 55 140 130 100
(N/mm2)
Rezisten a la încovoiere static
100 100 80 180 130 100
perpendicular pe straturi (N/mm2)
Rezisten a la trac iune paralel cu
- - - 220 200 100
fibrele straturilor exterioare (N/mm2)
2.8. Panel
Panelul (STAS 1575-88) este un produs alc tuit dintr-un miez de şipci de lemn masiv lipite
sau nu între ele şi acoperite pe ambele fe e cu foi de furnir sau placaj. Fibrele foilor de furnir sunt
perpendiculare pe direc ia fibrelor şipcilor (fig.1.12). Orientarea fibrelor şipcilor de lemn este
considerat ca fiind sensul de rezisten principal.
Fig.Fig.2.211.12 -– Panel
Panel
1 – furnir (placaj); 2 – şipci de lemn
1 - furnir (placaj) ; 2 - şipci de lemn .
În România panelul se fabric cu şipci lipite între ele şi are:

- grosime de 16; 18; 19; 22 şi 25 mm;
- formate (lungime x l ime) de 1220x2200 mm; 1220x2440 mm; 1250x2000 mm.
2.9 Produse finite din lemn
Produsele finite din lemn p streaz structura lemnului şi se pun în oper f r nici o modificare
a dimensiunilor sau cu modific ri minime.
Din categoria acestora fac parte elementele folosite la pardosea (parchetele, frizurile,
pervazurile, pavelele , etc.), elementele pentru compartiment ri şi elementele de uşi (panouri celulare).
Parchetele se confec ioneaz din lemn de r şinoase (STAS 228/5-84), stejar (STAS 228/3-77),
fag (STAS 228/4-77).
22
Pavelele sunt elemente de lemn masiv, cilindrice sau prismatice, folosite pentru pavaje şi
pardoseli (STAS 3344/1-75).
Panourile celulare sunt formate dintr-un cadru rigid de lemn masiv, având în interior o serie de
celule formate din fâşii de PFL, acoperit pe ambele fe e cu pl ci PFL sau placaj (STAS 1624-86).
2.10 Panouri din particule din lemn
Pentru a înl tura inconvenientele lemnului legate de dimensiuni şi anizotropie în timp au fost
c utate noi solu ii de utilizare a lemnului. O prim cale de rezolvare în acest sens o constituie placajele
şi lemnul stratificat care au la baz furnirele şi adezivi de leg tur . O a doua rezolvare o constituie
elementele tip realizate din particule din lemn (fibre, lamele, aşchi, etc.) aglomerate cu aditivi,
asigurând astfel punerea în valoare a tuturor rezervelor forestiere, inclusiv a deşeurilor şi a elementelor
mici de lemn elemente în care particulele reprezint aproximativ 85% din volumul panoului şi au la
baz în principal lemnul de r şinoase.
a) Panouri din aşchii de lemn (PAL)

Pl cile din aşchii de lemn sunt produse semifabricate care se ob in prin prepararea la cald a
particulelor mici, fine sau a lamelelor de lemn amestecate cu un liant.
Normele Europene CEN disting panourile propriu-zise din particule de lemn şi panourile din
lamele de lemn ( OSB – Oriented Strand Board).
La panourile propriu-zise alc tuite din particule de lemn, sunt folosite elemente de lemn
(aşchii) care pot fi fine, normale (lungime maxim 20 mm) şi mari (lungime minimum 32 mm). În
masa panoului pot exista un singur tip de particule sau tipuri diferite; structura pl cilor poate fi
omogen sau stratificat cu trei sau cinci straturi. În cazul folosirii tipurilor diferite la suprafa se
folosesc particule foarte fine, sub acestea se folosesc particule fine (max. 30 mm) iar particulele mari
formeaz zona central ; orientarea particulelor fiind aleatorie.
Ca şi liant se folosesc r şini sintetice con inutul fiind de aprox. 11% din masa total , pentru
straturile exterioare şi 5% pentru zona central . Presarea se realizeaz perpendicular pe fe e sau paralel
cu fe ele (extrudare).
În produs pot fi introduse diferite substan e pentru îmbun t irea unor caracteristici iar
suprafa a exterioar poate fi prelucrat (şlefuit ) sau acoperit cu alte substan e (caşerat , furniruit ,
armat , melaminat , emailat etc.). Pe plan mondial se produc panouri cu grosimi de 6 mm…40 mm,
densit i de 450 kg/m3 ….700 kg/m3 şi dimensiuni de pân la 5m lungime şi pân la 2,5m l ime;
elementele sunt debitate la dimensiuni de 2,4m x 1,2m pentru pere i şi 2,4m x 0,6m pentru planşee.
În România, în func ie de densitate, pl cile din PAL (STAS 6769-87) sunt clasificate în:
- uşoare, cu densitatea sub 400 kg/m3;
- semigrele, cu densitatea de 400 kg/m3…800 kg/m3;
- grele, cu densitatea peste 800 kg/m3.
Pl cile din aşchii de lemn se pot folosi în interior sau exterior pentru mobilier, înnobilare sau
pentru construc ii.
Pl cile din interior antiseptizate şi ignifugate PAL-AI (STAS 10146-80), se fabric în 3 clase
de calitate (A, B, C) având grosimea de 8; 10; 12; 16; 18; 22 mm şi dimensiuni de 3660x1830 mm şi
1830 x 1830 mm.
Principalele caracteristici fizico-mecanice ale pl cilor de interior sunt date în tabelul 1.12
Tabelul 1.12
Caracteristicile fizico-mecanice ale pl cilor de interior
Caracteristica PAL cu fe e normale PAL cu fe e fine
Cal.A,B Cal. C Cal. B Cal. B Cal.C
Densitatea ( kg/m3 ) 550 –800 680-850
Umiditate la livrare (% ) 8±2 8±2
Umflarea în grosime dup max 14 max 16
2h imersie în ap (% )
23
Rezisten a la încovoiere static
( N/mm2 ) pentru :
- pl ci de 8-12 mm 20.0 18.0 20.5 20.5 19.0
- pl ci de 16-18 mm 18.0 16.0 18.5 18.5 17.0
- pl ci de 22 mm 16.0 14.0 16.5 16.5 15.0
Pl cile de exterior PAL – CON ( STAS 10371-86), încleiate cu r şini fenolice, au grosimi de
8; 12; 16; 18; 22; 25 mm şi dimensiuni de 2500x1220 mm şi 3000x1220 mm. Pl cile de exterior se
produc în dou tipuri:
- I.100, cu încleiere rezistent la fierbere în ap ;
- I.100, cu încleiere rezistent la fiertul în ap , la atacul ciupercilor şi al insectelor.
b) Panouri OSB (Oriented Strand Board)

Panourile OSB se realizeaz din lamele de lemn legate cu r şini sintetice, care reprezint 2
…4 % din masa total .
În America se folosesc lamele de dimensiuni mari având sec iune p trat cu latura de 75 mm
şi grosime de 0.4 mm … 0.6mm iar în Europa lamelele folosite sunt cu sec iune rectangular de
lungime 50mm …70mm şi l ime de 20mm …30mm.
Panourile se realizeaz din trei straturi. Straturile exterioare, egale ca grosime, au lamelele
orientate paralel cu lungimea panoului iar stratul interior, care reprezint aproximativ 50% din volum,
are lamelele orientate perpendicular pe lungimea panoului.
Grosimea panoului este de 6..40 mm ( uzual de maximum 25 mm) iar densitatea este de
550…750 kg/mc.
În Europa, panourile OSB sunt realizate de grupul elve ian KRONO iar în România se
folosesc produsele KRONOPOL (Polonia ) care au caracteristicile din tabelul 1.13a.
Conform standardului european produsele OSB se fabric în urm toarele sortimente: OSB2 ,
de uz general utilizate în mediu uscat, la interior ; OSB 3 , utilizate la interior şi exterior în mediu cu
umiditate moderat ; OSB4, utilizate ca elemente structurale în medii cu umiditate ridicat .
Pl cile se pot folosi la realizarea pere ilor structurali, la realizarea elementelor planşeelor
(pl ci, grinzi cu inim plin sau cu goluri, etc.) sau ca şi astereal la şarpante.
Tabelul 1.13a
Caracteristicile panourilor KRONOPOL
Caracteristica Tipul produsului
OSB2 OSB3 OSB4
Grosime 6…10 >10… 18… 6…10 >10… 18…25 6…10 >10… 18…2
(mm) <18 25 <18 <18 5
Densitate 620 600 580 680 660 640 700 690 680
(kg/m
Rezisten a la
încovoiere
(N/mm2 )
- longitudinal 22 20 18 22 20 18 30 28 26
- transversal 11 10 9 11 10 9 16 15 14
Rezisten a
la întindere 0.34 0.32 0.30 0.34 0.32 0.30 0.50 0.45 0.40
(N/mm2)
Modulul de
elasticitate
(N/mm2)
- longitudinal 3500 3500 4800
- transversal 1400 1400 1900
Umflarea în
grosime dup 20 15 12
24h (% )
24
c) Panouri lemn – ciment
Aceste tipuri de panouri s-au dezvoltat între anii 1950 şi 1960 şi se ob in din aşchii fine de
lemn sau particule de lemn legate cu ciment. Particulele, care au o orientare aleatorie, se amestec cu
ciment şi ap în raport 3:1:1 şi cu eventuale substan e acceleratoare de priz .
Amestecul se pune în oper de obicei în 3 straturi presate, dup care panourile se usuc la
70..80 C timp de 6…8 ore iar apoi se taie la dimensiuni şi se las 12..18 zile pentru înt rirea
0
cimentului.
Grosimea panourilor este de 6…40 mm şi au densitate de aproximativ 1200 Kg/mc
d) Panouri din fibre de lemn (P.F.L)

Panourile sunt fabricate din fibre lignocelulozice, a c ror coeziune se realizeaz fie prin
presare la cald sau uscare, fie datorit propriet ile adezive proprii, fie prin ad ugare de lian i. În acest
produs pot fi încorpora i diferi i adjuvan i (adezivi, hidrofugan i, antiseptizan i, ignifugan i, etc) în
scopul modific rii uneia sau a mai multor propriet i.
Pe plan interna ional se fabric , prin procedeul umed sau uscat, 7 tipuri de panouri,
diferen iate în func ie de densitatea şi propriet ile lor (tabelul 1.13b).
Tabelul 1.13b
Tipuri de panouri din fibre de lemn /36/
Procedeul de ob inere Densitatea
Sc zut medie mare
<400 kg/m3 400…900 kg/m3 ≥900 kg/m3
Umed Izolant SB mediu dur HB
densitate sc zut MLB
Impregnat SBI mediu extra – dur
densitate mare MBH MBI
Uscat MDF
Prin procedeul umed, f r a folosi presarea, se pot realiza:
- panouri izolante cu grosime de 9…25 mm şi densitatea de 200…400 kg / mc;
- panouri semidure, cu grosimi de 6…13 mm şi densitate de 400…900kg/ mc;
- panouri dure, cu grosime de 3…8 mm şi densitate de 900…1100 kg / mc.
Panourile semidure şi dure se ob in prin presare la temperatur de 160…180 C.
Se pot ob ine şi panouri extra - dure din panourile dure prin tratare într-o baie de huil cald cu
amelioratori de rezisten sub form de r şini.
Procedeul uscat foloseşte ca şi lian i r şini sintetice, în propor ie de 10% din mas şi
tehnologia pres rii. Produsul ob inut are grosimi de pân la 40 mm şi densitate de 600…1100 kg / mc.
În România pl cile din fibre de lemn PFL (STAS 6986-88) pot fi realizate cu structur
omogen , dintr-un singur strat sau cu structur stratificat (STAS 8561-80) compus dintr-un miez şi
dou straturi exterioare. Pentru fabricare se folosesc trei procedee (STAS 6964-88): umed, uscat şi
semiuscat.
Caracteristicile fizico-mecanice mai importante pentru pl cile fibrolemnoase dure şi extradure sunt
date în tabelul 1.14.
Pl cile fibrolemnoase realizate în ar se împart în urm toarele sortimente:
- pl ci moi, nepresate (STAS 7840/78) cu densitate mai mic de 350 kg/m3 realizate în trei
tipuri (standard – S, bitumate – B, bitumate şi antiseptizate – BA);
- pl ci semidure, presate, cu densitate de 350 Kg/m3…800 kg/m3;
- pl ci dure, presate, cu densitate mai mare de 800 kg/m3.
Tabelul 1.14
Rezisten ele minime la rupere a îmbin rilor încleiate solicitate la forfecare (STAS 857/83).
Rezisten a minim la rupere la forfecare
Felul încerc rii ( N /mm2)
R şinoase Foioase tari
Încercare pe probe în stare uscat (15% umiditate) 6.0 8.0
Încercare pe probe dup 24 h de imersie în ap 4.0 5.5
25
CAP. II CARACTERISTICILE FIZICE ŞI MECANICE ALE
LEMNULUI
Dintre caracteristicile fizice si mecanice ale lemnului , in cele ce ureaza sunt trataate
cele care au o importanta deosebita in evaluarea calitatii lemnului si a capacitatii sale portante.
1. CARACTERISTICI FIZICE
1.1 Umiditatea
Umiditatea lemnului reprezint o caracteristic deosebit de important care influen eaz toate
propriet ile fizice, mecanice, de deforma ie şi tehnologice ale lemnului şi ale produselor derivate din
lemn. Varia ia umidit ii duce, de asemenea, la modificarea în anumite limite a dimensiunilor
elementelor.
În tabelul 2.1 sunt date valorile cuantificate ale efectului umidit ii asupra principalelor
propriet i mecanice ale lemnului f r defecte, în domeniul umidit ii 8%…20%. Practic se poate
considera o varia ie linear între umiditate şi caracteristicile mecanice.
Tabelul 2.1
Varia ia caracteristicilor lemnului pentru varia ia umidit ii cu 1% /30/
Caracteristica Varia ia caracteristici (%)
Compresiune paralel cu fibrele 5
Compresiune perpendicular pe fibre 5
Încovoiere 4
Întindere paralel cu fibrele 2,5
Întindere perpendicular pe fibre 2
Forfecare perpendicular pe fibre 2,5
Modul de elasticitate paralel cu fibrele 1,5
Datorit varia iei caracteristicilor lemnului cu umiditatea valorile lor sunt date pentru un
con inut standard de umiditate (în mod curent 12%) urmând ca în practic s fie corectate în func ie de
condi iile efective de lucru ale lemnului şi umiditate. Coeficien i de corec ie a rezistentelor sunt mui
dup norma româneasc /40/ respectiv kmod dup norma european /30/,/38/. Coeficientul kmod ia în
considerare efectul cumulat al umidit ii şi duratei de înc rcare.
Umiditatea relativ (ur) sau absolut (ua) a lemnului se determin prin metoda usc rii
epruvetelor şi se exprim prin raportul între cantitatea de ap şi masa lemnului în stare natural
respectiv uscat (mas constant dup o uscare la o temperatur de 103±2oC) folosind-se rela iile:
ur = [(m1-m2) / m1] x100 [%] (2.1)
ua = [(m1-m2) / m2] x 100 [%] (2.2)
unde:
m1 – masa epruvetei în stare natural , înainte de uscare, g ;
m2- masa epruvetei dup uscare, g .
Determinarea umidit ii se poate face şi cu metoda extrac iei de ap (STAS 83-89) sau cu ajutorul
unor instrumente de m sur toare electrice care au la baz urm toarele procedee:
- m surarea rezisten ei între doi electrozi introduşi în lemn şi alimenta i cu un curent
continuu;
- m surarea propriet ilor dielectrice ale lemnului plasat într-un câmp electric produs de doi
electrozi amplasa i pe suprafa a lemnului, sub un curent alternativ.
Apa din interiorul masei lemnoase poate avea una din urm toarele forme:
- apa liber ( capilar ) care umple vasele lemnului şi golurile intercelulare;
- apa legat (hidroscopic sau coloidal ) care se fixeaz pe pere ii celulelor, între micelele
ce compun aceşti pere i;
- apa de constitu ie, care face parte din substan ele chimice ce alc tuiesc masa lemnoas .
26
Din punct de vedere al umidit ii masei lemnoase, respectiv a cantit ii de ap din interiorul
lemnului se disting dou domenii:
- domeniul higroscopic, când con inutul de umiditate a lemnului este inferior punctului de
satura ie a fibrelor, care variaz la majoritate esen elor între 25%…35% (stabilit practic la aprox.
28%); în acest domeniul umiditatea lemnului variaz func ie de umiditatea relativ a aerului şi de
temperatura mediului ambiant;
- domeniul capilar, când umiditatea este superioar punctului de satura ie a fibrelor.
Exist de asemenea situa ia în care lemnul este complet umed (umiditatea este mai mare de
40%, caracteristic lemnului aflat total în contact cu apa).
Punctul de satura ie are o mare importan practic deoarece varia ia umidit ii sub aceast valoare
duce la schimb ri importante ale propriet ilor lemnului, la schimbarea dimensiunilor acestuia şi d naştere
fenomenelor de contrac ie şi de umflare.
Func ie de umiditate exist în general trei domenii şi anume:
- domeniul lemnului uscat, cu umiditate ≤ 20%;
- domeniul lemnului semiuscat, cu umiditate ≤ 30% sau maximum 35% pentru
sec iuni transversale de peste 200 cm2;
- domeniul lemnului umed.
În construc ii, pentru evitarea unor fenomene negative cauzate de deforma ii de contrac ie mari
trebuie ca lemnul şi produsele de lemn s fie puse în oper cu o umiditate cât mai redus posibil.
Valoarea normal a umidit ii lemnului la punerea în oper se coreleaz cu domeniul de
utilizare. Normele germane DIN 1052 recomand urm toarele valori pentru umiditatea lemnului la
punerea în oper :
- 9%±3%), la construc ii închise, înc lzite;
- 12%±3%, la construc ii închise, neînc lzite ;
- 15%±3%, la construc ii deschise dar acoperite ;
- ≥ 18%, la construc ii supuse intemperiilor .
Normele româneşti de calcul şi alc tuire /40/ nu dau recomand ri speciale privind umiditatea
lemnului pus în oper , în diferite elemente şi spa ii, dar recomand o valoare maxim de 18% şi
adoptarea unor solu ii constructive, m suri de protec ie şi detalii de alc tuire care s permit
ventilarea elementelor, f r a induce în structura de rezisten deforma ii periculoase sau creşterea
eforturilor sec ionale. Caracteristicile lemnului sunt date îns pentru o umiditate de referin de 12%.
Uscarea lemnului se poate face natural (uscare în aer) dar aceasta dureaz mult timp chiar
pentru elemente de dimensiuni transversale mici (scânduri, şipci, etc.). Pentru a reduce durata de
uscare se recurge la uscarea artificial , lemnul fiind expus în camere de uscare la un curent de aer
dirijat cu o umiditate şi temperatur prescris . În acest mod se poate ob ine, într-un timp relativ scurt,
un lemn cu o umiditate de 6%…25%.
Din punct de vedere al condi iilor în care func ioneaz elementele de construc ii din lemn sunt
incluse în clase de exploatare care, conform normelor româneşti /40/ şi EUROCOD 5 / 38/, sunt
urm toarele :
- clasa 1 de exploatare, caracterizat prin umiditatea con inut de materialul lemnos
corespunz toare unei temperaturi = 20 ± 2˚C şi unei umidit i relative a aerului ≤ 65% ;
corespunz toare unei temperaturi = 20 ± 2˚C şi unei umidit i relative a aerului ≤ 80%;
superioar celui din clasa 2 de exploatare.
Conform claselor de exploatare men ionate, la elementele de construc ii umiditatea de
echilibru este aprox. 12% pentru clasa 1 de exploatare şi aprox. 18% pentru clasa 2 de exploatare.
Datorit caracterului s u higroscopic, lemnul îşi schimb permanent umiditatea func ie de
umiditatea mediului înconjur tor, tinzând spre o valoare de echilibru. În figura 2.1 sunt prezentate
dup /30/, cu titlu exemplificativ, curbele de echilibru între con inutul de umiditate a lemnului ( %) şi
umiditatea relativ a mediului înconjur tor ( %) pentru o temperatur de 20˚C. Izoterma A reprezint
realizarea echilibrului prin absorb ie, izoterma B prin pierderea apei iar izoterma O prin varia ia ciclic
a umidit ii mediului. Experien ele au ar tat c raportul dintre realizarea echilibrului prin absorb ie şi
prin pierderea apei (A/B) este de 0,8…0,9.
27
30
ω (%) Umiditatea de echilibru a lemnului

20
B
10
Umiditatea mediului ψ (%)

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Fig.
Fig. 2.1 – 3.1- Realizarea
Realizarea echilibruluihigrometric
echilibrului higrometric între umiditatea
între umiditatea
lemnului şi umiditatea mediului înconjur tor
lemnului şi umiditatea mediului înconjur tor
În condi ii climaterice constante realizarea echilibrului se produce într-o perioad relativ lung
(de câteva s pt mâni) în func ie de dimensiunile elementelor, rezultând c acest fenomen nu este
afectat de varia iile de umiditate de scurt durat .
Pentru cazurile practice au fost propuse curbe de echilibru higroscopic a lemnului în func ie de
factorii de mediu (umiditatea relativ şi temperatura aerului interior), din spa iul în care func ioneaz
elementele de construc ie (fig. 2.2).
30% 28% 20%

umiditatea relativã a aerului interior (%)
100 18%
17%
80 15%
13%
12%
11 %
60 10%
9%
8%
7%
40
6%
5%
4%
20
3%
lui 2%
umidita tea lemnu
0 20 40 60 80
temperatura aerul ui interi or ( oC)
Fig.
Fig.2.2
3.2–- Curbele
Curbelede deechilibru
echilibruhigroscopic aa
higroscopic lemnului
lemnului
înînfunc ie de
func condi
ie de iileiile
condi de mediu, /38/.
de mediu , /38/.
1.2. Densitatea
Lemnul, prin structura sa, este un material mai mult sau mai pu in poros dar densitatea real a
substan ei lemnoase este de 1,55 g/cm3 şi este aceeaşi pentru toate esen ele.
Densitatea aparent reprezint una din caracteristicile foarte importante ale lemnului deoarece
propriet ile fizice, mecanice şi tehnologice ale lemnului sunt condi ionate de valoarea de acesteia.
28
Varia ia densit ii lemnului influen eaz caracteristicile mecanice ale acestuia. Astfel s-a
constatat, de exemplu pentru r şinoase c varia ia densit ii caracteristice de la 500 kg/m3 la 400 kg/m3
duce la sc derea rezisten ei la compresiune cu pân la 30%; din acest motiv nu se foloseşte la elemente
de rezisten lemn de r şinoase cu densitate sub 400 kg/m3.
Densitatea aparent depinde de specia lemnului, de con inutul de umiditate (tabelul 2.2), de
pozi ia lemnului şi de zona din trunchi de unde este prelevat proba.
Tabelul 2.2
Densitatea aparent a diferitelor specii de lemn
Densitatea aparent a lemnului ( kg/mc) pentru lemn:
Specie Verde Umiditate de 15% Uscat
Brad 1000 450 410
Molid 740 480 430
Pin 700 520 490
Stejar 1110 740 650
Fag 1010 750 690
Frasin 920 760 680
Salcâm 880 750 730
Tei 740 460 490
În practic se utilizeaz densitatea aparent a lemnului verde, densitatea în condi ii climaterice

normale (+20˚C şi 65% umiditate), densitatea lemnului uscat (ρo), şi densitatea conven ional (ρu)
corespunz toare unei anumite umidit i, u%.
Densitatea aparent ( ρu ), influen at de esen a şi umiditatea lemnului, se exprim ca fiind
raportul dintre masa epruvetei, mu şi volumul ei, Vu , la umiditatea u%.
ρu = mu /Vu = mo ( 1 + 0,01 u ) / Vo ( 1 + 0,01 u . V ) =

ρo ( 1 + 0,01 u )/ ( 1 + 0,01 u . V ) (2.3 )
unde:
ρo – densitatea lemnului dup uscare artificial ;
mo şi Vo - masa şi volumul lemnului uscat;
v – coeficientul volumetric de umflare, cu semnifica ia de la paragraful 3.
Practic densitatea lemnului uscat ( ρo ) se consider , în mod curent, pentru un con inut de
umiditate de 12% şi este notat cu ρ12
Pentru a determina densitatea la umiditatea de 12% func ie de densitatea la o anumit
umiditate u % = 7…..17% se poate folosi rela ia:
ρ12 = ρu [ 1 – ( 1- ) ( u -12 ) / 100 ] (2.4 a)
unde:
- coeficient de umflare în volum pentru varia ia umidit ii de 1% (STAS 85/1-91 şi anexa
STAS 84-87).
Valoarea ρ12 este considerat ca valoare medie (ρ12,m). Valorile caracteristice ale densit ilor
(ρ12,k) se determin , aplicând func ia de distribu ie normal şi luând coeficientul de varia ie maxim
admis de 10% ( conf. STAS 2682-83), cu rela ia:
ρ12,k= ρ12,m ± 1,65 x ( 0,1 ρ12,m ) ( 2.4.b )
La stabilirea celor mai defavorabile condi ii de solicitare luate în considerare în calcul pentru
greutatea proprie a elementelor de lemn se adopt dup /30/ valori caracteristice maxime ale densit ii
(ρ0,95 = 1,16 ρ12,m ) şi valori minime (ρ0,05 = 0,84 ρ12,m ) func ie de efectul greut ii în ac iunea total .
Valorile maxime (ρ0,95) şi minime (ρ0,05) ale densit ii diferitelor specii de lemn care pot fi
considerate la stabilirea greut ii proprii a elementelor de construc ii sunt date în tabelul 2.3 dup /40/
iar valorile caracteristice (ρk), dup EN338, sunt date în tabelele 2.9 şi 2.10.
29
În anumite situa ii densitatea se poate exprima şi ca raport între masa lemnului uscat şi volumul
lemnului verde (numit densitate bazal ). Aceast exprimare asigur aprecierea masei lemnoase uscate
con inut într-un volum de lemn pe picioare (lemn net iat).
ρo,g = mo / Vg (2.5)
Densit ile ρo şi ρ12 pot fi exprimate func ie de densitatea bazal cu expresiile /30/:
ρo = ρog / (1-28.10-5 ρo,g ) (2.6)
ρ12= ρog / ( 1-16.10-5 ρo,g ) (2.7)
Tabelul 2.3
Valorile densit ii lemnului pentru stabilirea greut ii elementelor de construc ii
Specia Densitatea (kg/m3 ) Specia Densitatea (kg/m3 )
ρ0,05 ρ0,95 ρ0,05 ρ0,95
Brad 400 480 Fag 630 750
Larice 500 600 Mesteac n 600 700
Molid 375 440 Paltin 510 600
Pin negru 520 750 Plop 310 550
Pin silvestru 430 560 Salcâm 710 840
Carpen 775 900 Cer, gorun, 640 780
stejar
1.3. Contractia si umflarea
Prin contrac ie şi umflare se în elege schimbarea dimensiunilor lemnului sub influen a

varia ilor de umiditate.
Deoarece din punct de vedere higroscopic pere ii celulelor cuprind o cantitate de ap
corespunz toare umidit ii mediului înconjur tor aceast cantitate variaz cu umiditatea exterioar şi
provoac contrac ia sau umflarea lemnului.
Deforma iile datorit varia iei umidit ii sunt influen ate de specia lemnului, de structura şi
densitatea lui precum şi de prezen a în volumul elementelor din lemn a unei cantit i mari de lemn de
alburn, care determin deforma ii mai mari.
Între varia ia umidit ii lemnului şi modificarea dimensiunilor exist , în domeniul higroscopic,
o rela ie practic linear , care permite trasarea unor curbe de contrac ie sau umflare şi arat c peste
punctul de satura ie a fibrelor (aprox.30%) nu se mai produc schimb ri de dimensiuni (fig. 2.3).
Contrac ia şi umflarea sunt în mare majoritate reversibile şi au valori mult diferite pe cele trei
direc ii ale lemnului (longitudinal, radial sau tangen ial – fig2.3). Schimb rile dimensiunilor sunt minime
(practic neglijabile) pe direc ie paralel cu fibrele, maxime în direc ie tangen ial la fibre şi au valori medii
în direc ie radial (fig. 2.3).
Deşi deforma iile longitudinale paralele cu fibrele sunt practic neglijabile la lemnul masiv,
exist unele elemente de în l imi mari (cum sunt grinzile încleiate) la care, datorit diferen elor de
umiditate din fibrele extreme, pot ap rea deplas ri verticale importante de care trebuie s se in
seama. Acest fenomen este accentuat iarna în situa ia elementelor cu izola ie termic pe o anumit
în l ime când partea inferioar a grinzilor, situat la interior, este înc lzit iar partea superioar este
amplasat în zon rece şi cu umiditate mai mare.
Contrac ia şi umflarea sînt caracterizate prin valorile coeficien ilor de deforma ie în sens
longitudinal (αl), radial ( αr) şi tangen ial (αt), calcula i în % pentru 1% modificare de umiditate
(tabelul 2.4).
Tabelul 2.4
Coeficien ii deforma iilor de contrac ie şi umflare
Specia de lemn Densitatea ρo Coeficien ii deforma iilor
( g/cm3) αt αr αl
R şinoase 0,40 0,24 0,12 0,01
Foioase 0,65 0,40 0,20 0,01
30
3,3 - 4,0%
radial 7,2-7,8%
tangen ial
0,1 - 0,4%
lo ngi tud inal
a)
fag
12.0
contrac ie sau umflare (% )
tangen ial
conife r
7.2
fag
6.0
radial
conife r
3.6
longitudinal
fag, c onifer
0.3
0 10 20 30 40 50
umidit atea l emnului ( %)
b)
Fig. 3.3 - M rimea deforma iilor de contrac ie

