Construcțiile metalice

tenacitate, sustenabilitate și eleganță

Lucrările celei de a XVII-a Conferințe Naționale de Construcții Metalice

București, 7-8 aprilie 2022

Editori: Bogdan Cătălin Ștefănescu, Ileana Calotescu, Daniel Bîtcă

Cuvânt înainte
Structurile metalice, realizate din versatilul oțel sau din mai exclusivistele aliaje de
aluminiu, reprezintă oricând o soluție de maximă încredere, elegantă, estetică și
sustenabilă pentru o construcție. De la inserarea primelor elemente din oțel în țesătura
zidăriilor și până la construcțiile inteligente de astăzi, care beneficiază tot mai mult de
aportul automatizării, al robotizării, al imprimării 3D, materialul metalic a fost și continuă
să fie vehiculul care a permis pași importanți, uneori revoluționari, în dezvoltarea
construcțiilor.
Prin raportare la exigențele actuale legate de reducerea poluării și a amprentei de carbon,
de realizare a unei economii circulare, care să includă cât mai mult reciclarea și
refolosirea resurselor, atât oțelul, cât și aliajele de aluminiu permit, practic, reutilizarea la
infinit a materialului, fără declasificarea acestuia. Conform diferitelor statistici
disponibile, rata de refolosire a oțelului în construcții este 90 – 93%, ceea ce depășește cu
mult valorile pentru celelalte materiale tradiționale de construcții.
Odată cu începerea utilizării pe scară largă a oțelului în construcții, structuri metalice
importante s-au realizat și în România, începând cu bine-cunoscutul pod al lui Anghel
Saligny, continuând cu Palatul CFR și Palatul Telefoanelor din București, acoperișul
complexului expozițional ROMEXPO, hotelul Mara din Sinaia – prima structură
contravântuită excentric realizată în Europa sau podul suspendat care se construiește în
prezent la Brăila fiind doar câteva exemple dintre multele realizări naționale importante
în domeniu.
Seria Conferințelor Naționale de Construcții Metalice inițiate de regretatul academician
Dan Mateescu în 1973 la Timișoara s-a constituit în timp într-unul dintre cele mai
profesioniste forumuri de întâlnire a vârfurilor din domeniu, atât din zona universitară și
de cercetare, cât și din cele de proiectare și execuție, fiind un bun prilej de a lua contact
cu cele mai noi dezvoltări științifice în domeniu dar și cu aportul cel mai recent al
dezvoltării tehnologice și informatice. După câteva ediții internaționale, conferința a
revenit la formatul inițial, național, cu invitați de prestigiu din străinătate.
Începând cu cea de-a XIII-a ediție organizată la București în 2013, conferința și-a început
periplul prin țară, fiind organizată succesiv, o dată la doi ani, de către universitățile
tehnice de profil din principalele centre universitare (București, Cluj-Napoca, Iași,
Timișoara). Ediția anterioară s-a desfășurat la Timișoara în 2019, fiind organizată de către
Universitatea Politehnica Timișoara.
A XVII-a ediție a Conferinței Naționale de Construcții Metalice (CNCM17 - 2021) are
bucuria și onoarea de a fi găzduită cu generozitate de Biblioteca Academiei, în București,
fiind organizată de către Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB). Editorii
le sunt profund recunoscători autorilor și participanților pentru contribuțiile aduse la
desfășurarea conferinței în condiții cu totul speciale generate de pandemia de Covid 19,
precum și Academiei Române pentru oferirea Bibliotecii Academiei ca spațiu de
desfășurare.
Editorii

i
ii
CUPRINS
Studiu parametric pe grinzi compuse din profile formate la rece asamblate utilizând sudarea prin
presiune în puncte ............................................................................................................................. 1
Evaluation of material properties of 3D printed carbon steel for material modelling ..................... 11
Soluții integrate pentru structuri metalice ....................................................................................... 21
Studiu de caz - modelarea numerică a unei îmbinări tridimensionale din bare metalice cu sectiune
circulară (CHS) ............................................................................................................................... 31
Evaluarea experimentală a capacității ultime a panourilor sandwich de perete .............................. 39
Câteva iluzii în proiectarea structurilor metalice ............................................................................ 49
Soluție de consolidare pentru structura metalică de rezistență a unui hotel .................................... 61
Variația calității betonului în comportarea stâlpior cu secțiune mixtă ............................................ 69
Clase de ductilitate în prEN 1998-1. Analize comparative pe cadre contravântuite excentric........ 77
Comportarea unui turn de telecomunicații zăbrelit la acțiunea vântului ......................................... 85
Modelarea numerică a panelor cu suprapuneri pe reazemele intermediare în conlucrare cu
învelitoarea...................................................................................................................................... 91
Uzinarea monumentului Aripi aparținând artistului Mihai Buculei .............................................. 101
Configuraţii de cadre contravântuite centric supuse la acţiuni seismice ....................................... 109
Răspunsul structurilor metalice cu îmbinări cu placă de capăt și 4 șuruburi pe rând la încărcări
excepționale .................................................................................................................................. 117
Încercări experimentale la explozii externe pe pereți de închidere neportanți .............................. 125
Utilizarea structurilor metalice in transformarea unui monument istoric in hotel......................... 133
Comportarea barelor cu pereți subțiri formate la rece solicitate la compresiune axială și încovoiere
după axa minimă de inerție ........................................................................................................... 143
Evaluarea capacității portante a unei structuri metalice autoportante ........................................... 153
Cadre contravântuite în sistem „2X” supuse la acţiuni seismice severe ....................................... 161
Transportul și montajul monumentului Aripi aparținând artistului Mihai Buculei ....................... 169
Cupole pe arce din oțel proiectate și executate în anii ‘80 ............................................................ 177
Analiza structurală a unor grinzi de rulare pentru mărirea capacității de ridicare la un pod rulant.
Studiu de caz ................................................................................................................................. 189
Solutie de compartimentare si consolidare a unei hale industriale ................................................ 195

iii
iv
 STUDIU PARAMETRIC PE GRINZI COMPUSE DIN
PROFILE FORMATE LA RECE ASAMBLATE UTILIZÂND
SUDAREA PRIN PRESIUNE ÎN PUNCTE

PARAMETRIC STUDY OF BUILT-UP COLD-FORMED

STEEL BEAMS ASSEMBLED BY SPOT-WELDING

ANTONIO-ANDREI CRISTIAN1*, VIOREL UNGUREANU2,3

1
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.
2
Universitatea Politehnica Timișoara, Departamentul de Construcții Metalice și Mecanica Structurilor, Timișoara.
3
Academia Română, Filiala Timișoara, Laboratorul de Construcții Metalice, Timișoara.

Rezumat: În cadrul proiectului de cercetare WELLFORMED, desfășurat la Centrul de

Cercetare CEMSIG al Universității Politehnica Timișoara, s-a propus o soluție pentru
elemente structurale compuse, cu inima din tablă cutată, profile cu secțiune C pentru tălpi
și asamblate utilizând sudarea prin presiune în puncte. Au fost efectuate încercări
experimentale și, în baza lor, s-au calibrat și validat modele numerice. A fost desfășurată o
campanie extinsă de simulări numerice pentru a studia influența mai multor parametrii ai
grinzii compuse. O subrutină în Python a fost construită în vederea automatizării studiului
parametric.

Cuvinte cheie: elemente din oțel formate la rece, studiu parametric, grinzi compuse,
inimă din tablă cutată, sudură în puncte

Abstract: The WELLFORMED research project, developed at the CEMSIG Research

Centre of Politehnica University of Timisoara, proposed a new solution for built-up
members with trapezoidal corrugated steel sheets as web, lipped channel sections for the
flanges and assembled using spot-welding. Experimental tests were performed and a
numerical model was calibrated. Extended numerical simulations were carried out to study
the influence of several parameters. A Python scrip was developed to automate the
parametric study.

Keywords: cold-formed steel members, parametric numerical studies, built-up beams,

corrugated web, spot welding

1. Introducere
În cadrul proiectului de cercetare WELLFORMED, desfășurat la Centrul de Cercetare
CEMSIG al Universității Politehnica Timișoara, s-a propus o soluție pentru elemente
structurale compuse realizate din profile formate la rece. Inima este realizată din tablă


Adresa de corespondență: Cristian, Antonio-Andrei, e-mail: cristian.antonio@utcb.ro

1
cutată și din panouri de forfecare din tablă plană dispuse la capetele grinzilor și tălpile
sunt realizate din profile cu pereți subțiri, formate la rece având secțiune de tip C.
În cadrul cercetărilor efectuate s-au studiat mai multe metode de asamblare, printre care:
(a) prindere cu șuruburi autoforante [1] [2], (b) brazare MIG [3] și (c) sudură electrică
prin presiune în puncte [4]. În urma campaniei experimentale, desfășurată pe grinzi
compuse cu inimă din tablă cutată realizate din elemente formate la rece, grinzile au
arătat o capacitate portantă mare și un comportament ductil.
Prezenta lucrare descriere studiile numerice realizate pe grinzi compuse din profile
formate la rece, cu sau fără gol în inimă și asamblate prin sudură cu presiune în puncte.
Plecând de la încercările la tracțiune-forfecare pe epruvete îmbinate cu sudură în puncte și
folosind datele obținute în urma încercărilor la scară reală ale grinzilor, un model cu
elemente finite a fost construit și calibrat. A fost desfășurată o campanie de simulări
numerice pentru a studia influența celor mai importanți parametri.

2. Calibrarea modelului numeric

În cadrul cercetările numerice anterioare au fost construite modele numerice în programul
de element finit ABAQUS/CAE v.6.14 [5]. Au fost efectuate analize de tip GMNIA care
includ neliniaritățile geometrice și de material, care au prezis capacitatea portantă și
modurile de cedare ale grinzilor compuse realizate din profile formate la rece.
Cercetările numerice precedente au fost extinse prin calibrarea unui model numeric [6]
folosind cercetările experimentale anterioare [7] desfășurate la Centrul de Cercetare
CEMSIG pe grinzi compuse realizate din profile formate la rece cu gol în inimă. Influența
prezenței golului a fost studiată pentru a putea extinde soluția pentru grinzi în clădiri
multietajate, unde grinzile cu gol în inimă au devenit uzuale.
Această lucrare se concentrează pe prezentarea studiului parametric pe grinzi compuse
din profile formate la rece și asamblate prin sudură cu presiune în puncte. Mai multe
detalii legate de modelele numerice pot fi consultate în articolele menționate mai sus. În
baza modelelor numerice calibrate, folosind rezultatele experimentale, un studiu
parametric a fost efectuat pentru a studia influența parametrilor componenți ai grinzii în
vederea standardizării și industrializării soluției.

3. Studiu parametric
În cadrul studiului parametric au fost considerate grinzi cu lungimea de 6000 mm, 7500
mm și 9000 mm cu sau fără gol în inimă. Au fost analizați mai mulți parametrii și cei care
au influențat cel mai mult capacitatea portantă, deformabilitatea și modurile de cedare
sunt prezentați mai jos.
Sunt parametrii care au o influență mai mare decât alții sau care au doar o influență locală
care poate fi caracterizată doar prin modele numerice mai rafinate. Au fost identificați un
număr de 20 de parametrii: (1) lungimea grinzii, (2) înălțimea grinzii, (3) diametrul
șuruburilor, (4) distanța între găurile șuruburilor, (5) numărul de rânduri de șuruburi și
distanța dintre ele, (6) numărul punctelor de sudură dintre panourile de forfecare și inimă,
(7) numărul cutelor suprapuse cu panourile de forfecare, (8) numărul punctelor de sudură
între tălpi și inimă, respectiv panouri de forfecare, (9) lungimea panourilor de forfecare,
(10) grosimea panourilor de forfecare, (11) secțiunea profilelor care compun tălpile, (12)

2
grosimea profilelor, (13) grosimea inimii din tablă cutată, (14) lungimea inimii din tablă
cutată, (15) prezența golului în inima grinzii, (16) lățimea golului, (17) înălțimea golului
și (18) poziționarea lui, (19) blocarea deplasărilor laterale, (20) gradele de libertate
blocate pe perimetrul găurilor șuruburilor.
Pentru a studia influența fiecărui parametru, ceilalți parametri au fost ținuți la o valoare
constantă. Prin urmare, a rezultat un număr mare de combinații de parametri necesari
pentru a evalua comportamentul elementului. Pentru a putea manipula numărul mare de
date, o subrutină în Python a fost construită.

3.1. Subrutina în Python

Programul de element finit ABAQUS [5] folosește limbajul de programare Python și are
algoritmi care conțin comenzi predefinite care permit crearea și executarea analizelor,
precum și vizualizarea rezultatelor într-o manieră eficientă.
Analizele cu elemente finite implică trei etape distincte: a) preprocesarea, b) procesarea și
c) postprocesarea datelor. Subrutina intervine în etapa de preprocesare, modificând noduri
și elemente, creând condiții de rezemare, adăugând interacțiuni și discretizând elementele.

3.1.1. Automatizarea fazei de preprocesare

Procedura implică copierea modelului numeric calibrat în urma datelor experimentale și
modificarea parametrilor. Pașii automatizați prin intermediul subrutinei sunt:
− Copierea modelului calibrat și redenumirea lui;
− Schimbarea parametrilor (ex. grosimi de material, secțiuni, geometrie, distribuția
punctelor de sudură, prezența golului în inimă și dimensiunile lui, condiții de
rezemare, dimensiunea elementelor finite sau magnitudinea imperfecțiunilor);
− Crearea interacțiunilor și discretizarea elementelor.
După finalizarea modificărilor parametrilor, subrutina creează analiza statică folosită în
vederea introducerii imperfecțiunilor geometrice ale elementelor. Elementele formate din
profile subțiri sunt sensibile la imperfecțiuni geometrice și cel mai uzual mod de a
introduce imperfecțiunile în modelul numeric este folosind o analiză de flambaj sau o
analiză modală. Datorită complexității problemei analizate, provocarea folosind această
metodă vine din numărul mare de moduri de vibrație care trebuie interpretat. Prin urmare,
imperfecțiunile geometrice sunt introduse prin scalarea câmpurilor de deplasări rezultat
din analizele anterioare și anume, deplasare în afara planului L/2500 și deplasare verticală
de L/1500, unde L este lungimea grinzii. Modelul este ulterior copiat în vederea creării
analizei neliniare care conține imperfecțiunile geometrice rezultate în urma rulării
analizei statice.
De asemenea, subrutina șterge interacțiunile de tip „constraint” care legau gradele de
libertate dintre elemente finite din modelul numeric pentru analiza statică și creează
elemente de tip „connector” care simulează sudura în puncte pentru analiza neliniară.
Etapele subrutinei sunt prezentate în Figura 1.

3
1. Copierea modelului
numeric calibrat folosind
datele experimentale.

2. Crearea modelului pentru

analiza statica, modificând
parametrii solicitați de
utilizator

3. Modificarea modelului
anterior prin eliminarea
interacțiunilor și crearea
punctelor de sudură în
vederea rulării analizei
neliniare (GMNIA)

4. Interpretarea rezultatelor
analizelor

Figura 1 Etapele parcurse de subrutina dezvoltată în Python

3.1.2. Rularea subrutinei

Fiecare parametru este definit de un tip de date int (numere întregi), float (numere reale)
și string (text) și utilizator poate schimba valoarea fiecărei variabile. Pentru a putea fi
ușor accesibilă și utilizatorilor care nu au cunoștințe de programare, subrutina a fost
înglobată, prin intermediul unei interfețe grafice (GUI), în programul ABAQUS (vezi
Fig. 2).

