CURS 13

Factorii organizatorici care influenţează utilizarea tehnologiilor de recondiţionare

Factorii organizatorici care influenţează utilizarea tehnologiilor de recondiţionare sunt:

- specificul de activitate a firmei care beneficiază de piesele recondiţionate,
- strategia managerială,
- existenţa unor compartimente specializate,
- accesibilitatea procedeelor de recondiţionare şi a cooperării între firme,
- frecvenţa intervenţiilor etc.
Proiectarea pentru reciclare (design for reuse, design for disassembly, design for
remanufacture, green product design) este un concept constructiv care stă la baza
ecotehnologiilor contemporane. Produsele trebuie să fie concepute astfel încât să poată fi incluse
cu uşurinţă
într-un circuit de reciclare după scoaterea lor din funcţiune. Circuitul de reciclare poate include:
-colectarea,
-depozitarea,
-sortarea,
-demontarea,
-recondiţionarea (refabricarea),
-actualizarea (up-grade),
-reintroducerea produsului în circuitul de utilizare,
-tratarea şi depozitarea deşeurilor (fig. 1).
Pentru a se permite reciclarea uşoară a produselor şi a componentelor acestora, la
conceperea produselor, proiectantul trebuie să aibă în vedere satisfacerea următoarelor cerinţe:
- reciclarea materialelor, separarea componentelor în raport cu materialul acestora,
reutilizarea uşoară a materialelor;
- folosirea unor materiale ecologice, pentru care este pusă la punct o tehnologie de recuperare,
tratare, reciclare;
- procedee de reprelucrare a componentelor;
- separarea componentelor de formă exterioară cu rol estetic (elemente de estetică care se
pot modifica în funcţie de modă) de cele de structură şi cele funcţionale;
- utilizarea unor asamblări demontabile pentru componentele schimbabile;
- modularizarea produselor şi a componentelor;
- normalizarea şi tipizarea componentelor şi produselor;
- controlabilitatea componentelor şi ansamblelor;
- diminuarea uzurii (prevederea de piese de uzură, utilizarea de materiale rezistente la
uzare etc);
- mentenabilitatea (tehnologii de reparare şi de întreţinere, instrucţiuni de exploatare şi de
întreţinere);
- întreţinere cât mai simplă şi uşoară;
- posibilitatea de a se verifica şi sorta componentele după coduri;
- accesibilitatea componentelor în vederea demontării uşoare;
- rezistenţă la coroziune şi la degradare pe întreaga durată de viaţă a produsului;
- posibilitatea de montare şi respectiv de demontare uşoară şi rapidă;
- posibilitatea de curăţire uşoară;
 - posibilitatea de manevrare (cârlige de ridicare, mânere etc);
- posibilitatea de a reprelucra componentele (rezerve de material - adaosuri de
reprelucrare etc)

Fabricaţie*

Materii prime *
şi materiale Produse noi si
modernizate
Piese pentru service/întreţinere

Deşeuri din service/întreţinere

Reciclare*
Utilizare
Deşeuri *
din casare
Casare*

Fig. 1. Locul reciclării în ciclul de viaţă al produsului si zonele in care apare poluarea (*).

Proiectarea compatibilă este o soluţie constructivă inclusă conceptului de proiectare