Fig. 2.3 – M rimea deforma iilor de contrac ie
a) - valorile contrac iilor la r şinoase ; b) - varia ia contra c iei
a) – valorile contrac iilor la r şinoase; b) – varia ia contrac iei cu umiditatea
cu umiditatea .
Dac deforma iile produse de varia iile de umiditate nu sînt reduse de alte elemente de
construc ii, de adezivi, etc., se pot calcula varia iile dimensionale (Δ% ) pentru o varia ie de umiditate
(Δu % ) inând cont de valorile coeficien ilor de deforma ie (fig. 2.4).
Δh
h h
Δb
b
Δb
Δu
b Δb = α r b
100
Δh = 0,5 (α t + αr ) Δu h
100
Δb = 0,5 (α t + αr ) Δu b
100
Fig.
Fig.3.4
2.4 -– Calculul deforma
Calculul deforma iilor iilor
Dup normele europene /30/ fenomenele de contrac ie şi umflare sunt grupate sub denumirea
de retractibilitate iar pentru schimb rile dimensionale în intervalul de umiditate 5% şi 20% se poate
folosi formula :
h2 = h1 [ 1+ ( 2 – 1) /100] (2.8)
31
unde:
h1 şi h2 - dimensiunile corespunz toare umidit i 1 respectiv 2;
- coeficientul de retractibilitate (în procente pentru o varia ie de umiditate de 1%).
Pentru majoritatea tipurilor de lemn coeficientul de retractibilitate pe direc ia paralel cu
fibrele ( 0) este practic neglijabil şi considerat 0,01 iar pentru direc ie perpendicular pe fibre ( 90) se
consider 0,2 ; pentru unele foioase (ca de exemplu fagul) se pot considera şi valori 90 = 0,3.
a)
2m
B
T
2m
2m
S
C
b)
Fig.
Fig. 2.5
3.5–- Deforma
Deformaiaiaelementelor
elementelor dede
lemn
lemn datorit
datoritcontrac
contrac iei iei .
a) - deforma ii func ie de modul de debitare; b) – deforma ii la elemente sub iri
a) - deforma ii func ie de modul de debitare ; b) - deforma ii la elemente
(B – încovoiere
sub iridup
( B - fa ; S – încovoiere
încovoiere dup fa ; dup cant; T dup
S - încovoiere – r sucire;
cant ; T C- r– sucire
bombare).
;
C - bombare ) .
În practic se poate folosi şi coeficientul deforma iei volumetrice ( v) cu o valoare egal de

10-3 din valoarea numeric a masei volumetrice a lemnului; deoarece 0 este practic neglijabil rezult
o valoare a coeficientului deforma iei transversale ( 90) practic egal cu valoarea coeficientului
deforma iei volumetrice ( v).
Varia iile de contrac ie în raport cu umiditatea pot cauza, în timpul usc rii, pe lâng varia ia
dimensiunilor şi fenomene de torsiune, deformare şi fisurare a lemnului a produselor din lemn,
fenomene care pot afecta calitatea produselor şi rezisten a (fig.2.5).
Fenomenele de contrac ie şi umflare pot crea de asemenea dificult i pentru îmbin rile
elementelor de lemn ducând la jocuri şi la pierderea unei p r i a rezisten ei mecanice a ansamblului. În
astfel de situa ii este recomandabil ca îmbin rile s fie realizate în aşa fel încât s permit asigurarea
unei eventuale regl ri periodice a îmbin rii.
Deforma iile pronun ate din contrac ie şi umflare, mai ales în cazul elementelor sub iri
(scânduri), pot fi contracarate, în afar de m surile de uscare şi de evitare a varia iilor de umiditate şi
printr-o serie de reguli de utilizare.
Pentru elementele la care deforma ia de contrac ie nu este de dorit s apar se recomand
folosirea unor scânduri radiale iar pentru aşezarea şi prinderea scândurilor tangen iale trebuie
respectate o serie de reguli constructive (fig.2.6) atunci când acestea se folosesc /30/.
32
Corect a) Gresit
Corect b) Gresit
4...5mm
2...2,5 cm
(1/5...1/6) h
b
Corect Gresit
c) d)
Fig. 3.6 - Reguli constructive pentru reducerea deforma iilor

Fig. 2.6 – Reguli constructive
de contracpentru
ie reducerea deforma iilor de contrac ie
a) – aşezarea scândurilor tangen iale; b) – prinderea scândurilor;
a) - aşezarea scândurilor tangen iale ; b) - prinderea scândurilor ;
c) – aşezarea şi prinderea cleştilor; d) – solu ii pentru grinzi
c) - aşezarea şi prinderea cleştilor ; d) - solu ii pentru grinzi .
Astfel, la scândurile tangen iale aşezate pe un rând, dispunerea lor cu inelele anuale aşezate
alternativ cu concavitatea în sus şi în jos (fig.2.6a) este cea corect pentru contracararea deforma iei.
De asemenea dispunerea cuielor sau a buloanelor de fixare trebuie s in seam de tendin a de
deformare a elementelor asamblate. Spre exemplu în figura 2.6b se arat dispunerea incorect şi
corect a cuielor de prindere a scândurilor pentru a împiedica tendin a de deformare iar în fig. 2.6c
dispunerea corect şi incorect a cleştilor la un pop de sarpant şi modul de prindere a lor.
La grinzi, deoarece cr p turile verticale exercit o influen mai mic decât cr p turile
orizontale asupra capacit ii portante, se recomand ca atunci când exist posibilitatea apari iei unor
contrac ii mari s se execute în axa grinzii crest turi verticale, având adâncimi de 2…2,5 cm şi l imi
de 4…5 mm( fig.2.6d.).
Este bine, deasemenea, ca g urile pentru buloane de strângere s fie ovale, pentru a nu împiedica
deforma ia liber şi pentru a evita despicarea pieselor.
2. PROPRIET I TERMICE
Folosirea lemnului şi a derivatelor sale în construc ii şi în special pentru izola ii şi finisaje

depinde în mare m sur de propriet ile termice favorabile pe o plaj foarte mare de temperaturi.
Din punct de vedere al conductibilit ii termice, exprimat prin coeficientul de conductibilitate
termic λ a lemnului uscat (sub 20% umiditate), acesta se poate considera un material bun izolator
termic (λ = 0,14….0,21 W/mk). Perpendicular pe fibre, λ este cu mult mai mic decât paralel cu
acestea.
Conductibilitatea termic depinde de densitatea lemnului şi de umiditatea lui. Pentru densit i de
300…800 kg/m3 şi umiditate care nu dep şeşte 40% coeficientul de conductibilitate, pentru un flux
perpendicular pe fibre, poate fi determinat cu rela ia /41/:
λo = [ 237 + 0.02 ρo ( 1 + 2 ) ] 10-4 (2.9a)

unde:
33
λo – coeficient de conductibilitate termic (W/mk);
ρo - densitatea lemnului (kg/m3 );
– umiditatea (%).
Încerc rile experimentale au ar tat c în intervalul de temperatur de la +20 0C
la +100 0C, coeficientul de conductibilitate termic se poate determina cu rela ia:
λ = λo [1 + ( 1,1 – 9,8 10-4 ρ ) (Θ w – 20 )/ 100] (2.9b)

unde:
λ – coeficient de conductibilitate termic la temperatura Θ w (W/mk);
λo – coeficient de conductibilitate termic determinat cu rela ia 2.9a ;
ρ - densitatea lemnului determinat la temperatura de +20 0.
Asem n tor tuturor materialelor şi lemnul îşi schimb dimensiunile propor ional cu varia ia de
temperatur , în limitele normale de temperatur . Aceast modificare caracterizat prin coeficientul de
dilata ie termic αT este diferit pe cele trei direc ii principale (longitudinal , tangen ial şi radial ),
dar valoarea acestuia pe direc ie longitudinal de (3…6)x10-6 are importan practic în compara ie cu
valoarea perpendicular pe fibre care este de (10…15)x10-6 . Comparativ cu o elul şi betonul,
coeficientul de dilata ie termic longitudinal a lemnului este mult mai redus ceea ce face ca pentru
construc iile din lemn s nu fie necesare rosturi de dilata ie termic . Acest lucru este favorizat şi de
faptul c schimbarea de temperatur duce la schimb ri de umiditate care provoac contrac ii şi umfl ri
în sens invers deforma iilor din temperatur .
C ldura specific (c), pentru o umiditate a lemnului sub 20% are o valoare de aproximativ
5,07 W/kg.K
C ldura specific este foarte mult influen at de umiditatea lemnului, fiind cu aceasta într-o
rela ie de urm toarea form :
c = 1,16 ( 0,324 + u ) / ( 1+u ) [ w/kg.K] (2.9c)

În partea 1.2 a normei EUROCOD 5 se propune calculul c lduri specifice, pentru o umiditate
şi o temperatur Θ w, cu rela ia :
c = ( cθ + cap ) / ( 1 + ) pentru Θ w≤ 1000C (2.9d )
c = cθ pentru Θ w >1000C (2.9e )
unde:
cθ = 1110 + 4,2 Θ w – c ldura specific func ie de temperatur ;
cap = 4200 J/ kg K – c ldura specific a apei.
3. PROPRIET I MECANICE ŞI DE DEFORMA IE
Propriet ile mecanice ale lemnului depind de o serie de factori, dintre care cei mai importan i
sunt: caracterul si natura solicit rii, direc ia solicit rii fa de fibre, viteza de înc rcare şi durata de
men inere a înc rc rii, structura şi defectele lemnului, specia, umiditatea, etc.
Caracteristicile mecanice şi de deforma ii se determin în laborator pe epruvete de dimensiuni
mici executate dintr-un lemn f r defecte, ob inându-se astfel rezisten ele normate ale lemnului ideal
sub înc rc ri de scurt durat .
La încerc ri trebuie s se aib în vedere prevederile STAS 2682-83 privind luarea probelor şi
debitarea epruvetelor, STAS 6300-81 privind atmosfera de condi ionare şi încercare şi STAS 83-89
privind determinarea umidit ii.
Caracteristicile lemnului sunt influen ate de umiditatea lemnului şi, din acest motiv, toate sunt
determinate pentru o umiditate de 12%.
Limitele în care variaz principalele caracteristici mecanice ale lemnului de construc ie din
Europa /17/, pentru o umiditate de 12%, sunt date în tabelul 2.5, luând în considerare direc ia
solicit rii( paralel cu fibrele, II şi perpendicular pe fibre, ┴);
valorile marcate în tabel sunt cele folosite în mod curent.
34
Tabelul 2.5.
Caracteristicile mecanice şi de deforma ie a principalelor
esen e de lemn, la umiditate de 12% /17/
Specia Modul de elasticitate Rezisten a la Rezisten a la Rezisten a la Rezisten a la
(N/mm2 ) compresiune întindere încovoiere forfecare
(N/mm2 ) (N/mm2 ) (N/mm2 ) (N/mm2 )
Brad II 6000-11000-21000 30-40-79 21-90-245 49-66-136 4,0-6,7-12
┴ 150-300-500 2,0-5,8-9,5 1,5-2,7-4,0 - -
Pin II 7000-12000-20000 30-47-94 35-104-196 35-87-206 6,0-10-15
┴ - 3,7-7,7-14 1,0-3,0-4,4 - -
Zad II 6300-13800-20000 35-55-81 - 107 - 52-99-132 4,5-9,0-10
┴ - - 7,5 - - 2,3 - - -
Fag II 10000-16000-22000 41-62-99 57-135-180 63-105-180 6,5-10-19
┴ - - 9,0 - - 7,0 - - -
Stejar II 9200-13000-13500 42-54-87 50-90-180 46-91-154 6,0-11-13
┴ - 8,0- 11-19 2,0-4,0-9,6 - -
Recalcularea caracteristicilor de la umiditatea din momentul încerc rii la umiditatea de 12% se

face cu rela iile:
12= [ 1+C ( u -12 ) ] (2.10a)
12 = [ 1+C ( u – 12 ) ] (2.10b)
E12 = E [ 1+C ( u –12 ) ] (2.10c)
unde:
12, 12, E12 - caracteristicile mecanice şi de deforma ie corespunz toare umidit ii de 12% ;
, , E - caracteristica mecanice şi de deforma ie corespunz toare umidit ii din momentul
încerc rii;
u - umiditatea lemnului în momentul încerc rii ( %);
C - coeficient de corec ie, cu valori date în func ie de felul solicit rii, pentru:
- compresiune paralel cu fibrele 0,040
- compresiune perpendicular pe fibre 0,035
- întindere paralel cu fibrele 0,015
- întindere perpendicular pe fibre:
în direc ie radial 0,010
în direc ie tangen ial 0,025
- încovoiere static 0,040
- încovoiere prin şoc (rezilien ) 0,020
- forfecare 0,030
- modul de elasticitate la compresiune şi întindere 0,015
Cu ajutorul rezisten elor normate ale lemnului ideal se determin rezisten ele caracteristice ale
lemnului ideal şi rezisten ele caracteristice ale lemnului natural inând cont şi de defecte. De asemenea
în calculele practice se are în vedere şi efectul duratei de înc rcare asupra caracteristicilor de
rezisten .
3.1 Rezisten a la compresiune
În func ie de unghiul format de direc ia solicit rii cu fibrele, se disting rezisten a la

compresiune longitudinal (paralel cu fibrele) şi rezisten a la compresiune transversal (perpendicular
pe fibre). În calcule, pentru anumite situa ii, în special la îmbin ri, un rol important revine şi
rezisten ei la compresiune sub un anumit unghi fa de fibre.
Rezisten a la compresiune paralel cu fibrele se determin conform STAS 86/1-87, pe
epruvete prismatice cu latura de 20 cm şi cu lungimea de 30…60mm . Func ie de esen a lemnului,
rezisten a la compresiune paralel cu fibrele este de 30…..90 N/mm2, pentru r şinoase valorile curente
sunt de 40…50 N/mm2.
35
La epruvete cu lungimi mari (cu lungime mai mare de şase ori decât cea mai mic latur a
sec iunii transversale) ruperea la compresiune longitudinal se produce prin flambaj lateral, fenomen
care trebuie luat în considerare la aprecierea rezisten ei.
La lemnul folosit în structuri, rezisten a la compresiune paralel cu fibrele este influen at de
umiditate, zvelte ea barelor şi de prezen a defectelor, ajungând la valori de 25…40 N/mm2/30/.
Rezisten a la compresiune transversal , perpendicular pe fibre (STAS 1348/87) se determin
cu epruvete prismatice ca şi rezisten a paralel la fibre, for a fiind aplicat tangen ial sau radial la
inelele anuale. Rezisten a la compresiune perpendicular pe fibre este de circa 5…10 ori mai mic
decât rezisten a paralel cu fibrele şi are valori curente de 2…4 N/mm2. Influen a defectelor asupra
acestei rezisten e este mai redus .
Solicitarea la compresiune transversal se poate întâlni atât sub forma compresiunii şi strivirii
pe întreaga suprafa a elementului cât şi sub forma solicit rii pe o parte din lungime şi l ime.
Rezisten a la solicitarea pe întreaga suprafa este mai mic decât în celelalte cazuri, când poate ajunge
la valori de 6…8 N/mm2. Pentru elementele structurale, la calculele de proiectare se ine cont de
efectul creşteri rezisten ei la compresiune local func ie de suprafa a comprimat , prin afectarea
rezisten elor cu un coeficient supraunitar. Acest lucru se explic prin faptul c fibrele care nu sunt
supuse la compresiune împiedic deforma ia fibrelor comprimate, fapt care m reşte rezisten a în
ansamblu.
În situa ii practice în special la îmbin ri apar cazuri de compresiune şi sub un anumit unghi
fa de fibre ( în mod curent de 200 …700)
Conform /30/ în cazurile când for a de compresiune face un anumit unghi (α) cu direc ia
fibrelor, rezisten a la compresiune (f c,α ) se calculeaz func ie de acest unghi, de rezisten la
compresiune paralel cu fibrele (fc,o) şi de rezisten a la compresiune perpendicular pe fibre (fc,90), cu
rela ia dat în /30/:
f c,α = fc,o fc,90 / ( fc,o sin 2α + fc,90 cos2 α ) (2.11)
Valoarea rezisten ei creşte o dat cu micşorarea unghiului α dintre direc ia fibrelor şi direc ia
de solicitare.
3.2 Rezisten a la întindere
Rezisten a la întindere se determin pe direc ie paralel cu fibrele (STAS 336/1-88) şi

perpendicular pe fibre, radial sau tangen ial (STAS 6291-89).
R 60
N 4 N
20
100 25 50 25 100 20 20
a)
N N N
4
20
20
N N N
25 20 25 20 20
70 b)
Fig. 2.7 – Epruvete pentru determinarea rezisten ei la întindere

Fig. 3.7 - Epruvete pentru
a) – pentru determinarea
întindere paralel curezisten
fibrele; ei la întindere
a) -b)pentru
– pentru întindere
întindere perpendicular
paralel cu fibrelepe; b)
fibre
- pentru întindere
perpendicular pe fibre .
Determinarea se face pe epruvete de forma din fig.2.7a, pentru încercarea paralel cu fibrele si
de forma din fig.2.7b, pentru încercarea perpendicular pe fibre.
36
Rezisten a la întindere paralel cu fibrele este superioar de 2 pân la 2,5 ori rezisten ei la
compresiune şi are valori de 60..150 N/mm2 pentru r şinoase (valorile curente fiind de 80…100
N/mm2).
Rezisten a la trac iune perpendicular pe fibre este cu mult mai mic decât cea paralel cu
fibrele fiind aproximativ de 2…2,5% din rezisten a la întindere paralel cu fibrele fiind 1,5…4,0
N/mm2 (în mod curent ea este de 1..2 N/mm2). Valorile rezisten ei sunt foarte mult dependente de
volumul de lemn solicitat.
Valoarea rezisten ei la întindere sub un anumit unghi fa de direc ia fibrelor se poate
determina cu o rela ie similar cu rela ia 2.9. Încerc rile experimentale au ar tat îns c rezisten a la
întindere sub un anumit unghi fa de fibre este cu mult mai sensibil la varia ia unghiului decât
rezisten a la compresiune.
Rezisten a la întindere este influen at mai pu in de umiditate decât rezisten a la compresiune.
Sl birile sec iunii, neomogenit ile şi defectele lemnului (noduri, fibre înclinate, fisuri, etc.)
duc la micşorarea sim itoare a rezisten ei la întindere ceea ce face ca m rimea defectelor admise s fie
limitat mult iar dimensiunile sec iunii transversale ale elementelor întinse s nu coboare sub anumite
valori minime.
3.3 Rezisten a la încovoiere
Rezisten a la încovoiere static (STAS 337/1-88) se determin pe epruvete prismatice cu

sec iune transversal p trat de latur 20 mm şi lungime (în direc ie paralel cu fibrele lemnului) de
300 mm; inelele anuale trebuie s fie paralele cu dou fe e longitudinale şi perpendiculare pe celelalte
dou fe e (fig. 2.8a).
În faza ini ial , când solicit rile sunt mici, varia ia eforturilor pe sec iunea transversal este
linear (fig. 2.8 b) .
La momente încovoietoare mari reparti ia eforturilor pe sec iunea transversal nu mai este
linear ( fig. 2.8.c ); în zona comprimat se trece în domeniul plastic şi se atinge rezisten a limit la
compresiune iar în zona întins rezisten a limit la întindere care este sensibil mai mare decât cea la
compresiune, face ca diagrama s -şi p streze mai mult timp varia ia linear , în final ajungându-se şi
aici în zona plastic . Atât timp cât materialul r mâne în întregime în domeniul elastic axa neutr trece
prin centrul de greutate al sec iunii transversale dar ea începe s se deplaseze spre fibrele întinse îndat
ce fibrele extreme din zona comprimat au trecut în domeniul plastic.
Ruperea barelor încovoiate se produce în urma ruperii fibrelor întinse, cu formarea în prealabil
pe fa a comprimat a unor cute, la început mici şi pu in remarcate, care se extind apoi treptat de-a
lungul fe elor zonei comprimate şi a sec iunii.
Rezisten a la încovoiere se poate determina cu rela ia 2.12, care admite ipoteza sec iunilor
plane şi a comport rii elastice, cu toate c în stadiul de rupere tensiunile marginale reale de
compresiune sunt mai mici iar tensiunile marginale reale de întindere sunt mai mari decât cele
calculate.
i = ± max M/W (2.12)
unde:
i – rezisten a la încovoiere;
M- momentul încovoietor de rupere;
W- modulul de rezistent a sec iunii.
Rezisten a la încovoiere este influen at de umiditate , de prezen a nodurilor , de direc ia

fibrelor, de raportul dintre în l imea şi lungime grinzii precum şi de forma sec iunii transversale.
La elementele structurale rezisten a la încovoiere poate fi influen at de fenomenul de
instabilitate lateral a grinzii, care duce la sc derea capacit ii portante.
37
l = 240 m m
300 mm
h=20
a)
b=20
σc σc
x = (0,53...0,55)h
h/2
h/2
σt σt
b) c)
Fig. 2.8 – Fig. 3.8 - Determinarea

Determinarea rezisten eirezisten ei la încovoiere
la încovoiere
a) – epruvete şi mod
a) -de
epruvete şi mod
încercare; b) de
– diagrama
încercare ; de
b) eforturi
- diagrama în de
stadiul
eforturi
în stadiul
elastic; elastic ; c)de
c) – diagrama - diagrama derupere
eforturi la eforturi la rupere .
3.4 Rezisten a la forfecare

Rezisten a la forfecare se determin conform STAS 1651-83.
În func ie de planul de forfecare şi de direc ia fibrelor, se determin :
- rezisten a la forfecare longitudinal paralel cu fibrele, cu planul for elor aplicat radial sau
tangen ial la inelele anuale (fig.2.9a);
- rezisten a la forfecare transversal la fibre, cu planul for elor aplicat radial sau tangen ial la
inelele anuale (fig.2.9b).
a) b)
Fig. 3.9
Fig. 2.9-– Determinarea rezisten
Determinarea rezisten ei la forfecare
ei la forfecare
a) – forfecare
a) - forfecare paralelcucu
paralel fibrele(radial
fibrele (radial sau
sautangen
tangenialial
la inelele anuale);
la inelele anuale) ;
b) – forfecare perpendicular pe fibre
b) - forfecare perpendicular pe fibre .
Epruvetele utilizate pentru încercarea lemnului la forfecare au forme şi dimensiuni diferite, în

func ie de rezisten a care se determin .
Forfecarea paralel cu fibrele apare în practic la elementele încovoiate în lungul axei neutre
sau la diferite tipuri de îmbin ri (îmbin ri prin chertare frontal cu piesele aşezate sub un anumit
unghi, îmbin ri cu pene prismatice şi circulare).
Forfecarea perpendicular pe fibre poate ap rea la reazeme şi în zonele de aplicare a unor for e
concentrate.
38
Paralel cu fibrele, rezisten a la forfecare este de 1/8…..1/10 din rezisten a la compresiune.
Rezisten a la forfecare perpendicular pe fibre (transversal ) este de aproximativ 3 ori mai mare decât
rezisten a longitudinal paralel cu fibrele dar ea are importan practic mai redus .
Diferen ele dintre rezisten ele la forfecare în plan radial şi tangen ial sunt, în toate cazurile,
neînsemnate.
În practic are importan mare rezisten a la forfecare în plan longitudinal, care apare la
elementele încovoiate. Efortul tangen ial maxim ( max) la nivelul axei neutre se determin cu rela ia :
= Qmax Sx / b Ix (2.13 a)
unde:
Qmax - este valoarea maxim a for ei t ietoare;
Sx - momentul static al sec iunii care lunec ;
Ix - momentul de iner ie fa de axa x;
b - l imea sec iunii la nivelul axei neutre.
Eforturi de t iere longitudinale se produc, de asemenea, la nivelul îmbin rilor dintre piesele de
lemn, eforturile fiind paralele cu fibrele .
Efortul tangen ial maxim în astfel de situa ii se determin cu rela ia:
max = Tf / Af (2.13b)
unde:
Tf - for a de forfecare;
Af - aria de forfecare.
Eforturile determinate cu rela ia 2.13b dau valori mai mici decât eforturile reale determinate
experimental care cresc o dat cu creşterea lungimii de forfecare lf şi depind de raportul dintre
lungimea de forfecare şi excentricitatea ( e ) de aplicare a for ei de forfecare. Acest fenomen se
datoreaz faptului c reparti ia real a eforturilor tangen iale în lungul suprafe ei de forfecare este
neuniform (fig.2.10); neuniformitatea este mai mare în cazul forfec rii unilaterale (fig.2.10a) şi mai
mic la forfecare bilateral (fig.2.10b).
În cazul unei for e de forfecare excentrice, cedarea se poate produce şi prin ac iunea
momentului încovoietor (M = F.e) care duce la o smulgere perpendicular pe fibre (fig.2.10). Pentru a
evita aceast cedare, ac iunea for ei care produce componenta de forfecare trebuie s creeze şi o
ap sare pe suprafa a de forfecare .
În calculele practice a elementelor structurale solicitate la forfecare (unilateral sau bilateral ),
se ine seama de lungimea de forfecare (lf ) şi de excentricitatea de aplicare a for ei de forfecare (e)
prin afectarea capacit ii portante cu un coeficient de forfecare (mf ).
lf lf
N
F F
e e
F e
τ1
τ
τ2
τ
a) b)
Fig. 2.10 – Solicitare de forfecare la îmbin ri

a) –Fig. 3.10prin
îmbinare - Solicitarea
chertare frontalde(forfecare
forfecare la îmbin
unilateral ); ri
b) –- îmbinare
a) îmbinarecuprin
penechertare
prismatice (forfecare(forfecare
frontal bilateral );unilateral );
b) - îmbinare cu pene prismatice (forfecare bilateral ) ;
3.5 Rezisten a la torsiune
Dac un element din lemn este solicitat la torsiune, rezisten a se poate calcula cu o rela ie,
valabil la materiale izotrope, de forma:
39
T = MT / W T (2.14)
unde:
T- efortul de torsiune;
MT - momentul de torsiune;
WT - modulul de rigiditate la torsiune;
Modulul de rigiditate la torsiune are valoarea πr3/2 la elemente cu sec iune circular (r este
raza sec iunii) şi α h b2 la elemente cu sec iune rectangular (h ≥ b). Coeficientul α depinde de raportul
h/b şi are valorile din tabelul 2.6.
Tabelul 2.6
Valorile coeficientului α pentru calculul rigidit ii la torsiune a sec iunilor rectangulare.
h/b 1,0 1,5 1,75 2,00 2,50 3,00 4,00 6,00 8,00 10,0 ∞
α 0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267 0,282 0,299 0,307 0,313 0,333
Practic rezisten a la torsiune se poate considera de acelaşi ordin de m rire cu rezisten a de

forfecare, fiind de 3,0….5,0 N/mm2 pentru r şinoase şi 4,0…7,0 N/mm2 la elementele de lemn
încleiat.
3.6 Deforma iile lemnului sub înc rc ri de scurt durat