4
 Figura 2 Interfață grafică înglobată în programul de element finit

3.2. Prezentarea rezultatelor

În cadrul studiului parametric s-a pornit de la modele inițiale și s-a variat doar parametrul
de interes pentru fiecare caz, restul parametrilor rămânând constanți. M1-6000 WO, M1-
7500 WO și M1-9000 WO reprezintă modelele inițiale pentru grinzile cu gol în inimă
(WO). M1-6000, M1-7500 și M1-9000 reprezintă modelele inițiale pentru grinzile fără
gol în inimă. Parametrii modelelor inițiale sunt prezentați în Tabelul 1.

Tabelul 1 Parametrii modelelor inițiale (partea 1)

Geometrie Sudură prin presiune în puncte
Număr de
cute Numărul Panouri de forfecare
Numărul
Nume suprapuse și de
de rânduri
model Lungimea Înălțimea îmbinate rânduri
de puncte
numeric grinzii grinzii prin sudură de puncte
de sudură
în puncte de de sudură Lungime Grosime
pe inimă
panourile de pe tălpi
forfecare
M1-6000
6000 mm 800 mm 1 1 2 600 mm 1.20 mm
WO
M1-7500
7500 mm 850 mm 1 2 2 740 mm 1.20 mm
WO
M1-9000
9000 mm 900 mm 1 2 2 900 mm 1.20 mm
WO
M1-6000 6000 mm 800 mm 1 1 2 600 mm 1.20 mm
M1-7500 7500 mm 850 mm 1 2 2 740 mm 1.20 mm
M1-9000 9000 mm 900 mm 1 2 2 900 mm 1.20 mm

5
Punctele de sudură au fost dispuse pe fiecare cută, având o distanță între ele de 290 mm.
Înălțimea cutei a fost de 60 mm în toate modelele numerice considerate. Poziționarea
golului este în raport cu capătul inimii din tablă cutată.

Tabelul 1 Parametrii modelelor inițiale (partea 2)

Inimă din
Tălpi tablă Gol în inimă
Nume
cutată
model
Grosime Grosime
numeric
Secțiune talpă talpă Grosime Poziționare Lățime Înălțime
inferioară superioară
M1-6000 767.5 290.0 394.0
C150 2.00 mm 2.00 mm 1.00 mm
WO mm mm mm
M1-7500 767.5 290.0 444.0
C150 2.00 mm 2.00 mm 1.00 mm
WO mm mm mm
M1-9000 1347.5 580.0 434.0
C180 2.00 mm 2.00 mm 1.00 mm
WO mm mm mm
M1-6000 C150 2.00 mm 2.00 mm 1.00 mm - - -
M1-7500 C150 2.00 mm 2.00 mm 1.00 mm - - -
M1-9000 C180 2.00 mm 2.00 mm 1.00 mm - - -
3.2.1. Înălțimea grinzii
Pentru cele 6 cazuri, elemente cu lungimea de 6000 mm, 7500 mm, 9000 mm, cu gol în
inimă (WO) și fără gol în inimă, au fost considerate grinzi cu înălțimi între 800 mm și
1200 mm (vezi Tabelul 2). Deplasările laterale au fost blocate la o treime din deschidere
(Lb = L/3) și la două treimi din deschidere (Lb = 2L/3), atât la partea inferioară, cât și la
partea superioară.
Restul parametrilor au fost păstrați constanți. Valoarea celorlalți parametrii este
prezentată în Tabelul 1. Spre exemplu, grinda cu lungimea de 6000 mm și gol în inimă, a
avut o înălțime de 800 mm, un rând de punte de sudură între panourile de forfecare și
inima din tablă cutată, două rânduri de puncte de sudură între tălpi și inimă, respectiv
panouri de forfecare, la o alternanță de o cută și inima din tablă cutată a fost suprapusă o
cută de fiecare parte cu panourile de forfecare.
Panourile de forfecare au avut lungimea de 600 mm și grosimea de 1.20 mm. Tălpile au
fost formate din profile C1502.00 mm, dispuse spate în spate. Inima din tablă cutată a
avut grosimea inițială de 1.00 mm. Golul a fost poziționat la 767.5 mm față de capătul
inimii și a avut lățimea de 290 mm (o cută) și înălțimea de 394 mm.
Cum era de așteptat, se poate observa o creștere a capacității portante o dată cu creșterea
înălțimii grinzilor. Daca în cazul grinzilor cu lungimea de 6000 mm, creșterea forței
maxime este de aproximativ 6%, pentru grinzile cu lungimea de 9000 mm forța maximă
crește cu până la 25%.
Se observa un comportament similar și în ceea ce privește rigiditatea elementelor. Pentru
grinzile cu lungimea de 6000 mm cu gol în inimă, rigiditatea în domeniul liniar crește de
la 11374 N/mm la 14818 N/mm. Grinzile cu lungimea de 9000 mm cu gol în inimă
prezintă o creștere de la 8722 N/mm la 13086 N/mm. Grinzile cu lungimea de 7500 mm

6
prezintă valori intermediare, atât în termeni de rigiditate cât și în ceea ce privește
capacitatea portantă.

Tabelul 2 Capacitatea portantă a grinzilor în funcție de înălțimea lor

Model Înălțime Forța maximă Rigiditate
M1-6000 WO 800 mm 185.14 kN 11374 N/mm
M2-6000 WO 900 mm 196.36 kN 13833 N/mm
M3-6000 WO 1000 mm 197.50 kN 14818 N/mm
M1-7500 WO 850 mm 169.65 kN 9394 N/mm
M2-7500 WO 1000 mm 175.66 kN 10857 N/mm
M1-9000 WO 900 mm 179.11 kN 8722 N/mm
M2-9000 WO 1200 mm 213.77 kN 13086 N/mm
M1-6000 800 mm 193.99 kN 12129 N/mm
M3-6000 1000 mm 208.91 kN 16254 N/mm
M1-7500 850 mm 176.84 kN 9882 N/mm
M2-7500 1000 mm 198.34 kN 12584 N/mm
M1-9000 900 mm 195.08 kN 9637 N/mm
M2-9000 1200 mm 241.93 kN 14127 N/mm

Creșterea înălțimii grinzilor influențează în mod favorabil comportamentul structural, dar

poate genera fenomene de instabilitate. Este de menționat că în modelul prezentat
deplasările laterale au fost blocate.

3.2.2. Înălțimea secțiunii și grosimii tălpilor

Tălpile grinzilor au un rol important în preluarea momentelor încovoietoare. Au fost
considerate secțiuni de C150, C180 și C200 cu grosimi de material între 2.00 mm și 2.50
mm. Restul parametrilor sunt prezentați în Tabelul 1 și au fost păstrați constanți.
Din Tabelul 3 se observă o creștere semnificativă a capacității portante o dată cu
schimbarea secțiunii profilului. Prin schimbarea secțiuni din C150 în C180 se obține o
creștere a forței maxime de 28% pentru modelul de 6000 mm lungime cu gol în inimă. Se
observă o influență mai ridicată pentru grinzile mai scurte.

Tabelul 3 Capacitatea portantă a grinzilor în funcție de secțiunea și grosimea tălpilor

Model Secțiune Grosimea Forța maximă Rigiditate
profilelor
M1-6000 WO C150 2.00 mm 185.14 kN 11374 N/mm
M9-6000 WO C180 2.00 mm 200.73 kN 13505 N/mm
M10-6000 WO C200 2.00 mm 237.14 kN 16052 N/mm
M11-6000 WO C150 2.50 mm 205.63 kN 14123 N/mm

7
 M1-7500 WO C150 2.00 mm 169.65 kN 9394 N/mm
M5-7500 WO C200 2.00 mm 203.80 kN 11819 N/mm
M6-7500 WO C150 2.50 mm 184.17 kN 10757 N/mm
M1-9000 WO C180 2.00 mm 179.11 kN 8722 N/mm
M3-9000 WO C200 2.00 mm 197.82 kN 10052 N/mm
M1-6000 C150 2.00 mm 193.99 kN 12129 N/mm
M8-6000 C200 2.00 mm 239.67 kN 16421 N/mm
M1-7500 C150 2.00 mm 176.84 kN 9882 N/mm
M5-7500 C200 2.00 mm 209.84 kN 12093 N/mm
M6-7500 C150 2.50 mm 195.21 kN 11271 N/mm
M1-9000 C180 2.00 mm 195.08 kN 9637 N/mm
M3-9000 C200 2.00 mm 202.65 kN 10485 N/mm
M6-9000 C180 2.50 mm 205.24 kN 11078 N/mm

3.2.3. Suplețea inimii din tablă cutată

În analizele efectuate s-au folosit table cutate cu grosimi de 1.00 mm, 1.20 mm și 1.50
mm. Se observă creșteri semnificative ale capacităților portante și ale rigidităților.

Tabelul 4 Capacitatea portantă a grinzilor în funcție de suplețea inimii

Model Grosimea inimi Forța maximă Rigiditate
M1-6000 WO 1.00 mm 185.14 kN 11374 N/mm
M12-6000 WO 1.20 mm 251.44 kN 15324 N/mm
M13-6000 WO 1.50 mm 328.89 kN 18782 N/mm
M1-7500 WO 1.00 mm 169.65 kN 9394 N/mm
M7-7500 WO 1.50 mm 255.06 kN 14001 N/mm
M1-9000 WO 1.00 mm 179.11 kN 8722 N/mm
M4-9000 WO 1.50 mm 274.16 kN 13356 N/mm
M1-6000 1.00 mm 193.99 kN 12129 N/mm
M13-6000 1.50 mm 367.76 kN 21159 N/mm
M1-7500 1.00 mm 176.84 kN 9882 N/mm
M7-7500 1.50 mm 280.24 kN 15308 N/mm
M1-9000 1.00 mm 195.08 kN 9637 N/mm
M4-9000 1.50 mm 282.06 kN 14147 N/mm

Curbele forță-deplasare pentru cei trei parametrii pentru grinda cu lungimea de 6000 mm
și cu gol în inimă, sunt prezentate mai în Figura 3, de mai jos.

8
 Figura 3 Curbă forță-deplasare pentru grinda cu lungimea de 6000 mm, cu gol în inimă

4. Concluzii
Prezenta lucrare prezintă rezultatele preliminare ale studiului parametric pe grinzi
compuse din profile formate la rece și asamblate prin sudură cu presiune în puncte.
În baza modelelor numerice calibrate, influența parametrilor grinzilor este studiată.
Influența înălțimii grinzi, secțiunii și grosimii tălpilor și supleței inimii este prezentată.
Capacitatea portantă și rigiditatea grinzii sunt puternic influențate de acești parametrii.
Ceilalți parametri prezintă o influență mai redusă asupra comportamentului structural.
În urma studiului parametric se poate observa că comportamentul grinzii este puternic
influențat de suplețea inimii din tablă cutată. De asemenea, se poate observa că după
apariția fenomenelor de instabilitate locală ale inimii, capacitatea portantă scade brusc
(vezi Figura 3).
Deși înălțimea grinzii și secțiunea și grosimea tălpilor nu influențează la fel de mult
capacitatea portantă și rigiditatea grinzilor, acestea prezintă un comportament mai stabil,
neavând scăderi semnificative după atingerea forței maxime.
Studiul parametric extins va fi prezentat în lucrările viitoare.

Mențiuni
Această lucrare a fost finanțată de un grant al Ministerului Cercetării, Inovării și
Digitalizării, CCCDI – UEFISCDI, proiect numărul EUROSTARS-2019-E!113493-
CFSExpert - Instrument de proiectare structurală pentru structuri din bare cu pereți
subțiri, în cadrul PNCDI III.
Bibliografie
[1] Dubina, D., Ungureanu, V. and Gîlia, L., Cold-formed steel beams with corrugated web and discrete

9
 web-to-flange fasteners, Steel Construction, Vol. 6, No. 2, p. 74–81, 2013.
[2] Dubina, D., Ungureanu, V. and Gîlia, L., Experimental investigations of cold-formed steel beams of
corrugated web and built-up section for flanges, Thin-Walled Structures, Vol. 90, p. 159–170, 2015.
[3] Ungureanu, V., Both, I., Țunea, D., Groșan, M., Neagu, C., Georgescu, M. and Dubina, D.,
Experimental investigations on built-up cold-formed steel beams using MIG brazing. Proceedings of
the Eighth International Conference on Thin-Walled Structures - ICTWS 2018, Lisbon, Portugal,
July 24-27, 2018 (e-Proceedings, USB).
[4] Ungureanu, V., Both, I., Burca, M., Țunea, D., Groșan, M., Neagu, C. and Dubina, D., Welding
technologies for built-up cold-formed steel beams: experimental investigations, Proceedings of the
Ninth International Conference on Advances in Steel Structures - ICASS’2018, Hong Kong, China,
December 5-7, 2018 (e-Proceedings, USB).
[5] Dassault Systems, “ABAQUS / CAE User’s Manual 6.14.”
[6] Cristian, A.A. and Ungureanu, V., Numerical Investigation of Built-up Cold-Formed Steel Beams
with Web Opening, Modern Technologies for the 3rd Millennium, Oradea, Romania, October 23,
2020, p. 177-184.
[7] Ungureanu, V., Both, I., Neagu, C., Burca, M., Dubina, D. and Cristian, A.A., Built-up cold-formed
steel beams with web openings, Proceedings of the International Colloquia on Stability and
Ductility of Steel Structures - SDSS 2019, Editors: František Wald, Michal Jandera, Prague, Czech
Republic, September 11-13, 2019, p. 1185–1192.

10
 EVALUATION OF MATERIAL PROPERTIES OF 3D
PRINTED CARBON STEEL FOR MATERIAL MODELLING

EVALUATION OF MATERIAL PROPERTIES OF 3D

PRINTED CARBON STEEL FOR MATERIAL MODELLING

IULIA TARUS1,3*, HAOHUI XIN2,3, MILAN VELJKOVIC3, NICOLAS PERSEM4,

LAURENT LORICH4
1
Popp & Asociatii, Romania, and former guest student at Delft University of Technology
2
Prof at Xi’an Jiaotong University, China and former Postdoc at Delft University of Technology
3
Delft University of Technology, the Netherlands
4
ArcelorMittal Global R&D Bars & Wires, France.

Rezumat: Acest articol prezintă o procedură precum și proprietăților materialelor

determinate pe baza testelor făcute pe epruvete încărcate uni-axial. Epruvetele au fost
tăiate din plăci printate de către ArcelorMittal Global R&D Bars & Wires. S-a folosit un
robot de sudură ce utilizează tehnica manufacturii aditive pe baza unui arc electric (
WAAM. Firul este de tip AWS 5.18 ER70S-6 Böhler K56. S-au folosit epruvete șlefuie și
neșlefuite, tăiate în diverse direcții de pe placă. S-au investigat anisotropia de material
precum și neregularitătile geometrice. Proprietățile materialelor au fost extrase sub
forma curbelor efort-deformație. S-au dedus modulul de elasticitate E, modulul Poisson
precum și eforturi și deformații pentru anumite puncte caracteristice ale curbei.
Rezultatele obținute reflectă clar faptul că printarea 3D este adecvată utilizării in
construcții. Materialul are proprietăți asemănătoare cu oțelul laminat și anisotropie
minoră, E=200GPa, deformația ultimă mai mare de 25%, raportul dintre rezistența
ultimă și rezistența la curgere mai mare de 1,3, pentru rezistența la curgere de 420 MPa.
Rugozitatea măsurată a materialului a fost de 0.2 mm raportată la grosimea epruvetei
egală cu 3,7mm, epruvetă realizată utilizând fir de 1mm. În plus, metoda elementului finit
a fost utilizată cu succes pentru a demonstra că se pot modela numeric testele pe
epruvete.