pentru reutilizare, care permite recondiţionarea uşoară a produselor. O serie de produse este
compatibilă atunci când este posibilă interschimbabilitatea componentelor şi când dezvoltări
ulterioare ale produsului se pot face utilizând o platformă de bază comună. Compatibilitatea
dintre produse se realizează prin modularizare şi tipizare.
Modularizarea constă în conceperea produselor sub forma unor ansamble de module,
comune unei clase. Modulele corespund grupelor constructive şi funcţionale ale produsului
respectiv.
De exemplu, o maşină unealtă poate fi realizată fie ca un proiect unicat, din componente
special proiectate şi executate sau, dimpotrivă, din elemente modulare, care pot fi folosite şi la
realizarea altor tipuri de maşini: motoare de acţionare, batiuri, montanţi, mese, ghidaje,
dispozitive de prindere, cutii de viteze, cutii de avansuri, capete de prelucrare, instalaţii electrice,
hidraulice, de ungere, de evacuare a aşchiilor, de alimentare cu piese etc.
Modularizarea permite:
- o proiectare, o fabricaţie şi o mentenanţă uşoară, apelându-se la componentele existente,
accesibile şi foarte bine cunoscute de personalul de exploatare şi service;
- o eficienţă crescută a producţiei
- o viteză mare de răspuns la cerinţele pieţei, reducerea la minimum a termenelor de
onorare a contractelor.
 Fabricaţia modulelor se poate face în producţie de serie mare şi de masă, în timp ce, prin
asamblarea diferită a modulelor, combinată cu un minimum de elemente individualizate, se pot
realiza produse unicate, la temă. Modularizarea se aplică la nivelul firmei.
Tipizarea constă în restrângerea gamei de dimensiuni de execuţie a produselor şi a
componentelor acestora, în scopul simplificării fabricaţiei şi a volumului documentaţiei aferente.
Tipizarea poate fi realizată la nivelul firmei, la nivelul ramurii industriale sau la nivel naţional.
Tipizarea poate fi implementată prin norme şi standarde (de exemplu, şirul de numere
normale utilizate în proiectarea rapoartelor de transmitere, gama de ajustaje, diametrele nominale
ale conductelor şi elementelor hidraulice, formatele de desen şi cele tipografice, gabaritul
elementelor de construcţii, gabaritul ambalajelor, paletelor şi containerelor etc).
Figura 2 prezintă aplicarea reciclării la produsele de larg consum, respectiv/bunurilor
industriale. Ambele tipuri de produse parcurg tehnologii similare de recondiţionare, efectul
economic generat de reutilizare este diferit, în funcţie de complexitatea şi utilitatea produsului
respectiv. În cazul bunurilor de larg consum este importantă înlocuirea produsului defect, în timp
ce, pentru bunurile industriale este important modernizarea produsului şi uneori posibilitatea de a
achiziţiona produse de tehnologicitate ridicată la preţuri reduse (piaţa second – hand).
O practică frecventă de reutilizare a materialelor este de a se folosi piesele uzate de
dimensiuni mari drept semifabricate pentru execuţia altor piese de dimensiuni mai mici. Astfel,
din cilindrii de laminor uzaţi se pot prelucra: roţi dinţate, pinioane, arbori, tije, coloane, cilindrii,
role, nicovale, cuplaje etc. Avantajele acestei practici, faţă de utilizarea materialelor noi, sunt:
reducerea consumului energetic cu 15…45%, reducerea consumului de material cu 6…8%,
diminuarea costurilor cu 10…35%, reducerea volumului deşeurilor cu 75…80%.

RECICLAREA PRODUSELOR

PRODUSE RECONDIŢIONARE REUTILIZARE

Demoantare *
Înlocuirea *
Bunuri de larg produsului defect
consum Curăţare *

Reducerea efortului
Testare-sortare *
investiţional prin
modernizarea
Bunuri
Recondiţionare produsului existent
industriale
/înlocuire piese *

Montaj * Piaţa produselor

recondiţionate
Discount 30%
Inspecţie/recepţie *
 Fig. 2. Etapele şi utilitatea reciclării (*- etapele cu poluare intensă)

În arma fabricării şi a reciclării produselor sunt generate deşeuri. Acestea trebuie să fie
introduse într-un circuit de recuperare, astfel încât să nu se provoace efecte negative asupra
mediului şi, în acelaşi timp, să fie recuperate energia şi cheltuielile generate de existenţa acestor
deşeuri.
În figura 3 este exemplificat un circuit de recuperare a deşeurilor provenite ca urmare a
scoaterii din uz a produselor casnice şi a anumitor categorii de produse industriale şi agricole.

