TRANSFORMATA LAPLACE

May 21, 2023

1 Definiţia transformatei Laplace

Definiţia 1. O funcţie
f :R→C
se numeşte funcţie original dacă:
(i) f (t) = 0, ∀ t < 0;
(ii) pe orice interval compact, f are cel mult un număr finit de disconti-
nuităţi iar ı̂n punctele de discontinuitate există limite laterale finite;
(iii) f are cel mult o creştere de tip exponenţial, adică există două
constante reale M ≥ 0 şi α astfel ı̂ncât:

|f (t)| ≤ M eαt , t > 0. (1)

Observaţia 1. Dacă funcţia f = f (t) satisface (1) pentru α ∈ R, atunci

această inegalitate va fi satisfăcută pentru orice s ∈ C cu Res > α. Notăm
cu
s0 = inf {α ∈ R : |f (t)| ≤ M eαt , t > 0}
şi s0 se numeşte indice de creştere ( abscisă de convergenţă sau in-
dice).

0, dacă t < 0,
Notăm cu σ funcţia σ : R → R, σ(t) = , numită
1, dacă t ≥ 0,
treapta unitate sau funcţia lui Heaviside.
Observaţia 2. Dacă f : R → R este o funcţie elementară continuă
(de exemplu f (t) = eat , f (t) = sin ωt, f (t) funcţie polinomială) atunci f σ
ı̂ndeplineşte condiţiile (i) şi (ii).

1
 Dacă, ı̂n plus, există β ≥ 0 astfel ı̂ncât lim f (t)e−βt = 0, atunci este
t→∞
ı̂ndeplinită şi condiţia (iii).

0, dacă t ∈
/ (0, 1),
Exemplul 1. Funcţia f : R → R, f (t) = , este o
1, dacă t ∈ (0, 1)
funcţie original cu s0 = 0.
Exemplul 2. (a) Funcţia lui Heaviside este o funcţie original cu s0 = 0.
(b) Funcţia f : R → R, f (t) = eat σ(t) este o funcţie original cu indice de
creştere egal cu max {a, 0} .
2
(c) Funcţia f : R → R, f (t) = et σ(t) nu este o funcţie original deoarece
nu este satisfăcută condiţia (iii).
Definiţia 2. Fie f ∈ O o funcţie original cu indicele de creştere s0 .
Fie ∆ = {s ∈ C, Re s ≥ s0 } . Funcţia F : ∆ → C, definită prin

Z∞
F (s) = e−st f (t) dt (2)
0

se numeşte transformata Laplace a funcţiei f sau imaginea prin trans-

formarea Laplace a funcţiei f şi se notează F (s) = L{f (t)}(s).
Observaţia 3. Funcţiile original sunt notate cu litere mici, f, g, ...,
funcţiile imagine cu literele mari corespunzătoare F, G, .... Funcţiile original
depind de variabila independentă t iar cele imagine de variabila independentă
s.
Teorema 1. Fie f ∈ O o funcţie original cu indicele de creştere s0
şi notăm ∆ = {s ∈ C, Re s ≥ s0 } . Atunci pentru orice s ∈ ∆, integrala
improprie (2) este absolut convergentă.
Mai mult, dacă f ∈ O şi F (s) = L{f (t)}(s) atunci lim F (s) = 0.
Re s→∞

Exerciţiul 1. Să se calculeze transformata Laplace a lui f (t) = eat σ(t).

Soluţie
Z∞ Z∞
−st at e−(s−a)t ∞ 1
at
L{e σ(t)}(s) = e e dt = e−(s−a)t dt = − = ,
s−a 0 s−a
0 0
pentru Re s > a.

2
 Pentru a = 0 obţinem transformata Laplace a funcţiei Heaviside
Z∞
1
L{σ(t)}(s) = e−st dt = pentru Re s > 0.
s
0

Exerciţiul 2. Săse calculeze transformata Laplace a funcţiei:

0, dacă t ∈
/ [0, 1] ,
f : R → R, f (t) =
1, dacă t ∈ [0, 1]
Z1
1
Soluţie L{f (t)}(s) = e−st dt = (1 − e−s ).
s
0

2 Proprietăţi ale transformatei Laplace

Teorema 2.(Proprietatea de liniaritate a transformatei Laplace)

Transformata Laplace este o funcţie liniară, adică ∀f, g ∈ O iar α, β ∈ C
atunci
L{αf (t) + βg(t)}(s) = αL{f (t)}(s) + βL{g(t)}(s).