Cuvinte cheie: proprietățile materialelor, manufactură aditivă, corelare digitală de

imagine, metoda elementului finit

Abstract: An evaluation procedure and material properties of “small” tensile coupon

specimens are presented. The coupon specimens were cut from the plates printed by
ArcelorMittal Global R&D Bars & Wires. For this, a welding robot based on Wire Arc
Additive Manufacturing (WAAM) procedure and welding wire AWS 5.18 ER70S-6 Böhler
K56 were used. Milled and as-printed specimens, cut in different direction in relation to
printing direction, were used. Material anisotropy and geometrical irregularities have
been investigated. Material properties have been shown in the traditional format of stress-
strain curves. Examination of E modulus, Poisson Ratio and stresses and strains for
various characteristic points that describe the material behaviour was made. Obtained


Adresa de corespondență: Tarus, Iulia, e-mail: iulia.tarus@yahoo.com

11
 results clearly indicate that 3D printing technology was appropriate for application in
construction. The showing material properties satisfies requirements imposed to the
rolled mild steel showing minor anisotropy. Following characteristics are established:
E=200GPa, fracture strain above 25%, strength/yield stress ratio is beyond 1,3, for
fy=420 MPa. Roughness of the surface was just 0,2mm for the thickness of 3,7mm,
obtained using the wire diameter of 1mm. Moreover, finite element analysis has proven
that test results obtained on coupon specimens can be successfully reproduced by FEM.

Keywords: material properties, aire arc and additive manufacturing, digital image
correlation, finite method element analysis

1. Introduction
Additive manufacturing (AM), also referred to as 3D printing, is a technology for forming
three-dimensional objects by placing successive layers of the raw material. AM is
becoming popular in the construction sector [1,2] due to its rapid prototyping and free
forming advantages. Seven types of distinct AM processes are recognized by ISO/ASTM
52900 [3] as follows: material extrusion, material jetting, binder jetting, powder bed
fusion, directed energy deposition, with photopolymerization, and sheet lamination. In
recent years, Wire Arc Additive Manufacturing (WAAM) [4–6] has increasingly attracted
attention in the construction sector. WAAM is a wire-based Directed Energy Deposition
(DED) technology based on an electric arc as the heat source and a solid wire as the
feedstock material. Although the precision of the WAAM/GMAW technique may be
lower than those obtained using powder-bed systems, this technology is currently
accepted in the construction sector [4–6] and used for fabrication of specimens tested
within the ongoing project presented here.
The evaluation of the properties of high-performance 3D printed steel based on coupon
testing is presented. General properties such as E modulus, yielding stress and strain,
ultimate stress and strain have been deducted from a set of 22 tensile tests. Material
anisotropy and geometrical irregularities have been investigated. Powerful methods of
casting steel parts have been provided in [2], presenting the disadvantage that comes with
WAAM being the geometrical irregularity and material anisotropy. In [13], comparison
have been made between specimens with different cutting direction and geometrical
irregularities, with clear differences between specimens that were cut along the direction
of printing and specimens that were cut perpendicular to the direction of printing.
After extracting the material properties based on coupon testing, a finite element method
analysis has been conducted to validate the pre-necking results and to calibrate the
damage parameters for the post necking behaviour. Converting the engineering stress-
strain curve to a true-stress-true plastic strain curve and calibrating the damage
parameters for the post-necking behaviour are the steps that need to be conducted, this
being explored in [11], [12].

2. Material & Methods

2.1. 3D printing
The filler material was AWS 5.18 ER70S-6 Böhler K56, using the Wire Arc Additive
Manufacturing (WAAM) technique.

12
2.2. Tensile tests
The paper considers 22 coupon specimens which are thoroughly analysed. The specimens
were cut from 4 independently printed plates made by depositing filler material used for
welds. The surface of 8 coupon specimens has been milled and for the rest of 14
specimens, the surface was left as printed, to investigate the geometry irregularities effect
on behaviour. The specimens have been cut from several plates, at 0̊ (longitudinal), 45̊
(inclined) and 90̊ (perpendicular) to the main printing layer direction, so that the
anisotropy of the material could be investigated. The names of the specimens include the
direction and angle of cutting, also the plate number that the specimens have been cut
from. The names have been selected according to the rules presented in Table 1. The
dimensions of the coupon specimens have been measured after printing with a calliper.
The dimensions were measured in 3 sections along the specimens. The average thickness
and width of the specimens are summarised in Table 2.

Table 1 Explanatory notes of the coupon specimen names

Load was applied using displacement control, at an average rate of 0.15 mm/s up until the
yielding point, and then an average rate of 0.425mm/s for the rest of the test. The strain
rate is the research type, to get the best results, and the test to be conducted in around 30
minutes. This complied with standards for determination of the elastic properties such as
elastic E modulus, Poisson Ratio and yielding strength are determined correctly.

Table 2 Coupon specimen dimensions

No. Specimen b(mm) t(mm) S0(mm2)
1 S0_P21 4.88 3.82 18.64
2 S0_P31 4.89 3.83 18.75
3 S0_P41 4.88 3.85 18.78
4 S0_P42 4.88 3.76 18.35
5 S45_I11 4.88 3.63 17.70
No. Specimen b(mm) t(mm) S0(mm2)
6 S45_I12 4.88 3.67 17.94
1 S90_P1 6.11 2.87 17.54
7 S45_I21 4.88 3.69 18.00
2 S0_L2 6.17 2.82 17.40 AS PRINTED
8 S45_I31 4.88 3.68 17.97
3 S45_I3 6 2.81 16.86 9 S45_I41 4.88 3.64 17.75
4 S90_P2 6 2.81 16.86 10 S90_L11 4.89 3.74 18.29
MILLED
5 S0_L3 6 2.81 16.86 11 S90_L21 4.87 3.63 17.69
6 S45_I4 6 2.81 16.86 12 S90_L31 4.87 3.64 17.71
7 S45_I1 5.88 2.82 16.58 13 S90_L41 4.88 3.74 18.23
8 S0_P3 6.05 2.87 17.36 14 S90_L42 4.87 3.76 18.31

The base length is a crucial element in the analysis. The exact formula for base length is
L0 = k S 0
. The standard base length recommended by (ASTM E8/E8M-13) for this size
of specimens is of 25 mm. The exact formula for base length is given in (EN 10002-1),

13
S0 being the cross-section area of the coupon in the undeformed shaped, and the
internationally adopted value for parameter k is 5.65 (EN 10002-1).

2.3. Digital Image Correlation

A Digital Image Correlation analysis has been conducted using GOM Corelate 2019
software.

Figure 1 Facet point analysis

The first picture, depicting the undeformed shape of the specimen, was used as a
reference. All the displacements were deducted against the reference state.

2.4. Data processing

Based on the data extracted from GOM and using Hooke’s law
(1), three sets of strains have been deducted, from the three sets of data points.
Tensile stress was deducted as the magnitude of the force N applied to the coupon
specimen divided by the cross-sectional area A of the element.
F l
= E (1)
A l0
The stresses and corresponding strains for 8 characteristic points have been extracted. The
proportional limit, yielding strain and stress, ultimate strain, and stress alongside with
other values have been presented. These points were selected to present the variation of
the stress-strain curve values. In the end, the stress-strain curves have been computed.
E modulus and Poisson ratio were determined considering the elastic part in the stress
range from 50MPa to 300 MPa. Six sets of transversal strains were evaluated for each test
by the average transversal strain and the average longitudinal strain. The Poisson ratio is
0.3, which indicated the correctness of the measurements and evaluation done.

Table 3 TUD set of 8 points used for characterization and comparison of the tensile coupon test
results

14
 Figure 2 TUD characteristic points annotated at the tensile test results for coupon

Figure 3 Example of 0.2% proof strain for L specimen

2.5. Roughness analysis

Even though all the dimensions of the specimens were measured with a calliper, the
undulation of the raw specimens was obtained by 3D scanning, in ordered to be modelled.
Each raw specimen was measured 10 times, from each measurement being extracted a
roughness profile. (Figure 3).
The specimen was measured from both sides, the position of the scanner being moved
along the length of the specimen. Measurements from 1 to 5 were made on one side of the
specimen, and measurements from 6 to 10 were made on the other side of the specimen.
From each profile, the peaks and valleys were extracted. They were shifted to start from
0, to obtain the distance between two consecutive peaks. Moreover, the maximum height
value was shifted to 0. Next, all the separate profile extractions were put together. A 6th
degree polynomial was obtained for every measurement.
For a better precision, the peak values were shifted to the same x. After this process, A
6th degree polynomial was available for every measurement. However, for the sake of
simplicity, a final equation for every specimen based on the 10 measurement was needed
to be obtained.

15
 Figure 4 Roughness profile

Figure 5 Roughness evaluation

2.6. Finite element method analysis

Finite element analysis of the coupon specimens was made using Abaqus software, using
explicit solver. A 3D drawing of the specimen is introduced into Abaqus by a SAT file.
The longitudinal displacement measured by DIC is applied at one end of the model. The
other end is modelled by an encased boundary condition. A Multi Point Constraint (MPC)
is assigned at the ends so that the displacement (and constraint) is applied over the whole
grip part, not punctually. The displacement is imposed according to the strain rate from
the experiments. This is done by defining a linear amplitude function, e.i. the
displacement level is imposed equally in every time step of the analysis.
When εp> εu, the coupled plastic damage stage begins. To predict the true stress after
necking, the weighted average function (4) describes material behaviour best.
  p  
( )
p

 neck
=  u W (1 +  p −  up ) + (1 − W )   (2)
  p up  
  ( u )  

16
The calibration starts with W=0.5. If the engineering stress-strain obtained from the
analysis is larger than the weighted stress-strain, it means that W is between 0.5 and 1. On
the contrary, if the engineering stress-strain curve is lower than the weighted stress-strain
curve, W is between 0 and 0.5.
For brittle materials, usually W=0 and it is not common for W to take values less than 0
for metals.
After calibrating the W parameter, the results of FEM agree with the results from the
engineering stress strain curve up to the damage initiation point, see Figure 6. After the
damage initiation point, the result is similar in terms of stresses, but the strains are bigger.

Figure 6 Damage initiation point

In the zone around the damage initiation point, the weighted equation (4) does not apply,
and true stress must be determined by applying equations (5) and (6), which better
describes the damage evolution.
 = (1 − d )  neck (3)

0  p   dp−i

d = (4)
1 − exp  − B (  p −  dp−i )   p   dp−i

Equation (5) determines the value of parameter d depending on the equivalent plastic
strain. Parameter B in equation (6) was calibrated with FEM. To calibrate parameter B,
certain steps are needed. Firstly, the equivalent plastic strain (PEEQ) must be extracted
from Abaqus, from the model calibrated only in terms of parameter W. To do this, the
damage initiation point stress is monitored and the corresponding PEEQ is extracted from
Abaqus. The ductile criterion damage initiation criterion is used.

17
 Figure 7 Comparison between Abaqus PEEQ and DIC PEEQ
The results for PEEQ extracted from Abaqus agree rather well with the results extracted
from DIC. It must be noted that the results from Abaqus are mesh dependent and that a
photo filtering is used for GOM.
Parameter B is obtained by calibration in the FEM model.

Figure 8 Example of calibration for finding parameter W

3. Conclusions
Obtained results indicate that 3D printing technology has accomplished material
properties rather close to the rolled steel showing minor anisotropy, and following
material properties E=200GPa, fracture strain above 25%, strength/yield stress beyond
1,3, for steel grade having fy=420 MPa. The roughness of the surface is just 0,2mm for
the thickness of 3,7mm, obtained using the welding wire diameter of 1 mm. Failure
analysis and modelling by FEM was successful. The material properties experimentally
established are used in FEM to validate results of numerical analysis.

18
Material properties in various directions do not differ so much, see results in Table 4 and
Table 5, indicating very good quality of the printing technique. The results are dependent
on the geometrical irregularities rather than on the direction of cutting. The experiments
performed indicate that the printed material comply with the provisions of EN-1993-1-1,
as it is shown below

Table 4 Analysis results on Milled and Raw specimens

Milled Specimens Raw Specimens
E (Mpa) 198851 197330
σy (Mpa) 430 420
σu (Mpa) 570 545
σu/σy 1.33 1.3
εu / εY 38 27
εu 0.16 0.16
ν 0.27 0.25

References
[1] Buchanan C, Gardner L. Metal 3D printing in construction: A review of methods, research,
applications, opportunities and challenges. Eng Struct 2019; 180:332–48.
[2] Paolini A, Kollmannsberger S, Rank E. Additive manufacturing in construction: A review on
processes, applications, and digital planning methods. Addit Manuf 2019; 30:100894.
[3] Standard A. ISO/ASTM 52900: 2015 Additive manufacturing-General principles-terminology. ASTM
F2792-10e1 2012.
[4] Rodrigues TA, Duarte V, Miranda RM, Santos TG, Oliveira JP. Current status and perspectives on
wire and arc additive manufacturing (WAAM). Materials (Basel) 2019;12:1121.
[5] Cunningham CR, Flynn JM, Shokrani A, Dhokia V, Newman ST. Invited review article: strategies and
processes for high quality wire arc additive manufacturing. Addit Manuf 2018;22:672–86.
[6] Wu B, Pan Z, Ding D, Cuiuri D, Li H, Xu J, et al. A review of the wire arc additive manufacturing of
metals: properties, defects and quality improvement. J Manuf Process 2018;35:127–39.
[7] Anderson Goehrke S. 3D printed steel pedestrian bridge will soon span an Amsterdam canal. 3D
Print 2015.
[8] Gardner L, Kyvelou P, Herbert G, Buchanan C. Testing and initial verification of the world’s first
metal 3D printed bridge. J Con-str Steel Res 2020;172:106233.
[9] Bambach M, Sizova I, Sydow B, Hemes S, Meiners F. Hybrid Manufacturing of Components from
Ti-6Al-4 V by Metal Forming and Wire-Arc Additive Manufacturing. J Mater Process Technol
2020:116689.
[10] Feucht T, Lange J, Waldschmitt B, Schudlich A-K, Klein M, Oechsner M. Welding Process for the
Additive Manufacturing of Can-tilevered Components with the WAAM. Adv. Join. Process.,
Springer; 2020, p. 67–78.
[11] Lange J, Feucht T, Erven M. 3D printing with steel: Additive Manufacturing for connections and
structures. Steel Constr 2020;13:144–53.
[12] Haden C V, Zeng G, Carter III FM, Ruhl C, Krick BA, Harlow DG. Wire and arc additive
manufactured steel: Tensile and wear properties. Addit Manuf 2017;16:115–23.
[13] Sun L, Jiang F, Huang R, Yuan D, Guo C, Wang J. Anisotropic mechanical properties and deformation
behavior of low-carbon high-strength steel component fabricated by wire and arc additive
manufacturing. Mater Sci Eng A 2020:139514.
[14] Ermakova A, Mehmanparast A, Ganguly S, Razavi J, Berto F. Investigation of mechanical and
fracture properties of wire and arc additively manufactured low carbon steel components. Theor Appl
Fract Mech 2020;109:102685.
[15] Xin H, Sun W, Fish J. A surrogate modeling approach for additive-manufactured materials. Int J
Multiscale Comput Eng 2017;15:525–43. https://doi.org/10.1615/IntJMultCompEng.2017024632.
[16] Xin H, Sun WC, Fish J. Discrete element simulations of powder-bed sintering-based additive
manufact.. Int J Mech Sci 2018; 149:373–92.

