Capitolul 1

Primul capitol introduce cititorul în universul operei. Astfel, acesta face

cunoștință cu grupul Cireșarilor, numit astfel fiindcă membrii lui locuiau cu toții
în cartierul Cireșului. Ei sunt, după cum urmează: Ionel, Ursu (porecla lui Teodor
Teodoru), Victor, Tic (fratele mai mic al Mariei), Maria, Dan și Lucia. Ei
plănuiesc o expediție la Peștera Neagră, întrucât Victor găsise o hartă veche, iar
tinerii doreau s-o actualizeze.

La sfârșit de an școlar, moș Timofte intervine în favoarea lui Ursu în fața

profesorului acestuia. Deși nu are note mari, Ursu are o inimă bună, iar bătrânul
simte acest lucru. Lui moș Timofte nu-i sunt dragi toți elevii, însă de Cireșari s-
a atașat, iar feblețea lui este Tic, cel mai mic dintre aceștia.

Capitolul 2

Sergiu și Pompilică, doi dintre colegii Cireșarilor, doresc să descopere plaul

secret al acestora, întrucât nimeni nu cunoștea destinația către care tinerii
doreau să se îndrepte. Astfel, ei ajung în cartierul Cireșarilor și, din camera lui
Ștefan (fratele lui Pompilică), plănuiesc să le afle planurile privind expediția și
să le-o ia înainte.

Deodată, însă, apare Tic, pe care Sergiu și Pompilică îl bănuiesc de spionaj din
partea Cireșarilor. El îi păcălește pe cei doi și-l anunță pe Ștefan, printr-un
bilet anonim, că aceștia fumau în camera lui.

Capitolul 3

Copiii se întâlnesc și dezbat problema obținerii unei bărci, fără de care n-ar fi
putut ajunge la Peștera Neagră. Luciei îi vine o idee salvatoare: vor împrumuta
barca lui Petrăchescu, vânătorul. Din păcate, acesta refuză să le dea barca și îi
sfătuiește să-și aleagă o altă destinație pe care s-o exploreze.

Capitolul 4

Moș Timofte îi spune un basm lui Tic, care avea de făcut o temă importantă la Limba
română. Cei doi dezbat evenimentele poveștii, iar Tic îi mulțumește, convins că va
avea mare succes în fața clasei cu basmul relatat de bătrân.

Povestea vorbea despre o cutie fermecată, de a cărei existență Tic era convins.
Amuzat, moș Timofte alege să nu strice entuziasmul micuțului și dă relatării un iz
de legendă. El menționează un cuvânt vrăjit, fără de care cutia n-ar fi funcționat,
iar Tic se străduiește să-l afle. Moș Timofte insistă, însă, că nu se mai știa care
ar fi fost acel cuvânt, dar, din acel moment, Tic decide să caute cutia.

Capitolul 5

La școală, o dată pe an, se acordă Premiul Mare unui elev cu merite deosebite, dar
criteriile nu sunt cunoscute și se schimbă de la un an la altul. În fiecare an,
elevii sunt nerăbdători să afle cine este norocosul beneficiar al acestui premiu.

De această dată, câștigătorul este Ursu, care primește niște bocanci noi.
Decernarea premiului are loc imediat după ce, aflată în public, mama lui Ionel
afișează o atitudine arogantă și plină de superioritate față de bunica lui Ursu, o
femeie modestă și tăcută, precum și față de tatăl lui Victor, care nu mai avea
mamă.

Capitolul 6
Tic face mari eforturi pentru a afla mai multe despre expediția Cireșarilor, și
pentru a li se alătura și el. Aceștia nu doreau să-l ia cu ei, întrucât îl
considerau prea mic și nu doreau să-l pună în pericol. Viclean, micuțul găsește
caietul Mariei și află, până la urmă, informațiile dorite. El plănuiește să plece
pe urmele lor, fără ca aceștia să-și dea seama.