Z∞
Demonstraţie. Într-adevăr, L{αf (t)+βg(t)}(s) = e−st (αf (t) + βg(t)) dt =
0
Z∞ Z∞
=α e−st f (t) dt + β e−st g(t) dt = αL{f (t)}(s) + βL{g(t)}(s).
0 0

Exerciţiul 3. Ca aplicaţie a proprietăţii de liniaritate să se calculeze

transformata Laplace a funcţiei f (t) = (sin t)σ(t).
Soluţie
Z∞ Z∞
−st 1
L{(sin t)σ(t)}(s) = e sin t dt = e−st (ejt − e−jt )dt =
2j
0 0
1 1 1
= − = 2 , pentru Re s > 0.
2j(s − j) 2j(s + j) s +1
s
Analog se obţine L{(cos t)σ(t)}(s) = , pentru Re s > 0.
s2 +1

3
 Teorema 2. (Teorema asemănării)
Dacă f ∈ O şi F (s) = L{f (t)}(s) pentru Re s > s0 , atunci pentru ω ∈ R+
are loc relaţia
1 s
L{f (ωt)}(s) = F (3)
ω ω
pentru Re s > s0 ω.
Demonstraţie. Facem schimbarea de variabilă ωt = τ ı̂n integrala următoare
Z∞ Z∞
1 s 1 s
e−st f (ωt) dt = e− ω τ f (τ )dτ = F .
ω ω ω
0 0

Exerciţiul 4. Ca o aplicaţie a teoremei asemănării calculăm transfor-

mata Laplace a funcţiei f (t) = sin(ωt)σ(t).
1 s ω
Soluţie L{sin(ωt)σ(t)}(s) = L{sin tσ(t)} = 2 .
ω ω s + ω2
1 s s
Analog obţinem L{cos(ωt)σ(t)}(s) = L{(cos t) σ(t)} = 2 .
ω ω s + ω2
Teorema 3.(Teorema deplasării)
Dacă f ∈ O şi F (s) = L{f (t)}(s) pentru Res > s0 atunci pentru λ ∈ C
şi Res > s0 − Reλ are loc relaţia
L{e−λt f (t)}(s) = F (s + λ). (4)

Exerciţiul 5. Ca aplicaţie a teoremei deplasării, să se calculeze trans-

formata Laplace a funcţiei f (t) = e−λt sin(ωt)σ(t).
ω
Soluţie L{e−λt sin(ωt)σ(t)}(s) = L{sin(ωt)σ(t)}(s + λ) = .
(s + λ)2 + ω 2
s+λ
Analog L{e−λt cos(ωt)σ(t)}(s) = .
(s + λ)2 + ω 2
Teorema 4.(Teorema ı̂ntârzierii argumentului)
Dacă f ∈ O şi F (s) = L{f (t)}(s) pentru Re s > s0 atunci pentru t0 ∈ R+
are loc relaţia
L{f (t − t0 )}(s) = e−t0 s F (s). (5)

0, dacă t < t0 ,
Demonstraţie. Observăm că f (t) =
f (t − t0 ) , dacă t ≥ t0 .

4
 Cu schimbarea de variabilă t − t0 = τ, obţinem:
Z∞ Z∞
−st −t0 s
L{f (t − t0 )}(s) = e f (t − t0 ) dt = e e−sτ f (τ ) dτ = e−t0 s F (s),
0 0
pentru Res > s0 .

Exerciţiul 6. Ca aplicaţie a teoremei ı̂ntârzierii argumentului, să se

calculeze transformata Laplace a funcţiei

0, dacă t < t0 ,
f (t) =
sin(t − t0 ) , dacă t ≥ t0 .
1
Soluţie L{f (t)}(s) = e−t0 s L{sin tσ(t)}(s) = e−t0 s .
s2 +1

Teorema 4.Dacă f ∈ O şi este o funcţie periodică de perioadă T > 0,

atunci
ZT
1
L{f (t)}(s) = −sT
e−st f (t) dt.
1−e
0

Exerciţiul
 7. Să se calculeze transformata Laplace a funcţiei
0, dacă t < 0,
f (t) =
|sin t| , dacă t ≥ 0.