19
[17] Tarus. I, Xin H, Veljkovic M., Persem N., Lorich L. Evaluation of material properties of 3D printed
carbon steel, Eurosteel 2020

20
 SOLUȚII INTEGRATE PENTRU STRUCTURI METALICE

INTEGRATED SOLUTIONS FOR STEEL STRUCTURES

RALUCA BUZATU1, ADRIAN CIUTINA2*, CRISTIANA CROITORU3,

VIOREL UNGUREANU1,4,5, DANIEL GRECEA1,5
1
Universitatea Politehnica Timișoara, Departamentul de Construcții Metalice și Mecanica Construcțiilor
2
Universitatea Politehnica Timișoara, Departamentul de căi de Comunicație Terestre, Fundații și Cadastru
3
Universitatea Tehnică de Construcții București, Centrul de cercetare avansată pentru calitate ambientală și fizica clădirilor
4
Universitatea Politehnica Timișoara, Institutul de cercetări pentru energii regenerabile
5
Academia Română, Filiala Timișoara, Laboratorul de structuri metalice

Rezumat: O abordare holistică în proiectarea și construcția clădirilor reprezintă un pas în

diminuarea costurilor de construcție coroborate cu atenuarea pe termen lung a costurilor
de operare și reducerea impactului asupra mediului. Această lucrare propune soluții
variate pentru realizarea holistică a clădirilor, luând în considerare optimizarea multi-
obiect și designul integrat, cu atenție pentru tehnologie și faza operațională a clădirilor.
Lucrarea oferă o imagine de ansamblu asupra eficienței energetice a unei clădiri realizate
cu integrarea unui concept holistic printr-o monitorizare efectuată pe parcursul a șase luni
de utilizare operațională, cu ajutorul unui sistem monitorizat de management al energiei
precum și un studiu experimental a unui colector solar vitrat, propus ca soluție pentru
îmbunătățirea performanțelor termice a fațadelor clădirilor.

Cuvinte cheie: performanță termică, sustenabilitate, proiectare holistică, eficiență

energetică, colector solar

Abstract: A holistic approach in building design represents an improvement in

diminishing construction costs in addition to a reduced long-term operating costs and
lessened impact on the environment. This paper proposes various solutions for the holistic
construction of buildings, considering multi-object optimization and integrated design,
with attention to technology and to the operational phase of buildings. The paper provides
an overview of the energy efficiency of a holistically designed building through a
monitoring carried out during six months of operational use, using a monitored energy
management system and an experimental study of a solar glazed air collector. presented as
a solution to improve the thermal performance of buildings.

Keywords: building performance, sustainable, holistic building design, energy efficiency,

solar collector


Adresa de corespondență: Ciutina, Adrian, e-mail: adrian.ciutina@upt.ro

21
1. Introducere
Mediul construit, în diversele sale forme, este cel mai mare consumator de energie și unul
dintre responsabilii principali ai emisiilor de dioxid de carbon (CO2) din Uniunea
Europeană (UE). Clădirile au cauzat 41,3% din consumul final de energie din UE27 în
ultimul deceniu și sunt responsabile pentru aproximativ 36% din emisiile de gaze cu efect
de seră ale UE [1]. Cu scopul de a contribui la soluționarea acestor probleme, UE a
adoptat o serie de prevederi și norme, printre care și unele privind performanța energetică
a clădirilor pentru a încuraja migrația de la combustibili fosili la o energie mai curată și,
în același timp, facilitând îndeplinirea angajamentelor acordului UE de la Paris [2]
privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) și combaterea încălzirii
globale. Mai mult, construcțiile și reabilitarea construcțiilor fac parte din Acordul Verde
European [3], un plan de acțiune care promite ca Europa să fie primul continent neutru în
materie de emisii de dioxid de carbon. Pe lângă anvelopa clădirii, factorul uman este, de
asemenea, un factor cheie în definirea consumului de energie într-o clădire. De aceea, atât
utilizarea inteligentă a tehnologiilor de automatizare a clădirilor, cât și îmbunătățirea
nivelului de conștientizare a populației contribuie semnificativ la reducerea consumului
de energie în sectorul construcțiilor.
Implementarea tehnologiilor de automatizare a clădirilor, adoptarea surselor de energie
regenerabile și realizarea unor anvelopări ale clădirilor eficiente din punct de vedere
energetic sunt demersuri insuficiente în îndeplinirea obiectivelor importante de
sustenabilitate, dacă etapele de proiectare ale clădirilor sunt concepute succesiv și
independent, ducând la o selecție inflexibilă de variabile, care diminuează capacitatea de
a găsi soluții optime ale unei abordări sustenabile [4]. În consecință, realizarea unei
abordări holistice în proiectarea clădirilor, care consideră analiza interdisciplinară și
optimizarea multi-obiect este esențială în sectorul construcțiilor [5]. Abordarea
problemelor, cum ar fi emisiile încorporate de GES și emisiile operaționale de GES sunt
la fel de importante [6]. Tot mai multe studii [7], [8] subliniază circumstanța că atingerea
obiectivului de emisii de dioxid de carbon nete zero este imposibilă numai prin reducerea
consumului de energie al utilizatorilor finali, ceea ce necesită o abordare holistică în
domeniul construcțiilor prin utilizarea de materiale sustenabile pe scară largă și adoptarea
unei combinații de soluții în înlocuirea cererii de combustibili fosili, în contextul
economiei circulare.
Realizarea clădirilor eficiente din punct de vedere energetic necesită un design integrat cu
atenție către numeroși factori, cum ar fi clima, comportamentul ocupanților, tehnologia
încorporată, funcționalitatea, întreținerea etc. [9]. Lucrarea își propune să arate și să
confirme diverși factori ai proiectării durabile a clădirilor, prezentând soluții integrate
pentru clădiri, prin evaluări experimentale ale eficienței energetice a acestora.

2. Strategii de proiectare durabilă pentru structuri metalice

2.1. Abordare holistică în construcții

Integrarea unui concept holistic în realizarea clădirilor durabile se dovedește a fi
importantă în atingerea obiectivelor de decarbonizare a sectorului construcțiilor.
Laboratorul experimental (Figura 1) proiectat și realizat la Institutul de Cercetări pentru
Energii Regenerabile (ICER) din Timișoara, în baza acestui concept, pe care s-au efectuat

22
măsurătorile experimentale, a fost construit în baza unei selecții de sisteme structurale și
materiale vizând factori constitutivi ai principiilor de construcție durabile, cum ar fi
eficiența materialelor folosite, eficiența resurselor, confortul uman în termeni de confort
termic, acustic, vizual și calitatea aerului interior, reducerea emisiilor de GES,
posibilitatea reutilizării elementelor componente la sfârșitul ciclului de viață al clădirii,
posibilitatea colectării separate a deșeurilor rezultate la sfârșitul ciclului de viață al
clădirii sau randamentul economic.

Figura 1 – Modulul experimental realizat din profile din oțel formate la rece
Structura laboratorului experimental este realizată cu profile din oțel formate la rece,
datorită numeroaselor avantaje: greutate redusă, rezistență mecanică ridicată, potențial de
reciclare de 100%, sistem pregătit pentru dezasamblare și reutilizare, sistem structural
flexibil pentru proiectare modulară, costuri reduse pentru realizarea fundației etc. [10],
[11], [12]. Structura laboratorului experimental reprezintă o construcție modulară cu două
etaje, cu dimensiuni în plan de 5m × 5m, având o înălțime la streașină de 3.80m în partea
sudică și de 6.10m în partea nordică. Fațada estică are două ferestre de 0.76m × 0.96m,
fațada orientată spre sud integrează o generoasă suprafață vitrată de 3.56m × 2.73m, în
timp ce fațada vestică are o fereastră de 0.76m × 0.96m și o ușă de acces de 0.97m ×
2.73m. Nu există goluri pentru uși sau ferestre în fațadă clădirii cu orientare spre nord.
Accesul la etajul al doilea al clădirii este asigurat de o ușă de mansardă cu dimensiuni de
1.00m × 1.00m. Partea sudică a acoperișului a fost proiectată cu o pantă a acoperișului de
42°, pentru a obține un randament optim a sistemului de energie solară montat pe
acoperiș. Utilizarea unei structuri ușoare a permis adoptarea unui sistem de fundație
prefabricat, conceput ca un sistem de fundație rapid, ușor de manevrat și instalat, complet
recuperabil la sfârșitul ciclului de viață al clădirii și adecvat pentru reutilizare [13].
2.2. Materiale de construcții durabile
Materialele utilizate în construcția laboratorului experimental au fost selectate după
același principiu de proiectare holistică, ușurință în dezasamblare și reutilizare viitoare a
componentelor. Tabelul 1 prezintă configurația anvelopei utilizate în construcția
laboratorului experimental (materiale, grosime, stratificație). Sistemul structural utilizat
pentru laboratorul experimental este adecvat pentru diverse configurații ale anvelopei.

23
 Tabelul 1 Configurația anvelopei laboratorului experimental
Element Material Grosime Transmitanța termică, U
[mm] [W/(m2∙K)]
OSB 24
Folie anticondens 0.5
Vatelină termoizolantă din 200
Pardosea (parter) 0.272
PET-uri reciclate
Tablă din aluminiu 4
Polistiren extrudat 40
OSB 24
Vatelină termoizolantă din 200
PET-uri reciclate
Perete Plăci din fibră de lemn 22 0.314
Folie anticondens 0.5
Strat aer 30
Tablă din aluminiu 4
OSB 24
Folie anticondens 0.5
Vatelină termoizolantă din 200
Acoperiș PET-uri reciclate 0.192
Strat aer 50
Panou sandwich – 120
poliizocianurat
Geam triplustrat cu 44
Fereastră sud umplutură argon 0.740
Tâmplărie PVC 92
Izolația termică a anvelopei laboratorului modular (Figura 2) reprezintă straturi de
vatelină fabricate din fibre de poliester obținute din sticle de tereftalat de polietilenă
(PET) reciclate post-consum. Materialul izolant este produs în întregime din sticle PET
reciclate, reținând emisiile de CO2 și asigurând astfel beneficii pentru mediu.

Figura 2 – Vatelina termoizolantă din PET-uri reciclate: straturi de vatelină înainte de punerea în
operă (stânga) și faza de punere în operă (dreapta)
Pe lângă impactul semnificativ scăzut asupra mediului prezentat de produs [14], vatelina
termoizolantă din PET-uri reciclate oferă proprietăți mecanice și fizice ridicate [15], care
rămân neafectate de trecerea timpului, având totodată și proprietăți de izolare acustică.
Deoarece nu se utilizează agenți chimici sau textili în procesul de producție a vatelinei
termoizolante, aceasta nu conține substanțe nocive pentru sănătatea umană [16]. O altă

24
proprietate a vatelinei termoizolante din PET-uri reciclate este circularitatea materialului:
la sfârșitul duratei de viață a clădirii în care a fost instalat, produsul poate fi reciclat în
proporție de 100% și utilizat ca materie primă pentru o nouă izolație termică.
2.3. Design pasiv și surse de energie regenerabilă
Proiectarea holistică a clădirilor urmărește, de asemenea, o serie de strategii pasive care
duc la reducerea consumului de energie în faza operațională. În laboratorul experimental,
iluminarea naturală este asigurată de o suprafață vitrată cu dimensiuni de 3.56m × 2.73m,
instalată pe fațada de sud a clădirii, care asigură și încălzire pasivă în timpul zilei. Surse
de lumină cu LED-uri asigură lumina artificială suplimentară atunci când aceasta este
necesară. Pentru umbrirea primului nivel al laboratorului experimental si răcirea pasivă a
acestuia s-au folosit jaluzele orizontale exterioare cu lamele fotovoltaice. Sursele
regenerabile de energie se bazează pe recoltarea energiei solare și eoliene: 12 panouri
fotovoltaice cu celule policristaline de 250W sunt instalate pe acoperișul laboratorului,
care produc o cantitate estimată de energie solară de 1269 kWh / an (producția potențială
a panourilor de celule policristaline instalate, în condiții ideale este de 3427,29 kWh / an
[14]) și o turbină eoliană verticală de 1 kW.

Figura 3 – Colector solar vitrat (adaptat din [17]): 1 – placă absorbție; 2 – plenum; 3 – ventilator;
4 – cavitatea interioară; 5 – foaie sticlă; 6 – gol aspirație; 7,9 – vată bazaltică; 8 – conductă
ventilație; 10 – deschidere între sticlă și placa absorbantă; 11 – gol evacuare aer.
O altă soluție viabilă pentru anveloparea structurilor metalice care asigură reducerea
consumului de energie în faza operațională a unei clădiri este fațada solară (bazată în
principal pe colectoare solare) care, integrată în clădiri duce la obținerea unei mai bune
performanțe termice a anvelopelor clădirilor [17]. Colectorul solar vitrat realizat la
Centrul de Cercetare CAMBI (Figura 3) este confecționat din OSB, pe o structură din
lemn cu dimensiuni de 40x40 mm, izolată termic cu vată minerală cu grosimea de 40 mm.
Placa absorbantă a fost realizată din oțel cu grosimea de 2 mm și dimensiuni de 2000 mm
x 1050 mm. Atât placa absorbantă cât și întregul colector solar sunt de culoare neagră
pentru a facilita absorbția radiațiilor solare (emisivitatea termică fiind considerată aprox.
0.9, valoare caracteristică pentru culoarea neagră). Acest prototip al colectorului solar
include și o foaie de sticlă simplă, de 4 mm, care poate fi amplasată la distanțe diferite de
placa absorbantă (30, 50, 70 sau 90 mm), precum și un ventilator situat la ieșirea din
Plenum, urmat de o conductă de ventilație cu o lungime de aproximativ 1.8 m. Colectorul
solar vitrat studiat funcționează după același principiu ca în cazul colectoarelor solare

25
perforate: aerul este aspirat prin fanta realizată în partea inferioară, apoi trece prin spațiul
creat de placa absorbantă și de foaia de sticlă, după care trece prin perforațiile făcute în
placa absorbantă, ajungând în partea superioară a colectorului, în plenul de aspirație.
Mișcarea aerului este asigurată de un ventilator cu turație variabilă pentru a obține debitul
de aer dorit.
2.4. Sistemul monitorizat de management al energiei

Figura 4 – Arhitectura sistemului monitorizat de management al energiei (adaptată din [18])

Pentru a avea o imagine de ansamblu reală a performanței energetice a unei clădiri în faza
operațională este necesară încă din faza de proiectare includerea unui sistem monitorizat
de management al energiei. Laboratorul experimental modular realizat la ICER este o
clădire independentă energetic, neconectată la rețea electrică, care își asigură necesarul
energetic în totalitate din sursele de energie regenerabilă instalate. Sistemul monitorizat
de management al energiei (Figura 4) constă într-o distribuție electrică a energiei
reprezentată de o rețea de curent continuu (DC), similară cu o nano-rețea inteligentă (SN).
Distribuția energiei electrice integrează surse de energie eoliană și solară, elemente pentru
conversia și stocarea energiei electrice și un sistem SCADA de management al energiei
care asigură controlul întregului flux de energie și achiziția de date a tuturor parametrilor.
Consumatori electrici uzuali (frigider, TV, PC) sunt utilizați și adaptați pentru alimentarea
cu curent continuu, pentru a simula în laborator utilizarea rezidențială. Infrastructura de
achiziție de date este formată din 3 senzori de CO2, 14 senzori de umiditate și 53 de
senzori de temperatură distribuiți în elementele anvelopei structurii (pe fața exterioară a
pereților interiori, între straturile de izolație și pe fața interioară a pereților exteriori). O
stație de achiziții de date, compusă din 12 relee inteligente (IR) este utilizată pentru
achiziționarea datelor de la senzori [19].