Cireșarii se întâlnesc acasă la Ursu. Apoi, tatăl Luciei le dăruiește copiilor o

trusă de prim ajutor, dorind să-i știe în siguranță pe perioada expediției. Seara,
ei îl întâlnesc pe Petrăchescu într-un parc și vânătorul le povestește din
aventurile sale, în ciuda lipsei de interes a copiilor, care tot nu primiseră
împrumut barca visată. Între timp, tatăl lui Tic îi permite micuțului să plece și
el în expediție, drept rezultat al muncii de convingere pe care o depune moș
Timofte în favoarea acestuia.

Capitolul 7

Pregătindu-se pentru expediție, Cireșarii sunt emoționați. Acest capitol surprinde

sentimentele și gândurile lor în noaptea premergătoare plecării. Cu toții erau
entuziasmați și plănuiseră totul până la cele mai mici detalii: aveau aparate
T.F.F., trusă de prim ajutor, unelte și alte obiecte utile.

Capitolul 8

Cireșarii pornesc la drum. Ursu este, bineînțeles, cel mai rezistent dintre toți,
și tuturor le este greu să țină pasul cu el. Cu toții (mai puțin Ursu) decid ca
liderul expediției să fie Ionel. Ursu nu este mulțumit de această alegere, însă, în
urma unei conversații cu Victor, acceptă rezultatul. Grupul se apropie de Zănoaga.

Capitolul 9

Alături de câinele Țombi, Tic pornește pe urmele Cireșarilor, care poposiseră într-
un luminiș, aproape de Zănoaga, pentru a mânca și a se odihni. Micuțului îi este
greu de unul singur și, de câteva ori, aproape că se rătăcește pe drum. Ursu, însă,
îl văzuse pe Tic încă de la Zănoaga și-i lăsase semne pe drum, pentru a se asigura
că acesta nu se rătăcește și îi va putea găsi, crezând că reușise de unul singur.

Între timp, Tic își amintește că mușchii care cresc pe trunchiurile copacilor
arată, de obicei, Nordul. Cu ajutorul acestei informații, el se orientează către
peșteră. Din fericire, pe drum, el se întâlnește cu Cireșarii, care se arată
surprinzător de bucuroși să-l vadă. Ei se împărțiseră în trei grupuri pentru a-l
căuta mai eficient. Maria este puțin supărată pe fratele ei mai mic, dar în final,
se îmbunează, iar cei doi se împacă.

Ajunși la peșteră, cei doi stabilesc că se vor împărți în două grupuri distincte.
Astfel, printr-o tragere la sorți, se decide că Maria, Victor, Ionel și Tic vor
intra în peșteră, în timp ce Lucia, Ursu și Dan rămân afară pentru a comunica și a
cere ajutor, în caz de urgență.

Capitolul 10

Dis de dimineață, Cireșarii se trezesc și se îndreaptă către destinațiile asupra

cărora hotărâseră cu o seară în urmă. Grupul Luciei pleacă spre munte, în timp ce
grupul lui Ionel adună materiale pentru confecționarea unei plute.

Intrând în peșteră, grupul se minunează la vederea tinelului, a pereților umezi,

iar Tic este cel mai încântat dintre toți, întrucât căuta încă acea cutie fermecată
despre care-i povestise moș Timofte. Victor anunță că găsise apă: un lac care se
întindea pe o suprafață atât de mare încât malul opus nu era vizibil. Totuși,
Cireșarii traversează lacul pe plută și descoperă că din lac pornea un pârâu
subteran, chiar prin tunel.

Când piciorul lui Tic alunecă într-o groapă, acesta descoperă o cutie ruginită,
despre care e convins că era chiar cutia despre care povestise moș Timofte în
basmul lui. Cireșarii găsesc mucuri de țigară și conserve goale, concluzionând că
nu erau singurii exploratori ai peșterii. În mod surprinzător, aparatul T.F.F.
începe să primească impulsuri din afară, dar tinerii nu recunoșteau alfabetul în
care fusese trimis mesajul (o sumedenie de litere și cifre).