Sub înc rc ri continue de scurt durat , aplicate longitudinal paralel cu fibrele lemnul are o
deforma ie elastic pân la o anumit limit a înc rc rii. Dac se dep şeşte limita de elasticitate,
deforma iile plastice devin importante şi cresc progresiv pân la rupere.
Limita de propor ionalitate la întindere se extinde practic pân la rupere (ruperea fiind de tip
fragil) pe când la compresiune ea reprezint 65%….85%. din rezisten a limit (fig.2.11), la
compresiune ruperea fiind ductil .
Sub limita de propor ionalitate lemnul se comport practic elastic putându-se aplica legea lui
Hooke pentru rela ia dintre efort şi deforma ie.
Modulul de elasticitate la întindere şi cel la compresiune a lemnului au practic aceleaşi valori
ca şi modulul la încovoiere dac efortul de compresiune nu dep şeşte limita de propor ionalitate la
compresiune.
În practic este important modulul de elasticitate paralel cu fibrele EII dar pot fi întâlnite şi
situa ii când se foloseşte modulul de elasticitate perpendicular pe fibre E┴ .
Modulul de elasticitate la compresiune paralel cu fibrele se determin , conform STAS 86/2 –
87, pe acelaşi tip de epruvete prismatice, cu lungime de 60 mm, pe care se determin şi rezisten a la
compresiune, deforma iile epruvetelor fiind m surate pe intervalul cuprins între o sarcin cu valoare
minim de 800…900 N şi o valoare maxim de 4000 N.
Modulul de elasticitate la trac iune paralel cu fibrele (STAS 336/2 –88) se determin pe
acelaşi tip de epruvete pe care se determin rezisten a la întindere (fig.2.7a) paralel cu fibrele.
Deforma iile se m soar pe intervalul cuprins între o înc rcare minim de 400 N şi una cu valoare
maxim de 1500 N.
Modulul de elasticitate la încovoiere static se determin , conform STAS 337/2-89, pe acelaşi
tip de epruvete pe care se determin rezisten a la încovoiere. S ge ile epruvetelor se determin pentru
o înc rcare aplicat prin dou cu ite la distan de 80 sau 120 mm între ele, perpendicular pe suprafa a
radial a epruvetei, cu valoarea minim de 300 N şi valoarea maxim de 800 N (valoarea maxim
poate s creasc dar nu va dep şi 50% din sarcina de rupere a epruvetei).
În mod curent modulul de elasticitate paralel cu fibrele (EII) are valori de 11000…15000
N/mm2 iar modulul de elasticitate perpendicular pe fibre (E┴) are valori de 400…500 N/mm2/30/.
40
σt,p
90
σt,max
75
înti ndere
Efort (N/mm2)
60
σc,max
45
σc,p
com presiune
30
σ
tg α =
ε =E
15
α
0 02 04 06 08
Deforma ie (%)
Fig. 2.11
Fig. – Curbele
3.11 efort-deforma
- Curbele ie pentru
efort-deforma întindere
ie pentru şi compresiune
întindere şi
compresiune
Dac sarcina este aplicat cu un unghi α fa de direc ia fibrelor modulul de elasticitate scade
cu creşterea unghiului α (fig.2.12). Pentru determinarea modulului de elasticitate Eα se poate folosi
rela ia:
Eα = ( EII EI ) / ( E1cos3α + EII sin3α ) (2.15)

Modulul de elasticitate a lemnului variaz func ie de esen a lemnului şi de con inutul de
umiditate (fig.2.13).
Pentru determinarea modulului de elasticitate corespunz tor umidit ii de 12% (Eu,12) func ie
de modulul de elasticitate corespunz tor umidit ii lemnului la încercare (E) se foloseşte rela ia 2.10.
E = 100 x 10 2 N/mm2
Modulul de elasticitate E α ( 10 N/mm2)
100
90
80
2
70
60
Eα
50
40
30
20
E = 3 x 10 2 N/mm2
10
0 10 20 30 40 50 60 70 80
Unghiul între direc ia solicit rii şi direc ia fibrelor , α( )
Fig. 3Fig.
.122.12 – Varia
- Varia ia iamodulului
modulului dede elasticitate func ie func
elasticitate de unghiul
dintre direc ia solicit rii şi direc ia fibrelor, /17/
ie de
unghiul dintre direc ia solicit rii şi direc ia fibrelor , /17/ .
41
Unele încerc ri experimentale /30/ au pus în eviden faptul ca modulul de elasticitate
mediu perpendicular pe fibre (E90,med) poate fi determinat ca fiind 1/30 din modul de elasticitate mediu
2
paralel cu fibrele (E0,med). Modulul de elasticitate longitudinal caracteristic (E0,05) are valoarea
0,67E0,med .
Valorile medii ale modulului de elasticitate pentru o solicitare paralel cu fibrele (EII) şi
valorile caracteristice ale modulului de elasticitate paralel cu fibrele (E0,05) sînt date, pentru lemnul de
la noi din ar /40/, în tabelul 2.7
Modulul de elasticitate E II (10 N/mm ) 12000

2
10000
8000
6000
4000
2000
0 10 20 30 40 50
Umiditatea lemnului (%)
Fig. 3.13Fig.- Varia ia modulului

2.13 – Varia deelasticitate
ia modulului de elasticitate
în funcînie
de umiditate lemnului, /17/
func ie de umiditatea lemnului , /17/ .
Valorile caracteristice ale modulului de elasticitate (E0,05) au fost determinate, considerând o

distribu ie normal a valorilor şi un coeficient de varia ie de 8…13% , folosind rela ia:
E0,05 = EII ( 1 –1,645 VE) (2.16)
Tabelul 2.7
Valorile caracteristice ale modulului de elasticitate /40/
Specia Modulul de elasticitate Modulul de elasticitate transversal
paralel cu direc ia fibrelor (N/mm2 )
la limita de propor-
ionalitate (N/mm2 )
E0,05 E G0,05 G
Molid, brad, 9000 11 300 4000 5 000
larice, pin
Plop 8000 10 000
Stejar, gorun, 9 500 11 500 8000 10 000
cer, salcâm
Fag, mesteac n, 12 000 14 300
frasin, carpen
Valorile medii şi cele caracteristice ale modulului de elasticitate şi a modulului deforma iilor
transversale, pentru clasele de rezisten ale lemnului din EN 338 sunt date în tabelul 2.8 (pentru
r şinoase) şi în tabelul 2.9 (pentru foioase).
42
Tabelul 2.8
Valorile modulului de elasticitate pentru r şinoase /30/
Clasa C14 C16 C18 C22 C24 C27 C30 C35 C40
Modulul de elasticitate (kN/mm2)
E0,med 7 8 9 10 11 12 12 13 14
E0,05 4,7 5,4 6,0 6,7 7,4 8,0 8,0 8,7 9,4
E90,med 0,23 0,27 0,30 0,33 0,37 0,40 0,40 0,43 0,47
Gmed 0,44 0,50 0,56 0,63 0,69 0,75 0,75 0,81 0,88
Densitatea aparent (kg /m3 )
ρk 290 310 320 340 350 370 380 400 420
Tabelul 2.9
Valorile modulului de elasticitate pentru foioase /30/
Clasa D30 D35 D40 D50 D60 D70
2
Modulul de elasticitate (kN/mm )
E0,med 10 10 11 14 17 20
E0,05 8,0 8,7 9,4 11,8 14,3 16,8
E90,med 0,64 0,69 0,75 0,93 1,13 1,33
Gmed 0,60 0,65 0,70 0,88 1,06 1,25
Densitatea aparent (kg /m3 )
ρk 530 560 590 650 700 900
La elementele de lemn, modulul deforma iei tangen iale (G) şi modulul de torsiune (GT) se
consider de acelaşi ordin de m rime. În ceea ce priveşte rela ia dintre G şi E nu exist o corela ie fix
dar încerc rile experimentale arat c raportul E/G ia valori de 12…25.
Normele din unele ri din Europa indic pentru G valori de 500 N/mm2 (E/G = 20) pentru
r şinoase şi 1000 N/mm2 pentru foioase (E/G=12,5) iar în /30/ se recomand raportul Gmed = E0,med/ 10.
Valorile medii (G) şi caracteristice (G0,05) propuse la noi în ar pentru modulul deforma iei
tangen iale la diferite specii de lemn sunt date în tabelul 2.7, valorile caracteristice fiind determinate
printr-o prelucrare statistic folosind rela ia 2.16.
3.7 Deforma iile lemnului sub înc rc ri de lung durat
Lemnul, considerat în general ca fiind un material vâsco-elastic, are în timp deforma ii de fluaj
sub efectul unei înc rc ri constante. Deforma iile de fluaj apar dup deforma iile instantanee şi se
caracterizeaz printr-o zon cu creştere rapid a deforma iei în prima perioad de timp şi printr-un
domeniu de stabilizare, în care creşterea deforma iilor se realizeaz cu o vitez constant .
Deforma iile plastice sub înc rc ri constante (fluaj) variaz în func ie de m rimea şi durata
înc rc rii, de umiditate şi de temperatur . Deforma iile includ atât deforma iile propriu-zise ale
lemnului cît şi deforma iile din elementele de asamblare, atunci când elementele fac parte dintr-o
structura compus .
În realitate exist o interac iune între factorii men iona i anterior şi influen a lor asupra
fluajului, dar normele de calcul iau în considerare doar combina ia între modul de aplicare a înc rc rii
şi con inutul de umiditate.
În fig 2.14. se prezint curbele de deforma ie în func ie de timp constatându-se c atâta timp
cât efortul nu dep şeşte un efort admisibil (limita de fluaj) raportul între deforma ia de fluaj şi
deforma ia elastic este aproximativ 1,0 (curba 1). Dac efortul dep şeşte limita de fluaj (curba 2)
deforma ia, dup o perioad de creştere constant , creşte repede ducând la ruperea elementului,
fenomen asem n tor cu cel întâlnit şi la alte materiale. Cu cât efortul este mai mare, cu atât viteza de
deforma ie este mai mare şi timpul pân la rupere este mai scurt.
43
( ϕ)
σ σadm
ϕ = fk / fel
2,0
σ = σadm
2
1,0
1 σ σadm
0 120 240 360 480
Durata de ac iune a înc rc rii (zile)
Fig.3.14
Fig. 2.14 –- Curbele
Curbele de deforma ie în timp
de deforma ie aînelementelor încovoiate
timp a elementelor
încovoiate
La concep ia elementelor structurale trebuie s se aib în vedere atingerea unor eforturi maxime
pentru ca fluajul s r mân limitat în domeniul de stabilitate, caracterizat printr-o vitez de deforma ie mic
şi stabil pe durata de via a construc iei.
Pentru majoritatea esen elor, limita de fluaj poate fi considerat 50% - 60% din rezisten a de
rupere sub înc rc ri de scurt durat , iar pentru a realiza stabilitatea fluajului se recomand o m rime a
eforturilor sub 35% din rezisten a instantanee /30/. Încerc rile experimentale au ar tat o leg tur
aproape linear între deforma ia de fluaj şi efort pentru valori ale efortului care nu dep şesc 35% -
40% din efortul de rupere.
Deforma ia total pentru un element (εtot) luând în considerare atât deforma ia elastic (εel ) cât
şi deforma ia de fluaj (εφ ) se poate determina cu rela ia:
εtot = εel + εφ = /E ( 1+φ ) (2.17)
unde:
φ = εφ / εel - coeficientul de fluaj, cu valori de 0,6…1,0;
- efortul unitar normal;
E – modulul de elasticitate.
Modulul de deforma ie corespunz tor unei deforma ii de lung durat (Eφ ) este:
Eφ = E / (1+ φ ) = E (2.18a)
Coeficientul de sc dere a modulului de elasticitate pentru ob inerea modulului de deforma ie
sub înc rc ri de lung durat poate fi determinat cu rela ia:
= 1,5 – g / adm ≤ 1,0 (2.18b)
unde:
g – efortul unitar normal produs de înc rcarea permanent ;
adm – efortul limit de fluaj.
Încerc rile experimentale / 30 / efectuate pentru studierea fenomenului de fluaj a lemnului au

ar tat efectul important al m rimii înc rc rii precum şi efectul altor factori (duritatea lemnului, esen a
lemnoas , tipologia structural , durata de înc rcare, temperatura, umiditatea etc.) asupra deforma iilor
de fluaj.
S-a constatat, de exemplu, o creştere a fluajului sub o înc rcare dat ce poate varia între 2 … 4
pentru o durat de înc rcare între 6 luni şi 20 de ani /30/.
În normele de calcul sunt definite mai multe clase de durat a înc rc rii, func ie de care se
iau în considerare şi deforma iile, astfel:
- în normele româneşti /40/ sunt introduse trei clase de durat a înc rc rilor (înc rc ri
permanente, înc rc ri de lung durat , înc rc ri de scurt durat );
- în normele EUROCOD 5 /38/ sunt definite cinci clase de durat a înc rc rilor (permanente,
de lung durat , de durat medie, de scurt durat , instantanee).
44
O aten ie deosebit în cadrul încerc rilor experimentale s-a dat influen ei umidit ii şi a
temperaturii care pot modifica substan ial deforma iile de fluaj, şi care arat o comportare foarte
complex a lemnului în func ie de aceşti factori.
Încerc rile efectuate în ultimul timp privind influen a umidit ii asupra comport rii vâsco-
elastice a lemnului au avut în vedere dou aspecte şi anume:
- comportarea lemnului la alte umidit i decât umiditatea de referin de 12%, cu men inerea
constant în timp a temperaturii aerului;
- comportarea în regim de umiditate variabil în timp.
S-a constatat, de exemplu, c la utilizarea în interior a lemnului sub sarcini permanente deforma ia de
fluaj este de aproximativ de dou ori deforma ia instantanee la umiditate de peste 20% a lemnului,
fluajul ajungând la de 3...4 ori deforma ia instantanee.
O situa ie specific apare în cazul în care la punerea în oper lemnul masiv are o umiditate
apropiat de cea de satura ie (25…30%) când varia ia umidit ii poate s duc la o accelerare foarte
important a fluajului.
Din punct de vedere a temperaturilor se poate constata c atât creşterea temperaturii cât şi
varia ia acesteia duce la creşterea fluajului şi accelereaz fenomenul. Din punct de vedere practic îns
se consider c pân la temperaturi ce nu dep şesc 50˚C influen a acestora asupra fluajului este practic
neglijabil .
Plecând de la aceste constat ri, în normele din diferite ri se propune majorarea deforma iilor
elastice instantanee cu unii coeficien i care in cont de durata înc rc rii şi umiditatea relativ a aerului
înconjur tor. Astfel în norma româneasc de calcul /40/ se foloseşte coeficientul kdef care majoreaz
s ge ile instantanee ale elementelor încovoiate.
45
CAP. III DIMENSIONAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN
LEMN
1. REZISTEN ELE CARACTERISTICE ŞI DE CALCUL ALE LEMNULUI
Valorile caracteristice ale rezisten elor se determin aplicând func ia de distribu ie normal şi
luând în considerare o valoare minim (Ro,o5) care exclude 5% din valorile inferioare dintr-o mul ime
determinat experimental.
Valorile experimentale sunt determinate pentru lemnul ideal, la o umiditate de 12%, sub
înc rcare de scurt durat .
Determinarea rezisten elor caracteristice ale lemnului natural se face în urm toarele etape:
- determinarea rezisten elor caracteristice ale lemnului ideal, f r defecte, pentru umiditate de
echilibru de 12% şi durata de ac iune a înc rc rilor de cel mult 3 minute;
- corectarea rezisten elor lemnului ideal cu influen a eventualelor defecte admise şi gradul de
influen a lor asupra comport rii la diferite solicit ri.
Pe baza rezisten elor caracteristice ale lemnului natural se determin rezisten ele de calcul
luând în considerare:
- coeficien ii par iali de siguran pentru diferite propriet i mecanice ale materialului;
- influen a umidit ii şi a duratei de ac iune a înc rc rii asupra caracteristicilor mecanice.
1. 1 Rezisten ele lemnului conform normei EUROCODE 5
Rezisten a de calcul pentru un parametru mecanic (Xd) se determin plecând de la valoarea

caracteristic (Xk) modificat cu un coeficient care ine seama de varia ia rezisten ei cu durata de
înc rcare şi cu umiditatea elementului (kmod) şi un coeficient par ial de siguran pentru material ( M).
Rela ia de calcul are forma :
Xd = kmod Xk / M (3.1)
Rezisten ele caracteristice pentru lemn masiv de r şinoase (clasat în nou clase de rezisten )
şi lemn masiv de foioase (clasat în şase clase de rezisten ) sunt date în tabelul 3.1 respectiv 3.2.
Pentru alte produse din lemn rezisten ele caracteristice sunt date în capitolul 1.
Valorile caracteristice ale rezisten elor la încovoiere şi ale rezisten elor la întindere
perpendicular pe fibre sunt determinate pentru în l imi de referin a epruvetelor de 150mm la lemn
masiv şi 600mm la lemn încleiat. Pentru în l imi mai mici decât valorile de referin rezisten ele se
multiplic cu un coeficent de în l ime cu valoarea dat în cap.4.8.3
Efectul duratei de înc rcare şi a con inutului de umiditate este cuprins în norma european ,
spre deosebire de norma româneasc , printr-un singur coeficient (kmod) cu valorile date în tabelul 3.3
atât pentru lemnul masiv cât şi pentru lemnul din scânduri încleiate.
Tabelul 3.1
Rezisten ele caracteristice ( N/mm2 ) pentru lemn masiv de r şinoase / 38/
Solicitarea Simbol Clase de calitate
C14 C16 C18 C22 C24 C27 C30 C35 C40
Încovoiere fm,k 14 16 18 22 24 27 30 35 40
Întindere
paralel cu ft,0,k 8 10 11 13 14 16 18 21 24
fibrele
Întindere
perpendicu- ft,90,k 0.3 0.3 0.3 0.3 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4
lar pe fibre
46
Compresiu
ne paralel fc,0,k 16 17 18 20 21 22 23 25 26
cu fibrele
Compre-
siune fc,90,k 4.3 4.6 4.8 5.1 5.3 5.6 5.7 6.0 6.3
perpendicu-
lar pe fibre
Forfecare fν,k 1.7 1.8 2.0 2.4 2.5 2.8 3.0 3.4 3.8
Clasele de exploatare sunt cele definite în capitolul 2.1 dup EUROCODE 5.
Tabelul 3.2
2
Rezisten ele caracteristice ( N/mm ) pentru lemn masiv de foioase / 38/
Solicitarea Simbol Clase de calitate
D30 D35 D40 D50 D60 D70
Încovoiere fm,k 30 35 40 50 60 70
Întindere paralel cu fibrele ft,0,k 18 21 24 30 36 42
Întindere perpendicular pe ft,90,k 0.6 0.6 0.6 0.6 0.7 0.9
fibre
Compresiune paralel cu fibrele fc,0,k 23 25 26 29 32 34
Compresiune perpendicular pe fibre fc,90,k 8.0 8.4 8.8 9.7 10.5 13.5
Forfecare fν,k 3.0 3.4 3.8 4.6 5.3 6.0
Coeficientul par ial de siguran privind materialul ( M) are valorile func ie de st rile limit la
care se face calculul şi anume:
– 1,3 la st rile limit ultime pentru combina ia fundamental , pentru lemn şi materiale
derivate din lemn;
– 1,1 la st rile limit ultime pentru combina ia fundamental , pentru elementele metalice
folosite la îmbin ri;
– 1,0 la st rile limit ultime în combina ia accidental ;
- 1,0.la st rile limit de exploatare normal .
Tabelul 3.3
Valorile coeficien ilor kmod / 38/
Clasa de durat a Durat Valorile coeficientului pentru
înc rc rii Înc rc rii clasa de exploatare
1 şi 2 3
Permanente Peste 10 ani 0.60 0.50
Lung durat 6 luni …10 ani 0.70 0.55
Durat medie 1 s pt mân …. 6luni 0.80 0.65
Scurt durat Sub 1 s pt mân 0.90 0.70
Instantanee 1.10 0.90
Coeficien ii kmod şi M pot fi folosi i atât pentru determinarea rezisten elor de calcul la o
anumit solicitare cu rela ia 4.10 cât şi la determinarea capacit ii de calcul (Rd) la o solicitare când se
pleac de la o valoare caracteristic a capacit ii portante (Rk) determinat cu rezisten ele
caracteristice. În aceast situa ie rela ia de calcul este:
Rd = kmod. Rk / M (3.2)
47
2. CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SEC IUNE SIMPL
SOLICITATE LA ÎNTINDERE CENTRIC
Întindere centric apare în mod curent paralel cu fibrele dar pot exista şi situa ii de întindere
perpendicular pe fibre.
Calculul se efectueaz considerând c eforturile unitare normale sunt distribuite uniform pe
sec iunea transversal şi inând cont de sl birile de sec iune luând în considerare aria din sec iunea cea
mai sl bit . Sl birile se consider cumulate în aceeaşi sec iune de pe o lungime de maximum 200 mm.
Alc tuirea elementelor trebuie realizat astfel încât eforturile s se transmit centric
evitându-se momentele încovoietoare datorit excentricit ii.
2.1. Calculul elementelor din lemn, solicitate la întindere, conform normei

EUROCODE 5
Pentru elementele din lemn masiv şi din lemn încleiat solicitate la întindere paralel cu
fibrele se impune satisfacerea condi iei:
t, o, d ≤ f t, o, d (3.3)
unde:
t,o,d, - efortul normal de calcul la întindere paralel cu fibrele egal cu:
t,o,d, = ( G FG + Q FQ ) / An (3.4)
ft,o,d - rezisten a de calcul a lemnului la întindere paralel cu fibrele, func ie de rezisten a
caracteristic ( f t,o,k);
FG, FQ - for ele axiale din ac iuni permanente (G) respectiv variabile (Q);
G, Q - coeficien ii par iali de siguran pentru ac iuni;
An - sec iunea net a barei.
Pentru elementele supuse la întindere perpendicular pe fibre rela ia de verificare este:
- pentru elemente din lemn masiv
t, 90, d ≤ f t, 90, d (3.5)
- pentru elemente din lemn încleiat
t, 90, d ≤ f t, 90, d ( V/Vo)
0,2
(3.6.a)
Pentru elemente din lemn încleiat curbe, cu intrados curb şi cu moment de iner ie variabil
conditia de verificare este:
t, 90, d ≤ kdist f t, 90, d ( V/Vo)0,2 (3.6.b)

unde:
t,90,d - efortul unitar de calcul perpendicular pe fibre determinat cu o rela ie identic cu rela ia
4.14;
ft,90,d - rezisten a de calcul a lemnului perpendicular pe fibre, func ie de rezisten a
caracteristic ( ft,90,k) ;
Vo - volumul de referin pentru determinarea rezisten elor egal cu 0,01 m3.
V – volumul real solicitat la întindere.
kdist – coeficientul de distribu ie a eforturilor având valoarea 1,4 pentru grinzi curbe sau cu
dubl curbur şi 1,7 pentru grinzi cu moment de iner ie variabil şi grinzi cu intrados curb.
Pentru elementele din lemn încleiat cu sec iune variabile şi supuse la încovoiere volumul din zona
central solicitat la întindere (V) se determin conform fig. 4.10
48
SOLICITATE LA COMPRESIUNE
Solicitarea de compresiune poate fi paralel cu fibrele, perpendicular pe fibre (strivire) sau

oblic la fibre ( strivire oblic ).
Capacitatea de rezisten a unei bare comprimate este influen at de mai mul i factori care pot
fi grupa i în dou grupe şi anume :
- factori lega i de geometria ini ial a elementului ( sec iune transversal şi lungime), de
condi iile de rezemare şi de propriet ile materialului, legate de clasa de rezisten , de clasa de serviciu
şi de durata de înc rcare;
- factori lega i de imperfec iunile geometrice ale elementului şi ale materialului precum şi
de varia ia lor.
Prima grup de factori se ia în considerare prin respectarea exigen elor de calcul şi de
concep ie a elementelor.
Cea de-a doua grup poate fi eliminat prin regulile de concep ie şi prin respectarea limitelor
de toleran e impuse de norme. Spre exemplu imperfec iunea geometric cea mai important a
elementelor comprimate este curbura ini ial care conform normelor EUROCODE 5 se limiteaz la
l/500 pentru elemente din scânduri încleiate şi l/300 pentru lemn masiv ( l este lungimea elementelor).
Calculul elementelor din lemn la compresiune centric se face asem n tor ca şi în cazul
întinderii centrice, inând seama de sl birile existente şi în ipoteza distribu iei uniforme a tensiunilor
normale pe sec iunea transversal .
În practic se întâlnesc des bare comprimate a c ror lungime dep şeşte de câteva ori
dimensiunea minim a sec iunii transversale şi la care deformarea axei medii în sens transversal nu
este împiedicat . O astfel de bar îşi pierde stabilitatea în urma fenomenului de flambaj când for a care
realizeaz comprimarea dep şeşte o anumit valoare limit , numit sarcin critic de flambaj ( Ncr),
respectiv când efortul de compresiune atinge valoarea critic ( cr) chiar dac eforturile normale
r mân mai mici decât rezisten a de rupere la compresiune a lemnului.
For a critic de flambaj respectiv efortul de compresiune critic se determin pentru bare
perfect elastice, cu rela iile:
Ncr = π2 . E0,05 . I / lf2 (3.7)
cr = π2
. E 0,05 / λ2
(3.8)
unde:
E0,05 – modul de elasticitate minim, conform tabelului 3.8;
I – momentul de iner ie al sec iunii;
lf – lungimea de flambaj, determinat conform punctului 3.1.
λ - coeficientul de zvelte e maxim egal cu raportul dintre lungimea de flambaj a barei ( lf ) şi
raza minim de garan ie ( i =√ I / A ).
3.1 Coeficien i de flambaj