3. Rezultate monitorizate
Graficele ilustrate mai jos arată câteva exemple de date furnizate de sistemul monitorizat
de management al energiei, înregistrate într-un interval de șase luni (decembrie 2020 –
mai 2021). Înregistrările transferate de la senzori prezintă comportamentul anvelopei
modulului experimental și condițiile de confort interior. În graficele de temperatură,
datele furnizate de senzorii aflați pe fața exterioară a pereților interiori sunt afișați în

26
galben, datele furnizate de senzorii situați între straturile de termoizolație sunt afișate în
albastru, în timp ce datele furnizate de senzorii aflați pe fața interioară a pereților exteriori
sunt evidențiați în mov (figurile 5 și 6). Trebuie specificat faptul că, la momentul
monitorizării, jaluzelele orizontale fotovoltaice nu erau încă instalate și nici un alt sistem
HVAC; prin urmare, în timpul acestei monitorizări niciun sistem de răcire, încălzire sau
dezumidificare mecanică nu a contribuit la confortul interior al clădirii. Temperatura
interioară a fost influențată doar de încălzirea pasivă (solară), de aparatele electrice și de
interacțiunea umană din timpul intervențiilor de observare și întreținere, evidențiind
influența directă a utilizatorilor asupra performanței termice a clădirii.

Figura 5 – Date de temperatură furnizate de senzori pentru fațada vestică la etaj și parter.

Figura 6 – Umiditatea furnizată de senzori pentru fațada vestică (sus) și fațada nordică (jos).
Profilul temperaturilor atât pentru parter, cât și pentru etaj a fost relativ similar. Datorită
prezenței suprafeței vitrate mai mari pe fațada sudică, s-au înregistrat temperaturi mai
ridicate pentru senzorii interior de la parter. Acestea evidențiază efectul zonei vitrate ca
strategie de încălzire pasivă. În primăvară, s-a observat o diferență de 2-3 °C între
temperaturile aerului interior din spațiul situat la parter și cele de la etaj.

27
Senzorii de umiditate arată că a existat o variație zilnică de 10–20%, atingând valori
maxime de aproximativ 70% în timpul nopții și cifre mai mici de 40% în timpul zilei,
iarna, în timp ce primăvara valorile variază între 25% și 45%. Nivelurile ridicate de
umiditate relativă din interior se datorează în principal lipsei de utilizare constantă a
spațiului interior și ratei de ventilare redusă.

Figura 7 – Date referitoare la concentrația de CO2

Modulul experimental este echipat și cu senzori de CO2, ale căror date furnizate sunt
reflectate în Figura 18. În perioada de monitorizare au fost înregistrate valori mai mari de
CO2, între 300 și 350 de părți pe milion (ppm), în timpul interferențelor umane în clădire,
realizate pentru întreținere sau observare. Valorile maxime ale concentrației de CO2 au
rămas în limitele concentrației normale de CO2 a calității aerului, care corespunde
categoriei I conform EN 15251.
În cazul colectorului solar vitrat, monitorizarea a fost efectuată pe parcursul a 5 zile (o zi
de măsurători corespunde unei valori a debitului de aer), în intervalul orar 1.10 PM – 2.10
PM. S-a ales acest interval deoarece în această perioadă parametrii climatici, în special
intensitatea radiației solare, sunt caracterizați prin valori constante pentru toate zilele de
monitorizare. Parametrii principali studiați au fost diferența dintre aerul la golul de intrare
și aerul la golul de evacuare, alături de temperatura plăcii absorbante.
Tabelul 2 Valori medii obținute la testele colectorului solar vitrat
Parametru/Debit de aer 77 102.5 127 151 175
[m3/h m2]
Temperatura exterioară [°C] 22.6 25.1 23.7 28.4 22.8
Radiația solară [W/m2] 681.9 659.7 685.6 684.5 617.8
Viteza aerului [m/s] 0.32 0.46 0.35 0.17 0.13
Colectorul solar vitrat a fost configurat pentru amplasarea foii de sticlă la o distanță de 50
mm de placa absorbantă pentru fiecare dintre următoarele fluxuri de aer: 75, 100, 125,
150 și 175 m3/h m2. Din datele colectate, s-a observat că diferența de temperatură scade
liniar odată cu creșterea debitului de aer. Eficiența globală a colectorului solar a fost
calculată utilizând formula propusă de Wang et. al. [20]. S-a observat că eficiența este
îmbunătățită pentru debite de aer cuprinse între 250 m3/h și 300 m3/h, însă după 300m3/h
eficiența globală începe să scadă. Studiul comparativ a fost finalizat prin evaluarea
eficienței globale a radiației solare pentru debite de aer din intervalul 150 - 350 m3/h
(Figura 8). Pentru o mai bună comparație a comportamentului colectorului solar vitrat la
debite de aer diferite, s-a analizat eficiența sa globală pentru aceleași valori ale intensității
radiației solare. S-a observat că pentru cele cinci cazuri ilustrate în Figura 8, cea mai mare
eficiență este atinsă pentru un debit de aer de 300 m3/h.

28
 Figura 8 – Eficiența globală a colectorului solar vitrat (adaptată din [17])

4. Concluzii
Pentru a realiza clădiri cu un impact redus asupra mediului și costuri moderate de
construcție, este nevoie de o abordare holistică, integrând încă din faza de proiectare
analize interdisciplinare și optimizări multi-obiect. Pe lângă atribuirea de surse de energie
regenerabile, surse de conservare a energiei și includerea strategiilor de proiectare pasivă,
pentru a îndeplini obiectivele de eficiență energetică, proiectarea holistică a laboratorului
modular prezentat în lucrare a necesitat un proiect integrat, cu privire la tehnologie și
funcționalitate. Monitorizarea performanței construcției a inclus evaluarea eficienței
termice, a umidității relative și a calității aerului, arătând contribuția importantă în crearea
unei imagini de ansamblu, autentice, a performanțelor energetice a clădirii în faza
operațională adusă de sistemul monitorizat de management al energiei.
Rezultatele obținute în studiul experimental al prototipului colectorului solar vitrat, ne
arată potențialul acestor tipuri de colectoare solare integrate în fațadele clădirilor pentru a
preîncălzi aerul proaspăt preluat de sistemele de ventilație, ducând la economii
importante în consumul de energie al clădirilor. Rezultatele vor ajuta la implementarea de
noi strategii în următoarele proiecte și cercetări în conceperea „fațadelor inteligente”,
precum și în integrarea soluțiilor care facilitează reducerea consumului de energie în
domeniul construcțiilor.
Mențiuni
Această lucrare a fost finanțată de un grant al Ministerului Român al Cercetării și
Inovării, CCCDI – UEFISCDI, proiect numărul PN-IIIP1-1.2-PCCDI-2017-
0391/CIA_CLIM – Clădiri inteligente adaptabile efectelor schimbărilor climatice, din
cadrul PNCDI III.
Bibliografie
[1] Comisia Europeana, DG Energy, “EU energy statistical pocketbook and country datasheets (updated
June 2021),” Text, Jan. 2019. Accessed: Jun. 14, 2021. [Online]. Available:
https://ec.europa.eu/energy/data-analysis/energy-statistical-pocketbook_en.
[2] United Nations Framework Convention on Climate Change, “Paris Agreement,” 2015. [Online].
Available: https://unfccc.int/sites/default/files/english_paris_agreement.pdf.
[3] European Commission, “The European Green Deal.” European Commission, Nov. 12, 2019.
Available: https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal_en.

29
[4] R. Gagnon, L. Gosselin, and S. Armand Decker, “Performance of a sequential versus holistic building
design approach using multi-objective optimization,” Journal of Building Engineering, vol. 26, p.
100883, Jul. 2019, doi: 10.1016/j.jobe.2019.100883.
[5] R. Buzatu, D. Muntean, V. Ungureanu, A. Ciutina, M. Gireadă, and D. Vitan, “Holistic energy
efficient design approach to sustainable building using monitored energy management system,” IOP
Conf. Ser.: Earth Environ. Sci., vol. 664, no. 1, p. 012037, May 2021, doi: 10.1088/1755-
1315/664/1/012037.
[6] European Academies Science Advisory Council and Secretariat, Decarbonisation of buildings: for
climate, health and jobs. 2021. Accessed: Jun. 15, 2021. [Online]. Available: http://nbn-
resolving.org/urn:nbn:de:gbv:3:2-137698.
[7] B. Gaujena, V. Agapovs, A. Borodinecs, and K. Strelets, “Analysis of Thermal Parameters of Hemp
Fiber Insulation,” Energies, vol. 13, no. 23, Jan. 2020, doi: 10.3390/en13236385.
[8] G. Limpens, H. Jeanmart, and F. Maréchal, “Belgian Energy Transition: What Are the Options?,”
Energies, vol. 13, no. 1, Art. no. 1, Jan. 2020, doi: 10.3390/en13010261.
[9] D. R. Lumpkin, W. T. Horton, and J. V. Sinfield, “Holistic synergy analysis for building subsystem
performance and innovation opportunities,” Building and Environment, vol. 178, p. 106908, Jul.
2020, doi: 10.1016/j.buildenv.2020.106908.
[10] M. Veljkovic and B. Johansson, “Light steel framing for residential buildings,” Thin-Walled
Structures, vol. 44, no. 12, pp. 1272–1279, Dec. 2006, doi: 10.1016/j.tws.2007.01.006.
[11] M. Gorgolewski, “Developing a simplified method of calculating U-values in light steel framing,”
Building and Environment, v. 42, no. 1, Jan. 2007, doi: 10.1016/j.buildenv.2006.07.001.
[12] P. Santos, C. Martins, and L. S. da Silva, “Thermal performance of lightweight steel-framed
construction systems,” Metall. Res. Technol., vol. 111, no. 6, Art. no. 6, 2014, doi:
10.1051/metal/2014035.
[13] A. Ciutina, M. Mirea, A. Ciopec, V. Ungureanu, R. Buzatu, and R. Morovan, “Behaviour of wedge
foundations under axial compression,” IOP Conf. Ser.: Earth Environ. Sci., vol. 664, no. 1, p.
012036, May 2021, doi: 10.1088/1755-1315/664/1/012036.
[14] R. Buzatu, D. Muntean, A. Ciutina, and V. Ungureanu, “Thermal Performance and Energy Efficiency
of Lightweight Steel Buildings: a Case-Study,” IOP Conf. Ser.: Mater. Sci. Eng., vol. 960, p. 032099,
Dec. 2020, doi: 10.1088/1757-899X/960/3/032099.
[15] F. Intini and S. Kühtz, “Recycling in buildings: An LCA case study of a thermal insulation panel
made of polyester fiber, recycled from post-consumer PET bottles,” International Journal of Life
Cycle Assessment, vol. 16, May 2011, doi: 10.1007/s11367-011-0267-9.
[16] -INCERC URBAN, “Saltele de vatelina pentru izolare termica si fonica - tip Softex. Agrement tehnic
001ST-03/039-2018,” Timisoara, Agrement Tehnic 001ST-03/039-2018.
[17] C. Sima, C. Teodosiu, C. Croitoru, and F. Bode, “Analysis of numerical and experimental results of a
solar glazed air collector configuration in Romania climate,” IOP Conf. Ser.: Earth Environ. Sci.,
664, no. 1, May 2021, doi: 10.1088/1755-1315/664/1/012085.
[18] R. Buzatu, V. Ungureanu, A. Ciutina, M. Gireadă, D. Vitan, and I. Petran, “Experimental Evaluation
of Energy-Efficiency in a Holistically Designed Building,” Energies, vol. 14, no. 16, Art. no. 16, Jan.
2021, doi: 10.3390/en14165061.
[19] D. Hulea, N. Muntean, M. Gireada, and O. Cornea, “A Bidirectional Hybrid Switched-Capacitor DC-
DC Converter with a High Voltage Gain,” in 2019 International Aegean Conference on Electrical
Machines and Power Electronics (ACEMP), Aug. 2019, pp. 289–296. doi: 10.1109/ACEMP-
OPTIM44294.2019.9007160.
[20] X. Wang, B. Lei, H. Bi, and T. Yu, “A simplified method for evaluating thermal performance of
unglazed transpired solar collectors under steady state,” Applied Thermal Engineering, vol. 117, Jan.
2017, doi: 10.1016/j.applthermaleng.2017.01.053.

30
 STUDIU DE CAZ - MODELAREA NUMERICĂ A UNEI
ÎMBINĂRI TRIDIMENSIONALE DIN BARE METALICE CU
SECTIUNE CIRCULARĂ (CHS)

NUMERICAL CASE STUDY ABOUT THREE-DIMENSIONAL

CHS JOINTS WITH OVERLAPPED TOP-CONNECTION

PATRICK HEINEMANN1*, DORINA NICOLINA ISOPESCU1, SEBASTIAN

GEORGE MAXINEASA1
1
“Gheorghe Asachi” Technical University of Iasi, Faculty of Civil Engineering and Building Services, Department of Civil
and Industrial Engineering, Iasi.

Rezumat: Îmbinările realizate din elemente tubulare din oțel sunt adesea utilizate, din
motive estetice, la elemente structurale pentru a răspunde atât cerințelor de rezistență cât
și celor arhitecturale. Îmbinările multiplanare cu conexiune rigidă se identifică la stâlpii
care, sub aspect arhitectural, au formă de copac. În sălile reprezentative mai mari, cum ar
fi sălile aeroporturilor, aceste coloane sunt aranjate pentru a obține un efect natural în
contrast cu funcțiunea industrială a clădirii. Cea mai slabă parte a acestor stâlpi, realizați
din profile de oțel cu secțiune circulară este nodul, datorită eterogenității geometriei și a
materialului în cazul liniei de sudare. Această lucrare prezintă un studiu de caz privind
modelarea numerică a unei îmbinări CHS multiplanare, cu evidențierea capacității
portante a liniei de sudare în starea limită ultimă, pentru două cazuri de încărcare. Scopul
este de a identifica influența orientării încărcărilor asupra tensiunilor din diferitele
elemente componente ale sistemului.

Cuvinte cheie: secțiuni tubulare, simulare numerică, îmbinare suprapusă, oţel

Abstract: Joints made out of tubular steel members are often used for aesthetical reasons
in an architectural point of view. Multiplanar joints with a top-connection have got a
similar optic to a tree-shaped column. In larger representative halls, like airport halls,
these columns are arranged to get a natural contrast to the industrial feeling. The weakest
part of these columns with hollow section steel profiles is the node, due to the heterogeneity
of the geometry and material in case of the welding line. This paper shows a numerical
case study of a multiplanar CHS joint with the focus to the load capacity of the welding
line in the ultimate limit state for two load cases. The aim is to figure out the influence of
the load orientation to the stresses in the different members of the system.

Keywords: hollow Sections, numerical simulation, overlapped joint, steel

_______________________________

Adresa de corespondență: Heinemann, Patrick, e-mail: patrick.heinemann@tuiasi.ro

31
1. Introduction
Hollow section profiles are widely used for industrial construction because of, on one
hand, the high stability and on the other hand the light weight. The tree shaped columns
build out of hollow section profiles with on top connection generate a natural optic and
get a contrast to the industrial feeling. The weakest point regarding this column is the
node. There is on one hand a geometrical heterogeneity and on the other hand a material
attenuation due to the welding line. Much research was done to these nodes, because to
design these nodes is a complex part. Even when a single load is applied, a multiaxial
state of stress/strain in the volume of material surrounding a notch is identified generally,
[1]. The current standards, like the Eurocode 3 [2] have got limitations regarding the
geometry. Full overlapped multiplanar joints and joints with on-top connection are
excluded by this standard. In opposite to standards’ definition, including design guides,
like CIDECT [3], inclination angles are often smaller than 30° [4]. Mostly uniplanar
joints are analysed in the literature. There is a need of research of the behaviour of
multiplanar steel joints with on-top connection. There is significant difference between
the ultimate load values in uniplanar KT-joints and corresponding values in two-planar
connections [5].