Soluţie
Zπ
1 1 1 + e−sπ 1 πs
F (s) = e−st sin t dt = = cth .
1 − e−πs 1−e −πs 1+s 2 1+s 2 2
0

5
 Teorema 5.(Derivarea originalului).
I. Dacă f este o funcţie continuă pentru t > 0 şi f, f 0 ∈ O cu indici de
creştere s0 , respectiv s01 , atunci

L{f 0 (t)}(s) = sF (s) − f (0+), pentru Res > max {s0 , s01 } . (6)

ı̂n care F este imaginea lui f , iar f (0+) este limita la dreapta a funcţiei f ı̂n
punctul t = 0.
II. Dacă f şi primele sale n derivate sunt funcţii original, iar f şi primele
n − 1 derivate sunt continue pentru t > 0, atunci are loc formula

L{f (n) (t)}(s) = sn F (s) − sn−1 f (0+) − sn−2 f 0 (0+) − . . . − s f (n−2) (0+) − f (n−1) (0+).
(7)
Cazuri particulare
Pentru n = 2 obţinem

L{f 00 (t)}(s) = s2 F (s) − s f (0+) − f 0 (0+) (8)

Pentru n = 3 obţinem

L{f 000 (t)}(s) = s3 F (s) − s2 f (0+) − s f 0 (0+) − f 00 (0+) (9)

Observaţia 4.(a) Formula precedentă poate fi uşor memorată, dacă se

ţine seama că ı̂n partea dreaptă apar puterile descrescătoare ale lui s şi
ordinele de derivare ale funcţiei f cresc astfel ı̂ncât suma lor să fie n − 1. În
cazul particular f (0+) = f 0 (0+) = . . . = f n−1 (0+) = 0, avem

L{f (n) (t)}(s) = sn F (s)

ı̂n care n este un număr natural oarecare. În acest caz, se mai poate spune
că derivarea de n ori a originalului are ca efect ı̂nmulţirea imaginii cu sn
(b) Dacă f, f 0 , ..., f n−1 sunt continue la dreapta ı̂n t = 0, atunci relaţia
(7) devine

L{f (n) (t)}(s) = sn F (s) − sn−1 f (0) − sn−2 f 0 (0) − . . . − s f (n−2) (0) − f (n−1) (0).
(10)

6
 Teorema 6.(Integrarea originalului)
Dacă f ∈ O şi F (s) = L{f (t)}(s) pentru Res > s0 atunci

n Zt o 1
L f (u) du (s) = F (s). (11)
s
0

Exerciţiul 8. Să se calculeze originalul funcţiei

1
X(s) =
s(s2 + ω2)
.
Soluţie
ω
Ştim că L {(sin (ωt))σ(t)} (s) = , pentru orice s ∈ C, Re s > 0
+ ω2s2
conform exerciţiului 4, adică putem scrie
ω
sin(ωt) ←→ .
s2 + ω 2
Avem
1 1 1 1 1 ω 
X(s) = = · = · .
s(s2 + ω 2 ) s s2 + ω 2 s ω s2 + ω 2
1 ω 1
Notăm F (s) = · 2 2
⇒ f (t) = sin(ωt).
ω s +ω ω
Astfel,
1
X(s) = L{f (t)}(s)
s
Rezultă, conform teoremei de integrarea a originalului, că
nZ t o Z t
1
L{x(t)}(s) = L f (u) du (s) ⇒ x(t) = sin(ωu) du
0 0 ω

Astfel, obţinem
Zt
1 1 h − cos(ωu) i t 1
x(t) = (sin (ωu)) du = =− [cos(ωt) − 1] ⇒
ω ω ω 0 ω2
0
1
x(t) = [1 − cos(ωt)], t > 0.
ω2
7
Teorema 7.(Derivarea imaginii)
Dacă f ∈ O şi F (s) = L{f (t)}(s) pentru Res > s0 atunci

