CUVÂNT LA TRECEREA DINTRE ANI

„Dragii mei, Cine ne aduce nouă bucuria în noaptea de Revelion? Cine ne aduce nouă fericirea, starea
de bine, starea de pace, starea de împlinire? E suficient, oare, că stăm la o masă cu prietenii, cu familia?
Sigur, e foarte frumos să o facem, să stăm la o masă cu prietenii… să ne bucurăm; dar e suficient? E
suficient, oare, să avem focuri de artificii? E suficient, oare, să numărăm secundele care au mai rămas din
anul 2021.
În mod sigur, pentru bunul creștin, toate acestea: pregătirea, toaletele, mâncarea și băutura, toate
acestea nu sunt suficiente, pentru că pentru bunul creștin Primul invitat la masa de Revelion este
Dumnezeu. Dumnezeu este Acela Care ne împlinește și în noaptea de Revelion ar trebui Lui Dumnezeu să-I
mulțumim pentru tot binele pe care ni l-a făcut nouă în tot anul 2021
Așadar, Cine aduce bucuria în noaptea de Revelion? Dumnezeu! Cum Îl aducem pe Dumnezeu cu noi
în noaptea dintre ani? Cum o facem? Și aici ne împărțim…
Sunt unii oameni care petrec noaptea dintre ani, la un restaurant, intr-un cadru festiv, unde se canta
si se danseaza. Cum Il aduci, tu, crestine, care esti acolo, pe Dumnezeu in inima ta? O poti face? Da, o poti
face! Mintea ta este libera. Chiar daca ai fost nevoit sa fii acolo, tu poti sa inalti o rugaciune lui Dumnezeu,
multumind Domnului pentru toate binefacerile pe care le-ai primit in anul 2021. Poti sa te retragi putin in
timpul acestei petreceri, care este destul de lunga ca timp, si sa faci o rugaciune pentru toate binefacerile
pe care le-ai primit de la Dumnezeu.
Revelionul nu este despre mâncare și băutură; Revelionul nu este despre toalete etalate, nu este
despre abuz de vin sau de șpriț; Revelionul este despre comuniune în familie, despre bucurie în Biserica Lui
Hristos și despre mulțumire către Bunul Dumnezeu pentru toate darurile pe care ni le-a făcut”.
Realizăm că timpul este un mare dar. Dumnezeu, dacă ne mai dăruieşte un an pentru viaţa noastră,
ni-l dăruieşte ca să îl umplem de iubire. Dacă am fi sinceri cu noi înşine şi am face o mică statistică, am
constata că mare parte din timpul pe care Dumnezeu ni L-a dăruit, l-am umplut cu foarte multe nimicuri, cu
răutăţi, cu răzbunări, cu lucruri murdare şi cu foarte multă ură. Timpul pe care ar fi trebuit să îl umplem de
iubire, procentual vorbind, este foarte puţin. De aceea, la început de an, Biserica ne cheamă să
conştientizăm că timpul este darul lui Dumnezeu pentru om.
Când umplem timpul de răutate, cu gânduri care nu fac altceva decât să instaureze conflictul între
noi, acel timp devine un timp blestemat, un timp pe care îl simţim ca pe o povară”.Când eşti pus să stai în
preajma unui om pe care nu-l simpatizezi, de care nu îţi este drag, ai sentimentul că totul durează o veşnicie.
Cu alte cuvinte, timpul, când nu este umplut de iubire, se converteşte într-unul care devine pentru noi
povară, apasă sufletul şi se instalează o stare de nelinişte. Când umplem timpul de iubire în relaţia cu
semenii şi cu Dumnezeu, timpul acela este unul al bucuriei, al luminii şi al păcii lăuntrice.
Noi, când suntem sănătoşi, nu ne dăm seama că timpul este un dar al lui Dumnezeu. Cel mai bine am
conştientiza acest lucru dacă am merge într-un spital. Să mergem la cei ce sunt pe buza prăpastiei acestei
vieţi. Cât de mult contează pentru ei orice clipă! Ei ştiu să preţuiască timpul.
Dacă pierdem o singură zi din timpul pe care Dumnezeu ni l-a dat, în ură, este echivalent cu pierderea a
foarte mulţi ani din viaţa noastră.
Să petrecem înţelept timpul pe care ni-l dă Dumnezeu şi să îl umplem, clipă de clipă, de foarte multă
dragoste”.