Raportul între efortul critic ( cr ) şi efortul de rupere a lemnului d coeficientul de flambaj
(φc):
φc = cr / r = π2 .E / λ2 r ( 3.9)
Experimental s-a constatat c raportul E/ r are valoarea 312 astfel ob inându-se valoarea
coeficientului de flambaj, din rela ia 4.19 ca fiind :
φc = 3100 / λ2 ( 3.10)
Rela ia 3.10 reprezint hiperbola lui EULER fiind aplicabil în domeniul elastic şi valabil
pentru λ > 75.
Pentru valori ale coeficientului de zvelte e sub 75, dincolo de limita de elasticitate,
coeficientul de flambaj se determina folosind în locul modulului constant din domeniul elastic (E) un
modul de elasticitate variabil (EK).
49
În practic valorile coeficientului de flambaj pentru λ ≤ 75 se pot stabili cu o formul
determinat pe cale experimental , de forma:
φc = 1 – 0,8 ( λ/100)2 ( 3.11)
Coeficien ii de flambaj stabi i cu rela iile 3.10 şi 3.11 sunt da i în figura 3.1 şi tabelul 3.4.
ϕ
1,0
0,9
0,8 1
0,7
0,6
0,5
0,4
0,3
0,2 2
0,1 ϕ=1−0,8(λ /100)

ϕ=3100/λ
2
2
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200 λ=lf/i min

λ=lf / h
λ=lf / d
5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55
5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
λ 75 λ 75
Fig.3.1Fig. 4.1 -iaVaria

– Varia ia coeficientului
coeficientului deînflambaj
de flambaj func ie în
de func
zvelteiee de zvelte e
Tabelul 3.4
Valorile coeficientului de flambaj (φc ) în func ie de coeficientul de zvelte e
λ 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 1.000 1.000 1.000 0.999 0.999 0.998 0.997 0.996 0.995 0.993
10 0.992 0.990 0.988 0.986 0.984 0.982 0.979 0.977 0.974 0.971
20 0.968 0.965 0.961 0.958 0.954 0.950 0.946 0.942 0.937 0.933
30 0.928 0.922 0.918 0.913 0.908 0.902 0.896 0.891 0.885 0.878
40 0.872 0.866 0.859 0.852 0.845 0.838 0.831 0.823 0.816 0.808
50 0.800 0.792 0.784 0.775 0.767 0.758 0.749 0.740 0.731 0.722
60 0.712 0.702 0.693 0.682 0.672 0.662 0.651 0.641 0.630 0.619
70 0.608 0.597 0.585 0.574 0.562 0.550 0.537 0.523 0.509 0.496
80 0.484 0.472 0.461 0.450 0.439 0.429 0.419 0.409 0.400 0.391
90 0.383 0.374 0.366 0.358 0.351 0.343 0.336 0.329 0.323 0.316
100 0.310 0.304 0.298 0.292 0.287 0.281 0.276 0.271 0.266 0.261
110 0.256 0.252 0.248 0.243 0.239 0.234 0.230 0.226 0.223 0.219
120 0.215 0.212 0.208 0.205 0.201 0.198 0.196 0.193 0.189 0.186
130 0.193 0.181 0.178 0.175 0.172 0.170 0.167 0.165 0.163 0.160
140 0.158 0.156 0.154 0.152 0.149 0.147 0.145 0.143 0.141 0.140
150 0.138 0.136 0.134 0.132 0.131 0.129 0.127 0.126 0.125 0.123
160 0.121 0.120 0.118 0.117 0.115 0.114 0.112 0.111 0.110 0.109
170 0.107 0.106 0.105 0.104 0.102 0.101 0.100 0.099 0.098 0.097
180 0.096 0.095 0.094 0.093 0.092 0.091 0.090 0.089 0.088 0.087
190 0.086 0.085 0.084 0.083 0.082 0.081 0.081 0.080 0.079 0.078
200 0.077 - - - - - - - - -
Conform normelor EUROCODE 5 coeficientul care ine seama de flambaj (kc ) se determin cu
rela ia 4.33 dat în capitolul 3.3.
3.2 Lungimi de flambaj şi coeficien i de zvelte e
Diagramele de flambaj utilizate la calculul şi concep ia barelor comprimate sunt bazate pe

capacitatea de rezisten şi modulul de deforma ie a unui element dublu articulat. În realitate leg turile
50
la capete difer de multe ori de cele corespunz toare unei bare dublu articulate şi din acest motiv se
introduce no iunea de lungime fictiv sau lungime de flambaj. Lungimea de flambaj a unei bare
comprimate se defineşte ca fiind egal cu lungimea fictiv a unui element dublu articulat având
aceeaşi for critic de flambaj ca şi în domeniul elastic.
În practic calculele se efectueaz luând în considerare raportul ( ), între lungimea de flambaj
şi lungimea real a elementului.
Conform normei româneşti NP 005-96 lungimile de flambaj ale barelor comprimate se iau cu
valorile din tabelul 3.5 iar pentru barele grinzilor cu z brele cu valorile din tabelul 3.6.
La structurile în cadre din lemn, lungimile de flambaj în planul cadrului se stabilesc în func ie
de condi iile de rezemare la extremit i iar în plan normal pe planul cadrului se iau egale cu distan a
dintre leg turile care împiedic deplasarea pe aceast direc ie.
În practic îmbin rile la elementele din lemn nu sunt perfect rigide permi ând rota ii şi
deplas ri care modific lungimile de flambaj.
În aceste condi ii for a critic de flambaj nu mai poate fi determinat cu rela ia (3.7) pentru o
bar articulat la extremit i, ci se foloseşte o rela ie de forma:
Ncr = 1/ (4l2 / π2E0,05 I + 1 / Kr) (3.12)

unde:
Kr = ∑ Ku ri2 – rigiditatea de rotire a îmbin rii;
Ku – modulul de deforma ie a îmbin rii;
ri – distan a între elementul de îmbinare şi centrul de rota ie a leg turii.
Raportul între lungimea de flambaj şi lungimea real a barei se poate determina cu rela ia:
= lf / l = √ 4 + π2E0,05 I / l Kr (3.13)
Pentru o structur în cadre realizat cu stâlpi dublu articula i stabiliza i printr-un stâlp
încastrat (fig.3.2a) lungimea de flambaj a stâlpilor dublu articula i este egal cu în l imea lor iar
lungimea de flambaj în planul cadrului a stâlpului de stabilizare (încastrat la baz ) se determin cu
rela ia:
= lf / lr = π √ ( 5+4α)/12 + (1+α)E0,05 I /lr Kr (3.14)
Nr N1 N2 Ni
li
l2
EI
l1
lr
Kr α = l r Σ Ni
Nr li
a)
s
0, 6 5s
Io
I
h
0,65h
b)
Fig.term
Fig . 4.2 - De 3.2 – Determinarea lungimii dede
inare a lungimii flambaj la cadre
fl amb obişnuite
aj la cadre obişnuite
a) - ca)
adru cu cu
– cadru st stâlpi
â lpi du blu
dublu ar ti cula
articula i sta bil
i stabiliza i cui za stâlp
un i c uîncastrat;
un st â lp înc astrat ;
b) - ca dr u cu tr e i art ic ula i i.
b) – cadru cu trei articula ii
51
Tab. 3.5
NR.CRT
TIPUL DE REZEMARE SIMBOL REZEMARE LUNGIMI DE
FLAMBAJ
1. Translatie si rotire impiedicate la ambele extremitati. lf = 0,65 l
l
Translatie impiedicata la ambele extremitati,
2. lf = 0,80 l
l
rotire impiedicata la o extremitate.
3. Translatie impiedicata si rotire libera la ambele extremitati. lf = 1,00 l
l
Translatie si rotire impiedicata la o extremitate, translatie lf = 1,20 l
4. libera si rotire impiedicata la cealalta extremitate. l
Translatie si rotire impiedicata la o extremitate, lf = 1,50 l

5.
l
translatie libera si rotire partiala la cealalta extremitate.
Translatie impiedicata si rotire libera la o extremitate, lf = 2,00 l

6.
l
translatie libera si rotire impiedicata la cealalta extremitate.
Translatie si rotire impiedicata la o extremitate, lf = 2,00 l

7.
l
translatie si rotire libera la cealalta extremitate.
52
Tab.4.14
Tab. 3.6
Lungimi de flambaj la barele grinzilor cu z brele
Lungimi de flambaj la barele grinzilor cu z brele
Grinzi cu z brele simple

Lungimi de flambaj (l f)
Schema grinzii Direc ia de flam baj a elementelor
Diagonale şi
Talp
montan i
l în planul gri nzii l l
l1
transvers al
l
l planului grinzii l1 l
în care :
l - lungimea elementului între nodurile teor etice de la capete ;
l1- distan a între nodurile f ixate împotriva deplas rii elementului transversal pl anului
grinzii cu z brele
Grinzi cu z brele încrucişate prinse între ele în punctul de intersec ie

Rela ii între Lungim ea de
Schema grinzii Dire c ia de flambaj flambaj (lf) a
N 1 ş i N2
diagonalelor
în planul grinzii - l1
l
N2 0 l
în planul normal
2
N
N1 N2 = 0 0,8 l
pe planul grinzii
în cazul î n care: N2 0; N1 N2 l1
l1
N2 0; N1 N2 0,8 l
în care :
N1 - efor tul la compresiune în bara ce se calculeaz la flamba j ;
N2 - efor tul în contradiagonal , valorile pozitive reprezint întindere ,
cele negative compresiune ;
IN1 I şi IN 2I - valorile absolute ale eforturilor N 1 şi N2
Pentru cadre cu dou sau trei articula ii (fig.3.2.b) şi cu înclinarea stâlpilor ,fa de vertical ,
mai mic de 15˚ lungimea de flambaj a stâlpilor în planul cadrului se stabileşte folosind rela ia:
lf = h √ 4 + 3,2 I s / Io h + 10 E0,05 I / h Kr (3.15a)
Lungimea de flambaj a riglei codului se determin cu rela ia :
lf = h √ 4 + 3,2 I s / Io h + 10 E0,05 I / h Kr √ Io N / I No (3.15b)

unde:
N, N0 – efortul de compresiune în stâlp respectiv în rigl .
La cadre cu stâlpi şi rigle cu moment de iner ie variabil rela ia 3.15 poate fi aplicat luând în
considerare momentul de iner ie a stâlpului în sec iunea situat la 0,65 h de baz iar pentru rigl
momentul de iner ie în sec iunea situat la 0,65 s de articula ie ( fig.3.2.b)
53
La cadre cu rigla realizat cu grind cu z brele sau cu stâlpi în V ( fig.3.3) lungimea de
flambaj a stâlpilor poate fi considerat :
lf = 2 sl + 0,7 so (3.16)
S0 Sl s
s
Sl S0
S0
s
s
Sl
s
s
a)
a) b)b)
Fig. 3.3
Fig.- Cadre cu rigla cu
4.3 - Cadre grind cu grind
rigla cuşizcadre
z brele (a) stâlpişiîn V (b)
cu (a)
brele
cadre cu stâlpi în V (b)
Pentru arce cu dou sau trei articula ii cu sec iune constant şi raportul dintre în l imea la
cheie şi deschiderea arcului ( h/l) de 0,15…0,5, lungimea de flambaj în planul lor poate fi considerat
lf = 1,25 s ( s fiind jum tate din lungimea arcului).
Conform normelor româneşti coeficien ii de zvelte e (λ) au valorile maxime admisibile date în
tabelul 3.7.
Tabelul 3.7
Coeficien ii de zvelte e maximi admişi /40/
Nr. Denumirea elementelor Coeficien i de zvelte e maximi admişi
crt. Construc ii definitive Construc ii provizorii
1 Grinzi cu z brele şi arce:
- t lpi, diagonale şi montan i de
reazem; 150 175
- celelalte elemente 175 200
2 Stâlpi principali 120 150
3 Stâlpi secundari (la pere i,
luminatoare, etc.) şi z brelele
stâlpilor cu sec iune compus 150 175
4 Contravântuiri 200 200
3.3 Calculul elementelor din lemn , solicitate la compresiune, conform normei

EUROCODE 5
a) Compresiune paralel cu fibrele.

Pentru barele comprimate solicitate la compresiune centric paralel cu fibrele verificarea se
face cu rela iile:
-când nu intervine flambajul ( λrel ≤ 0,5 )
c,0,d ≤ fc,0,d (3.17)
- când intervine flambajul
c,0,d / kc . fc,0,d ≤ 1,0 (3.18)
unde:
c,0,d este efortul normal de calcul la compresiune paralel cu fibrele egal cu
c,0,d = ( G FG + Q FQ) / An (3.19)
54
fc,o,d – rezisten a de calcul a lemnului la compresiune paralel cu fibrele, func ie de rezisten a
caracteristic (fc,0,k);
FG,FQ – for ele axiale din înc rc ri permanente (G) respectiv variabile (Q);
G, Q – coeficien i de siguran a înc rc rilor;
An – aria net a barei;
kc – coeficient care ine seama de flambaj calculat cu rela ia:
kc = 1 / ( k + √ k2 – λ2rel ) (3.20)
în care:
k = 0,5 [ 1 + c ( λrel – 0,5) + λ2rel ] (3.21)
c – coeficient care ine seama de imperfec iunile barei şi are valoarea 0,2 la lemn masiv şi 0,1
la elemente din scânduri încheiate;
λrel – zvelte ea relativ calculat cu rela ia:
λrel = √ fc,0,k / c,crt (3.22)
Efortul critic ( c,crt ) se determin cu rela ia 3.8.
Valorile kc, k, λrel se calculeaz separat dup cele dou axe ale sec iunii.
Efortul critic ( c,crt ) se determin cu rela ia 3.8.
Când λrel ≤ 0,5 se consider c nu intervine flambajul.
b) Compresiune perpendicular pe fibre .

Pentru compresiune perpendicular pe fibre verificarea se face cu rela ia:
c,0,d ≤ kc,90 . fc,90,d (3.23)

unde:
kc,90 – coeficient care ia în considerare modul de realizare a compresiunii (fig. 3.4) şi are
valorile din tabelul 3.9.
fc,90,d – rezisten a de calcul la compresiune perpendicular pe fibre.
a l l1
Fig. 3.4 – Compresiune perpendicular pe pe fibre

Fig. 4.6 - Compresiune perpendicular pe fibre
Tabelul 3.9
Valorile coeficientului kc,90 / 41 /
l 1 ≤ 150 mm l1 > 150mm
a ≥ 100mm a < 100mm
l ≥ 150mm 1 1 1
150mm > l > 15mm 1 1+(150-l )/170 1+a (150-l)/17000
15mm > l 1 1.8 1+a/125
c) Compresiune oblic .
Rela ia de verificare la compresiune oblic este:
c,α,d ≤ fc,0,d / (fc,0,d / fc,90,d sin2α + cos2α) (3.24)

unde:
c,α,d - este efortul normal de calcul la compresiune oblic ;
fc,0,d , fc,90,d - rezisten ele de calcul ale lemnului la compresiune paralel cu fibrele respectiv
perpendicular la fibre.
55
SOLICITATE LA FORFECARE
Solicitarea de forfecare poate s apar sub forma de:

- forfecare perpendicular pe fibre, la elemente încovoiate cu for e concentrate mari şi la
penele prismatice de îmbinare transversale (cu fibrele dispuse perpendicular pe fibrele elementelor
îmbinate);
- forfecare în lungul fibrelor, la elemente încovoiate, elemente îmbinate prin chertare cu
praguri şi la penele prismatice longitudinale (cu fibrele paralele cu elementele îmbinate).
La elementele încovoiate forfecarea perpendicular pe fibre este întotdeauna asociat cu
forfecarea echivalent paralel cu fibrele. Deoarece rezisten a la forfecare paralel cu fibrele este cu
mult inferioar rezisten ei perpendicular pe fibre înseamn c primul caz este mai defavorabil în
calculul grinzilor.
O problem deosebit legat de fenomenul de t iere apare la grinzile prelucrate la cap t sau cu
goluri favorizându-se apari ia fisurilor şi dezvoltarea lor.
4.1 Calculul elementelor din lemn, solicitate la forfecare, conform normei

EUROCODE 5
Efortul tangen ial de calcul ( d ) trebuie s îndeplineasc condi ia :
d =( G TG + Q TQ ). Sx / b Ix ≤ fv,d (3.25)
unde:
TG, TQ sunt for ele t ietoare din înc rc ri permanente respectiv variabile;
Sx, Ix – momentul static, respectiv momentul de iner ie al sec iunii transversale în raport cu axa
neutr ;
b - l imea sec iunii transversale;
fv,d – rezisten a de calcul a lemnului la forfecare, func ie de rezisten a caracteristic .
Efortul de taiere maxim dm are valoarea 1,5V/A la sectiuni dreptunghiulare si 4V/3A la
sectiuni circulare.
Norma EUROCODE 5 propune reducerea contribu iei for elor concentrate la efortul de
t iere, atunci când aceste for e se situeaz la o distan de reazem mai mic de 2h, conform fig. 3.5.
F
V
2h
linie de influi en
a reac iunii V
lini e de reducere a influien ei
Fig.
Fig. 3.5- Reducerea
4.8 – Reducereainfluien
influen eieireac
reaciunii
iuniiînînfunc
funcie ie
dede
punctul punctul de înc rcare
de înc rcare
Atunci când grinzile încovoiate au sl biri la intrados sau extrados, în zonele de reazem (fig.
3.6) rela ia de calcul 4.42 se înlocuieşte cu o rela ie de forma:
d= 1,5 . V / b he ≤ kv. f v,d (3.26 a)

unde:
56
V - for a t ietoare din reazem;
he - în l imea redus a sec iunii transversale în zona reazemului (α h );
kv ≤ 1 coeficient de influen a sl birii asupra rezisten ei la forfecare.
he h he h
h-he
α = he / h ; β = x / h
x i(h-h e)
a) b)
Fig.Fig.
4.93.6- Caracteristicile grinzilor
– Caracteristicile grinzilor prelucrate
prelucrate la capetela capete
a) – prelucrate la intrados; b) – prelucrate la extrados
a)- prelucrate ladirec
intrados ; b) - prelucrate la extrados
ia fibrelor
direc ia fibrelor
Coeficientul de reducere kv are valoarea 1.0 când sl birea este la extrados iar când sl birea
este intrados are valoarea minim dintre 1.0 şi cea rezultat cu rela ia (3.26 b):
kv = [kn ( 1 + 1,1 i1,5 / √ h)]/ √ h [ √α( 1-α) +0,8 √ 1/α-α2 ] (3.26 b)
unde:
kn – coeficient având valoarea 5 pentru lemn masiv şi 6,5 pentru lemn încleiat;
i - panta prelucr rii ;
α, – coeficien i, cu nota iile din fig.3.6.
Pentru grinzile din lemn încleiat care prezint o sl bire în inim , de form circular sau
rectangular , rela ia 3.26a se exprim sub forma:
d= 1,5 . V / b α h ≤ khol. f v,d (3.27)

unde:
α h – în l imea redus a sec iunii transversale sc zând diametru sl biri şi respectând
recomandarea ca α > 0,5;
khol – factor de reducere, cu valorile :
1 – 555 ( D/h )3 , pentru D/h ≤ 0,1 ;
1,62 / (1,8 + D/h )3 , pentru D/h > 0,1;
D-diametrul golului sau lungimea diagonalei, când sl birea are form rectangular .
Pentru a evita fenomenul negativ de dezvoltare a fisurilor se recomand ca zonele cu sl biri de
la capetele grinzilor s fie consolidate.
5. CALCULUL ELEMENTE DIN LEMN CU SEC IUNE SIMPL

SOLICITATE LA TORSIUNE
Torsiunea pur intervine rar în practic şi din acest motiv în norma româneasc /40/ nu sunt
f cute preciz ri privind calculul în astfel de situa ii şi nici în situa iile de torsiune cu forfecare.
Norma EUROCODE 5 impune satisfacerea urm toarei condi ii:
tor,d ≤ fv,d (3.28)

unde:
tor,d - efortul de torsiune de calcul determinat conform preciz rilor de la capitolul 2.5.5.
Pentru situa iile unor solicit ri compuse de torsiune cu forfecare nu sunt f cute nici un fel de
preciz ri în norma EUROCODE 5. Pentru astfel de situa ii poate fi folosit rela ia dat de M hler şi
Hemmer sub forma :
57
tor,d /ftor,d + ( v,d / fv,d )2 ≤ 1 (3.28)
unde:
ftor,d - rezisten a de calcul la torsiune.
Încerc rile experimentale au ar tat c rezisten a la torsiune a lemnului este mult mai mare decât
rezisten a la forfecare paralel cu fibrele şi din aceste motive atunci când nu se cunoaşte aceast
rezisten ea poate fi înlocuit în rela ia 3.28 cu fv,d rezultând o verificare mult mai sever .

SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE
Calculul elementelor încovoiate din lemn are ca scop satisfacerea urm toarelor condi ii:
- capacitatea portant la încovoiere s nu fie mai mare decât solicitarea iar compresiunea
produs prin încovoiere s nu provoace ruperea prematur datorit instabilit ii laterale;
- capacitatea portant la forfecare perpendicular pe fibre sau paralel cu fibrele s fie mai
mare decât solicitarea de forfecare;
- capacitatea portant la compresiunea perpendicular pe fibre s fie mai mare decât for ele
concentrate sau reac iunile din reazeme;
- s geata grinzii trebuie s fie mai mic decât valoarea maxim admisibil func ie de
domeniul de folosire a elementului;
- s nu se produc în timpul utiliz rii fenomenul de vibra ii
Verificarea de rezisten pentru satisfacerea primei condi ii se face în sec iunea în care
valoarea momentului încovoietor este maxim . Dac grinda prezint sl biri este necesar o verificare
şi în sec iunea cu sl biri maxime la momentul încovoietor din aceast sec iune.
6.1 Stabilitatea lateral a grinzilor
Grinzile încovoiate au, în general, sec iunea transversal caracterizat printr-o rigiditate mult
mai mare în plan vertical decât în plan orizontal. Aceast alc tuire face ca uneori sub ac iunea
încovoierii grinda s cedeze printr-o pierdere de stabilitate în plan orizontal (flambaj lateral),
asem n tor cu cedarea stâlpilor prin pierderea stabilit ii.
Principalii factori care influen eaz stabilitatea laterale sunt:
- distan a între punctele de blocaj lateral;
- rigiditatea la încovoiere a grinzii ( EI);
- rigiditatea la torsiune ( G Itor );
- condi iile de rezemare la capete ale grinzii;
- locul de aplicare a înc rc rii (la partea superioar sau inferioar a grinzii).
Momentul de încovoiere care produce flambajul lateral poart denumirea de moment critic.
Pentru o grind încovoiat cu moment încovoietor constant pe lungimea ei şi având capetele blocate
împotriva torsiunii momentul critic se calculeaz cu rela ia:
Mcrit = π [√ E. Ix. Itor.G / (1 – Ix/ Jy) ]/ lef (3.29)

unde:
Ix, Iy- momentele de iner ie dup axele x respectiv y;
Itor – momentul de torsiune a grinzii;
E – modulul de elasticitate longitudinal ;
G – modulul transversal;
lef – lungimea liber a grinzii.
Efortul critic pentru o sec iune dreptunghiular (b x h) se determin cu rela ia:
crt = (E π b2/ lf h) √ G / E √ (1-0,63b/h)/ (1-b2 / h2 ) (3.30a)
58
Valoarea radicalului din ecua ia 3.30b variaz de la 0,94…1,5 pentru b/h = 0,1…0,7.
Considerând valoarea 0,94 şi modulul deforma iei transversale G = E / 18 se ob ine efortul
critic:
crt = 0,75 E b2 / h lef (3.30b)
Pentru alte situa ii de înc rcare, diferite de cea cu un moment constant pe lungimea grinzi,
pentru diferite situa ii de rezemare la capetele grinzii, momentul critic se poate determina cu rela ia
3.29 prin folosirea unui factor ”m” dat în tabelul 3.7 care asigur transformarea varia iei momentului
încovoietor într-un moment uniform echivalent şi înlocuieşte în formula 3.29 valoarea lui π.
Normele româneşti nu precizeaz metoda de verificare a stabilit ii laterale dar impun condi ii
constructive pentru evitarea pierderii stabilit ii laterale (tabelul 3.8). Pentru rapoarte inferioare celor
date în tabelul 3.7 nu este necesar a se lua în calcul pierderea stabilit ii laterale.
Tab. 4.17
Factorul m de transformare a momentului real în moment echivalent
Diagrama de moment m Moment uniform

Schema static
încovoietor echivalent
M M
1,00
M
0,57
M M
0,43
F
0,74
q
0,88
L/4 F F L/4
0,96
F
0,69
L/4
F
0,59
q
0,39
Tabelul 3.8
Condi ii de asigurare la flambaj lateral /40/
Nr.crt. Condi ii de asigurare la flambaj lateral Raportul maxim
h/b
1 Când nu exist reazeme intermediare pe latura 4/1
comprimat
2 Când se asigur rigidizarea laturii comprimate cu 5/1
pene sau tiran i
3 Când se asigur rigidizarea laturii comprimate prin 6/1
platelajul elementului de planşeu
4 Când se asigur rigidizarea elementului în planul 9/1
59
flambajului atât în zona comprimat cât şi în zona întins
Norma EUROCODE 5 impune verificarea la încovoiere, în condi iile de instabilitate lateral ,

cu rela ia:
m,d ≤ kcrit. fm,d (3.31)

unde:
m,d – efortul unitar din momentul de calcul;
fm,d - rezisten a de calcul la încovoiere;
kcrit – coeficient care ia în considerare reducerea rezisten ei datorit fenomenului de
instabilitate lateral .
Coeficientul kcrit are valorile:
- 1.0 , pentru λrel,m ≤ 0,75;
- 1,56 – 0,75 λrel,m , pentru 0,75 < λrel,m ≤ 1,4; (3.32)
- 1 / λ rel,m , pentru λ rel,m> 1,4.
2
Zvelte ea relativ din rela iile 4.50 se determin cu formula:

λ rel,m = √ fm,k / m,crt. (3.33)
unde:
fm,k – rezisten a caracteristic la încovoiere;
m,crit – efortul critic determinat pentru E = E0,05 şi inând cont de factorul ”m” de transformare
dat în tabelul 3.7.
6.2 Calculul elementelor din lemn cu sec iune constant , solicitate la încovoiere,
conform normei EUROCODE 5
a) Calculul la starea limit de rezisten .
Când dimensiunile grinzilor şi condi iile de rezemare sunt corespunz toare pentru a preveni
fenomenul de instabilitate lateral , verificarea la încovoiere simpl se face cu o rela ie dedus din
rela ia 3.31 şi are forma :
m,d ≤ fm,d (3.34)

unde:
m,d - efortul unitar din momentul de calcul;
fm,d – rezisten a de calcul la încovoiere determinat cu rela ia 4.10.
În anumite situa ii pentru elementele încovoiate, rela ia 3.1 poate fi corectat determinând
rezisten a de calcul la încovoiere cu o rela ie de forma:
fm,d = kmod . kcrit . kl s . kh . fm, k / M (3.35)
unde:
kmod, M, - semnifica iile din rela ia 3.1;
fm,k – rezisten a caracteristic la încovoiere;
kcrit – coeficient care ia în considerare fenomenul de instabilitate ( rel. 3.35);
kls – coeficient care ia în considerare efectul sistemului asupra capacit ii portante;
kh – coeficient de în l ime.
Efectul sistemului are în vedere c în multe cazuri elementele încovoiate nu lucreaz

individual ci sunt legate cu alte elemente astfel încât se produce o redistribuire de solicitare. Un astfel
de caz se întâlnesc la planşeele unde grinzile sunt solidarizate între ele cu panouri. În aceste condi ii
are loc o îmbun t ire a comport rii elementelor în cadrul sistemelor. Acest efect favorabil este luat în
considerare printr-un coeficient Kls supraunitar cu o valoare curent de 1,1.
Coeficientul de în l ime (kh) pleac de la faptul c rezisten ele caracteristice la încovoiere
sunt stabilite pentru în l imi de referin a grinzilor de 150 mm pentru lemn masiv şi 600 mm pentru
elemente de lemn încleiat. Experimental s-a constatat c pentru în l imi mai reduse rezisten ele cresc
datorit efectului eforturilor de compresiune.
60
În aceste condi ii, luând în considerare în l imea h a grinzii, norma EUROCODE 5 propune
urm toarele valori pentru kh :
-pentru elemente din lemn masiv
(150 / h )0,2
kh = min. (3.36)
1,3
- pentru elemente din lemn încleiat
(600 / h )0,2
kh = min (3.37)
1,15
În situa iile când intervine instabilitatea lateral a grinzilor verificarea la încovoiere se face cu
rela ia 4.49.
Verificarea la for t ietoare se face conform preciz rilor de la capitolul 4.1.
b) Calculul la starea limit de deforma ie.
Calculul la starea limit de deforma ie are în vedere combina ia de înc rc ri şi calculul s ge ii
finale (ufin ) cu rela ia:
ufin = uinst ( 1+ kdef ) (3.38)
unde:
uinst – deforma ia instantanee calculat cu gruparea de ac iuni şi cu un modul de elasticitate
mediu;
kdef – coeficient care ia în considerare deforma ia în func ie de timp sub efectul fluajului şi
umidit ii ( tabelul 3.9 ).
Tabelul 3.9
Valorile coeficientului k def / 38 /
Material Durata de înc rcare Clasa de serviciu
1 2 3
Lemn masiv, Permanent 0.60 0.80 2.00
Lemn încleiat Lung durat 0.50 0.50 1.50
Durat medie 0.20 0.25 0.75
Scurt durat 0 0 0.30
Placaj Permanent 0.80 1.00 2.50
Lung durat 0.50 0.60 1.80
Durat medie 0.25 0.30 0.90
Scurt durat 0 0 0.40
Panouri din particole; Permanent 1.50 2.25 -
Panouri OSB Lung durat 1.00 1.50 -
Durat medie 0.50 0.75 -
Scurt durat 0 0.30 -
Panouri din fibre Permanent 2.25 3.00 -
(panouri dure) Lung durat 1.50 2.00 -
Durat medie 0.75 1.00 -
Scurt durat 0 0.40 -
Panouri din fibre Permanent 1.50 - -
(panouri medii) Lung durat 1.00 - -
61
Durat medie 0.50 - -
Scurt durat 0 - -
Este recomandabil ca atunci când combina ia de înc rcare este compus din ac iuni cu durat
diferit s se calculeze separat contribu ia fiec rei ac iuni la deforma ia total utilizând coeficien ii din
tabelul 3.9.
Exist posibilitatea calculului deforma iei finale, atunci se consider o rela ie linear între
efectul ac iunilor şi deforma ii, cu o rela ie de forma:
ufin = uinst,G ( 1 + kdef ) + uinst,Q1(1+ Ψ 2,1.kdef ) + ∑ uinst,Qi (Ψ0,i+ Ψ2,i .kdef ) (3.39)
unde:
uinst,G , uinst,Q – sunt deforma iile instantanee sub ac iunea înc rc rilor permanente respectiv
variabile;
Tabelul 3.10
Valorile coeficientului k def / 38 /
Material Clasa de serviciu
1 2 3
Lemn masiv, Lemn încleiat 0.60 0.80 2.00
Placaj 0.80 1.00 2.50
Panouri din particole; Panouri OSB 1.50 2.25 -
Panouri dure din fibre 2.25 3.00 -
Panouri semidure din fibre 1.5 - -
În cazurile când o structur este alc tuit din elemente având caracteristici de deforma ie în timp
diferite se poate calcula s geata final utilizând un modul de deforma ie modificat care se ob in prin
împ r irea modului fiec rui element cu valorile 1+ k def .
Valorile deforma iilor nete finale unet luând în considerare contras ge ile (u0), dac este cazul ,
deforma ia datorit ac iunilor permanente (u1) şi datorit ac iunilor variabile (u2) se limiteaz la valori
admisibile func ie de destina ie.
Valorile limit ale s ge ilor, func ie de tipul structurii, date în NP-005/03, sunt date în tabelul
3.11 iar valori limit ale deplas rilor laterale la elemente verticale în tabelul 1.10.
Tabelul 3.11
Valorile limit ale s ge ilor pentru deforma ii verticale /38 /
Tipul structurii Tipul s ge ii
u net,fin U 2,inst u 0,max
Terase necirculabile l / 200 l / 250 l / 300
Terase accesibile pentru public l / 250 l / 300 l / 300
Planşee curente l / 250 l / 300 l / 400
Planşee şi terase cu pere i fragili sau rigizi l / 250 l / 350 l / 500
Situa ii când u net,fin poate influen a negativ l / 250 - -
aspectul construc iei
Tabelul 3.12
Valorile limit ale s ge ilor pentru deforma ii orizontale /38 /
Tipul structurii Ac iunea vântului Alte ac iuni
u 2,inst u net,fin
Cadre f r pod rulant h /150 h /150
Alte construc ii cu un nivel h /250 h /300
Construc ii cu mai multe nivele :
- între etaje
construc ii pentru locuin e h /420 h /300
alte construc ii h /250 h /300
62
- pentru toat structura h /420 h /500
Norma EUROCODE 5 recomand valori maxime admisibile pentru deforma ii instantanee

din înc rc rile variabile (u2,inst), pentru deforma iile finale datorit înc rc rilor variabile (u2,fin) şi
pentru deforma iile nete finale, luând în considerare şi contras geata ( unet = u1 + u2 - u0).
Astfel sunt recomandate valorile:
- pentru deforma ii instantanee
u2,inst ≤ l/300 la grinzi şi l/150 la console.
- pentru deforma ii finale
u2,fin ≤ l/200 la grinzi şi l/100 la console;
unet, fin ≤ l/200 la grinzi şi l/100 la console.
6.3. Calculul elementelor din lemn curbe şi a elementelor cu moment de iner ie

variabil, solicitate la încovoiere, conform normei EUROCODE 5
Elementele din lemn din scânduri încleiate pot fi realizate longitudinal cu sec iune constant
dar în cele mai multe cazuri ele sunt realizate curbe şi /sau cu moment de iner ie variabil. Aceast
realizare este determinat de multe ori din condi ii arhitecturale dar ea poate fi impus şi din condi ii
structurale. Formele cele mai des întâlnite sunt cele prezentate în figura 1.5. Grinzile cu o singur
pant se realizeaz cu o pant de 1/40 …1/10 ( α ≈ 50 ), cu în l imea maxim mai mic de l/20 şi
în l imea la cap t mai mic de l/30 iar grinzile cu dou pante au în l imea maxim la mijloc l/20
Modul de realizare a acestor grinzi face ca la solicitarea de încovoiere s apar câteva aspecte
specifice , cum ar fi cele prezentate in continuare.
La grinzile cu moment de iner ie variabil distribu ia eforturilor pe în l imea sec iunii nu este
linear şi de aceea la calculul lor nu se mai poate aplica teoria grinzilor ci trebuie avut în vedere
teoria pl cilor anizotrope.
Eforturile în fibrele extreme la grinzi cu extradosul drept şi partea superioar variabil ,

sub un unghi mai mic de 10˚ (fig.3.10.a), se pot determina prin teoria grinzilor, cu modificare
func ie de panta fibrelor superioare, cu rela iile:
m,o,d = ( 1 + 4 tg2α ) 6Md / bh2 (3.40)

m,α,d = ( 1 - 4 tg α) 6Md / bh
2 2
(3.41)
unde:
- efortul de întindere în fibra inferioar ;
m,o,d
- efortul de compresiune în fibra superioar ;
m,α,d
Md - momentul încovoietor din sec iunea considerat .
Pentru o grind înc rcat cu o sarcin uniform distribuit ( q ) efortul maxim de calcul din
încovoiere are valoarea :
m,d = 0.75 q l2 / b hap hs (3.41b)

Sec iunea critic de calcul este la o distan x de reazem, distan care pentru o sarcin
uniform distribuit , la o grind cu o singur pant , se poate determina cu rela ia:
x = l / ( 1+hap / hs ) (3.42)
unde:
l; ha,p; hs - caracteristicile grinzii (deschiderea, în l imea maxim şi în l imea minim - fig.
3.10).
Pentru grinzi cu dou pante simetrice sec iunea critic este la distan a:
x = 0.5 l hs / hap (3.43)
În fibrele extreme eforturile trebuie s îndeplineasc condi ia :
m,α,d ≤ fm,α,d (3.44)
63
Valorile rezisten elor de calcul (fm,α,d ) se determin :
- pentru eforturile de compresiune paralel cu fibrele
f m,α,d = f m,d / [( fm,d / fc,90,d ) sin2α + cos2α ] (3.45a)
- pentru eforturile de întindere paralel cu fibrele
f m,α,d = f m,d / [( fm,d / ft,90,d ) sin2α + cos2α ] (3.45b)
La grinzile cu dubl pant şi grinzile curbe distribu ia eforturilor pe sec iune este de asemenea
nelinear şi hiperbolic cu valori maxime în fibra inferioar . Pe zonele de curbur se dezvolt şi
eforturi de întindere perpendiculare pe fibre.
Pentru o sarcin uniform distribuit (q ), în sec iune critic ( x = 0.5 l hs / hap ) efortul maxim
din încovoiere se determin cu rela ia:
m,d = 0.75 q l2 / [b hs ( 2hap – hs ) ] (3.46a)

Eforturile maxime din încovoiere pot fi calculate aproximativ prin modelarea raportului M/W
printr-un factor de form kl >1, cu rela ia:
m,d = kl ( 6 Map,d / b h2ap ) (3.46b)

Factorul de form ( kl ) depinde de în l imea maxim a sec iunii transversale (hap) şi de raza de
curbur a fibrei medii (fig.3.10.c) şi are valoarea:
kl = k1+k2 (hap/r) + k3 ( hap/r)2 + k4 (hap/r)3 (3.47)
cu:
k1 = 1+1,4 tg.α +5,4 tg2 α (3.48a)
k2 = 0,35 – 8 tg α (3.48b)
k3 = 0,6 + 8,3 tg α – 7,8 tg2 α (3.48c)
k4 = 6 tg2 α (3.48d)
La grinzile curbe cu sec iune constant α = 0.
Valorile lui kl din rela ia 3.47 pot fi ob inute şi cu ajutorul graficilor din fig. 3.11a.
Eforturile de întindere perpendiculare pe fibre se pot calcula, în zona central , prin
modificarea raportului M/W printr-un factor de forma kp (kp< 0), folosind rela ia:
t,90,d = kp 6 Map,d / b hap2 (3.49)

kl k kp k
σ ap= k 6M t,90, d = k σ = k 6M
6M ap
α=25 m,d = k l
6M
2 bh p 2 bh
bh ap bh ap
2,5 0,15
α=20 α=25
2,0 0,10
α=20
α=15
α=15
0,05 α=10
α=10
1,5
α=5 α=5
α=0 α=0
1,0 0,00
0 0,1 0,2 0,2 0,4 0,5 0 0,1 0,2 0,2 0,4 0,5
h /r h /r
hap/r hap/r
Factorii flkşil şi
unghiuri α
Fig. 4.11a
Fig. 3.11a- –Factorii kp k p pentru
pentru diferite
diferite raze
raze de de curbur
curbur r r
şi diferite
şi diferite
unghiuri
64
Factorul de forma kp depinde de aceeaşi parametri ca şi factorul kl şi se determina cu rela ia:
kp = k5 + k6 (hap/r) + k7(hap/r)2 (3.50a)
cu:
k5 = 0,2 tg α (3.50b)
k6 = 0,25 – 1,5 tg α + 2,6 tg2 α (3.50c)
k7 = 2,1 tg α - 4 tg2 α (3.50d)
Valorile coeficientului kp pot fi determinate şi folosind graficele din fig.3.11.a.
La grinzile din scânduri încleiate pe lâng eforturile provenite din încovoiere trebuie s se ia în
considerare încovoierea scândurilor în timpul fabric rii elementelor. Aceste eforturi trebuiesc luate în
considerare prin reducerea rezisten ei de calcul a elementului cu un coeficient de curbur kr.
Coeficientul de curbur kr are valorile:
- 1.0 , pentru rin /t ≥240 (3.51a)
- 0,76 +0,001 rin /t , pentru rin /t <240 (3.51b)
unde:
t - grosimea scândurilor;
rin – raza interioar a grinzii.
Pentru grinzile cu dubl pant , curbe şi cu intradosul curb condi iile de verificare sunt:
m,d ≤ kr fm,d (3.52a)
t,90,d ≤ kdis ( V0 /V)0,2 . f t,90,d (3.52b)

unde:
m,d – efortul din încovoiere, determinat cu rela ia 4.67;
t,90,d – efortul de întindere perpendicular pe fibre, determinat cu rela ia 3.39;
kr - coeficient de curbur (rel. 3.51) ;
fm,d – rezisten a de calcul la încovoiere determinat cu rela ia (3.1);
f t,90,d – rezisten a de calcul la întindere perpendicular pe fibre;
kdist – coeficient de distribu ie a eforturilor pe sec iune func ie de tipul grinzii (tab. 3.10 );
Vo/V – raportul dintre valorile de referin (Vo = 0,01m3) şi volumul zonei solicitate real, care
introduce efectul volumului solicitat asupra rezisten ei la întindere perpendicular pe fibre.
Valoarea maxim a lui V este 2/3 din volumul total a grinzi (Vb).
Valorile coeficientului Kdist şi a volumului V pentru diferite tipuri de grinzi sunt date în tabelul
3.10
Tabelul 3.10
Valorile factorului k dis şi a volumului V / 38 /
Tipul grinzii k dis Volumul V
Grinzi curbe cu sec iune constant 1.4 π b (h2ap + 2 rin h ap )/180 ≤ 2 Vb /3
Grinzi cu dubl pant 1.4 b h2ap [1-( tg α ) /4 ] ≤ 2 Vb /3
Grinzi cu intrados curb 1.7 b[(rin+ h ap)2 sin α cos α - r2inπ α/180] ≤ 2 Vb /3
S geata maxim (u m ) se poate calcula, pentru grinzi cu o pant şi dou pante, pornind de la
s geata maxim ( u 0 ) pentru o grind cu în l ime constant (hs + h ap ) /2, cu rela ia:
u m = ku u 0 (3.53)
unde:
ku - coeficient care depinde de raportul h ap / h s şi se determin din fig. 3.11 b
65
ku
1,2
(a)
1,1
1,0
0,9
0,8
(b)
0,7
1,0 1,5 2,0 2,5 hap
hs
h ap h ap
hs hs
a) b)
Fig. Fig.
3.11b4.11.b - Valoarea
– Valoarea coeficientului
coeficientului k u pentru
ku pentru determinarea
determinarea s gesiige ii
maxime pentrumaximegrinzi cupentru
o pantgrinzi
(a), cu
respectiv
o pant (a) , respectiv (b)
cu dou pante cu dou
pante (b) .
6.4. Calculul elementelor din lemn solicitate la încovoiere oblic , conforn EUROCODE 5
Verificarea sec iunii supuse la încovoiere oblic se face prin satisfacerea urm toarelor condi ii
:
km ( m,x,d / fm,d ) + m,y,d / fm,d ≤ 1,0 (3.54)
m,x,d / fm,d + km ( m,y,d / fm,d ) ≤ 1,0 (3.55)

unde:
m,x,d ; m,y,d - eforturi unitare de calcul din momentele Mx şi My pentru Wx şi Wy ;
fm,d - rezisten a de clacul la încovoiere determinat cu rela ia 3.1;
km – factor de combinare a rezisten elor la încovoiere care ia în considerare efectul încovoierii
biaxiale.
Coeficientul km are valorile 0,7 pentru sec iuni rectangulare şi 1,0 pentru alte sec iuni
transversale.
7. CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SEC IUNE SIMPL SOLICITATE

LA FOR E AXIALE ŞI ÎNCOVOIERE (COMPRESIUNE SAU ÎNTINDERE
EXCENTRIC )
Solicitarea de întindere excentric sau compresiune excentric apare în urm toarele situa ii:
- la bare înc rcate cu for e axiale combinate cu for e transversale (barele t lpilor grinzilor cu
z brele înc rcate cu for e între noduri, stâlpi care preiau înc rc ri din vânt, tiran i cu elemente
suspendate, etc.)
- la înc rc ri axiale excentrice, pondere datorit îmbin rilor ;
- la bare având curburi ini iale;
- la bare solicitate axial dar având sl biri nesimetrice.
Calculul barelor solicitate excentric se face în sec iunea cu moment maxim (Mmax, Wef ) şi în sec iunea
cu rigiditatea minim (Mef, Wmin ).
66
7.1. Calculul elementelor din lemn solicitate la compresiune cu încovoiere, conform normei
EUROCODE 5
Norma EUROCOD 5 d condi iile generale de verificare func ie de coeficien ii de zvelte e şi

pentru cazul încovoierii pe dou direc ii. Astfel pentru elemente la care zvelte ea dup cele dou
direc ii (determinat cu rela ia 3.22). este mai mic sau egal cu 0,5 trebuie satisf cute condi iile:
( c,o,d / f c,0,d ) 2 + m,x,d / f m,x,d + km m,y,d / f m,y,d ≤ 1 (3.56.a)
( c,o,d / f c,0,d ) 2 + km m,x,d / f m,x,d + m,y,d / f m,y,d ≤ 1 (3.56.b)

unde :
c,0,d - este efortul unitar de compresiune determinat cu rela ia 3.19;
m,x,d ; m,y,d – efortul unitar de calcul la încovoiere dup axa x respectiv y;
fc,o,d – rezisten a de calcul la compresiune paralel cu fibrele determinat cu rela ia 4.10;
fm,x,d = fm,y,d – rezisten ele de calcul la încovoiere paralel cu fibrele determinate cu rela ia 3.1;
km – coeficient care ine cont de forma sec iunii cu valoarea 0,7 pentru sec iunii rectangulare şi
1,0 pentru alte sec iuni.
Pentru cazurile când nu este respectat condi iile anterioare cu privire la zvelte e în calcul
trebuie luat în considerare fenomenul de flambaj iar rela iile de verificare sunt:
c,o,d / kc,x f c,0,d + m,x,d / f m,x,d + km m,y,d / f m,y,d ≤ 1 (3.57a)
c,o,d / kc,yf c,0,d + km m,x,d / f m,x,d + m,y,d / f m,y,d ≤ 1 (3.47b)

unde:
kc,x ; kc,y – coeficien i care in cont de flambajul dup axa x respectiv y, determina i cu rela ia
3.20, luând în considerare zvelte ile relative (λrel ) determinate cu rela ia 3.22, dup cele dou axe.
În cazul încovoierii pe o singur direc ie calculul se face cu rela iile 3.56 în care al treilea
termen este 0.
7.2. Calculul elementelor din lemn, solicitate la întindere cu încovoiere, conform

normei EUROCODE 5
Norma EUROCOD impune satisfacerea urm toarelor condi ii la întindere cu încovoiere dup dou
axe:
t,o,d / f t,0,d + m,x,d / f m,x,d + km m,y,d / f m,y,d ≤ 1 (3.58a)
t,o,d / f t,0,d + km m,x,d / f m,x,d + m,y,d / f m,y,d ≤ 1 (3.58b)

unde:
t,0,d – efortul unitar de întindere determinat cu rela ia 3.4;
m,x,d, m,y,d – eforturi unitare din încovoiere dup axa x respectiv y;
ft,0,d – rezisten a de calcul la întindere paralel cu fibrele determinat cu rela ia 3.1;
fm,x,d = fm,y,d – rezisten ele de calcul la încovoiere dup axa x şi y.
km – coeficient care ine cont de forma sec iunii şi are valoarea 0.7 la sec iuni rectangulare şi
1,0 la celelalte sec iuni.
7.3. Calculul elementelor din lemn solicitate la forfecare şi întindere sau

compresiune perpendicular pe fibre
Normele româneşti nu fac nici o precizare privind calculul elementelor la solicitarea
combinat între forfecare şi întindere sau compresiune perpendicular pe fibre.
EUROCODE 5 impune satisfacerea urm toarelor condi ii:
- pentru forfecare combinat cu întindere
( d / fv,d ) 2 + ( kvol t,90,d / ft,90,d ) 2 ≤ 1 (3.59a)
- pentru forfecare combinat cu compresiune
67
d / fυ,d - 0,25 ( c,90,d / fc,90,d) ≤ 1 (3.59b)
c,90,d / fc,90,d ≤ 1 (3.59c)
unde:
d; t,90,d, , c,90,d – eforturile unitare de t iere, întindere perpendicular respectiv compresiune
pe fibre provenite din ac iunile exterioare;
fv,d ; ft,90,d , fc,90,d – rezisten ele de calcul la forfecare, întindere respectiv compresiune
perpendicular pe fibre;
kvol – coeficient cu valoarea 1, la lemn masiv şi (V/Vo)0,2 , pentru elemente din lemn încleiat .
68
CAP. IV. ÎMBIN RI LA CONSTRUC IILE DIN LEMN
În realizarea construc iilor în general şi a construc iilor din lemn în special exist o mul ime de
factori care condi ioneaz concep ia lucr rii dintre care se pot aminti: configura ia structurii, alegerea
sistemului de rezisten , dimensiunile elementelor componente şi uşurin a de punere în oper . În cazul
structurilor de rezisten din lemn conceperea şi realizarea îmbin rilor dintre elemente constituie un
element deosebit de important pentru comportarea în exploatare şi durabilitatea construc iei.
Îmbin rile elementelor din lemn apar necesare, în primul rând, datorit formelor şi
dimensiunilor în care se livreaz în mod obişnuit materialul lemnos cu ajutorul c ruia nu se pot realiza
întotdeauna deschiderile necesare sau sec iunile impuse de solicit rile din elemente. Pe de alt parte la
execu ia construc iilor din lemn se iveşte în mod curent necesitatea de a îmbina între ele dou sau mai
multe pese care converg în acelaşi punct formând noduri.
Exist la ora actual multiple sisteme de îmbin ri, adoptate la particularit ile lemnului
realizate de c tre constructori şi proiectan i în decursul timpurilor având în urm toarele roluri:
- realizarea unor sec iuni compuse, când sortimentul de lemn este insuficient pentru ca
sec iunea simpl s preia solicit rile ( îmbin ri de solidarizare);
- prelungirea elementelor de lemn, pentru realizarea lungimilor necesare (îmbin ri de
prelungire);
- realizarea transmiterii eforturilor între elementele de lemn când acestea fac un unghi între
ele (îmbin ri în noduri sau la intersec ii).
Îmbin rile sunt realizate în principal pentru a asigura transferul solicit rilor produse de
ac iunile exterioare între elemente.
Pentru o structur dat , selectarea unui anumit tip de îmbinare nu rezult numai din condi iile de
solicitare şi de rezisten ci şi din alte condi ii cum ar fi: aspectele arhitecturale, procedeele de fabrica ie
şi execu ie preferate, costul structurii, etc.
Este astfel practic imposibil de a se specifica un ansamblu de reguli care s permit stabilirea
celui mai bun sistem pentru un anumit tip de îmbinare.
Totuşi la alegerea tipului de îmbinare trebuie s se in cont de câteva condi ii dintre care cele
mai importante sunt :
-sl birea minim posibil a pieselor îmbinate şi în consecin p strarea capacit ii portante a
acestora;
- men inerea axialit ii eforturilor din bare şi evitarea excentricit ilor care s duc la schimbarea
st rii de solicitare şi la necesitatea m ririi sec iunii barelor îmbinate;
-asigurarea repartiz rii uniforme a eforturilor pe barele componente ale elementelor compuse
şi evitarea suprasolicit rii unor elemente ;
-uniformizarea eforturilor între leg turi şi evitarea distrugeri succesive a lor prin folosirea la
îmbinare a unui singur tip de leg turi şi având aceleaşi caracteristici;
-frac ionarea elementelor de transmitere a eforturilor , asigurându-se un num r mai mare de
sec iuni de lucru şi prin urmare evitarea efectelor negative a unor eventuale defecte ale lemnului;
-evitarea efectelor defavorabile ale contrac iei şi umfl rii precum şi a fenomenelor de
biodegradare ( prin stagnarea apei, aerisire insuficient , etc.);
-corelarea tipului de îmbinare cu produsul şi materialul lemnos folosit (lemn rotund, lemn
ecarisat sub form de grinzi, dulapi sau scândur , etc.) şi a mediului de folosire (interior, exterior,
etc.);
-alegerea tipurilor de îmbinare care se preteaz la o execu ie mecanizat , uşor de montat şi
între inut, care permit controlul tehnic pe parcursul execu iei şi în exploatare.
1. CLASIFICAREA ÎMBIN RILOR
Posibilit ile multiple de realizare a îmbin rilor impun o gam mare de parametri care pot fi
lua i în considerare la clasificarea lor. Totuşi o grupare a acestor parametri arat ca principale criterii
de clasificare urm toarele:
69
- rolul pe care îl au în construc ie;
- mijloacele de îmbinare şi natura solicit rilor la care sunt supuse;
- deforma iile ini iale şi în timp care se produc în îmbinare;
- modul de execu ie.
Dup rolul pe care îl au, îmbin rile se pot clasifica în:
- îmbin ri de prelungire, folosite în zone cu eforturi de compresiune sau întindere şi care pot
transmite eforturi de care trebuie s se in seama (îmbin ri în zone întinse) sau pot avea rolul de
asigurare a stabilit ii relative a elementelor (îmbin ri de prelungire a barelor comprimate), eforturile
pe care le transmit fiind mici şi în general nu se ine seama de ele în calcul;
- îmbin ri de solidarizare (de rezisten ), dimensionate pe baz de calcul la eforturile pe
care le transmit, care au ca principal scop m rirea dimensiunilor sec iunilor transversale ale
elementelor;
- îmbin ri în noduri, între elemente care fac un unghi α între ele, asigurând transmiterea
eforturilor între elemente.
Dup mijloacele de îmbinare şi natura solicit rilor la care sunt supuse, atât îmbin rile cât şi
elementele îmbinate, exist :
- îmbin ri prin chertare, frontal sau lateral , solicitate la strivire şi forfecare, şi care asigur
transmiterea eforturilor de la o pies la alta, direct pe suprafa a de contact dintre cele dou elemente;
-îmbin ri cu pene rigide (prismatice, inelare netede, inelare cu din i sau cu gheare) solicitate
la strivire şi forfecare;
- îmbin ri cu pene lamelare flexibile (din o el, mase plastice, lemn,) solicitate în principal la
încovoiere iar piesele îmbinate la strivire;
- îmbin ri cu tije cilindrice (dornuri, cuie, buloane, şuruburi, etc.) solicitate la încovoiere iar
piesele îmbinate la strivire;
- îmbin ri cu piese metalice (tiran i, juguri, elemente de reazem, articula ii, etc.) care preiau
diferite solicit ri sau asigur leg turile de siguran ;
- îmbin ri folosind cuie sau şuruburi pentru lemn, solicitate la smulgere;
- îmbin ri încleiate, care lucreaz , în principal la forfecare.
Dup deforma iile ini iale şi în timp îmbin rile pot fi:
- îmbin ri prin p suire, f r piese de leg tur , cu deforma ii ini iale mari (pân la realizarea
unui contact direct între suprafe ele pieselor) şi creştere mic în timp, care transmit eforturile direct
prin suprafa a de contact între elemente;
- îmbin ri nep suite (cuie, buloane, pl cu e metalice, etc.), cu deforma ii ini iale mici dar
care cresc mult în timp.
Dup modul de execu ie îmbin rile pot fi demontabile sau nedemontabile, cu execu ie pe
şantier sau în unit i specializate.
Norma EUROCODE 5 defineşte urm toarele tipuri de îmbin ri:
Tipul A - îmbin ri prin contact lemn pe lemn, îmbin ri numite ,, tradi ionale”;
Tipul B - îmbin ri cu elemente de leg tur sub form de tije (cuie, şuruburi, buloane, dornuri),
elemente de asamblare (inele, crampoane) şi conectori cu din i, denumite de multe ori îmbin ri
,,mecanice”;
Tipul C – îmbin ri încleiate.
În practic pot fi folosite şi îmbin ri combinate de tipul A şi B.
Îmbin rile ,,tradi ionale” cuprind o multitudine de forme dintre care cele mai des întâlnite sunt
cele prin chertare, cu piesele de îmbinare aşezate în prelungire, dispuse perpendicular sau sub un
anumit unghi α .
Îmbin rile ,,mecanice” sunt realizate sub un num r mare de tipuri func ie de elementele de
îmbinare folosite sau de sistemul de îmbinare. Func ie de modul cum transmit eforturile între piesele
îmbinate elementele de îmbinare pot fi împ r ite în dou grupe şi anume:
- elemente sub form de tije cilindrice (cuie, dornuri, buloane, şuruburi, etc) la care
comportarea la încovoiere condi ioneaz transmiterea eforturilor iar cedarea îmbin ri se poate realiza
prin strivire local , forfecarea lemnului sau formarea unor articula ii plastice;
- elemente metalice (pene inelare, crampoane, conectori metalici, etc) care transfer transfer
eforturile de la o pies la alta prin antrenarea capacit ii portante a lemnului de pe o zon situat , în
general, la suprafa a elementelor.
70
În ultimul timp s-a dezvoltat un nou tip de îmbinare mecanic folosind tije încleiate.
2. CALCULUL ŞI ALC TUIREA ÎMBIN RILOR EXECUTATE PRIN