Figure 1 Tree-shaped column

Heinemann et. al. [6], did case studies to uniplanar joints to figure out the influence of the
inclination angle to the resistance. By increasing the inclination angle the stresses are
getting greater, too. Sawant [7] did numerical studies of uniplanar K- (3 bar connection)
and KT-joints (4 bar connection) in the field of offshore structures. He figured out, that
the capacity of the KT-joint is larger than the K-joint. Gao [8] did research about joint
flexibility of completely overlapped tubular joints under in-plane bending. In this paper
the local deformation of the surface around the intersection area is analysed. The Load-
joint-flexibility increases the deflections, redistribute the normal stresses, reduce the
buckling loads and change the natural frequencies [9][10]. Gao explains that the failure
mechanism of completely overlapped tubular joints is very similar to that of simple Y-
joints. Yang [11] did studies about uniplanar overlapped K joints. It is concluded, that for
unreinforced joints tiny cracks can occur only on the chord’s surface and on the welding
line, not on the branch’s surface.
This paper is about a numerical case study of a tree-shaped column with a full overlap on
top connection. The column consists of a basic vertical element, called chord, and two or
more inclined elements welded in a common intermediate node, the elements inclined,

32
called branches, have different angles of inclination. In the case study presented, the
column consists of the basic vertical element and three branches welded in the common
intermediate node, with different angles of inclination. The purpose of numerical
modelling is to highlight the behaviour of the weld in the common intermediate node
between the four parts of the column.
As part of a structure, the column is affected by compression forces. A focus of analysis
is set on the maximum deformation and distribution of the stresses in the ultimate limit
state. Two different axial load directions are analysed in this paper. The first study, the
end of the chord is fixed while all three branches’ ends are free and get compression
forces at the top. In the second study all four branches’ ends are pinned to a support plate
and the compression force acts on the bottom of the chord, which is free. It is necessary to
do research on normal-forces and on bending moments [12], but the calibration of the
numerical model is possible only on the basis of results obtained from standardized
laboratory tests, or in the case of the analysed node only compression loading is possible.
Aspects that must be taken into account in the case studies are the conclusions of Forti
[13], who analysing the KK multiplanar tubular joints, states that joints with a small
transverse space have a large horizontal deformation, and joints with a large transverse
space have a large vertical deformation.
The aim is to test the joints as an addition to the Eurocode 3 [2], in which the definition of
a multiplanar steel joint with on-top connection is missing. The paper presents the
numerical model of the connection and the aspects related to the loading cases used in
FEA analysis. In 3.1 and 3.2 case studies with different load scenarios are analysed.
Beside this, a focus is on imperfections of the welding line and the influence to the
stability and resistance of the joint.

2. Numerical Model
In a first step a model is generated, which should visualise a full overlapped three-
dimensional joint made out of circular hollow section (CHS) steel profiles combined with
a vertical chord (Fig.1).
The main geometric parameters are important and the most influencing part for the
resistance of a joint [14]. The vertical chord is set to a DN 100 with a cross section of
114.3 x 3.6 mm and a length of 300 mm. Rammohan [15] concluded, that the diameter of
the central cross section around the weld increases due to buckling regardless of the
thickness of the hollow cylinder in case of CHS double V-butt joints. The three branches,
which are connected to the top of the chord is set to a DN 40 with a cross section of 51.0
x 2.6 mm and a length of 150 mm independent of the angle. The (vertical) inclination
angle between the chord and the branches is given with 60°. The (horizontal) radial angle
between the chord and the branch is set to 120°. The three branches have got cut-outs to
get a closer and overlapped joint. In the analysis the connection of branch and chord uses
hinges. In reality there are moments, because of the welding line which is around the
branches [16]. To get a better and equal connection between the members, a 5 mm steel
plate is connected to the top of the chord. The welding line is a 3 mm fillet weld, which
connects the branches on one hand among each other and on the other hand to the chord.
Saini [17] explained, that the weld geometry does not need to be modelled when there is
no high local bending. But in this model, the geometry and stress distribution are

33
complex. The advantages of fillet welds are: the welds are easy to prepare, can be formed
between two dissimilar metals, accommodation of different thicknesses and thin material
such as foils can also be jointed [18]. The connection between the surface of the branches
and the chord is frictionless. Only the contact area between the welding line and the
branch / chord can transfer the force. This process is realistic, because in the process of
welding, there is a gap of 1 – 2 mm between the members.
The software ANSYS [19] is used to generate the model. For the mesh, three-dimensional
tetrahedral 10-node solid elements with quadratic element shape function and with 10
mm element size are used. In the area of the welding line and for the weld itself a
refinement of 1.3 mm is placed. Suresh [20] did a study on element sizes given with 1, 2,
4 mm and 4 mm with refinement. He concluded, that the refined mesh is as good as the
finest mesh. The material is set to S 235 steel. Much research was done to the material
study. Heinemann et. al. [6], explained the influence of materials on the behaviour of
joints with multiple bar connections. The results of the resistance of the joint are nearly
superimposable for S235, stainless, high and low carbon steel. To reach the ultimate limit
state, the forces are adopted to the material properties. The studies analyse the material in
the elastic status. The force is iterated to the limit of the yield stress of 235 N/mm².

3. Case study: The welding connection of four metal bars with metal circular hollow
section

3.1. Load scenarios

In this paper two different case studies are presented. The numerical models are, similar
but the load scenarios are different. The first analysis is related to loads applied to the
branches (top compression), while the chord is fixed. The next analysis is about an axial
compression load applied to the chord (bottom compression), while the branches are set
as pinned. Apart to these two scenarios, there is also a study regarding the influence of
imperfections to the resistance of welded joint.

3.1.1. Load Scenario 1 – Top Compression

Firstly, to get a realistic load case regarding the column behaviour, the all three branches
are affected by compression forces.
The load case represents a constant load acting on the branches top ends. All forces are
axial loads, without bending moment effects. The chord is set as fixed at the bottom,
while the end of the branches is freely. The maximum deflections are at the top of the
branches, where the forces are set. The deformation appears in a symmetrical way and
gets smaller to the chord’s end. The ends of the branches tend to divide out. Even in the
ultimate limit state, where the maximum compression load is equal to 12.20 kN. The
deflections are minimal. The maximum stresses arise in the area of the welding line in the
inner edge between the branches. Figure 2 visualizes the distribution of the von-Mises
stress in the ultimate limit state. The maximum value of 235 MPa arises at the top of the
welding line area, between two branch connections. According to the deflection results
the branches tend to divide out and, the inner division forces are higher in the described
area than at the rest of the welding line. Therefore, the highest stresses arise at the
location where the branches are pushed apart.

34
 Figure 2 Stress - Load Scenario 1 Figure 3 Stress - Load Scenario 2

3.1.2. Load Scenario 2 – Bottom Compression

An alternative load scenario is analysed in this chapter. In the numerical model the
chord’s end is affected by an axial compression load and the ends of the branches are set
as pinned. The force is iterated to reach the ultimate limit state of the joint. The geometry,
mesh and analysation process are the same as in the load scenario 1.
Due to changing the load scenario a different deflection distribution arises. The maximum
deflections arise at the bottom of the chord. The upset deformation is symmetrically and
have larger values than in load scenario 1.
On opposite to load scenario 1, the maximum von-Mises stresses are located at the outer
edge of the branches. Figure 3 visualises the stress distribution. The red areas represent
the maximum stresses and strains. These are, in opposite to load scenario 1, not at the
welding line, but in the connection area between branch and welding.

3.2. The imperfections influence

The case studies show different results, but according to the literature, it is more realistic
to focus on the case of top loading, which is more common in reality. The results show, in
opposite to Saini [18], that the welding line is a relevant component for the structure
failure.
In the literature mainly the global models are analysed. In 3.1.1 and 3.1.2 there are also
global stress and deformation analysis. By looking especially to the deformation, an
iterative process is started to figure out the differences of the results presented above and
between the results of the model in the maximum compression strength of the chord /
branch. Figure 4 shows the plastic deformation of load case 1 with an enlargement factor
of 300 for better optics. Figure 5 shows the plastic deformation for the maximum
compression strength for the chord. The maximum load capacity is similar to the global
system.
These case studies are based on ideal conditions. In the following the influence on the
stresses and deformations are analysed, when there is an imperfection. Four different
kinds of imperfection are calculated.

35
 Figure 4 Plastic Deformation – Comp. Figure 5 Plastic Deformation – Comp.
Strength Branch - Load Scenario 1 Strength Chord - Load Scenario 2

3.2.1. Case 1 – Asymmetrical Load 1

The first imperfection is generated by an inconstant load. Two branches are affected by
an equal load, while the third branches have got a smaller load of -10%.
The maximum deflection and compression force is similar to the system without
imperfection. A detailed comparison can be found in 3.2.5.

3.2.2. Case 2 – Asymmetrical Load 2

The second imperfection is generated by an inconstant load, similar to 3.2.1. One branch
is affected by a defined load, while the second branch have got a smaller load of -10%.
The third branch is affected by a load value of -5%.
The maximum deflection and compression force is similar to the system without
imperfection. A detailed comparison can be found in 3.2.5.

3.2.3. Case 3 – Different Welding Line Thickness

The third imperfection is generated by a geometrical heterogeneity. Two branches have
got a 3 mm fillet weld, like in the global model. The third branch has got a 2 mm filed
weld. This should represent a failure of the welding process. The compression load is
equal to all branches.
This imperfection has got a large effect on the maximum deflection and compression
force. Both parameters are reduced significantly. A detailed comparison can be found in
3.2.5.

3.2.4. Case 4 – Notch in Welding Line

The third imperfection is generated by a geometrical defect. A notch (thickness reduction
from 3 mm to 2 mm) is set where the maximum stresses arise in the global model and
represents a defect in the welding process. This imperfection has got a large effect on the
maximum deflection and compression force. Both parameters are reduced significantly. A
detailed comparison can be found in 3.2.5.

3.2.5. Comparison of imperfections influence

36
Four different imperfection cases are tested. Figure 6 shows the results of the maximum
compression force, and Figure 7 visualises the results for the maximum deflection. The
red line represents the reference for the global model without imperfection. Case 1 and 2
are on a similar level and close to the reference. The geometrical imperfections 3 and 4
have got a larger influence on the two parameters. Both are reduced significantly.
Brace 1 Brace overall
16 Brace 2 Reference - Without Impf.
Brace 3 0,18
14 Reference - Without Impf.
0,16
Max. Compression Force [kN]

12
0,14

Max Deflection [mm]

10
0,12

8 0,10

6 0,08

0,06
4
0,04
2
0,02
0
1 2 3 4
0,00
1 2 3 4
Imperfection Case No.
Imperfection Case No.

Figure 6 Max. comp. force for 4 Cases Figure 7 Maximum deflection for 4 Cases

4. Conclusion
In this paper two case studies regarding a multiplanar full-overlapped CHS joint are
presented. Two different load scenarios were tested and iterated to the ultimate limit state.
The largest deflections arise at the ends of the steel members, where they are affected by
the force. As a conclusion, the branches deform according to the bending moment, which
arises due to the geometrical heterogeneity. According to these deflection results bending
arises and creates higher stresses at the connection between the branches.
Iterating single members of the system to the compression strength have not a large
impact to the stresses and deformation in comparison to the global model. Imperfections,
with small load reductions to the multiplanar CHS joint have no large impact to the
stresses and deflection. Also, implementing geometrical imperfections, like weld
thickness reduction or notches, reduces the total resistance of the joint significantly.
As a conclusion, the results of the deflection and von-Mises stress differ largely
depending on the different load orientation and imperfection. The welding line must have
the same resistance in each part of the geometry, because the maximum stresses arise at
different positions depending on the load scenario.
Case studies show different results. The numerical analysis performed for the situations
of imperfections highlights the sensitivity that these joints present in case of compression
loading, of a column with tree configuration. The differences observed in the results
obtained on the two loading scenarios show the particularities that could appear in the
experimental tests performed in the laboratory. Research will continue with laboratory
experiments that will lead to a calibration of the FEA model to refine the conclusions on a
large group of hypotesis, related to loads or imperfection cases.

37
5. References
[1] Marulo G., Frendo F., Bertini L. and Fatemi A., On the application of a critical plane approach to
the life assessment of welded joints, Procedia Engineering No. 213 pp. 448-458, 2018.
[2] DIN EN 1993-1-8, Eurocode 3 Bemessung und Konstruktion von Stahlbauten – Bemessung von
Anschlüssen. Deutsches Institut für Normung, 2010-12.
[3] Wardenier J., Kurobane Y., Packer J. A, Dutta D. and Yeomans N., Design guide for circular
hollow section (CHS) connections under predominantly static loading, CIDECT series
‘Construction with hollow sections’ Serial No. 1 TÜV-Verlag, Köln, Germany, 1991.
[4] Jurcikova A. and Rosmanit M., FEM model of joint consisting RHS and HEA profiles Procedia
Engineering No. 40 pp. 183-188, 2012.
[5] Azari-Dodaran N. and Ahmadi H., Static behaviour of offshore two-planar tubular KT-joints under
axial loading at fire-induced elevated temperatures, Journal of Ocean Engineering and Science,
S2468-0133(No. 19)30079-8, 2019.
[6] Heinemann P., Isopescu D. N. and Maxineasa S. G., The influence of materials on the behaviour of
joints with multiple bar connections, IOP Conference Series: Materials Science and Engineering
1138 (2021) 012023, 2021.
[7] Sawant S. S. and Dr. Muthumani K., Analysis of tubular joint of offshore structure, Journal of
Physics: Conference Series 1716 012012, 2021.
[8] Gao F., Hu B. and Zhu H. P., Local joint flexibility of completely overlapped tubular joints under
in-plane bending, Journal of Constructional Steel Research No. 99 pp. 1-9, 2014.
[9] Bouwkamp J. G., Hollings J. P., Masion B. F. and Row D. G., Effect of the joint flexibility on the
response of offshore structures, Offshore technology conference pp. 455-64, 1980.
[10] Underwater Engineering Group, Design of tubular joint for offshore structures, 1985.
[11] Yang W., Li S., Yan R. and Suo Y., Experimental Study on Hysteretic Behaviour of Double-Plate
Reinforced Overlapped K-joints, Hindawi, Advanced in Civil Engineering, Volume 2020 ID
3183206, 2020
[12] Djokovic J., Nikolic R., Hadzima B., Arsic D. and Trsko L., Working life estimate of the tubular T-
joint by application of the LEFM concept, Procedia Structural Integrity No. 13 pp. 334-339, 2018
[13] Forti N. C. d. S., Requena J. A. V. and Forti T. L. D., Numerical methodology for analyses of
tubular KK multiplanar steel joints, REM, Int. Eng. J., Ouro Preto 70 (2) pp. 157-165, 2017.
[14] Espinosa J.M., Schafhirt S. and Muskulus M., Mesh Parametric Study for Fatigue Assessment of
tubular K-joints using Numerical Methods, Energy Procedia No. 137 pp. 514-522, 2017.
[15] Sampath S. S., Rammohan N. and Shetty R., Experimental analysis of stresses in weld metal
subjected to tensile load, World Journal of Engineering 13/4 pp. 281-287, 2016.
[16] Garifullin M., Bronzova M., Jokinen T., Heinisuo M. and Kovacic B., Effect of fillet welds on
initial rotational stiffness of welded tubular joints, Procedia Engineering No. 165 pp. 1643-1650,
2016.
[17] Saini D. S., Karmakar D. and Ray-Chaudhuri S., A review of stress concentration factors in tubular
and non-tubular joints for design of offshore installations, Journal of Ocean Engineering and
Science No. 1 pp. 186-202, 2016.
[18] Mishra A., Mechanics of Welded Joints, Presentation, 2020.
[19] ANSYS Inc. Products 2019 R3 © 2006-2019.
[20] Suresh K. and Regalla S.P., Effect of mesh parameters in finite element simulation of single point
incremental sheet forming process, Procedia Materials Science No. 6, pp. 376-382, 2014.