L{tf (t)}(s) = −F 0 (s) (12)

În general, pentru orice n ∈ N are loc relaţia

L{tn f (t)}(s) = (−1)n F (n) (s) (13)

Exerciţiul 9. Să se calculeze transformata Laplace ale funcţiilor:

(a) x(t) = t2 eat σ(t), a ∈ R;
(b) x(t) = t2 σ(t);
(c) x(t) = tn σ(t), ∀n ∈ N.
Soluţie
(a) Notăm f (t) = eat σ(t), a ∈ R.
1
f (t) = eat σ(t) ←→ F (s) = , pentru orice s ∈ C, Re s > a.
s−a
Aplicăm (13) pentru n = 2 şi obţinem:
 1 00 2
2 2 00 2 at
L{t f (t)}(s) = (−1) F (s) ⇒ L{t e σ(t)}(s) = = .
s−a (s − a)3

1
(b) f (t) = σ(t) ←→ F (s) = , pentru orice s ∈ C, Re s > 0.
s
Aplicăm (13) pentru n = 2 şi obţinem:
 1 00 2
L{t2 f (t)}(s) = (−1)2 F 00 (s) ⇒ L{t2 σ(t)}(s) = = , Re s > 0.
s s3
1
(c) f (t) = σ(t) ←→ F (s) = , pentru orice s ∈ C, Re s > 0.
s
Aplicăm (13) pentru n şi obţinem:
L{tn f (t)}(s) = (−1)n F (n) (s) ⇒
 1 (n) n!
n n
L{t σ(t)}(s) = (−1) = , Re s > 0.
s sn+1

8
 Teorema 8.(Integrarea imaginii)
f (t)
Dacă f ∈ O şi F (s) = L{f (t)}(s) pentru Res > s0 şi ∈ O, atunci
t
  Z∞
f (t)
L (s) = F (p) dp. (14)
t
s

Exerciţiul 10.
sin t
Să se determine transformata Laplace a funcţiei σ(t).
t

Soluţie
1
Notăm f (t) = sin t·σ(t) ←→ F (s) = , pentru orice s ∈ C, Res > 0.
s2 +1
Avem,
  Z∞
sin t · σ(t) 1 ∞
L (s) = dp = arctg p = lim arctg p − arctg s ⇒
t p2 + 1 s t→∞
s

 
sin t · σ(t) π
L (s) = − arctg s, pentru orice s ∈ C, Res > 0.
t 2

Produsul de convoluţie
Produsul de convoluţie este legat de inmulţirea transformatelor Laplace.
Înmulţirea transformatelor Laplace apare adesea ı̂n rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale.
De multe ori cunoaştem L {f (t)} (s) şi L {g(t)} (s) şi dorim să aflăm funcţia
a cărei transformată Laplace este L {f (t)} (s) · L {g(t)} (s). Am putea pre-
supune că este f (t)g(t), dar este fals.
În general L {f (t)g(t)} (s) 6= L {f (t)} (s) · L {g(t)} (s).
Pentru a confirma aceasta considerăm
f (t) = et θ(t), g(t) = e2t θ(t), f (t)g(t) = e3t θ(t).
1 1 1
L {f (t)g(t)} (s) = , L {f (t)} (s) = , L {g(t)} (s) = .
s−3 s−1 s−2
1 1 1
Rezultă L {f (t)g(t)} (s) = 6= · = L {f (t)} (s) · L {g(t)} (s).
s−3 s−1 s−2

9
 Definiţia 3. Se numeşte produs de convoluţie a două originale f şi
g, notat f ∗ g, funcţia definită prin relaţia
Z t Z t
(f ∗ g)(t) = f (u) g(t − u) du = f (t − v) g(v) dv (15)
0 0

pentru orice t ∈ R+ .
Este evidentă comutativitatea produsului de convoluţie, adică avem f ∗
g = g ∗ f pentru orice pereche de funcţii original făcând schimbarea de
variabilă u = t − v.
De asemenea se poate demonstra că f ∗ g este tot o funcţie original,
observând că este continuă şi are o creştere de tip exponenţial.
Importanţa noţiunii de produs de convoluţie este pusă ı̂n evidenţă de
următoarea teoremă
Teorema 8.(Imaginea produsului de convoluţie a două originale-
Teorema lui Borel)
Dacă f, g ∈ O cu indici de creştere s1 respectiv s2 , iar

f (t) ←→ F (s), g(t) ←→ G(s),

atunci

L{(f ∗ g)(t)}(s) = L {f (t)} (s) · L {g(t)} (s) = F (s) G(s) (16)

pentru Re s > max {s1 , s2 } .