Utilizarea produsului *

Casarea produsului *

Deşeuri solide
Sortare *

Deşeuri * Mase * Sticlă * Hârtie * Gunoi * Materiale

metalice plastice şi carton menajer textile *
metalice

Colectare şi transport *

Staţie de * Instalaţie de Procesarea * Energie, apă,

transfer prelucrare * deşeurilor organice materii prime

Deşeuri solide * Materii prime şi secundare * Prelucrare *

Depozitarea Deşeuri Deşeuri lichide

Energie Incinerator * şi gazoase *
deşeurilor * solide *

Deşeuri lichide Deşeuri, cenuşă Îngăşăminte * Produs nou

şi gazoase * şi reziduuri *

Achiziţionare

Fig. 3. Circuitul de recuperare a deşeurilor (*- etapele ce produc o anumită poluare a mediului).
 Circuitul de recuperare trebuie să înceapă chiar de la utilizator, care prin casarea
produsului devine generator de deşeuri. La generatorul de deşeuri trebuie să se facă sortarea
deşeurilor pe categorii de recuperare, stabilite împreună cu firma care se ocupă cu colectarea,
transportul şi prelucrarea acestor deşeuri. Modalitatea de depozitare, colectare şi transport trebuie
să ajute şi să încurajeze atitudinea civică şi ecologică a generatorului de deşeuri.
Categoriile de recuperare sunt:
- deşeuri voluminoase nemetalice (mobilă, saltele etc.);
- deşeuri textile;
- deşeuri de hârtie şi carton;
- deşeuri de sticlă;
- deșeurile de mase plastice (ambalaje);
- deșeuri de cauciuc (anvelope);
- deşeurile speciale (bateriile, acumulatorii, medicamentele, substanţele toxice,
lubrifianţii);
- deşeurile metalice;
- deşeurile complexe care necesită la rândul lor separarea şi sortarea (autoturismele,
aparatele ectrocasnice etc);
- deşeurile menajere vegetale şi animale;
- deşeurile din construcţii (moloz, beton, asfalt).
Circuitele de recuperare sunt diferite pentru fiecare categorie în parte. Din punct de
vedere economic este eficient să se prelucreze numai deşeurile sortate. Cele nesortate pot fi cel
mult depozitate, degradarea lor naturală făcându-se cu viteze diferite şi fără a se putea recupera
materialele sau energia înglobată în produs. Depozitarea deşeurilor necesită cheltuieli de
depozitare şi de administrare, extinse pe mai multe zeci de ani de funcţionare a depozitului.
Pentru a aprecia gradul de poluare al acestor operaţii (reparare, recondiționare, reciclare) se
procedează la calculul coeficientului de poluare C prrr, introdus de recuperare, reciclare,
recondiționare cu relaţia:
C prrr=Qtp⋅Q rr =(Q pra +Q prl +Q prs )⋅Qrr [Kg emisii] (1)
în care: Qtp este cantitatea totală de substanţă poluantă, exprimată în kg emisii/tonă de produs
reparat, recondiţionat, reciclat; Qpra - cantitatea de substanţă ce poluează aerul în cadrul
operaţiilor de reparare, recondiționare, reciclare, în kg emisii/tonă de produs reparat,
recondiţionat, reciclat; Q prl - cantitatea de substanţă ce poluează apa în cadrul operaţiilor de
reparare, recondiționare, reciclare, în kg emisii/tonă de produs reparat, recondiţionat, reciclat;
Qprs - cantitatea de substanţă ce poluează solul în cadrul operaţiilor de reparare, recondiționare,
reciclare, în kg emisii/tonă de produs reparat, recondiţionat, reciclat; Q rr - cantitatea de produse
reparate, recondiţionate, reciclate exprimate în tone de produs reparat, recondiţionat, reciclat.

Controlul şi inspecţia produselor

Controlul nu constituie în sine un proces care să adauge plus-valoare produsului controlat
este menit să ateste fie bună desfăşurare a proceselor de fabricaţie, fie conformitatea unui
produs cu specificaţiile sale.
Rezultatele controlului pot influenţa deciziile manageriale, tehnologice, constructive, de
concepţie, de execuţie, de exploatare şi de mentenanţă, controlul constituind o buclă de feed-
back.
 Din punct de vedere economic, controlul constituie un timp de lucru neproductiv, care
creşte cheltuielile de fabricaţie. Sub acest aspect, controlul trebuie limitat la un strict absolut
necesar.
Controlul produselor presupune determinarea prin inspectare/testare a anumitor
caracteristici şi performanţe ale unui produs (analiză, măsurare), compararea lor cu nişte
specificaţii tehnice şi tehnologice, care au fost prescrise pentru acel produs (comparare),
clasificarea sau sortarea produselor pe clase de calitate (decizie) şi stabilirea unor acţiuni
corective sau preventive (concluzii).
Specificaţiile pot fi impuse prin: clauze contractuale de către beneficiar, norme interne ale
firmei, norme de ramură industrială, norme ale organismelor de certificare produse, standarde,
legislaţia naţională sau internaţională.