CHERTARE ( ÎMBIN RI TRADI IONALE )
La îmbin rile prin chertare transferul eforturilor de la o pies la alta se produce prin contactul
direct pe suprafa a de asamblare.
Piesele îmbinate prin chertare sunt men inute în pozi ia corect de îmbinare prin elemente de
prindere (buloane, cuie, scoabe, eclise laterale, etc.). În calculul îmbin rii nu se ine seama de eforturile care
ar putea fi preluate de elementele de prindere dar trebuie s se in seama de sl birile de sec iune produse
de aceste elemente.
2.1 Îmbin ri prin chertare la piese dispuse în prelungire
Aceste îmbin ri se realizeaz între dou piese din lemn situate în acelaşi plan, chertate
simetric şi se folosesc la elemente solicitate la compresiune ( fig. 4.1).
Eforturile de compresiune sunt transferate prin suprafa a de contact (Ac). Elementele suplimentare
folosite la îmbinare (eclise, buloane, scoabe, zban uri, etc.) nu preiau eforturi sau preiau eforturile reduse de
întindere, atunci când îmbinarea este supus şi la momente încovoietoare situa ie în care elementele se
dimensioneaz la aceste eforturi.
Verificarea îmbin rii const într-un calcul asem n tor cu verificarea elementelor comprimate
paralel cu fibrele dar în mod curent capacitatea portant este satisf cut deoarece Rstrc = Rcc.
2.2 Îmbin ri prin chertare la piese dispuse perpendicular
Îmbin rile prin chertare la piese dispuse perpendicular se folosesc la rezemarea grinzilor pe
stâlpi (fig.4.2. a,b,c), a stâlpilor şi popilor pe t lpi de reazem sau grinzi (fig.4.2.e,g,h), a grinzilor pe
alte grinzi (fig.4.2.j) precum şi la rezemarea subgrinzilor de la nodurile fermelor cu z brele pe
cosoroabe (fig.4.2.f). Stabilitatea îmbin rii la deplas ri laterale se asigur cu cepuri (fig.4.2.a,c,i),
scoabe (fig.4.2.b), piese metalice (fig.4.2.g,h) sau prin modul de realizare a chert rii (fig.4.2.i).
La grinzile rotunde care se reazem pe stâlpi chertarea de rezemare trebuie s fie realizat cu
teşitur (fig.4.2c).
Transmiterea eforturilor pe suprafa a de contact dintre cele dou elemente se face prin
compresiune perpendicular pe fibre (strivire) la grind , talp , subgrind , etc. şi în lungul fibrelor la
stâlpi şi popi.
Capacitatea portant a îmbin rilor la elementele amplasate perpendicular este dat de rela ia:
Qr i = R cc L . Ac . mT,c . mr (4.1 )
unde:
RcLc – rezisten a de calcul la compresiune perpendicular pe fibre;
Ac - aria de contact între cele dou elemente (aria reazemului); în cazul îmbin rilor cu cep la
calculul ariei de contact se va sc dea aria cepului;
mT,c – coeficient care ine seama de tratarea lemnului;
mr - coeficient de reazem, cu valoarea curent de 1,6.
Dac Qr i < Qef, pentru a nu m ri dimensiunile elementului vertical se pot adopta urm toarele
solu ii:
- elementul de desc rcare (talpa) se poate realiza din lemn de rezisten mare
(lemn de foioase);
- m rirea ariei de contact prin dispunerea unor sabo i sau a unor cutii metalice.
71
Sabo ii se fixeaz împotriva deplas rilor laterale, prin buloane dispuse în g uri realizate cu
sec iune oval astfel încât transmiterea efortului s se fac pe suprafa a de strivire şi nu prin buloane.
În anumite cazuri pot ap rea în practic îmbin ri, având piesele dispuse perpendicular (
îmbin ri între grinzi şi pere i, între grinzi şi stâlpi şi între grinzi) care se realizeaz prin chertarea unei
piese la cap t sub form de lamb şi cu un uluc la cealalt pies .
2
1
4
Ac Ac
a) b)
(0,10-0,15)h d/2
Ac
3
(2,0 - 2,5) h
6 6
2d
Ac
Ac Ac 5
h d
b) c) d)
Fig.Fig.
5.14.1
- Îmbinãri deprelungire
– Îmbin ri de prelungire realizate
realizate prin chertare
prin chertare
a) - solidarizate cu scoabe ; b) - solidarizate cu eclise ; c) - solidarizate
a) – solidarizate cu scoabe; b) – solidarizate cu eclise; c) – solidarizate cu
cu buloane;
buloane ; d) - solidarizate cu zban uri .
d) – solidarizate cu zban uri.
1- scoabe ; 2 - eclise metalice ; 3 - eclise de lemn ; 4 - cuie ; 5 - zban uri ;
1 – scoabe; 2 – eclise
6 - buloane .
metalice; 3 – eclise de lemn; 4 – cuie; 5 – zban uri; 6 - buloane
72
5...10mm
h 5...10mm
1 1 1 1
hc =
a
d1
hc
ht
h
h
h1 4) c
a = ( 1/3 ...1/ c e
3 b = ( 1/4...1/3) h
3
4
a) 2 2 2
15...20mm
c 2 c d
h1
h+h≤d1 / 2
^ b)
b
b
h
a 3 d h + h d /2
2 a = ( 1/4...1/3) c
Achr = c x h - a x b 4 4 Achr = e - a x b b = ( 1/3...1/4) d
1 c e
5
c)
8
12
e) 9
d) 2
10
2 2
6a a 6 7 7 13
g) 5 h) 5 11
f)
2
3 1 1
5
2 5 (1) j) 1
1
3 i)
5 (1)
Fig.
Fig. 4.2 -– Îmbin
5.2 Îmbin ri prin chertare
ri prin la piese dispuse
chertare perpendicular
la piese dispuse perpendicular
a) – stâlp-grind cu cep; b) – stâlp-grind cu scoabe; c) – stâlp-grind
a) - stâlp-grind cu cep ; b) - stâlp-grind cu scoabe ; c) - stâlp-grind
cu cep lemn rotund; d) – stâlp-grind lemn rotund chertat; e) – stâlp-talp
cuscoabe;
cu cep lemn rotund
f) – nod ; d)
reazem - stâlp-grind
ferm cu z brele; g)lemn rotund cu
– stâlp-talp sabo i;; e) - stâlp-talp
chertat
cu scoabe ; f) - nod reazem ferm cu z brele ; g)
h) – stâlp-talp cu cutie; i) – stâlp-talp cu cep; j) – grind -grind . - stâlp-talp cu sabo i ;
h) - stâlp-talp cu cutie ; i) - stâlp-talp cu cep ; j)
1 – grind ; 2 – stâlp; 3 – cep; 4 – scoabe; 5 – talp ; 6 – sabo i; 7 – cutie; - grind -grind .
81– -talp
grind ; 2 - stâlp
superioar ferm; ;39 -–cep
talp ; inferioar
4 - scoabe ; 5 ;-10
ferm talp ; 6 - sabo
– subgrind ; i ; 7 - cutie ;
8 –- cosoroab
11 talp superioar ferm
; 12 – bulon; ; 9 - talp inferioar ferm ; 10 - subgrind ;
13 - cuie
11 - cosoroabã ; 12 - bulon ; 13. - cuie .
Tradi ional exist îmbin ri cu lamb central , atunci când piesele care se îmbin au în l ime
egal sau lamb aşezat la partea de jos a piesei, la îmbinarea pieselor de în l imi diferite (fig.4.3). La
grinzi ulucul se realizeaz în axa elementului sau în zona comprimat iar la calcul se ine seama de
sl birea sec iunii.
Lamba are o lungime de 40…60 mm iar în l imea he poate fi egal cu în l imea elementului.
Pentru aceast situa ie normele EUROCODE 5 impun verificarea capacit ii portante la
compresiune perpendicular pe fibre şi a capacit ii portante la forfecare perpendicular pe fibre.
73
h he h
Vd
40..60 mm
b
a)
h h
e he
Vd b
40..60 mm b)
Fig. 5.3de- Modul

Fig. 4.3 – Modul dearealizare
realizare chert riialachert lamb rişicu
îmbinriirilacuîmbin uluc
a) – lamb şi uluc; b) – lamb inferioar
lambcentral
a) - lamb central ; b) - lamb inferioar .
Verificarea la compresiune perpendicular pe fibre se face cu rela ia:
c,90,d = Vd / b l ≤ kc,90 . fc,90,d (4.2)

unde:
c,90,d - efortul de compresiune perpendicular pe fibre;
Vd – for a t ietoare ;
b l - aria de strivire;
fc,90,d – rezisten a de calcul la compresiune perpendicular pe fibre,
kc,90 – coeficient care ine cont de modul de rezemare; în mod curent se poate adopta valoarea
1,0.
Pentru verificarea forfec rii perpendiculare pe fibre se foloseşte rela ia:
d = 1,5 Vd / b he ≤ kv fv,d (4.3)

unde:
Vd – for a t ietoare ;
b he – aria de forfecare;
fv,d – rezisten de calcul la forfecare perpendicular pe fibre;
kv – coeficient care depinde de geometria îmbin rii şi se determin func ie de în l imea grinzi
(h), în l imea lambei (he) şi de distan a x.
Pentru lamb situat la partea inferioar a grinzi kv = 1,0 iar în cazul cu lamb central central
EUROCODE 5 impune valoarea:
1
kv = min (4.4)
5 / [√ h (√ he ( 1- he /h ) /h ) + 0.8 x √h/ he – (he /h) 2 / h]
2.3 Îmbin ri prin chertare la piese dispuse sub un unghi α
Îmbinarea prin chertare a dou piese amplasate sub un anumit unghi α asigur transmiterea
eforturilor de compresiune prin contactul pe suprafa a frontal a îmbin rii. La aceast îmbinare apar de
74
asemenea eforturi de t iere. Acest tip de îmbinare se realizeaz între talpa inferioar a grinzilor cu
z brele şi diagonale sau talpa superioar precum şi între arbaretrieri şi grinzi.
hs
hs
β/ 2
lp lp
90
2
a 30 a 30
β/
hc
hc
hi
hi
a) b)
hs/
h s hs/2
2
hs/2
h s /2
hs
lp1 lp1
90 90 90 90 a 30
a 30
hc1
hc2
hc1
hc2
hi
hi
l p2 l p2
c) d)
s
b
h
cãlcâi
α α
90
90
hc
hc
lp h
b
e) f)
Fig. 4.4 Îmbin ri prin chertare la piese amplasate sub un unghi ∝

a) şi b)
a) –şichertare frontal
b) - chertare cu prag
frontal simplu;
cu prag simpluc) ;şic)d)şi–d)
chertare frontal
- chertare frontal
b) cu cu
prag prag dublu ; e) - chertare cu prag în spate ; f) - îmbin ri cuc clcâi
dublu; e) – chertare cu prag în spate; f) – îmbin ri cu lcâi.
În func ie de m rimea solicit rilor şi de dimensiunile pieselor componente îmbin rile se pot
realiza cu chertare frontal având un prag (fig. 4.4.a,b) sau dou praguri (fig. 4.4.c,d) sau sub form de
îmbinare cu chertare cu prag în spate (fig. 4.4.e).
Este recomandat folosirea îmbin rii cu prag frontal simplu deoarece folosirea îmbin rilor cu
prag dublu şi cu prag în spate necesit o realizare foarte precis .
La grinzile cu z brele se mai pot realiza şi alte variante de îmbin ri prin chertare, între
elementele care se întâlnesc sub un anumit unghi şi anume:
- îmbin ri folosind un c lcâi, la nodurile intermediare (fig. 4.4.f);
- îmbin ri duble consolidate cu eclise la fermele având talpa superioar realizat din dou
elemente şi talpa inferioar dintr-un element.
Pentru optimizarea lucrului îmbin rii, t ierea pragurilor se realizeaz func ie de unghiul α
dintre cele dou elemente şi anume:
- pentru α < 30º t ierea se face perpendicular pe elementul comprimat;
- pentru α ≥ 30º t ierea se realizeaz dup bisectoarea unghiului exterior dintre cele dou
piese ( fig. 4.4.b,d).
Pentru îmbinarea cu prag în spate t ierea se realizeaz perpendicular pe axa longitudinal a
elementului comprimat.
În l imea pragului (adâncimea chert rii) hc, la îmbin ri cu prag simplu şi hc1 la îmbin ri cu
prag dublu trebuie s fie :
- minim 2 cm la grinzile ecarisate, respectiv minim 3 cm la grinzile din lemn rotund;
75
- maxim hi / 3 la nodurile de reazem ale grinzilor cu z brele;
- maxim hi / 4 la nodurile intermediare ale grinzilor cu z brele şi la elemente cu grosime mai
mic de 8 cm.
În l imea celui de al doilea prag hc2 trebuie s fie cel pu in hc1+ 2 cm dar maxim hi/3, respectiv
hi / 4 în condi iile de la chertarea cu prag simplu.
Lungimea real a pragurilor de forfecare (lp1 respectiv lp2 ) trebuie s fie ≥ 10 hc1 respectiv 10
hc,2 ; ≥ 2h ; ≥ 20 cm.
Normele EUROCODE 5 impun, în cazul chert rii cu prag dublu, condi ia ca adâncimea de
chertare a primului prag (hc1 ) s fie mai mic decât hc2 – 10 mm şi mai mic decât 0,8 hc2 .
La nodurile intermediare ale grinzilor cu z brele se poate adopta şi solu ia transmiterii
eforturilor din diagonalele comprimate prin intermediul unei îmbin ri cu c lcâi (fig. 4.4.f)
Îmbin rile prin chertare sunt men inute în pozi ie cu ajutorul buloanelor de prindere (fig. 4.5)
sau cu ajutorul ecliselor laterale. În trecut acest lucru se realiza şi cu ajutorul unui cep central.
Buloanele de solidarizare se amplaseaz perpendicular pe talpa superioar , atunci când α < 30º şi
perpendicular pe teşitur , când α ≥ 30º. Diametrul buloanelor rezult din calcul şi va fi minimum
12mm şi minimum 1/25 din lungimea lor.
La nodurile de cap t a grinzilor cu z brele se pot folosi subgrinzi care reazem pe centuri sau
pe cosoroabe. Centrarea nodului se recomand s fie f cut dup axa sec iunii nete a t lpi inferioare
(fig. 4.5.b).
Capacitatea portant a îmbin rii depinde de unghiul α, de adâncimea de chertare hc şi de
lungimea pragului de forfecare lp iar calculul trebuie s ia în considerare:
- capacitatea portant la strivire pe suprafa a de contact;
- capacitatea portant a pragului la forfecare;
- capacitatea portant a elementului întins în sec iunea sl bit prin chertare;
- verificarea buloanelor de solidarizare.
1 Nc
3
lp
α
90
T
hc
a a
2
4
6
5 7
c a)
3 1 Nc
lp2
lp1
α
hc1
hc2
T
h
V 2
4
6
5
7
c
b)
Fig.Fig.
5.5 5.5
- Alc tuirea
– Alc nodurilor
tuirea nodurilorde
de cap ttaagrinzilor
grinzilorcucu z brele
z brele
a)a)- –îmbinare
îmbinarecucuprag
prag simplu
simplu;; b) –b)îmbinare
- îmbinarecu prag
cu prag dublu.
dublu .
1 –1talp
- talpsuperioar
superioar; 2; 2– -talp
talp inferioar
inferioar , ;33– -bulon;
bulon 4; 4– -subgrind
subgrind ; ;
5 – cosoroab
5 - cosoroab ; 6 - cuie ;;76 -–carton
cuie; 7bitu
– carton
mat . bitumat
76
a. Capacitatea portant la strivire pe suprafa a de contact
Norma EUROCODE 5 impune verificarea la strivire cu rela ia :
c,α,d < fc,0,d / ( fc,0,d sin2 α / fc,90,d + cos2 α) (4.5b)

unde:
fc,0,d ; fc,90,d – rezisten ele de calcul la compresiune paralel cu fibrele respectiv perpendicular
pe fibre;
α – unghi cu semnifica ia unghiului din rela ia 4.5.a;
c,α,d – efortul de compresiune pe suprafa a de contact.
Când taierease face dupa bisectoarea unghiului efortul de compresiune pe suprafa a de
contact ( c,α,d) se determin :
- pentru chertare dup bisectoarea unghiului exterior dintre cele dou elemente:
c,α,d = Fd cos2( /2) / bef tr (4.5.c)

- pentru chertare perpendicular pe axa elementului înclinat
c,α,d = Fd cos / bef tr (4.5.d)

unde:
– unghiul dintre cele dou elemente (unghiul α din fig. 4.4 ) ;
Fd – for a axial de compresiune;
bef , tr - l imea respectiv adâncimea pragului de forfecare.
b. Capacitatea portant la forfecare

Conform EUROCODE 5 verificarea la forfecare se face luând în considerare condi ia:
d ≤ fv,d (4.7.b)
unde:
d = Fd cos / bef lv – efortul de forfecare dat de for a de compresiune;
fv,d – rezisten a de calcul la forfecare a lemnului;
lv - lungimea pragului de forfecare.
La îmbinarea frontal cu prag dublu, capacitatea portant a pragurilor la forfecare se stabileşte
pentru fiecare prag în parte astfel:
Fr,1 = 0,7 Rcf, II . Af, 1. mT,f / mf,1 (4.8)
Fr,2 = Rcf ,II. Af ,2 . mT,f / mf,2 (4.9)
unde:
Af ,1= b lp,1 ; Af ,2 = b lp,2 – ariile de forfecare ale celor dou praguri;
mT, f ; mf ; Rcf, II - au semnifica iile din rela ia 4.7a.
For ele efective de forfecare care ac ioneaz asupra pragurilor, cu care se compar capacitatea
portant , se stabilesc ca fiind proiec ii ale for elor de strivire pe direc ia pragurilor de forfecare şi au
valorile:
- la îmbinarea frontal cu prag simplu
Fef = Nc ef .. cos α (4.10)
- la îmbinarea frontal cu prag dublu
Fef 1 = Nc ef 1 . cos α (4.11.a)
F ef 2 = Nc ef 2 . cos α (4.11.b)
unde:
Nc ef – solicitarea de calcul care ac ioneaz perpendicular pe prag;
Nc ef, 1 = Nc,ef . As 1 / ( As 1 + As 2 ) - solicitarea de calcul aferent primului prag;
α - unghiul dintre cele dou elemente îmbinate;
As 1 , As 2 – aria de strivire a primului, respectiv al celui de-al doilea prag.
c. Verificarea buloanelor de solidarizare se face cu rela ia:
77
Nef bulon ≤ nb Ncap bulon (4.12)
unde :
Nef bulon = Nc tg (60˚ - α ) – este efortul axial din bulonul de solidarizare;
Ncap bulon = Anet. Ro t. m0 - este capacitatea portant a bulonului de solidarizare;
Anet – aria net a bulonului în sec iunea filetat ;
Ro,t – rezisten a de calcul a o elului la întindere (STAS 10108 – 94);
m0 = 0,6 – coeficient de lucru a bulonului în îmbinare;
nb – num rul de buloane.
În situa ia unui nod marginal (fig.4.2f), când desc rcarea t lpii se face pe o pies de reazem
din lemn (cosoroab ) prin intermediul unei subgrinzi, se determin :
- rezisten a la strivire pe suprafa a de contact ;
- num rul de cuie necesare prinderii subgrinzi de talp ..
Verificarea la strivire se face cu rela ia:
Vef ≤ Qr (4.13)
unde:
Vef – reac iunea vertical în îmbinare;
Qr – capacitatea la strivire perpendicular pe fibre.
Num rul de cuie se determin cu rela ia:
n = L / 1,2 La (4.14)
unde:
L = Nef bulon sin α - componenta orizontal a efortului din bulonul de solidarizare;
La – capacitatea portant minim a unei tije.
78
CAP.V PROTEC IA ŞI CONSOLIDAREA ELEMENTELOR DIN
LEMN
1. AGEN I DE DEGRADARE A LEMNULUI
Existen a construc iilor din lemn, uneori cu vechimi de sute de ani, ar t c deşi lemnul este
un produs natural în condi ii optime de exploatare poate dura o perioad foarte lung de timp f r
degrad ri notabile.
Pentru a identifica m surile preventive şi curative în vederea înl tur rii riscurilor în activitatea
de proiectare ini ial sau pentru reabilitarea structurilor din lemn un rol important revine evalu rii
factorilor care pot produce respectiv au produs degrad ri (totale sau par iale) cu efecte asupra
structurii. Exist o gam larg de ac iuni şi factori, lega i în principal de condi iile de exploatare dar şi
ap ru i suplimentar în via a construc iilor, care influen eaz durabilitatea lemnului şi degradarea sa.
Viteza de producere a degrad rilor şi implicit durabilitatea lemnului pot fi controlate prin
concep ia elementelor şi modul de folosire a lemnului, existând în acest sens mai multe direc ii
principale în care trebuie s se ac ioneze şi anume:
- concepera şi studiul detaliilor astfel încât s se evite pe cât posibil umezirea lemnului ,
situa iile de umiditate ridicat sau sursele punctuale de umiditate;
- evitarea sta ion rii apei în anumite zone (îmbin ri, reazeme, etc.);
- asigurarea unei ventila ii corespunz toare a lemnului pentru evacu rea rapid a apei atunci
când este imposibil de a se evita o umezire temporar ;
- selectarea tipului de lemn cu o durabilitate natural în concordan cu mediul de utilizare;
- realizarea unui tratament ini ial şi în timp adecvat pentru conservarea a lemnului.
Din ansamblul de factori care duc la degradare rolul cel mai important revine agen ilor lega i
de condi iile de serviciu. peste care se pot suprapun factori suplimentari ap ru i în via a construc iilor
(cutremure, temperaturi înalte şi foc, modific ri de func iuni, înc rc ri suplimentare etc.) .
Lemnul este expus, deasemenea ac iunii agen iilor biologici xilofagi (ciuperci, insecte) şi a
agen iilor termici (foc).
1.1 Ac iunea umidit ii