Teorema de mai sus afirmă că imaginea produsului de convoluţie a două
funcţii este produsul imaginilor funcţiilor sau că transformata Laplace a pro-
dusului de convoluţie a două funcţii este produsul transformatelor Laplace a
celor două funcţii.
Exerciţiul 11.
1
Să se determine originalul funcţiei X(s) = .
s(s − a)
Soluţie.
Metoda I-produsul de convoluţie
1 1
Notăm F (s) = , G(s) = .
s−a s
Originalele acestor transformate sunt:

10
 
at 0, dacă t < 0,
f (t) = e σ(t) ⇒ f (t) =
eat , dacă t ≥ 0,

0, dacă t < 0
g(t) = 1 · σ(t) ⇒ g(t) = .
1 , dacă t ≥ 0.
Conform teoremei lui Borel
1
= L eat σ(t) (s)·L {1 · σ(t)} (s) = L eat σ(t) ∗ 1 · σ(t) (s).
 
X(s) =
s(s − a)
Dar x(t) ←→ X(s), deci x(t) = eat σ(t) ∗ 1 · σ(t).
În consecinţă, pentru orice t ≥ 0

t t
eau
Z Z t 1
x(t) = f (u) · g(t − u) du = eau du = = (eat − 1).
0 0 a 0 a
Iar de aici obţinem
1
x(t) = (eat − 1) σ(t), pentru orice t ∈ R.
a
Metoda II-descompunerea ı̂n fracţii simple
1 A B
X(s) = = + ⇒
s(s − a) s s−a 
A+B =0
1 = A(s−a)+Bs ⇔ 1 = s(A+B)−aA, pentru orice s ⇒ ⇒
 −aA = 1
 A = −1

a ⇒ X(s) = 1
 1 1
1 − .
 B=
 a s−a s
a
Dar,
1 1
1 ←→ , pentru orice Re s > 0, eat ←→ , pentru orice Re s > a
s s−a
iar x(t) ←→ X(s).
1
În consecinţă, pentru orice t ≥ 0, x(t) = (eat − 1) ⇒
a
1 at
⇒ x(t) = (e − 1) σ(t), pentru orice t ∈ R.
a

11
Transformatele Laplace ale functiilor elementare

Denumirea funcţiei f (t) F (s)

Impuls unitar (Dirac) δ(t) 1
1
Treapta unitate σ(t)
s
n!
Funcţia polinomiala tn σ(t) n+1
s
1
Funcţia exponenţiala eat σ(t)
s−a
ω
Semnale armonice sin(ωt)σ(t)
s + ω2
2
s
cos(ωt)σ(t)
s + ω2
2
ω
Armonice modulate ı̂n amplitudine e−at sin(ωt)σ(t)
(s + a)2 + ω 2
s+a
e−at cos(ωt)σ(t)
(s + a)2 + ω 2
n!
Semnale polinomiale modulate e−at tn σ(t)
(s + a)n+1
ω
Semnale hiperbolice sh(ωt)σ(t)
s − ω2
2
s
ch(ωt)σ(t)
s − ω2
2
ω
Semnale hiperbolice modulate e−at sh(ωt)σ(t)
(s + a)2 − ω 2
s+a
e−at ch(ωt)σ(t)
(s + a)2 − ω 2

