Contraste biogeografice

Datorită extinderii sale pe latitudine, Asia prezintă cea mai mare diversitate biogeografică dintre continente.
Zonele de vegetație (zonele biogeografice) sunt dispuse pe fâșii latitudinale de la nord spre sud.

1. Tundra
- se găsește în N, pe țărmul Oc. Arctic, la nord de Cercul Polar de Nord;
- vegetație cu ierburi mărunte, mușchi, licheni;
- urs polar, vulpe polară, renul, elanul, foci, morse;
- soluri de tundră sărace în humus, înghețate permanent (permafrost).

2. Pădurea de conifere (taigaua)

- mare extensiune de la M-ții Ural, în vest, până la Oc. Pacific, în est;
- cea mai extinsă pădure din lume (taigaua siberiană);
- arbori veșnic verzi: brad, pin, molid, tisa; larice, mesteacăn;
- ursul brun, cerbul, râsul, lupul, zibelina, hermelina, elanul;
- soluri: podzoluri (sărace în humus).

3. Pădurea de foioase
- prezente în estul Asiei (estul Chinei, Coreea, nordul Japoniei);
- arbori cu frunze căzătoare: stejar, fagul est-asiatic, carpen, frasin, magnolie;
- lupul, ursul, căprioară, veveriță, tigrul de Amur, leopardul de zăpadă;
- soluri brune de pădure.

4. Stepe
- în Asia Centrală, din NE M. Caspice spre est;
- vegetație de ierburi mărunte adaptate la ariditate, lipsesc arborii;
- rozătoare (șoareci, hârciogi), dihorul, lup, vulpe, reptile, antilopa Saiga;
- soluri fertile: cernoziomuri.

5. Deșerturile temperate
- în centrul Asiei: la est de Marea Caspică, în nordul M-ților Himalaya;
- vegetație săracă, cu ierburi rare, tufișuri fără frunze (saxaulul);
- fenecul (vulpea deșertului), cămila bactriană;
- soluri nisipoase lipsite de fertilitate.

6. Vegetația mediteraneeană
- în vest, pe țărmul Mării Mediterane;
- arbori veșnic verzi: stejar verde, stejar de plută, pini maritimi;
- vegetație secundară de tufișuri (maquis, garriga);
- reptile, rozătoare, păsări (adaptată la umanizare);
- soluri terra-rossa.

7. Păduri subtropicale est-asiatice

- prezente în China de sud-est, sudul Japoniei;
- arborele de camfor, magnolii, palmieri;
- maimuțe, rinoceri, reptile;
- soluri: podzoluri roșii și galbene.

8. Deșerturile tropicale
- în sudul și sud-vestul Asiei: Pen. Arabia, Iran, Pakistan, NV Indiei (Deș. Thar)
- vegetația prezintă adaptări la uscăciune (pelin, rogoz), în oaze vegetația este mai bogată (palmieri, curmali);
- fauna este rară formată din reptile, insecte, dromaderul (cămila cu o cocoașă);
- soluri nisipoase, scheletice, discontinui, lipsite de fertilitate.
9. Savanele
- în sudul Asiei: Pod. Decan (India), Pod. Indochinei;
- vegetație cu ierburi înalte și arbuști care se usucă în sezonul secetos;
- tigrul bengalez, rinocerul indian, bivol indian;
- soluri lateritice (roșii de savană), slab fertile.

10. Păduri musonice

- în sudul și sud-estul Asiei: sud-estul Chinei, Pen. Indochina, Pen. India;
- arbori cu frunze căzătoare: teck, santal, bambus, mahon;
- maimuțe, elefantul indian, rinocerul de Sumatra, tigrul bengalez, ursul panda;
- soluri lateritice (brune-roșii), bogate în oxizi de fier.

11. Pădurile ecuatoriale

- în sud-estul Asiei: Pen. Malacca, Arhip. Indonezian, I-le Filipine, vestul Indiei,
- păduri cu arbori veșnic verzi, înalte, etajate, luxuriante (mare bogăție de specii): palmieri, mahon, abanos, bananierul,
arborele de cafea, arborele de cauciuc, liane;
- pe țărmurile joase și mlăștinoase afectate de maree (India, Filipine, Indonezia) sunt caracteristice pădurile de
mangrove, cu specii adaptate fluxului și refluxului;
- maimuțe (urangutanul), reptile mari, păsări viu colorate, pume, jaguari, tapiri, insecte;
- soluri lateritice de culoare roșie, sărace în humus din cauza ploilor dese.

Fauna este strâns legată de vegetație.

Dintre mamiferele specifice Asiei se remarcă:
- foca de Baikal (singura specie de focă de apă dulce);
- tigrii (de Amur, bengalezi, de Sumatra);
- leopardul zăpezilor (irbisul);
- elefantul asiatic;
- rinocerii (indian, de Sumatra);
- iacul, care trăiește în Pod. Tibet;
- antilopa saiga;
- cămila bactriană (cu două cocoașe);
- ursul panda, în pădurile musonice din sud-estul Chinei;
- urangutanul, specie de maimuță din Indonezia.