Umiditatea reprezint principalul factor care influen eaz asupra tuturor caracteristicilor
fizico - mecanice ale lemnului şi implicit asupra durabilit ii sale în timp prin favorizarea dezvolt rii
agen ilor de degradare biologic . În cazul structurilor umiditatea are un efect important şi asupra
elementelor metalice folosite la îmbin ri.
Este foarte important ca lemnul pus în oper s aib o umiditate apropiat de umiditatea de
echilibru estimat iar varia iile de umiditate în timp s fie cât mai limitate. Ne satisfacerea acestor
condi ii duce în timp la apari ia unor cr p turi sau fisuri provenite din contrac ie care creaz condi ii
pentru penetra ia de apei, a sporilor de ciuperci, a larvelor de insecte şi favorizeaz în final degrad rile.
Concep ia structurilor din lemn trebuie s aib în vedere pe lâng efectul condi iilor mediului
ambiant de exploatare asupra umidit ii lemnului si alte situa ii care pot provoca o creştere important
a umidit ii lemnului cum ar fi:
- contactul dintre lemn şi sol sau între lemn şi alte p r i ale construc iei (zid rie, elemente din
beton, etc.);
- prezen a lemnului într-o atmosfer cald şi umed cum ar fi de exemplu zonele slab ventilate
în care debuşeaz conductele de evacuare de la ventila ile mecanice controlate;
- condensarea vaporilor în interiorul elementelor (pere i, planşee);
- acumularea important a z pezii în anumite zone şi infiltra iile de ap de la zonele umede
(duşuri, s li de baie, buc t rii);
- p trunderea apei în lemn, în timpul depozit rii pe şantier sau în timpul mont rii elementelor,
înainte de a se realiza acoperirea construc iei.
Întrucât penetra ia mare a apei în lemn se face dup direc ia fibrelor este foarte important s se asigure
o protec ie a extremit ilor prin men inerea acestora la o anumit distan de zona umed , astfel încât
s se evite o absorb ie prin capilaritate sau tratarea lor cu diferite substan e şi protec ii care opresc
ascensiunea umidit ii.
79
În ceea ce priveşte nivelul de expunere la umiditate normele EUROCOD 5 şi normele
na ionale diferen iaz 3 clase de serviciu şi 5 clase de risc.
Normele Europene EN 335-1 referitoare la ,,Durabilitatea lemnului şi a materialelor din
derivate din lemn. Defini ia claselor de riscuri la atacurile biologice - Generalit i” şi norma na ional
SR EN 335-1 definesc urm toarele clase de risc:
Clasa de risc 1 – Situa ii în care lemnul sau produsele din lemn sunt la ad post, acoperite,
protejate în totalitate de intemperii şi ferite de toate posibilit ile de umezire;
Clasa de risc 2 - Situa ii în care lemnul sau produsele de lemn sunt la ad post, acoperite,
protejate în totalitate de intemperii dar unde umiditatea ridicat a mediului poate duce la o umezire
ocazional dar nepersistent ;
Clasa de risc 3 - Situa ii în care lemnul sau produsele pe baz de lemn sunt la exterior,
nead postite dar nu sunt în contact cu solul dar ele pot fi continuu expuse la intemperii sau poat fi
protejate de intemperii dar expuse unei umeziri frecvente;
Clasa de risc 4 – Situa ii în care lemnul sau produsele pe baz de lemn sunt în contact cu solul
sau apa dulce fiind expuse în permanen la umezeal ;
Clasa de risc 5 – Situa ii în care lemnul sau produsele pe baz de lemn sunt expuse în
permanen la ap s rat .
Clasa 1 şi 2 necesit un nivel de durabilitate natural redus şi tratamente relativ simple.
Clasele 3, 4, 5 corespund riscului cel mai mare cu privire la atacul biologic şi necesit m suri care s
men in piesele, pe cât posibil, în clasa de risc cea mai redus .
Conform normei /45 / lemnul este supus la patru grade de risc de biodegradare şi anume:
Gradul 1 – lemnul utilizat în interiorul construc iilor, unde nu exist pericolul de umezire care
s favorizeze instalarea şi dezvoltarea ciupercilor xilofage (lemn utilizat la amenaj ri interioare, sc ri
interioare, grinzi şi stâlpi aparen i, parchet);
Gradul 2 - lemn utilizat la construc ii acolo unde sunt condi ii minime de degradare sub atacul
ciupercilor xilofage (lemn utilizat la elemente sub acoperiş: c priori, grinzi, stâlpi, asterial , şipci,
pere i interiori);
Gradul 3 - lemn utilizat în construc ii cu risc de biodegradare de c tre ciupercile xilofage, în
situa ii în care umiditatea acestuia poate atinge valoarea de 30% şi alternarea umezirii cu uscarea
(lemn utilizat la elemente de construc ii exterioare: lambriuri exterioare, rame, traverse şi montan i
pentru panourile de pere i exteriori, pereti din lemn rotund sau ecarisat, sc ri exterioare, balcoane,
balustrade, etc. );
Gadul 4 - lemn utilizat în construc ii în condi ii favorabile de biodegradare care este în permanent
contact cu solul (pilo i pentru funda ii, t lpi inferioare pe p mânt sau pe socluri de zid rie, grinzi, traverse şi
rame de panouri de pardoseal ) sau care este permanent expus intemperiilor f r a fi finisat peliculogen
(şi e şi şindrile de acoperiş).
Posibilitatea apari iei agen iilor biologici de degradare, func ie de situa ia lemnului
este dat în tabelul 1.1 (conform SR EN 335-1) şi în tabelul 7.1 (conform /45/)
Tabelul 7.1
Condi iile apari iei agen iilor biologici (/45/)
Clasa de risc Domeni de utilizare a Condi ii de Apari ia agen ilor biologici
lemnului expunere la
umezire Ciuperci Insecte
1 F r contact cu solul, Nu - Da
sub ad post
2 F r contact cu solul, Ocazional Da Da
sub ad post, cu risc
de umezire
3 F r contact cu solul, Frecvent Da Da
neacoperit
4 În contact cu solul Permanent Da Da
sau cu apa dulce
5 În apa s rat Permanent Da Da
80
1.2 Ac iunea agen iilor biologici
Lemnul este susceptibil de a fi atacat în principal de dou tipuri de agen i biologici (insecte şi
ciuperci) dar în situa ii particulare poate fi atacat şi de organisme maritime. Atacul ciupercilor este
condi ionat de prezen a umidit ii pe când toate tipurile de lemn pot fi atacate de insecte.
Pentru fiecare situa ie de folosire şi amplasare a lemnului este necesar de a se evalua riscul în
func ie de esen a lemnului şi de locul de lucru a lemnului în cadrul construc iei (tabelul 7.1). În func ie
de clasa de risc evaluat se iau m surile preventive şi de protec ie adecvate.
a) Ac iunea ciupercilor.
Exist o gam mare de ciuperci capabile s atace lemnul, atunci când exist condi ii favorabile
legate în principal de prezen a apei şi a oxigenului. Dezvoltarea ciupercilor se produce atunci când
umiditatea lemnului dep şeşte 20% şi uneori în cazul absen ei luminii, slabei ventila ii şi în mediu
alcalin.
Exist ciuperci care provoac putrezirea lemnului din p dure sau din depozit denumite
ciuperci de depozit şi ciuperci de cas cum sunt: Stereum, Leuzites şi Paniophora. Cea mai periculoas
grup de ciuperci este cea care provoac putrezirea lemnului de construc ie din care fac parte:
Merulius lacrymans, Polyporus vaporarius, Coniophora cerebella, Panillus aqueruntius, Leutinus
aquamosus.
Se prezint în continuare câteva aspecte referitoare atacul principalelor ciuperci.
Stereum atac în principal r şinoasele dar şi unele foioase dup t iere sau pe şantier când sunt
supuse intemperiilor. Ea este semnalizat în sec iune transversal printr-o pat de culoare de m rime
variabil şi situat aproximativ în centrul sec iunii (,,inim roşie” la fag). Propriet ile mecanice se
diminueaz rapid şi lemnul atacat nu se foloseşte la structuri.
Merulius lacrymans(buretele de cas ) atac în principal r şinoasele şi se dezvolt la o
temperatur de 15…30ºC când umiditatea lemnului dep şite 20%. În prima faz apare sub form de
fâşii albe şi gri la suprafa a iar apoi p trunde în adâncime producând cr p turi numeroase în sensul
fibrelor şi perpendicular pe acestea. Lemnul se descompune în mici paralelipipede şi prinde o culoare
uşor galbene. În stare înaintat de putrezire lemnul se taie uşor, iar când este uscat devine casant
putând fi uşor strivit între degete şi transformat într-un praf c r miziu.
Polyporus vaporarius (buretele alb de cas ) se întâlneşte sub diferite forme şi atac mai ales
foioasele provocând o putrezire uscat şi fibroas . În prima faz atacul apare sub form de pat
albicioas iar dup ce ciuperca îmb trâneşte cap t un aspect castaniu. Atacul este asem n tor cu cel
produs de merulius dar este mai pu in virulent deoarece ciuperca necesit o mare cantitate de ap .
Datorit locului unde se manifest ciuperca mai poart denumirea de buretele de beci.
Coniophora cerebella este o ciuperc care se întâlneşte sub forme de pojghi e, esuturi
pufoase sau gelatinoase.Aceast ciuperc denumit şi ,,ciuperca beciurilor” ac ioneaz asem n tor cu
merulius atacând lemnul cu umiditate foarte mare (de obicei peste 40%). Lemnul distrus se prezint ca
perforat şi în compara ie cu lemnul atacat de merulius sau polyporus este mult mai închis la culoare şi
cu mai pu ine cr p turi longitudinale şi transversale. Evolu ia s se poat stopa prin reducerea
umidit ii.
b) Ac iunea insectelor.
Ac iunea şi riscul atacului insectelor asupra lemnului variaz foarte mult func ie de condi iile
de temperatur . Activitatea insectelor este favorizat de temperatura ridicat care permite dezvoltarea
şi reproduc ia lor iar atacul se produce, în mod obişnuit asupra lemnul uscat dar exist şi insecte care
pot tolera un anumit procentaj de umiditate.
Pentru a se realiza un tratament preventiv sau curativ adecvat împotriva fiec rei specii de
insecte este necesar s se cunoasc condi iile de via şi de dezvoltare a lor şi dauna care o pot cauza.
Principalele insecte care atac lemnul de r şinoase sunt: xiloterus lineatus, sirex gigas,
anobium domesticum, camponotus herculeanus, camponotus ligniperda, hylecoetes dermestoides,
hylotrupes bajulus.
Xiloterus lineatus (cariul de p dure al lemnului de r şinoase), este o insect care atac toate
seciile r şinoase. Femela sap ini ial o galerie în trunchiul arborelui, urm rind aproape direc ia razelor
iar din aceast galerie o serie de ramifica ii dispuse în acelaşi plan şi având acelaşi diametru, în care
81
depune ou le. Larvele prelungesc cavit ile galeriilor se hr nesc cu seva lemnului din pere ii acestor
galerii şi cu miceliile unei ciuperci (Ambrosia) ai c ror spori sunt aduşi de insect . V t m rile
pricinuite lemnului constau în galeriile caracteristice de culoare neagr (datorit ciupercii Ambrosia),
care str bat lemnul în diverse direc ii. Insecta evit lemnul complet uscat şi atac trunchiurile proasp t
t iate şi decojite dar poate ataca şi arborii în picioare. Degradarea se produce la interiorul trunchiului,
deprecierea fiind abia perceptibil la suprafa . Pentru a evita atacurile acestei insecte se recomand ca
doborârea arborilor s se fac în perioada repausului vegetativ (iarna) iar trunchiurile s fie imediat
decojite, în vederea gr birii usc rii materialului.
Sirex gigas (viespea lemnului de r şinoase) este una dintre cele mai mari insecte xilofage
europene. Femela depune ou le pe trunchiurile arborilor afla i în picioare sau doborâ i, cu sau f r
scoar . Larvele ieşite din ou sap galerii sinuoase în tot interiorul lemnului. Viespea caut adeseori
lemnul şarpantelor din construc ii, perfect s n toase, uscate sau cu sev . Nu atac niciodat lemnul
putred.
Anobium domesticum (cariul lemnului de r şinoase) atac de preferin lemnul absolut uscat
şi caut inele exterioare de alburn, mai bogate în amidon. Este remarcat în lemnul din diferite
construc ii şi mobile. Larva sap galerii în toate sensurile, f r a ieşi la suprafa a lemnului unde se
observ doar orificiul de ieşire a insectei mature. Lemnul atacat de aceste larve poate fi transformat, în
decursul timpului, aproape integral în ,,f in de lemn”.
Camponotus herculeanus şi Camponotus ligniperda sunt dou specii de furnici care tr iesc
în tulpinile de r şinoase preferând arborii care la baz sunt atinşi de putregai. Ele sap în lemn galerii
sinuoase cu diametrul de 1-5 cm, care se întind pân pe la 10 m din în l imea arborilor.
Hylecoetes dermestoides atac cu predilec ie lemnul de brad f când g uri asem n toare cu
cele de Sirex, dar orificiile sunt pu in mai mici. Larvele p trund în interiorul lemnului (cca. 25 cm)
prin galerii curbe, a c ror suprafa se înnegreşte datorit ciupercii Ambrosia, care înso eşte insecta.
Hylotrupes bajulus se localizeaz cu predilec ie în lemnul de brad utilizat în construc ii, în
aer liber. Caut mai ales inelele de alburn, bogate în amidon şi pricinuieşte pagube dintre cele mai
mari, datorit faptului c larvele sale au dimensiuni foarte mari (20 - 22 mm).
Foioasele, ref cându-şi anual aparatul foliaceu, sufer mai pu in din cauza atacurilor de
insecte. Un num r apreciabil de insecte xiloface atac totuşi şi speciile foioase ( mai ales stejarul şi
gorunul) c rora le pricinuiesc mari defecte.
Principalele insecte care atac de preferin lemnul de foioase sunt: cerambyx cerdo, lymexylon
navale, xyleborus monographus, platypus cylindriformis, ptilinus pectinicornis, zeuzera pyrina, cossus
cossus.
Cerambyx cerdo (croitorul mare al stejarului) poate fi întâlnit în lemnul mai multor specii de
stejar şi în special la arborii de la marginile p durilor, expuşi la soare. La început atacul este greu de
identificat deoarece larva este mic şi se dezvolt în scoar , mai târziu îns , când ea ajunge în zona
cambial , atacul este de natur fiziologic şi se soldeaz cu uscarea par ial a coronamentului. Din
scoar larva p trunde în lemnl s n tos, s pând o galerie oval , cu diametre de 15 - 45 mm. Pagubele
cauzate de croitori sunt de temut deoarece afecteaz puternic rezisten a lemnului. Cheresteaua
rezultat prin debitarea lemnului de stejar care a suferit atacuri din partea croitorilor este de obicei
inutilizabil .
Lymexylon navale este o insect care depune ou pe trunchiurile de stejar sau de castan
comestibil aflate în picioare sau doborâte, precum şi pe lemnul ecarisat, preferând lemnul de
construc ie cu mult alburn, bogat în amidon. Larvele sap galerii transversale şi oblice, atacul fiind
recunoscut dup rumeguşul de culoare brun -g lbuie, care iese din orificiile galeriilor.
Xyleborus monographus este o insect la care femela sap o galerie de intrare de 2-8 cm
lungime din care se ramific mai multe galerii orizontale. Larvele rod suprafa a galeriilor f r a s pa
altele şi se hr nesc cu sucurile din interiorul camerei lor. Galeriile s pate de Xyleborus sunt înso ite de
ciuperca Ambrosia, din care cauz pere ii lor sunt înnegri i.
Platypus cylindriformis sap galerii sinuoase în lemnul s n tos de stejar, fag şi alte foioase,
provocând deprecierea materialului lemnos.
Ptilinus pectinicornis (cariul lemnului de stejar) atac în general lemnul de stejar şi de fag,
mai rar pe cel al altor foioase şi sap galerii în toate direc iile.
Zeuzera pyrina (sfredelitorul punctat al ramurilor de frasin) este cel mai polific lepidopter,
atacând deopotriv lemnul de frasin, salcie, paltin, ulm, nuc, tei, stejar, fag, castan, cireş, mesteac n şi
82
chiar lemnul pomilor fructiferi. Larva roade lemnul în regiunile unde are loc circula ia sevei iar
pagubele sunt în general mici şi se produc mai mult izolat.
Cossus cossus (sfredelitorul roşu al tulpinilor) este unul dintre cel mai frecven i fluturi ai
p durilor şi larva sa este cea mai mare dintre distrug torii ce se pot întâlni în p durile Europei. Atac
aproape toate speciile foioase şi evit în general coniferele. Larvele g uresc întâi scoar a, apoi lemnul
s n tos sau cu un început de putrezire, urcând în trunchi prin galerii sinuoase.
1.3 Ac iunea mediilor agresive
Compozi ia anatomic şi chimic a lemnului îl face s prezinte o foarte bun rezisten în

medii agresive în compara ie cu o elul sau betonul, amplasate în aceleaşi condi ii. În timp ce
structurile metalice au nevoie de aplicarea periodic a unor materiale de protec ie iar structurile din
beton necesit o verificare permanent a st rii lor, pentru evitarea fisurilor care pot duce la coroziunea
arm turi, structurile din lemn folosite în mediu agresiv au nevoie de o între inere foarte redus ,
localizat în principal la elementele de asamblare.
Rezisten a natural a lemnului este suficient pentru a evita atacul chimic şi nu sunt necesare
m suri particulare de conservare fiind uneori chiar recomandabil ca suprafa a prelucrat a lemnului
folosit în medii agresive s nu fie acoperit cu produse de protec ie care prin fisurare pot crea condi ii de
depozit pentru agen i chimici agresivi.
În situa ia când se produce un atac chimic de la suprafa (coroziune) reducerea de rezisten a
lemnului se localizeaz pe adâncime în primii 10…20 mm în timp ce restul de sec iune r mâne intact .
Agen ii corozivi atac în principal lignina şi hemicelulozele şi niciodat celuloza motiv pentru
care lemnul de r şinoase, care are o cantitate mai mare de lignin prezint în general o rezisten mai
mic la coroziune decât lemnul de foioase.
Efectul diferitelor substan e chimice asupra lemnului depinde de esen a lemnului, agresivitatea
produsului şi timpul de expunere şi temperatur .
Astfel s-a constatat c mediile cu valori ale pH = 3…10 precum şi solu iile de sare nu au nici
un afect asupra lemnului iar mediul bazic duce la distrugerea lemnului mai ales în prezen a unor
temperaturi ridicate. Gazele corozive cum sunt amoniacul şi formaldehidele nu au efect asupra
lemnului dar bioxidul de sulf poate ataca lemnul când ac iunea sa este combinat cu umiditate şi
temperatur înalt .
Un aspect deosebit îl prezint elementele compuse realizate prin încleiere la care rezisten a în
medii agresive este influen at de tipul de aditiv folosit.
O ac iune particular de atac chimic şi cu efect asupra comport rii mecanice a lemnului poate
s intervin în zonele unde exist un contact nemijlocit între lemn şi piese metalice (elemente de
îmbinare) pe suprafa mai mare. În aceste cazuri se recomand ca piesele metalice s fie galvanizate,
acoperite cu substan e de protec ie sau s se realizeze din o el inoxidabil.
1.4 Ac iunea temperaturilor înalte
Datorit structurii interne şi a caracteristicilor termice se poate spune c temperaturile ridicate

nu afecteaz în mod deosebit propriet ile lemnului şi comportarea sa.
Pentru temperaturii sub 60°C efectul asupra rezisten ei lemnului poate fi ignorat iar
temperaturile în jur de 100° C, deşi conduc la o schimbare de colora ie spre brun nu afecteaz rezisten a
lemnului. Schimbarea rezisten ei începe de la temperaturi de peste 150°C iar accelerarea procesului se
produce la 250°C, diminuarea progreseaz relativ lent de la exterior spre interior datorit conductibilit ii
termice reduse a lemnului.
Ac iunea simultan a temperaturilor înalte şi a umidit ii favorizeaz diminuarea rezisten elor
şi rigidit ii.
1.5 Ac iunea radia iilor

Lemnul expus radia iilor solare şi în general sub ac iunea razelor ultraviolete îşi modific
structura într-o zon superficial de la suprafa (max.1 mm grosime) printr-o colora ie de suprafa a în
gri, realizându-se astfel o pseudo - carbonizare.
83
Efectul radia iilor solare se poate manifesta îns prin înc lzirea lemnului şi varia ii de
umiditate care au ca efect apari ia deforma iilor.
Alte tipuri de radia ii ca şi radia iile Gama, X sau micro-unde pot s duc la modific ri în
structura intern a lemnului dar numai la nivele superioare de radia ii care nu se întâlnesc în mod
normal.
2. PROTEC IA LEMNULUI
M surile de protec ie a lemnului şi a derivatelor din lemn urm resc conservarea lui şi protec ia
împotriva distrugerilor provocate de ciuperci (putreziri) şi insecte.
Se poate spune ca în condi ii optime de exploatare lemnul poate s dureze perioade
îndelungate f r deterior ri notabile şi f r m suri speciale de protec ie. Dac îns condi iile de lucru
nu sunt corespunz toare lemnul necesit tratamente de protec ie în special împotriva agen ilor
biologici. Trebuie realizate protec ii şi împotriva altor agen i destructivi cum ar fi de exemplu focul.
Aceste m suri pot fi conceptuale sau sub form de tratamente chimice de protec ie.
Planificarea m surilor de protec ie şi punerea lor în oper în special în cazul tratamentelor
chimice trebuie s aib în vedere urm toarele:
- natura şi gravitatea riscului (influen a umidit ii, risc de incendiu, etc) ;
- tipul de lemn şi corela ia lui cu destina ia;
- tipul tratamentelor realizate anterior;
- efectele secundare pe care le pot avea produsele chimice utilizate, func ie de destina ia de
folosire a lemnului;
- locul şi timpul de execu ie a tratamentelor (înainte sau dup punerea în oper a lemnului);
- accesibilitatea elementelor pentru un eventual tratament ulterior;
- posibilit ile şi experien a executan ilor;
- condi iile de verificare a m surilor de protec ie realizate
2.1 Durabilitatea natural

Alegerea corespunz toare a lemnului prin prisma durabilit ii naturale proprii, f r tratamente
de protec ie, reprezint una din m surile preventive de baz . Durabilitatea natural trebuie corelet cu
agentul de degradare şi variaz de la specie la specie dar şi în cadrul aceleiaşi specii func ie de o serie
de defecte.
Fat de atacul ciupercilor xilofage exist /45/ : speci de clasa I- foarte durabile (cireş, stejar);
specii de clasa II – durabile (frasin, salcâm); specii de clasa III- mijlociu durabile (pin, larice, cer);
specii de clasa IV- pu in durabile (molid, brad, carpen, paltin, ulm); specii de clasa V- nedurabile (
fag, mesteac n, tei,anin, plop, salcie).
Fat de atacul insectelor xilofage exist : specii de clasa D – durabil; specii de clasa M-
durabilitate medie; specii de clasa S – sensibile.
La ora actual exist pe plan interna ional normele EN 350-1, şi EN 350-2 care unesc toate
informa iile şi rezultate cercet rilor din lume privind durabilitatea lemnului.
2.2 M suri preventive structurale
M surile preventive structurale au ca scop limitarea con inutului de umiditate din lemn prin
reducerea riscului de umezire şi prin crearea condi iilor de evacuare rapid a umidit ii (în cazul
umezirilor temporare) astfel încât s se evit dep şirea limitei de umiditate de 20% sau s se limiteaze
zonele umezite.
M surile structurale trebuie precedate de m suri ini iale cum ar fi:
- uscarea lemnului pân la o umiditate optim înainte de punerea lui în lucru;
- realizarea unor condi ii optime de transport, stocare şi montaj care s nu permit o creştere
mare a con inutului de umiditate în aceste faze.
Având în vedere c umiditatea lemnului rezult dintr-un bilan între apa absorbit şi cea
evacuat este deosebit de important ca m surile luate s evite sau s întârzie penetra ia iar pe de alt
parte s favorizeze evacuarea.
84
Dac în anumite situa ii este imposibil de a opri penetra ia apei este necesar de a prevedea un
sistem de evacuare rapid a apei pentru a evita dep şirea umidit ii de 20%. Acest lucru poate fi
realizat de exemplu prin adoptarea unor îmbin ri cu decompresiune care s îmbun t easc ventila ia
(fig. 5.1).
Fig.5.1. Realizarea îmbin rilor între panourile pentru pere i de lemn

a - îmbinarea etanş la aer; b- element de îmbinare mecanic ;
c - îmbinare de decompresie.
M surile structurale trebuie s aib în vedere în mod deosebit locul de amplasare a
elementelor (exterior, interior, în contact cu solul, în contact cu alte elemente de construc ie, etc.) din
care rezult majoritatea surselor care produc umezirea.
a) M suri preventive structurale a lemnului folosit la exterior.

Când lemnul este folosit la exterior în zone de influen a precipita iilor nu este suficient s se
realizeze numai m suri de protec ie chimic şi trebuie luate m suri pentru eliminarea umezirii, cum ar
fi:
- realizarea unor streaşine suficient de largi;
- evacuarea corespunz toare a apelor de pe acoperiş cu prevederea de jgheaburi şi burlane;
- realizarea unei distan e de minimum 30 cm dintre partea superioar a solului şi partea
inferioar a peretelui din lemn, pentru evitarea stropirii;
- executarea elementelor şi realizarea îmbin rilor între elemente expuse precipita iilor astfel
încât apa s se scurg f r a atinge elementele situate în vecin tate sau sub acestea;
- evitarea sau acoperirea col urilor, canturilor şi îmbin rilor unde se poate acumula apa;
- alegerea profilelor corespunz toare pentru construc ii şi placaje;
- asigurarea condi iilor ca umezite s se usuce rapid;
- acoperirea suprafe elor orizontale şi oblice;
- protejarea tuturor extremit iilor lemnului care ies spre exterior;
- utilizarea de elemente metalice zincate sau din metal inoxidabil pentru fixare;
- realizarea unor îmbin ri de elemente care s permit lucrul şi deformarea f r consecin e
d un toare.
În cazul lemnului folosit la exterior o aten ie deosebit trebuie acordat îmbin riilor dintre
elemente pentru a evita p trunderea apei în aceste zone precum şi pentru asigurarea condi iilor de
ventilare a lor.
În toate cazurile de placaj exterior este recomandabil s fie asigurat aerisite acestuia pe toat
suprafa a interioar prin crearea unui strat de aer interior. În fig. 5.2 şi 5.4 sunt prezentate solu iile de
plac ri exterioare care asigur un strat de aer continuu vertical pe fa a interioar atât în situa ia
scândurilor aşezate vertical cât şi a celor aşezate orizontal.
Dep rtarea placajului de la suprafa a elementului şi realizarea unor orificii de intrare şi
evacuare asigur circula ia de jos în sus a aerului din stratul interior favorizând evacuarea umezelii.
Este recomandabil ca orificiile de intrare a aerului, plasate la partea inferioar şi cele de evacuare de la
partea superioar s aib o suprafa de minimum 1/500 din suprafa a peretelui.
Amplasarea vertical a scândurilor de placare este mai avantajoas şi este preferat deoarece
d o posibilitate de ventila ie şi prin circula ia orizontal a aerului şi asigur o evaporare mai rapid a
apei. Scândurile pot fi fixate simplu f r o prelucrare deosebit a îmbin rilor verticale (fig. 5.2a), prin
folosirea diferitelor tipuri de îmbin ri cu piese suplimentare (fig. 5.2b) sau prin prelucrarea canturilor
(fig. 5.2.b,c).
85
Se pot realiza îmbin ri verticale şi cu prelucrarea canturilor în lamb şi uluc folosind fix ri
vizibile sau cu agrafe invizibile (fig. 5.2.c).
Fig.5.2 – Plac ri cu scânduri asezate vertical

a- îmbinare simpl cu scânduri aşezate pe dou rânduri şi f r prelucrarea cantului;
b- îmbinarea scândurilor aşezate pe un rând cu elemente de îmbinare şi cu prinderea vizibil sau
cu agrafe invizibile; c- îmbinare cu lamb şi uluc.
1 - agraf metalic ; 2 - element de fixare (cui, horşurub,etc.);3 - baghet de
îmbinare(din lemn, mare plastice, etc.); 4 - rigle orizontale; 5 – scânduri;
6 - scânduri verticale prelucrate pe cant; 7 - scânduri verticale cu lamb şi uluc.
O aten ie deosebit trebuie acordat , în cazul plac rilor cu scânduri verticale, modului de
realizare a îmbin rilor la col uri. (fig. 5.3)
Fig.5.3 - Solu ii de realizare a îmbin rilor la col uri

1 - rigle orizontale; 2 - rigle verticale; 3 - scânduri verticale.
86
Folosirea scândurilor aşezate orizontal este recomandabil s se fac prin suprapunerea lor pe o distan
de cel pu in 12% din l ime şi minimum 10 mm ( fig. 5.4).
Rosturile verticale formate între scândurile aşezate orizontal reprezint de asemenea, zone
care impun o tratare special . În principal este recomandabil ca extremit ile scândurilor s nu fie
prelucrate şi l sate libere pentru a putea fi controlate în orice moment şi eventual s poat fi tratate
ulterior. Rosturile dintre scânduri se închid cu diferite materiale de etanşare care trebuie s permit şi
eventualele mici deplas ri.(fig. 5.5).
Îmbin rile la col uri ale elementelor orizontale se realizeaz dup aceleaşi principii ca şi la
scândurile montate vertical (fig. 5.6 )
Fig. 5.4- Plac ri cu scânduri aşezate orizontal

1 - rigl vertical ; 2 - scânduri orizontale simple sau având un cant prelucrat; 3- elemnnt de fizare (cui,
horşurub); 4-elemnnt de fixare la partea inferioar ; 5- şipc distan er
Fig. 5.5 Realizarea rosturilor verticale la scânduri asezate orizontal

a- cu fâşie de etanşare din lemn rezistent; b- cu profil cu gol interior;
c- cu profil din metal sau mase plastice; d- cu material elastic de etanşare.
1 - rigle verticale; 2 - scânduri orizontale; 3 - material de etanşare a rostului.
87
Fig. 5.6 Realizarea îmbin rilor la col uri la scânduri asezate orizontal
1- rigl vertical ; 2- scânduri orizontale ; 3 - rigl vertical de col .
Din condi ii de asigurare a contravântuirii şi în anumite situa ii scândurile pot fi aşezate şi

înclinat la 45%. În aceste condi ii este preferabil aşezarea scândurilor în ,,V” creându-se astfel
posibilitatea evacu rii apei prin greutate şi prin evaporare la capetele scândurilor (fig.5.7 ).
Fig. 5.7 Plac ri cu scânduri asezate în V
b) M suri preventive structurale la contactul lemnului cu alte materiale.