38
 EVALUAREA EXPERIMENTALĂ A CAPACITĂȚII ULTIME
A PANOURILOR SANDWICH DE PERETE

EXPERIMENTAL EVALUATION OF THE ULTIMATE

CAPACITY OF WALL SANDWICH PANELS

FLOREA DINU1,2, CĂLIN NEAGU1*, IOAN MĂRGINEAN1, DOMINIQ JAKAB1,2,

VIOREL UNGUREANU1,2, DAN DUBINĂ1,2, OVIDIU ABRUDAN1
1
Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Construcții, Departamentul de Construcții Metalice și Mecanica
Construcțiilor, Timișoara, România.
2
Academia Română, Filiala Timișoara, România.

Rezumat: Exploziile produse în zonele urbane sau centrele industriale sunt evenimente cu
probabilitate redusă, dar cu potențial distructiv ridicat. În cazul structurilor în cadre cu
pereți de închidere neportanți, presiunea generată de o explozie produsă la mică distanță
depășește semnificativ presiunile din vânt utilizate în proiectare, putând avaria sau
distruge complet pereții de închidere. Ca urmare, unda de șoc sau resturile de perete
proiectate cu viteză pot produce avarii în interior sau victime în rândul ocupanților
clădirilor. Lucrarea prezintă rezultatele experimentale obținute pe elemente de panou
sandwich de perete încărcate normal pe plan până la cedarea completă. După atingerea
capacității maxime la încovoiere, în panouri se pot dezvolta forțe axiale semnificative dacă
prinderile cu șuruburi ale panourilor sunt proiectate corespunzător, iar structura de
susținere are rigiditate laterală suficientă. Rezultatele testelor sunt folosite pentru
proiectarea sistemului de închideri la o clădire testată la explozii externe produse la mică
distanță.

Cuvinte cheie: Explozie externă, pereți de închidere, robustețe, panou sandwich,

încercări experimentale

Abstract: Explosions in urban areas or industrial centers are low probability but highly
destructive events. In the case of structures with non-load bearing external walls, the
pressure generated by a near field explosion significantly exceeds the wind pressures used
in the design and can damage or completely remove the walls. As a result, the shock wave
itself of the flying debris can cause further damage to the structure or can injure the
occupants. The study presented in the paper describes the experimental results obtained on
wall sandwich panel elements tested for out-of-plane loading until complete failure. After
reaching the maximum bending strength, significant axial forces can develop in panels if
the end fasteners have adequate capacity to resist and the side rails have adequate
stiffness. The test results are used to design the perimeter wall system at a building tested
for near-field external explosions.

Keywords: external explosions, exterior walls, robustness, sandwich panel,

experimental tests


Adresa de corespondență: Calin Neagu, e-mail: calin.neagu@upt.ro

39
1. Introducere
Exploziile produse în zonele urbane sau centrele industriale sunt evenimente cu
probabilitate redusă, dar cu potențial distructiv ridicat. Atunci când explozia se produce la
mică distanță de o clădire sau o altă construcție, presiunea generată poate avaria grav
elementele structurale și nestructurale. Deoarece presiunea generată de o explozie scade
exponențial cu distanța de la centrul exploziei, asigurarea unei distanțe de siguranță
mărite scade semnificativ riscurile generate de explozie. În caz contrar, elementele și
îmbinările trebuie supradimensionate. Prevenirea colapsului progresiv este de asemenea
esențială în reducerea riscului pentru ocupanți sau personal [1], [2].
Sistemele moderne de închidere folosite la clădiri, în special cele de birouri și industriale,
sunt sisteme ușoare, cu o masă redusă, proiectate în general din condiția de rezistență la
vânt. În cazul structurilor în cadre cu pereți de închidere neportanți, presiunea generată de
o explozie produsă la mică distanță depășește semnificativ presiunile din vânt utilizate în
proiectarea pereților, putând avaria sau distruge complet pereții de închidere [3]. Ca
urmare, unda de șoc sau resturile de perete proiectate cu viteză pot produce avarii în
interior sau victime în rândul ocupanților clădirilor [4]. În cazul unei proiectări
tradiționale, masa lor redusă le face vulnerabile la acțiunea exploziei, ceea ce poate
conduce la supradimensionări semnificative.
În cadrul colectivului de cercetare au existat și există preocupări în ceea ce privește
sistemele de închidere realizate din panouri sandwich [8], [9]. În plus, s-au efectuat
investigații legate de specificul comportării miezului din spumă poliuretanică al panoului
sandwich și impactul acesteia asupra rigidității îmbinării dintre rigle de perete și panou
[8]. În lucrarea [9] se analizează efectul de diafragmă al închiderilor realizate din panouri
sandwich, prin încercări experimentale la scară reală.
Lucrarea prezinta rezultatele experimentale obținute în cadrul proiectului SAFE-WALL
[5] pe elemente de panou sandwich de perete testate la încovoiere până la cedarea
completă. Panourile au fost proiectate să reziste la acțiunea vântului, fără luarea în
considerare a acțiunii accidentale din explozie. Panourile au o singură deschidere și
reazemă pe rigle de perete formate la rece cu secțiune C. Panourile au fost încercate la o
încărcare aplicată monoton la mijlocul deschiderii până la cedarea completă. Rezultatele
testelor au fost utilizate pentru proiectarea sistemului de închideri la o clădire testată la
explozii externe produse la mică distanță în cadrul aceluiași program [5].

2. Descrierea programului experimental

Programul experimental a inclus elemente de panou sandwich pentru pereți PUR/0.5 mm.
Panourile au o singură deschidere de 1.9 m și reazemă pe rigle de perete cu secțiune C
formate la rece C150/2 mm cu deschiderea de 4.5 m. Atât distanța dintre riglele de perete
cât și deschiderea lor sunt similare cu cele de pe structura la scară reală testată
experimental la acțiunea exploziei [5]. În cadrul programului experimental, au fost
incluse două scheme de aplicare a încărcării, una aplicată concentrat la mijlocul
deschiderii și una aplicată în patru puncte pe deschidere. În cadrul acestei lucrări sunt
prezentate doar rezultatele obținute pentru încărcările concentrate la mijlocul deschiderii,
vezi Figura 1. Figura 2a prezintă o vedere cu un specimen pregătit pentru testare. Tabelul
1 prezintă caracteristicile geometrice și de material ale riglelor de perete și ale panourilor
sandwich testate experimental. Fixarea panourilor de riglele de perete s-a făcut cu 6

40
șuruburi autoforante cu șaibă 5,5/6,3135mm, vezi Figura 2b. Numărul acestora a fost
suplimentat la 6 față de soluția standard cu 2 sau 3 șuruburi (rezultate în mod curent din
calculul la vânt). Riglele de perete au fost prinse de grinzile de susținere prin intermediul
unor console U65 și 3 șuruburi M1235 Gr.8,8, vezi Figura 2c.

F F
Grinda incarcare Grinda incarcare
L/2 L/2 Panou B/2 B/2

Panou
Reazem
Le L/8 L/4 L/4 L/4 L/8 Le
LWDT LWDT LWDT LWDT LWDT
LWDT LWDT
d VIC VIC

vedere longitudinală vedere transversală

Piston

Grinda incarcare

Rigidizari
laterale

Vedere 3D
Figura 1 Sistemul de testare și schema standului experimental

b)

a) c)
Figura 2 Vedere cu un specimen pregătit pentru testare: a) vedere de ansamblu cu standul
experimental și panoul înainte de testare; b) prinderea panourilor de riglele de perete; c) detalii de
prindere a riglelor de perete
Pentru a preveni pierderea stabilității prin încovoiere-răsucire, riglele de perete au fost
stabilizate astfel:

41
 • pe zonele din afara lățimii panoului sandwich, riglele de perete au fost sprijinite
lateral la partea superioară cu ajutorul unor profile C formate la rece;
• pe zonele din interiorul lățimii panoului sandwich, riglele de perete au fost
sprijinite lateral, pe inimă, cu câte două tije din oțel rotund.
De menționat că, într-o structură reală, prezența panourilor de perete pe toată deschiderea
riglelor asigură această stabilizare laterală însă doar sub solicitări din încovoiere ale
panourilor.
Tabelul 1 Caracteristice geometrice și de material
Element Calitate oțel Limita de curgere, Rezistența la rupere,
fy [N/mm2] fu [N/mm2]
Rigle perete C150/2 S350GD-275Z 350 420
Panou sandwich standard
S250GD 250 330
PUR/0.5 mm*
Geometrie riglă C h b1 b2 c tn t ri
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
150 47 41 13.3 2 1.91 3

Panou sandwich
standard PUR/0.5
mm*
* valoarea măsurată a grosimii tablei a fost de 0.4 mm

Programul a inclus 4 teste pe panouri. Pentru primele trei specimene (SP-PL-1, SP-PL-2,
SP-PL-3), distanța de la rândul de șuruburi la margine a fost de 50 mm, iar pentru ultimul
specimen (SP-PL-4), distanța de la rândul de șuruburi la margine a fost mărită la 150 mm.
De menționat că distanța dintre reazeme (distanța dintre riglele de perete), L, a rămas
neschimbată pentru toate panourile. De asemenea, în afară de primul specimen SP-PL-1,
la care au fost folosite șuruburi autoforante cu șaibă standard, la celelalte 3 teste (SP-PL-
2, SP-PL-3, SP-PL-4) au fost dispuse șaibe suplimentare pentru a mari suprafața de
contact cu panoul și a reduce/preveni efectul de străpungere a tablei.
Instrumentarea panourilor s-a făcut cu traductori de deplasare, timbre tensometrice și
sistem de corelare digitală a imaginii VIC-3D [6], vezi Figura 1.
Încărcarea a fost aplicată în regim cvasi-static, monoton crescător. Din cauza cursei
insuficiente a pistonului hidraulic, la fiecare 150 de mm deplasare verticală structura a
fost descărcată pentru a permite introducerea unui distanțier, după care a fost reluată
încărcarea. Programul experimental a inclus și teste pe material extras din tabla din oțel
de la panourile sandwich. Sunt în pregătire și teste la smulgere și de asemenea teste la
forfecare pe îmbinări cu șuruburi de tipul celor folosite la testele pe panouri. Rezultatele
vor fi incluse într-o prezentare viitoare.

42
3. Rezultate experimentale
Figura 3 prezintă curbele forță-deplasare verticală pentru cele patru panouri încercate
experimental. Se poate observa că panourile au o comportare caracterizată de 3 zone
distincte. Până în punctul A, care arată capacitatea maximă la încovoiere, panourile
prezintă o comportare liniară. După atingerea încărcării maxime la încovoiere, Ff,
panourile au o cădere abruptă de capacitate (domeniul A-B), fără o zonă de comportare
post elastică stabilă, ceea ce indică un răspuns fragil. După căderea de capacitate la
încovoiere, capacitatea panourilor crește pe măsură ce ele intră în domeniul de
comportare catenară, domeniul B-C. Cu excepția panoului SP-PL-3, toate celelalte
panouri au arătat o forță ultimă, Fu, mai mare decât vârful de capacitate la încovoiere, Ff.
În Tabelul 2 sunt prezentate forțele maxime aplicate și deplasările verticale
corespunzătoare stadiului de încovoiere (punctul A) și respectiv catenar (punctul C).

Tabelul 2 Forțele maxime aplicate și deplasările verticale corespunzătoare

Test Ff Df Fu Du Observații
SP-PL-1 7.7 29 8.5 336.5 Mod 1
SP-PL-2 7 28.1 9.3 303.6 Mod 2
SP-PL-3 8.4 32.1 7.1 252.4 Mod 2
SP-PL-4 8.7 34.1 11.4 372.4 Mod 2*
Mod 1: cedarea se produce prin smulgerea tablei superioare a panoului
concomitent cu ovalizarea găurii și ruperea tablei inferioare prin forfecare
Mod 2: cedarea se produce prin ovalizarea găurii urmată de ruperea tablei
inferioare prin forfecare
* testul a fost oprit înainte de forfecarea completă a tablei în dreptul găurilor din
motive de siguranță

Figura 3 Curbele experimentale forță-deplasare verticală

În Figura 4 - Figura 7 se prezintă forma deformată și detalii locale cu panourile după
testare. Au fost identificate două moduri principale de cedare. Primul mod de cedare se
produce prin smulgerea tablei superioare a panoului cauzată de șurubul solicitat la
întindere, concomitent cu ovalizarea găurii și ruperea tablei inferioare prin forfecare odată
cu înclinarea șurubului. Acest mod de cedare a fost înregistrat la specimenul SP-PL-1, la
care nu au fost dispuse șaibe suplimentare. Specimenele SP-PL-2 și SP-PL-3 au fost
prevăzute cu șaibe suplimentare pentru a mări suprafața de contact cu panoul a capului

43
șurubului autoforant. Pentru aceste specimene, modul de cedare a constat în ovalizarea
găurii urmată de ruperea tablei inferioare prin forfecare, cu inclinarea semnificativă a
șurubului. Specimenul SP-PL-4 a arătat un mod de cedare similar cu SP-PL-2 și SP-PL-3,
însă testul a fost oprit din motive de siguranță înainte ca ruperea tablei inferioare prin
forfecare să se producă complet (răsucire pronunțată a riglei de perete suport).

a) b)

c)
Figura 4 Cedarea specimenului SP-PL-1: a) forma deformată după test; b) smulgerea tablei
superioare a panoului din șuruburi; c) ovalizarea tablei inferioare și ruperea prin forfecare

a) b)

c)
Figura 5 Cedarea specimenului SP-PL-2: a) forma deformată după test; b) tabla de la partea
superioară nu se smulge (șaibe suplimentare); c) ovalizarea tablei inferioare și ruperea prin forfecare

44
 a) b)

c)
Figura 6 Cedarea specimenului SP-PL-3: a) forma deformată după test; b) tabla de la partea
superioară nu se smulge (șaibe suplimentare); c) ovalizarea tablei inferioare și ruperea prin
forfecare

a) b)

c)
Figura 7 Cedarea specimenului SP-PL-4: a) forma deformată după test; b) tabla de la partea
superioară nu se smulge (șaibe suplimentare); c) ovalizarea tablei inferioare și ruperea prin
forfecare
Liniile de rupere din forfecare în tabla inferioară sunt înclinate la un unghi de circa 30º,
fiind însoțite și de o cutare a tablei în spatele șurubului înclinat (Figura 8). Modul de
cedare a tablei inferioare este caracteristic tablelor foarte subțiri, însă se regăsește în mod

45
curent la îmbinările cu sudură prin puncte și la cele cu șuruburi (mai puțin cutarea
tablelor).

a)

Ruperea Cutarea
tablei tablei

b)
Figura 8 Cedarea îmbinărilor: a) vedere după testare, cu rupere parțială (stânga) și rupere
completă (dreapta); b) cedări similare la table subțiri (vederea din stânga este pentru prinderi cu
șuruburi, cea din dreapta pentru suduri prin puncte) ([7])
Creșterea de capacitate post-încovoiere este datorată dezvoltării forțelor axiale în panouri,
acest lucru fiind clar indicat de deformațiile specifice la întindere măsurate pe specimenul
SP-PL-4 cu sistemul de corelare digitală a imaginilor, VIC 3D (Figura 9a). Așa cum se
poate vedea din Figura 9b, până la o deplasare verticală de circa 175 mm, deformațiile
specifice la întindere pe direcția lungimii panoului sunt reduse, ceea ce indică faptul că
forțele axiale din panou sunt neglijabile. De asemenea, până la acest punct, nu sunt
prezente ovalizări în găuri. După această deplasare, forțele axiale cresc progresiv iar
găurile încep să se ovalizeze. La o valoare a deplasării de 280 mm apar primele
deformații plastice în panou începând cu marginea acestuia (E0), după care plasticizarea
se extinde pe lățimea panoului (Figura 9c). Pe măsură ce forța crește, prinderile cu
șuruburi încep să cedeze din cauza ruperii la forfecare a tablei de la partea inferioară. Tot
în Figura 9b se poate vedea că deformația specifică, deci implicit și forța axială, este
variabilă pe secțiunea panoului dinspre margini (E0) către mijloc (E9), din cauza
influenței flexibilității laterale a riglei de perete. Acest rezultat arată că în cazul în care
riglele de perete au o rigiditate laterală redusă, nu se pot dezvolta forțe catenare
semnificative în panou iar rezistența panoului la încărcări normale pe plan va fi dată în
principal de capacitatea la încovoiere. Figura 9d prezintă distribuția deformațiilor
specifice pe direcția panoului la deplasarea ultimă.

