A fost odată ca niciodată un marțian puțin cam

neobișnuit pe nume Tuxi. El avea pielea galbenă

cu buline roz, purta ochelari și nu putea pronunța
sunetul „cs” din numele său.

Toți ceilalți extratereștri de la școală râdeau de el, îi spuneau porecle și nu se jucau cu

el pentru că era cam „ciudățel” (așa spuneau toți).
Într-o zi, Tuxi se plimba trist pe suprafața planetei Marte.

Se simțea singur, nefericit și urât.

Deodată, observă că se apropie de el cineva. Era

Maxi, maiestrul înțelept al marțienilor.
- Tuxi, nu ești ciudat cum cred ceilalți, ești doar diferit, îi spuse înțeleptul. Dar
persoanele diferite sunt create așa pentru că au un destin diferit și foarte interesant.
Știu că astăzi împlinești șase ani și am venit să îți aduc un cadou.
 - Oh, un xilofon! spuse Tuxi ușor
dezamăgit. Ce cadou ciudat! Știi doar că
noi, marțienii, nu suntem muzicieni! Ce să
fac aici, pe Marte, cu un xilofon?

- Nu privi doar la cum arată lucrurile în exterior. Este posibil că în interior,

acest obiect ascunde o putere magică. Încearcă să descoperi puterea
xilofonului și vei afla că a fi „ciudat” este chiar „interesant”.
Tuxi se uita la xilofon cu neîncredere.
Ce putere să ascundă acest obiect mititel?

Deodată, observă în nisipul

roșu un ciocănel galben.
Când lovi cu el clapele
xilofonului, acesta se
transformă într-o farfurie
zburătoare galbenă cu
puncte roz, exact ca el.
Se urcă în ea și într-o clipită se trezi
purtat cu viteză spre Planeta Pământ.
Până să apuce să numere până la 6, farfuria zburătoare deja aterizase. Tuxi se trezi
înconjurat de o mulțime de oameni interesanți. „Ce ciudați!” gândi Tuxi.

Bărbații purtau pălării de paie cu boruri largi și aveau mustăți lungi, negre și răsucite.
Femeile purtau și ele rochii lungi, foarte largi și colorate.

Toți păreau pregătiți de petrecere.

Un băiețel cu un steguleț tricolor în mână îi spuse:

Bine ai venit în Mexic!

Noi, mexicanii, suntem
foarte prietenoși! Vino la
petrecerea noastră
de 5 mai!

În acea după-amiază, Tuxi uită că este extraterestru, uită că

poartă ochelari, uită că este galben cu puncte roz și, tot
prezentându-se, chiar învăță să pronunțe sunetul „cs”.
Primi și el o pălărie mexicană și un steguleț cu tricolorul
Mexicului, la fel ca toți ceilalți copii. Când gustă prima oară
dintr-un tacos, Tuxi simți că îi ia gura foc.
„Ce gust ciudat!” se gândi el. Dar imediat ce spuse cuvântul „ciudat” își aminti de
cuvintele lui Maxi: „a fi ciudat este chiar interesant”. Așa că spuse cu voce tare:

Ce mâncare
interesantă!

Toți mexicanii îl aplaudară. Tuxi fu atât de fericit de această

descoperire, încât mai luă o înghițitură din acel tacos și descoperi că
nu e chiar atât de picant cât i se păruse la început.
Dansă și el dansuri mexicane, zăngăni din maracas și tamburină în ritmul dansului și
deveni atât de bucuros, încât nimic nu i se mai păru ciudat.
La plecare, Tuxi primi cadou un cățeluș chihuahua.
Ajuns acasă, marțienii fură uimiți de cât de schimbat era Tuxi.

- Dacă ați ajunge acolo, ați spune cu toții că oamenii aceia sunt niște ciudați! Dar nu
este deloc așa! Ei sunt cei mai prietenoși oameni pe care i-am cunoscut! Nu ar trebui să
mai spunem niciodată despre cineva sau ceva că este „ciudat”. A fi ciudat este
extraordinar de interesant! spuse Tuxi.
Din acel moment, nimeni nu a mai pronunțat vreodată cuvântul
„ciudat”. Tuxi deveni cel mai celebru marțian de pe Marte.

El și-a continuat călătoriile și a descoperit multe țări

în excursiile lui. Și peste tot, l-a luat cu el pe
cățelușul chihuahua, pe care l-a numit Mexico.
 Idei pentru jocurile de comunicare
Joc de rol Dramatizare
Imaginează-ți că ești Tuxi și tocmai ai Dramatizați povestea folosind
primit un xilofon fermecat. marionetele pe care le puteți descărca
Imaginează-ți un dialog cu xilofonul. aici.

Joc de rol
Numiți doi elevi care să joace rolul
lui Tuxi și al micului mexican în
momentul aterizării OZN-ului în
Mexic. Imaginați-vă un dialog între
cei doi: faceți cunoștință, povestiți
despre lucrurile și activitățile
preferate.