Capitolul 11

Ursu îl zărește pe Petrăchescu țintind cu arma către păsări. Cei doi se întâlnesc,
iar vânătorul încearcă să-l convingă pe Ursu de existența unor duhuri malefice în
peșteră, chiar dacă băiatul nu crede în asemenea lucruri. După ce Ursu pleacă, de
după stânci iese un alt om, iar băiatul se ascunde undeva, auzind întreaga
discuție.

Când se întoarce la Lucia și Dan, Ursu le povestește ceea ce se întâmplase. Apoi,

sosește un mesaj din partea celuilalt grup: „Totul merge bine. Am trecut și de al
doilea lac. Ne apropiem de țintă. Observați cu atenție deschizăturile, eventual
dimensiunile cu aproximație”. Grupul de afară îi anunță pe cei din peșteră de
prezența lui Petrăchescu în regiune.

Capitolul 12

Cireșarii trecuseră și cel de-al doilea lac, după care au ajuns pe un mal îngust,
care nu coincidea cu informațiile din hartă (harta indica un alt lac, mai mic decât
primul). Între timp, apa crescuse, iar singura formațiune de piatră rămăsese malul
cel îngust.

Grupul descoperă și mai multe urme ale prezenței umane în peșteră, iar Victor face
o mulțime de presupuneri în legătură cu ceilalți vizitatori, inclusiv faptul că
aceștia îi urmăriseră și chiar le-o luaseră înainte. Victor este convins că mai
exista o încăpere a peșterii, care nu figura pe hartă și, în ciuda îndoielilor lui
Ionel, și Maria crede același lucru. În urma altercației, cei doi pornesc în
direcții diferite, dar pluta lui Victor se întoarce fără el.

Atunci, Cireșarii se sperie și doresc să pornească în căutarea lui, dar observă un

bilețel legat de plută. Biletul îi anunța că, într-adevăr, peștera nu se termina în
punctul indicat pe hartă, invitându-i să se alăture și ei. Cireșarii coboară tot
mai jos, pe traseul descoperit, dar când Tic coboară de pe plută, uită bagajele și
astfel, grupul pierde aparatul T.F.F., precum și pe câinele Țombi.

Grupul descoperă un desen străvechi, o reprezentare a unui mamut, și concluzionează

bucuroși că, din moment ce peștera fusese odată locuită, trebuia să mai existe și o
altă ieșire. Apoi, băiatul găsește și niște unelte vechi de silex. În timp ce
tinerii explorează o încăpere subterană, Tic observă barca lui Petrăchescu. Fiindcă
toate cotloanele erau strâmte, Tic este de acord să se strecoare până acolo, fiind
cel mai mic dintre toți. Ajuns în aceeași încăpere cu barca, el face o mare
descoperire. Este vorba despre cutia fermecată, pe care o tot confundase, până
atunci, cu diferite conserve goale. De această dată, însă, era convins că
descoperise cutia adevărată.

Deodată, aflat la capătul tunelului, Tic aude vocile vânătorului și pe cele ale lui
Petrăchescu. Cei doi se temeau că Cireșarii le-ar putea descoperi ascunzătoarea și
plănuiesc să-i ucidă, în caz că ar fi intervenit în planurile lor. Observând că
lipseau barca și cutia, ei se înfurie și realizează că „vinovații” fuseseră copiii.

Capitolul 13
Grupul de afară se îngrijorează tot mai mult în legătură cu cei aflați în peșteră.
În timp ce căutau o modalitate de a se deplasa până la ei, Dan este fugărit de un
urs. La sfatul lui Ursu, Dan urcă într-un copac. După câteva momente pline de
spaimă, tinerii scapă de animalul fioros și sunt din nou în siguranță.
Între timp, cei aflați înăuntru își dau seama că așa-zisa cutie fermecată este, de
fapt, un aparat T.F.F. mult mai avansat decât cel pe care-l pierduseră ei.
Petrăchescu și vânătorul pornesc pe urmele lor.

Capitolul 14

Cel de-al paisprezecelea capitol cuprinde un moment amuzant, când Tic și

Petrăchescu se deghizează amândoi în stafii. Petrăchescu dorea să sperie copiii,
care nu credeau în duhuri, iar Tic dorea să sperie urmăritorii. Când se întâlnesc,
ambii se sperie și fug în direcții opuse.