12
 Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordin n cu coeficienţi
constanţi
Transformata Laplace se arată deosebit de utilă la rezolvarea ecuaţiilor şi
sistemelor de ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi, precum şi a
unor tipuri de ecuaţii integrale sau cu derivate parţiale.
Să se afle soluţia ecuaţiei

x(n) (t) + a1 x(n−1) (t) + . . . + an x(t) = f (t), t>0

care satisface condiţiile iniţiale

x(0) = c1 , x0 (0) = c2 , . . . , x(n−1) (0) = cn

Presupunem că f este o funcţie original şi ai , i = 0, n sunt coeficienţi

constanţi.
Soluţia căutată x = x(t) este unic determinată şi se poate arăta că este
o funcţie original.
Rezolvarea ecuaţiei implică următoarele etape:
I. Transformarea ecuaţiei diferenţiale ı̂n ecuaţie algebrică liniară
de ordin ı̂ntâi.
Se aplică transformata Laplace ambilor membrii ai ecuaţiei diferenţiale
şi se folosesc atât transformatele Laplace ale funcţiilor elementare, cât şi
proprietăţile transformatei Laplace.
Un rol important o are Teorema de derivare ı̂mpreună cu condiţiile
iniţiale:

L x(k) (t) (s) = sk X(s) − sk−1 c1 − . . . − s ck−1 − ck , k = 1, m



Notând imaginea lui x(t) cu X(s) şi cu F (s) imaginea lui f (t) obţinem:
sn X(s)−sn−1 c1 −. . .−s cn−1 −cn +a1 (sn−1 X(s) − sn−2 c1 − . . . − s cn−2 − cn−1 )+
. . . +an−1 (sX(s) − c1 ) + an X(s) = F (s) ⇔
P (s)X(s) = Q(s),
unde
P (s) = sn + a1 sn−1 + . . . + an−1 s + an ,
Q(s) = F (s)+sn−1 c1 +. . .+s cn−1 +cn +a1 (sn−2 c1 + . . . + s cn−2 + cn−1 )+. . .
+an−1 c1 .

13
 Obervăm că polinomul Q(s) are gradul cel mult n − 1.
II. Rezolvarea ecuaţiei algebrice.
1
P (s)X(s) = Q(s) ⇒ X(s) = Q(s).
P (s)
III. Determinarea originalului soluţiei ecuaţiei algebrice.
X(s) este o fracţie raţională ı̂n variabila s şi aflarea originalului este o
problemă cunoscută (a se studia seminarul).
Exerciţiul 12. Să se afle soluţia ecuaţiei
x00 (t) + x(t) = cos t, t > 0

x(0) = 0
care satisface condiţiile iniţiale
x0 (0) = 1.
Soluţie. Notăm L {x(t)} (s) = X(s) ⇔ x(t) ←→ X(s) şi aplicăm
ecuaţiei date transformata Laplace.
L {x00 (t)} (s) + L {x(t)} (s) = L {cos t} (s).
Pentru a determina L {x00 (t)} (s), aplicăm Teorema 5-Derivarea originalu-
lui:
x00 (t) ←→ s2 X(s) − s · x(0) − x0 (0) = s2 X(s) − 1.
s
Se cunoaşte: cos t ←→ 2 .
s +1
Obţinem
s 2 s2 + s + 1
s2 X(s) − 1 + X(s) = ⇔ X(s) (s + 1) = ⇒
s2 + 1 s2 + 1
s2 + s + 1
⇒ X(s) = .
(s2 + 1)2
Repartizăm numitorul (sau folosim descompunerea ı̂n fracţii simple):
s 1
X(s) = 2 2
+ 2 = F (s) + G(s).
(s + 1) s +1
Pentru a găsi originalele acestor funcţii pentru t ≥ 0, remarcăm:
1
g(t) = sin t ←→ 2 = G(s);
s +1
s s 1
F (s) = 2 2
= 2 · 2 şi vom folosi produsul de convoluţie.
(s + 1) s +1 s +1
1 s
sin t ←→ 2 , cos t ←→ 2 iar f (t) ←→ F (s).
s +1 s +1

14
 În consevinţă, pentru t ≥ 0:
Z t
f (t) = (cos t) ∗ (sin t) = cos(t − u) sin u du =
Z t h 0
1 i 1Z t 1 t
Z
= sin t + sin(2u − t) = sin t du + sin(2u − t) du =
0 2 2 0 2 0
1 1 t 1 1 h i 1
= t sin t − cos(2u − t) = t sin t − cos t − cos(−t) = t sin t.
2 4 0 2 4 2
Rezultă
1
x(t) = t · sin t + sin t, t ≥ 0.
2

15