Pentru prevenirea infiltra iilor de ap provenite de la alte materiale este necesar o izolare,
hidrofug a lemnului în zonele de contact (fig. 5.8, fig. 5.9) între:
- grinzi, stâlpi sau panourile de lemn şi zid rie sau beton;
- p r ile masive şi elementele planşeelor realizate din lemn.
Fig.5.8. Realizarea rezem rii grinzilor pe elemente masive (zid rie, beton)
1 - grind ; 2 - perete; 3 - hidroizola ie; 4 - termoizola ie; 5 - strat de aer.
88
≥
Fig.5.9 Protec ia hidrofug a lemnului la contactul cu elemente masive (ziduri, funda ii)
a - planşeu pe un suport masiv; b - planşeu cu zon de aer între elementul masiv (teren, beton) şi elemente
din lemn; c - panouri de pere i rezemate pe funda ii; d - pane de streaşin rezemate pe centurile
zidurilor;1 - elemente de lemn; 2 - element masiv (plac de beton, teren, funda ii, zid rii); 3 - izola ie
hidrofug ; 4 - orificii de ventilare (minimum 1/500 din suprafa a zonei de sub planşeu); 5- zona de aer.
Pe lâng separarea propriu-zis a zonelor de contact cu folii hidroizolatoare este recomandabil

s se ia m suri constructive ca aerul s poat circula la suprafa a p r ilor din lemn (capete de grinzi sau
stâlpi). În acest sens la capetele grinzilor încastrate în elemente masive (zid rie, beton) se prevede un
strat de aer ventilat de 1÷2 cm iar la cap tul grinzii se va realiza o izola ie termic (fig. 5.8 ).
La stâlpii care se reazem pe funda ii este recomandat ca s se realizeze o distan între
cap tul lor şi funda ie iar când se folosesc piese metalice acestea nu trebuie s închid complect baza
stâlpului, pentru a asigura o ventila ie corespunz toare a lemnului (fig. 5.10).
c) M suri constructive de prevenire a umezirii din condens şi a umezelii din

înc perile umede.
În cazul elementelor de închideri exterioare sau la elementele care separ înc peri cu
microclimat diferit în zonele de îmbin ri sau în cele cu nervuri se pot produce fenomene de condens.
Fenomenele de condens se evalueaz în func ie de condi iile de exploatare rezultând dimensiunile
necesare pentru materialele şi solu iile de izolare termic . Trebuie s se adopte îns şi m suri
constructive cum ar fi:
- prevederea unui ecran împotriva vaporilor la fa a interioar a elementelor şi o barier de
vapori la fa a cald a termoizola iei;
- prevederea unei zone de aer bine ventilat între elementele de lemn sau în structura
elementelor.
89
Fig.5.10 Solu ii de realizare a rezem rii stâlpilor pe funda ii
1 - stâlpi de lemn; 2 - funda ii; 3 – elemente metalice exterioare;
4 - elemente metalice de rezemare interioar ; 5 - buloane.
În locurile cu umiditate ridicat (buc t rii, b i) sau în cele unde lemnul poate s vin în
contact direct cu apa m surile constructive, care completeaz tratamentele chimice absolut necesare,
constau în ventila ia corespunz toare a lemnului, alegerea esen elor de lemn sau a derivatelor din lemn
corespunz toare, realizarea unor îmbin ri etanşe sau bine ventilate.
2.3 Protec ia chimic
În afar de m surile preventive legate de durabilitatea natural şi alc tuirea structural

corespunz toare a elementelor de lemn modul de comportare în timp a lor depinde mult de m surile
de protec ie chimice preventive. Aceste m suri se aplic la elementele portante dar în anumite cazuri
ele pot fi aplicate şi la elementele neportante şi se fac în mod normal înainte de punerea în oper a
lemnului existând îns şi situa ii când realizarea se face ulterior.
Eficacitatea tratamentelor chimice depinde de esen a lemnului, tipul produsului, cantitatea de
produs absorbit de lemn, reparti ia produsului la suprafa a lemnului şi de adâncimea de impregnare.
În privin a posibilit iilor impregnare se disting patru clase de lemn şi anume:
Clasa 1- lemn uşor de tratat, când lemnul debitat poate fi penetrat cu un tratament sub
presiune , f r dificult i;
Clasa 2 – lemn destul de uşor de tratat, când o penetrare complect nu e posibil dar dup
un interval de 2-3 ore cu un tratament sub presiune se atinge o adâncime de impregnare mai mare de 6
mm;
Clasa 3- lemn dificil de tratat, când cu un tratament sub presiune de 3-4 ore se ob ine o
impregnare de 3..6mm;
Clasa 4- lemn imposibil de tratat, când o cantitate foarte mic din produsul de impregnare
este obsorbit dup 3..4 ore de tratament sub presiune.
Produsele folosite la tratare se pot grupa în trei categorii şi anume: produse pe baz de huile;
produse organice în faz de solvent; solu ii de s ruri solubile în ap .
Produsele pe baz de huil sunt deriva i organici insolubili în ap şi se ob in în principal prin
distilarea carbonului. Cele mai importante produse din aceast grup sunt gudronul de huil , uleiul de
90
creuzet, gudronul de lemn din şisturi bituminoase şi de turb , i eiul. Produsele se folosesc la lemnul
uscat sau semi uscat deoarece penetrarea se face prin capilaritate. Aceste produse au o serie de
dezavantaje legate de miros, tocxicitate, greutate de vopsire ulterioar şi din acete cauze ele sunt
limitate şi folosite doar pentru lucr ri exterioare (stâlpi de telecomunica ii şi transport energie, poduri,
traverse de cale ferat , etc.).
Produsele organice solubile în ap (fungicide sau / şi insecticide) sunt solu ii cu solvent care
poate fi volatil sau nu. Cele mai des folosite sunt produsele care utilizeaz ca solvent volatil white-
spirtul. Caracteristicile principale ale acestor produse sunt posibilitatea de penetrare când sunt aplicate
la suprafa şi absen a varia iilor dimensionale.
Solu iile pe baz de s ruri folosesc s ruri metalice dizolvate în ap (clorur de zinc, sulfat de
cupru, clorur de mercur, fluorura de sodiu, fluosilicat de sodiu, etc.). Produsele penetreaz normal
sub presiune în lemn şi tratamentul necesit uscarea ulterioar a lemnului. Solu iile de s ruri sunt cele
mai utilizate la structurile din lemn atât la exterior cât şi la interior şi dau rezultate foarte bune la clase
de risc mare pentru lemn. Produsele folosite pot avea inclus în ele diferi i agen i impermeabilizan i şi
coloran i iar pelicula format la suprafa poate fi opac sau transparent .
Exist la ora actual şi alte tipuri de produse şi anume:

- produse mixte care con in s ruri metalice (80-90%) şi deriva i organici solubili în ap ;
- substan e antiseptice gazoase (anhidrid sulfuroas , aldehid formic ) folosite pentru
dezinfec ie la suprafa a lemnului;
- paste pe baz de fluorur de sodiu sau fluosilica i, folosite la lemn care nu este direct sub
ac iunea umidit ii.
Tratamentul cu substan e chimice cuprinde un ansamblu de metode şi tehnici şi are ca scop
penetrarea produsului în lemn şi ob inerea unei suficiente adâncimi de penetrare şi a unei reparti ii
uniforme a cantit ii de produs de protec ie. Tratamentul se execut ini ial sau dup ultima opera ie de
finisare a elementelor şi de montajul lor. Dac , în mod excep ional, tratamentul se aplic dup montaj
suprafe ele de contact între elemente şi zonele inaccesibile trebuie tratate anterior.
Aplicarea tratamentului poate fi realizat f r presiune, (pensulare, pulverizare, scufundare, difuzie)
sau cu presiune (impregnare cu vid, impregnare cu vid şi presiune).
Procedeele f r presiune asigur o bun protec ie şi sunt suficiente pentru marea majoritate a
elementelor de lemn. Aplicarea tratamentului prin pensulare sau pulverizare se face în dou etape.
Tratamentul prin scufundare se face în mod curent într-o singur faz care dureaz de la
câteva secunde la câteva minute ( cantitatea de produs absorbit depinde de suprafa a lemnului şi este
de aproximativ 200 ml/mp la lemnul brut şi 80…120 ml/mp la lemnul prelucrat). Pentru a m ri
cantitatea de produs absorbit scufundarea se poate repeta dup o uscare prealabil .
Impregnarea prin difuzie se realizeaz prin imersarea lemnului, timp de câteva ore sau zile, în
lichidul protector con inut într-o cuv deschis . Cantitatea de produs absorbit depinde de tipul
lemnului, dimensiunile pieselor şi concentra ia produsului. Penetrarea poate fi accelerat prin
impregnarea la cald - rece care const în imersarea alternativ într-un lichid rece şi apoi într- un lichid
cald, cu temperatura de 60°C….80°C.
Procedeele sub presiune se aplic în cuve închise (autoclave) în mai multe etape şi cu presiuni
diferite. În metoda cu vid şi presiune lemnul este introdus în autoclav şi supus unei subpresiuni (30
minute) pentru a elimina aerul din celule. Produsul de protec ie este introdus sub forma lichid şi se
aplic o presiune de 0,8…1,5 N/mmp timp de minimum 60 de minute. În faza final se aplic o
subpresiune care asigur îndep rtarea excesului de lichid de la suprafa a lemnului. Procedeul poate fi
modificat prin renun area la subpresiunea ini ial şi umplerea autoclavei cu produsul de impregnare la
presiunea atmosferic şi aplicarea ulterioar a presiunii de impregnare timp de 2…12 ore.
Procedeul cu dublu vid const în supunerea ini ial a lemnului la subpresiune timp de minimum
10 minute, apoi produsul de impregnare este introdus iar impregnarea se face sub presiune atmosferic
sau la o presiune sc zut (maximum 0,2 N/mmp). Timpul de subpresiune final este mai lung decât în
procedeul cu vid şi presiune.
Impregnarea în cuv sau sub presiune este necesar pentru: lemnul folosit la construc ii închise şi care
poate atinge umiditate peste 18%, la lemnul folosit acolo unde poate s apar condensul şi la elemente
de lemn cu grosimi peste 4 cm supuse precipita iilor.
91
În ultima perioad de timp au ap rut elemente noi referitoare la tehnologiile şi substan ele de
tratare a lemnului legate de pre ul produselor şi efectul produselor folosite asupra mediului şi asupra
omului. Astfel normele din diferite ri interzic unele produse sau limiteaz folosirea altora. De
asemenea au ap rut noi produse mai pu in d un toare.
Exigen ele referitoare la mediu şi s n tate impun ca:
- produsele de protec ie s fie netoxice pentru om şi mediu;
- tratarea trebuie s se realizeze la produse finite când dimensiunile sunt aproape de cele de
punere în oper pentru a limita deşeurile de lemn tratat;
- opera iunile de tratare trebuie s exclud emisiunile tonice şi nu trebuie s contamineze solul,
aerul sau apele;
- excedentul lemnului tratat trebuie reciclat sau eliminat cu minimum de efect asupra
mediului.
92
BIBLIOGRAFIE
/1/ ANDRIAMITANTSOA L. - Analyse des modé˛lisations des assembloges bois claués

application panneaux de particules sur bois et bois sur bois. Annales L' I.T.B.T.P, m.484, 1990, Paris.
/2/ ARGOUGES MM.,s.a - Les poutres bois profileés a âme contreplaqué. Conception, fabrication,
mis en oeuvre. Annales L' I.T.B.T.P, nr.454 şi nr.458, mai,octobre, 1987, Paris.
/3/ AMENDOLA M., - La tecnologia del legno lamellore. Convegna “ Risorsa legno: tecnologia,
architettura, arte”, vol.2, 26-27 att.1990, Trento.
/4/ BIGER M., s.a - Recueil de contributions au calcul des éléments et structures en bois.
Annales L' I.T.B.T.P., nr.46, Juillet-août, 1988, Paris.
/5/ BIGER J.P., - Résistence au contreventement des murs en assature bois, Annales L' I.T.B.T.P,
nr.476, août-septembre, 1989, Paris.
/6/ CENCI G., - Strutture in legno. Calcolo e construzione con riferimento alla DIN 1052.
Paluton Editrice, 1980, Milano.
/7/ COTTA N.L., CURTU I., SERBU A. – Elemente de construc ii şi case prefabricate din lemn.
Ed. Tehnic , Bucureşti, 1990.
/8/ CURTU I., ROŞCA C., - Reologia lemnului. Repografia Universitatea TRANSILVANIA
Braşov, 1993.
/9/ DAGUZĖ M. - Les appareils d'oppui à base d'élestomère. Annales L' I.T.B.T.P., nr.497,
octobre 1991, Paris.
/10/ DESCLOS P. M. - Leggero, prefabbricato, antisismico. Rev. Specializzata Edilizia, Nr.2,
marzo 1991.
/11/ DESCLOS P : M. - Lamaison a assature bois en Italie. Annales L'I.T.B.T.P., nr.479,
décembre 1989, Paris.
/12/ FLEŞERIU I. P. - Construc ii din lemn. Vol. I, Editura Didactic şi Pedagogic , 1962,
Bucureşti.
/13/ GIORDANO G. - La moderna tecnica delle construzioni in legno. Editore Ulrico Noepli,
1976, Milano.
/14/ G TZ K. H., HOOR D., MOHLER K., NATTERER J. - Construire en bois. Presses
polytechniques romandes, Lausanne.
/15/ GUITARD D. – Fluaje et structure du bois. Annales L' I.T.B.T.P., nr. 469, décembre 1988,
Paris.
/16/ HAGSTEDT J. – Constructions en bois en Suède. Annales L' I.T.B.T.P., nr.479, décembre
1989, Paris.
/17/ HUET C. - Le fluaje du bois en flexion: rôles de la température et de l'humidité. Annales
L'I.T.B.T.P., nr 469, décembre, 1988, Paris.
/18 / IOVINO R. - La sigurezza antiincendio negli edifici con elementi construttivi in legno.
Convegno ,,Risorsa legno:tecnologia, architettura, arte”, vol.2, 26-27 att. 1990, Trento.
/19/ LOBEL Y. - Performances des constructions à structures bois, soumises aux sollicitations
seismiques. Annales L' I.T.B.T.P., nr.481, février 1990, Paris.
/20/ LYOT M.G. – Déformatios engendreés par le retrait dans les éléments courbes en bois
lamellé – collé. Annales L' I.T.B.T.P., nr.497, octobre 1991, Paris.
/21/ MANUSCIAC D. - Constuc ii moderne din lemn, Ed. Tehnic , Bucureşti, 1997
/22/ MENICALI U. - Legno olimpico. Rev. Construire, nr. 113, ottob.1992,
/23/ MERCEA G. - Construc ii din lemn. Centrul de multiplicare, Universitatea Politehnica
Timişoara, 1998.
/24/ MILLEREUX D. - La distribution des efforts horizonteaux sur les refends et pignons des
constructions a ossature bois. Annales L' I.T.B.T.P., nr.463, mars-avril 1988, Paris.
/25/ MORLIER P., - Résistence a long terme du bois, Annales L' I.T.B.T.P., nr.469, décembre
1988, Paris.
/26/ NATTERER J., HERZOG T., VOLZ M. – Holzbau Atlas Zwei. Institut fur interna ionale
Arhitektur – Dokumentation, 1991, Munchen.
93
/27/ PERCHAT M. – Calcul des éléments et structures en bois initiation aux états limites.
Principes généraux. Annales L'I.T.B.T.P., nr.497, octobre, Paris.
/28/ RACHER PATRICK s.a - Structures en bois aux états limites.Matériaux et Bases de calcul.
Ed. Eyrolles, 1996, Paris.
/29/ RACHER PATRICK s.a - Structures en bois aux états limites. Calcul de structure. Ed.
Eyrolles, 1997, Paris.
/30/ RACHER P:; VERGNE A: _ Recueil de contribution au calcul des éléments et structures en
bois. Volume contraint et effet d'échelle. Annales L'I.T.B.T.P., nr.497, octobre 1991, Paris.
/31/ RACHER P., GALIMARD P. – Les assembloges de structures bois. Annales L'I.T.B.T.P.,
nr.504, juin 1992, Paris.
/32/ TRUONG M. ş.a - Charpentes en bois lamellé -collé . Guide pratique de conception et de
mise en oeuvre. Ed. EYROLLES, 1976, Paris.
/33/ TOWNSLEY W. – La maison a ossature bois en Grande – Bretagne. Annales L' I.T.B.T.P.
nr. 479, décembre 1989, Paris.
/34/ VIDON M., TETARD M. – Encostrement pateau-traverse par couronnes de boulores en
locaux dos st chauffés. Annales L' I.T.B.T.P., nr.497, octobre 1991, Paris.
/35/ ZELLER E., - Performances des constructions en bois et maintenance. Annales L' I.T.B.T.P.
nr.492, mars – avril 1991, Paris.
/36/ ● ● ● Structures en bois aux états limites. Introduction à l' Eurocode 5 – Matériaux et bases
de calcul Ed. Eyrolles, 1996, Paris.
/37/ ● ● ● Structures en bois aux états limites. Introduction à l'Eurocode 5 - Calcul de structure,
Ed. Eyrolles, 1997, Paris.
/ 38 / ● ● ● Eurocode 5, Calcul des structures en bois, part 1.1,.Règles générales et régles pour les
bâtiments. Norme P21- 711, Ed. Eyrolles, Paris.
/39/ ● ● ● Manuel de calcul des charpentes en bois. Canadian Wood Council, 1991, Ottawa.
/40/ ● ● ● Cod pentru calculul şi alc tuirea elementelor de construc ii din lemn. NP. 005-2003.
Buletinul Construc iilor. Vol.12, 2003, Bucureşti.
/41/ ● ● ● EUROCODE 5 – Design of timber structures. Part 1.2 – General rules supplementary
rules for structural fire desing. ENV 1995 –1-2
/42/ ● ● ● EUROCODE 1 – Basis of desing and actions on structures, 1995
/43/ ● ● ● EUROCODE 1 – Basis of desing and actions on structures. Part 2.2 – Actions on
structures exposed to fire.ENV 1991-2-2
/44/ ● ● ● EUROCODE 1 – Plansee compuse lemn-beton. Faza 1.1 – Studiu de sintez asupra
cercet rilor efectuate pân în prezent asupra planşeelor compuse lemn-beton. INCERC, Filiala
Timişoara, Contract nr. 34484/2002
/45/ ● ● ● - Normativ privind proiectarea construc iilor din lemn NP. 018-2003 (revizuire NP
005-96)
/46/ ● ● ● - Normativ privind calculul structurilor de rezisten din lemn amplasate în zone
seismice NP 019-2003 (Completare P100)
/47/ ● ● ● - Brandschutz im Holzbau. Schweizerischer Ingenieur – und Architekten-Verin,
Zurich, 1997
/48/ ● ● ● - Norme tehnice privind ignifugarea materialelor şi produselor combustibile din lemn
şi textile utilizate în construc ii, C58-96
/49/ ● ● ● SR EN 518-1998 –“Lemn pentru construc ii. Clasificare. Condi ii pentru standardele
de clasificare vizual dup rezisten ”.
/50/ ● ● ● SR EN 599/1,2-1998 –“Durabilitatea lemnului şi a materialelor derivate din lemn”.
/51/ ● ● ● SR EN 335/1,2-1997 –“Durabilitatea lemnului şi a materialelor derivate din lemn.
Definirea claselor de risc de atac biologic”
/52/ ● ● ● SR EN 336 –“ Lemn de construc ii. R şinoase şi plop. Dimensiuni şi abateri
admisibile”
94

STRUCTURI DIN LEMN Curs Pentru Studentii-1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STRUCTURI DIN LEMN Curs Pentru Studentii-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof. dr. ing.

STRUCTURI DIN LEMN

CAP. I LEMNUL IN CONSTRUCTII ................................................................ 5

CAP. II CARACTERISTICILE FIZICE ŞI MECANICE ALE LEMNULUI... 26

CAP. III DIMENSIONAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN LEMN

CAP. IV. ÎMBIN RI LA CONSTRUC IILE DIN LEMN............................... 69

CAP.V PROTEC IA ŞI CONSOLIDAREA ELEMENTELOR DIN LEMN . 79

a) Avantajele construc iilor de lemn

1. Densitatea aparent redus fa de rezisten a relativ mare.

Lemnul, ca şi produs natural, de natur organic , având structura neomogen şi anizotrop pe

1.1 Deficiente ale lemnului

1.2 Procedee de clasificare a lemnului pe clase de calitate

La ora actuala se utilizeaza doua procedee de clasificarea lemnului:

Noduri Fisuri şi cr p turi

S n toase Putrezite Ap rute Datorit Curbura R sucirea Înclinarea

Afectarea caracteristicilor mecanice

Fig. 1.1 – Surse de variabilitate la lemn şi consecin ele lor

2. PRODUSE DE MATERIAL LEMNOS FOLOSITE ÎN CONSTRUC II

2.1 Produse brute din lemn

2.2 Traverse de lemn pentru cale ferat

2.3. Produse din lemn ecarisat (cheresteaua)

2.5 Lemn încleiat

Fig. 2.12 - Modul de realizare în sec iune transversal a

Dispunerea astfel a elementelor reduce la minimum contrac ia transversal şi eforturile de

Fig. 2.13 - Îmbinarea longitudinal de prelungire a elementelor

Rezisten a la întindere (N/mm2)

Densitatea ( kg/m3 ) ρ g,k 360 380 410 440 480

Comportarea elastomecanic este condi ionat de direc ia fibrelor şi depinde de unghiul fa

Încovoiere cu înc rcare perpendicu-lar 23.0 37.2 23.5 19.0 77k1

Fig. 1.9 – Determinarea coeficien ilor k1, k2, k3

EL= 0,41E0 pentru încovoiere perpendicular la fibrele pl cilor exterioare (fig.1.8b);

Lemnul lamelat se caracterizeaz , fa de lemnul natural, prin: durabilitate comparabil ,

În fig 1.10 se prezint o compara ie a caracteristicilor de rezisten pentru lemnul masiv,

Lemnul stratificat nedensificat (STAS 10031-80) se produce cu grosimi de 10…40 mm din 5

În România panelul se fabric cu şipci lipite între ele şi are:

2.9 Produse finite din lemn

2.10 Panouri din particule din lemn

a) Panouri din aşchii de lemn (PAL)

b) Panouri OSB (Oriented Strand Board)

d) Panouri din fibre de lemn (P.F.L)

ω (%) Umiditatea de echilibru a lemnului

Umiditatea mediului ψ (%)

30% 28% 20%

În practic se utilizeaz densitatea aparent a lemnului verde, densitatea în condi ii climaterice

ρu = mu /Vu = mo ( 1 + 0,01 u ) / Vo ( 1 + 0,01 u . V ) =

ρ12 = ρu [ 1 – ( 1- ) ( u -12 ) / 100 ] (2.4 a)

1.3. Contractia si umflarea

Prin contrac ie şi umflare se în elege schimbarea dimensiunilor lemnului sub influen a

contrac ie sau umflare (% )

Fig. 3.3 - M rimea deforma iilor de contrac ie

În practic se poate folosi şi coeficientul deforma iei volumetrice ( v) cu o valoare egal de

Fig. 3.6 - Reguli constructive pentru reducerea deforma iilor

Folosirea lemnului şi a derivatelor sale în construc ii şi în special pentru izola ii şi finisaje

λo = [ 237 + 0.02 ρo ( 1 + 2 ) ] 10-4 (2.9a)

λ = λo [1 + ( 1,1 – 9,8 10-4 ρ ) (Θ w – 20 )/ 100] (2.9b)

c = 1,16 ( 0,324 + u ) / ( 1+u ) [ w/kg.K] (2.9c)

3. PROPRIET I MECANICE ŞI DE DEFORMA IE

Recalcularea caracteristicilor de la umiditatea din momentul încerc rii la umiditatea de 12% se

3.1 Rezisten a la compresiune

În func ie de unghiul format de direc ia solicit rii cu fibrele, se disting rezisten a la

f c,α = fc,o fc,90 / ( fc,o sin 2α + fc,90 cos2 α ) (2.11)

3.2 Rezisten a la întindere

Rezisten a la întindere se determin pe direc ie paralel cu fibrele (STAS 336/1-88) şi

Fig. 2.7 – Epruvete pentru determinarea rezisten ei la întindere