Capitolul 15

Sergiu și Pompilică ajung la Lacul Păstrăvilor, urcă într-o barcă și, când se
pornește o vijelie, aceștia se trezesc, tremurând de frică, în mijlocul lacului,
„un fund de prăpastie fără fund”. Din fericire, pescarii îi văd și-i salvează.

Capitolul 16

Cireșarii se întreabă cine altcineva, în afară de Petrăchescu, se află pe urmele

lor. Tic este tot mai tentat să le povestească celorlalți despre așa-zisa vrajă a
cutiei. Dialogul lor este întrerupt de vederea unei cascade. Aceasta nu se află pe
pârâul pe care se deplasau ei, ci pe un altul.

Pe malul stâng al pârâului, Tic descoperă cutia fermecată pe care o căutase cu

atâta înverșunare. Ionel își dă seama de faptul că obiectul era un aparat TFF, dar
momentul de uimire este întrerupt de un bilețel din partea lui Sergiu și a lui
Pompilică: „V-am luat-o înainte! Sergiu și Pompilică. Sâc!”.

În urma unei scurte altercații cu Victor, Ionel pleacă în direcția opusă celei
recomandate de prietenul lui. El ajunge să fie prins de cei doi tâlhari care-i
urmăreau. Aceștia l-au lovit, iar apoi l-au ascuns în spatele unei pietre.
Cireșarii, însă, pornesc pe urmele lui Ionel și îl găsesc, iar acesta le comunică
identitatea urmăritorilor. Vânătorul era poreclit „Expresul negru”, unul dintre cei
mai notorii răufăcători din țară.

Capitolul 17

Cireșarii reușesc să iasă din grotă și să vadă din nou lumina soarelui. Bucuros,
Ionel anunță că puteau comunica din nou cu lumea exterioară, întrucât aparatul
funcționa. Cutia fermecată a lui Tic era un aparat mai avansat decât cel anterior,
iar Ionel reafirmă, încântat, că nu poate exista o vrajă mai mare decât cea din
cutia mezinului.

Între timp, Lucia, Ursu și Dan aud semnalele celor din peșteră, care le trimit
mesajul „S.O.S.”, urmat de scurte explicații privind tot ceea ce se petrecuse,
precum și avertizări în legătură cu Petrăchescu. Cei trei pornesc pe urmele lor.

La cabană sosește și moș Timofte, aflat în căutarea Cireșarilor. Nevasta

cabanierului este convinsă că Peștera Neagră este bântuită și-l admonestează
fiindcă le permisese tinerilor să plece într-acolo. Aceștia se aflau, într-adevăr,
în pericol, fiindcă Petrăchescu era pe urmele lor și tocmai îl împușcase pe
bărbatul cu barbă. El țintește arma către Victor, dar nu-l nimerește. Apoi, Ursu și
Ionel sunt pe cale să-și piardă viața în urma unei căzături, de la care-i salvează
Lucia.

La locul crimei, Petrăchescu nu mai găsește corpul celui pe care-l omorâse și

astfel, își dă seama că trăsese cu gloanțe oarbe. Apoi, este prins de Cireșari,
care descoperiseră o a doua intrare în peșteră.

Capitolul 18

Moș Timofte este mândru de realizările Cireșarilor și, privindu-i, se întreabă unde
este Tic, cel pe care-l îndrăgea cel mai mult. Când sosește nevasta cabanierului,
aceasta privește locul în care se aflase odinioară catârul Gâtlan și este convinsă
că-l răpiseră strigoii.

Deodată, Ursu apare călare pe catâr, spre mirarea femeii. Apoi, o ia de mână pe
Lucia și, împreună, ei intră în cabană. Aici îi așteaptă ceilalți Cireșari,
inclusiv Tic, care poartă o discuție însuflețită cu moș Timofte. Cu toții simt că
vor mai fi împreună și cu ocazia altor aventuri.