46
 a) b)
0.0020 0.0041

0.0015 0.0031

0.0010 0.0021
0.0005 0.0011
0.0000 0.0000
-0.0004 -0.0002
-0.0011 -0.0012
c) d)
Figura 9 Deformațiile specifice măsurate în tabla inferioară, testul SP-PL-4: a) pozițiile
extensometrelor virtuale E0-E9, cu lungimea de 50 mm; b) variația deformațiilor specifice cu
deplasare verticală (E0 – extremitate stânga, E9 – mijloc panou); c) distribuția deformațiilor
specifice pe direcția panoului la deplasarea de 280 mm; d) distribuția deformațiile specifice pe
direcția panoului la deplasarea ultimă

4. Concluzii
Exploziile produse la mică distanță de pereții de închidere ai unei clădiri pot produce
avarii semnificative sau cedări complete în pereți, punând astfel în pericol viața
ocupanților și siguranța structurii. Proiectarea clasică la încovoiere a pereților de
închidere la acțiunea unei explozii devine neeconomică, deoarece se bazează doar pe
capacitatea pereților la încovoiere. Conformarea corespunzătoare a îmbinărilor cu
structura suport (număr de șuruburi, distanțe față de margine, șaibe mărite sub capul
șuruburilor) dar și a structurii suport (rigle de perete și prinderile lor de structura
principală) poate aduce o creștere semnificativă a capacitații portante și a capacității de
deformare plastică prin inițierea și dezvoltarea unor forțe de întindere în panouri.
Creșterea capacității de deformare permite disiparea energiei induse de explozie prin
deformații plastice și, în final, reducerea riscurilor asociate unor astfel de acțiuni
accidentale. Programul de cercetare va continua cu teste la smulgere și teste la forfecare
pe îmbinări cu șuruburi de tipul celor folosite la testele pe panouri. Rezultatele vor fi
incluse într-o prezentare viitoare. De asemenea, sunt în derulare teste pe panouri cu
deschidere mai mare și teste pe panouri cu aplicarea distribuită a încărcării.

Mențiuni
Cercetările au fost susținute financiar prin grantul „Siguranța la explozie a pereților de
închidere ai clădirilor SAFE-WALL, Programul PN III: Programul 2 - Creșterea
competitivității economiei românești prin cercetare, dezvoltare și inovare, tip proiect:
Proiect experimental – demonstrativ, nr. contract: 279PED/2020, nr. proiect: PN-III-P2-
2.1-PED-2019-1765.

47
Bibliografie
[1] “EN 1991-1-7.” Eurocode 1 - Actions on structures - Part 1-7 : General actions - Accidental actions.
European Committee for Standardisation CEN, 2006.
[2] “UFC 4-023-03 Design of Buildings to Resist Progressive Collapse, with Change 3 | WBDG - Whole
Building Design Guide.” Accessed: Mar. 26, 2019. [Online]. Available:
https://www.wbdg.org/ffc/dod/unified-facilities-criteria-ufc/ufc-4-023-03
[3] “UFC 3-340-02. Structures to resist the effects of accidental explosions,” Department of Defense
DoD, Washington DC, 2014.
[4] “Blast Safety of the Building Envelope | WBDG - Whole Building Design Guide,” Sep. 25, 2019.
https://www.wbdg.org/resources/blast-safety-building-envelope#desc (accessed Sep. 25, 2019).
[5] “Safety of buildings walls and claddings against accidental explosions SAFE-WALL,” UEFISCDI,
Executive Agency for Higher Education, Research, Development and Innovation Funding, 2020.
[6] VIC-3D Digital Image Correlation Software. Correlated Solutions Inc, 2016., 2019.
[7] Dubină, D., Ungureanu V. and Landolfo, R., Design of Cold-formed Steel Structures. Eurocode 3:
Design of Steel Structures. Part 1-3 Design of cold-formed Steel Structures, Ernst & Sohn, A Wiley
Company, ISBN-13: 978-3-433-02979-4, Berlin, 654 pp, 2012.
[8] Georgescu, M. and Ungureanu V., Stabilisation of continuous Z-purlins by sandwich panels: Full scale
experimental approach, Thin-Walled Structures, Volume 81, August 2014, pp. 242-249, 2014.
[9] Georgescu, M., Ungureanu, V. and Dubină D., (2014): Full scale experimental approach of sandwich
panel roofing diaphragm action (paper no. ICTWS2014-0508), Proceedings of the 7th International
Conference on Thin-Walled Structures - ICTWS2014, 28 September – 2 October 2014, Busan, Korea.

48
 CÂTEVA ILUZII ÎN PROIECTAREA STRUCTURILOR
METALICE

A FEW TRAPS IN STEEL STRUCTURES DESIGN

ZSOLT NAGY1*, BOGDAN ȘTEFĂNESCU2, ION FILITOV3

1
Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Departamentul de Structuri, Cluj-Napoca.
2
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.
3
Cereng Consult SRL, Brașov.

Rezumat: Articolul prezintă unele probleme privind considerarea, evaluarea și aplicarea

încărcărilor, de la lansarea temei de proiectare și până la simplificările adoptate, frecvent
întâlnite în calculul structurilor. Înlocuirea încărcărilor tehnologice aplicate punctual cu
unele echivalente uniform distribuite, neglijarea distribuției acțiunilor după schemele de
rezemare sau/și cu neglijarea rigidității elementelor de susținere – considerând aceste
acțiuni egal distribuite, sunt doar câteva dintre erorile frecvente, care afectează direct
elementele structurale de susținere și îmbinările prin care aceste acțiuni sunt aplicate pe
structura principală de rezistență. Articolul detaliază unele dintre aceste aspecte în
procesul de proiectare a structurilor metalice, exemplificând diferențele înregistrate prin
cazuri din experiența autorilor.

Cuvinte cheie: proiectarea structurilor metalice, distribuția încărcărilor, erori frecvente

Abstract: The article presents some issues in considering, evaluating and assigning of
loads, from the launch of the design theme to the adopted simplifications, frequently
encountered in modelling of the behaviour of structures. Replacing locally applied
technological loads with uniformly distributed equivalent ones, neglecting the distribution
of actions according to support schemes and/or neglecting the rigidity of support elements
- considering these actions equally distributed are just some of the common errors that
directly affect structural support elements and joints through which these actions act on the
main structure. The article details some of these aspects in the process of designing steel
structures, pointing out the differences recorded in examples from the authors' experience.

Keywords: steel structures design, load distribution, frequent errors


Adresa de corespondență: Nagy, Zsolt, e-mail: zsolt.nagy@dst.utcluj.ro

49
1. Introducere
Este arhicunoscut faptul că eroarea umană este unul dintre cei mai importanți factori de
risc în proiectarea structurilor. Studiile de caz apărute într-o serie de articole și cărți
evidențiază ponderea procentuală înaltă a erorii umane în producerea unor accidente [1],
de aceea este evidentă importanța identificării și eliminării surselor de risc încă din fazele
incipiente ale procesului de proiectare, prin formularea unor strategii de prevenire a
erorilor. Printre cauzele principale ale erorilor au fost identificate cauze organizaționale,
cauze psihologice și sociologice, erorile de comunicare, cauze tehnologice și de pregătire
individuală, cauze asociate asigurării calității [2] și lista ar mai putea continua cu
omisiuni datorate ignoranței sau indolenței manifestate în întreg procesul de proiectare.
Despre riscurile utilizării greșite a aplicațiilor ce servesc ca unelte de analiză în slujba
proiectanților de structuri sau abordări greșite ale temei de proiect au fost prezentate
exemple de către autori în articole precedente [3], [4]. Cele mai periculoase greșeli sunt
însă din categoria ipotezelor inițiale asumate, care creează iluzia corectitudinii datelor de
intrare. În acest caz, ipoteza inițială asumată se dovedește (ulterior) a fi greșită, însă, fiind
o practică curentă uzuală, șansele ca eroarea să fie depistată și identificată în procesul de
verificare sunt foarte reduse. În articolul de față, autorii și-au propus prezentarea câtorva
exemple practice, în care iluzia asumării unor date de intrare corecte poate avea influență
majoră asupra corectitudinii rezultatelor generate.

2. Primul exemplu de erori mai greu sesizabile

2.1. Modul de distribuție a încărcărilor pe structură

Exemplul care urmează prezintă o structură de hală parter care, la prima vedere, este
regulată și repetitivă. Tronsonul de structură analizat are o lungime în plan de 187.20 m
(13x14,4 m) și o lățime de 115.20 m (4x28,8m). Structura acoperișului este alcătuită din
ferme metalice cu deschidere de 28.80 m pe direcția transversală (grinzile secundare) și
ferme cu deschiderea de 14.40 m pe direcția longitudinală a halei (grinzile principale).
Fermele principale, cu deschiderea de 14.40 m, reazemă articulat pe stâlpi prefabricați din
beton armat. Sistemul constructiv repetitiv cu elemente structurale identice este prezentat
în ansamblu în Fig. 1. Un modul de 2 deschideri și 2 travei prezentând sistemul
constructiv, se poate vedea în Fig. 2.
Tronsonul menționat este alcătuit din două corpuri, fiind realizat cu un rost la mijlocul
tronsonului (axa G). Pe perimetrul corpurilor sunt dispuse contravântuiri în planul
acoperișului. Talpa inferioară a grinzilor secundare este stabilizată prin legătură cu bare
rigide în trei puncte pe lungimea grinzii.
Grinzile secundare asigură rezemarea tablelor cutate care au o înălțime de 153 mm și
grosime 0.88 mm, și servesc ca suport pentru termo- și hidroizolația acoperișului. Săgeata
din Fig. 1 și 2 indică direcția cutelor tablei. Lungimile tablelor cutate s-au extins pe 3
ferme consecutive. Pe zona coamei, au fost amplasate luminatoare omidă, fapt pentru care
tabla de suport învelitoare este întreruptă pe o lățime de aproximativ 3,5 m.
Demonstrativ, pentru exemplificare, se folosesc încărcările din breviarul de calcul la
proiectarea și verificarea elementelor structurale din gruparea fundamentală de încărcări.

50
Amplasamentul se află într-o zonă unde valoare caracteristică a încărcării din zăpadă la
sol este de s0,k=1,50 kN/m2, având clasa III de importanță/expunere, cu ɣis=1.00.

Figura 1 Plan dispunere structură metalică acoperiș

Figura 2 Tonson de 2 deschideri și 2 travei, prezentând sistemul constructiv și rezemarea tablelor

pe ferme
Conform documentației tehnice, valoarea de calcul a încărcării din zăpadă a rezultat
sk=1,00 kN/m2. Pentru simplitatea demonstrației, aceasta se consideră împreună cu
încărcările permanente (0,50kN/m2) și o încărcare tehnologică uniform distribuită de 0,25
kN/m2, neglijând încărcările din vânt. Se vor analiza comparativ două modele:

51
 • model 1 – transmiterea încărcării de la învelitoare la fermele secundare de 28.8 m
deschidere se face prin modelarea tablei cutate prin intermediul unor profile
omega, continue pe două deschideri;
• model 2 – încărcările de la învelitoare sunt aplicate sub forma unor încărcări
liniare echivalente pe talpa superioară a fermelor secundare.
2.2. Rezultatele analizei pe un model de structură 3D
În vederea surprinderii neuniformității distribuirii încărcărilor, s-au realizat modele 3D
comparative pentru analiza structurii. Chiar dacă încărcările pe învelitoare se aplică
uniform distribuit, fermele secundare transversale nu se încarcă uniform. Aceasta are mai
multe cauze: (1) distribuție neuniformă de încărcare din modul de dispunere a tablei
cutate pe acoperiș în tronsoane de 9,6 m cu schemă statică de grindă continuă cu 2
deschideri, rezultând o reacțiune cu 25% mai mare pe reazemul central în condiții ideale
de rezemare, (2) diferențe de rigiditate rezultată din modul de rezemare a fermelor - cele
care au la capăt stâlp de beton au rigiditate mai mare decât cele care reazemă pe fermele
principale.

Model 1: Încărcări aplicate prin tabla de învelitoareModel 2: Încărcări distribuite la tălpile

fermelor 1 și 2
Figura 3 Modele analizate comparativ
Din analiza 3D se evidențiază aceste diferențe:
• Modelul 1, cu încărcările aplicate prin tabla de învelitoare, indică cele mai mari
forțe axiale în ferma cu rigiditatea cea mai mare (cea localizată în dreptul stâlpilor
din beton are în talpa comprimată 506 kN). În cazul fermelor secundare care
reazemă pe grinzile longitudinale, chiar dacă au condiții similare de rezemare,
încărcarea lor este influențată de condițiile de rezemare a tablei cutate: ferma
localizată sub reazemul central al tablei continue primește o încărcare mai mare
(forța maximă de compresiune în talpă este 458 kN), cea care este localizată în
dreptul suprapunerii tablei de învelitoare se încarcă mai puțin (forța maximă de
compresiune în talpă este 391 kN). Marja eforturilor înregistrate se extinde de la
391 la 506 kN.
• Modelul 2, cu încărcările aplicate distribuit la talpa superioară după regula
suprafețelor aferente, indică forțe axiale în fermele secundare cu diferențe mult
mai mici. Fiind păstrat același model, efectul tablei se manifestă doar în calcul,
dar intervine la distribuirea încărcărilor. Ferma localizată în dreptul stâlpilor din
beton înregistrează o forță axială la talpa comprimată de 457 kN față de 506 kN
în modelul anterior. În cazul fermelor secundare, se păstrează observația de la
modelul 1. Fermele adiacente înregistrează, de această dată, eforturi mai mari în

52
 tălpi: forța maximă de compresiune în talpă este 435 kN (față de 391 kN
anterior), cea care este localizată în dreptul suprapunerii tablei de învelitoare se
încarcă mai puțin (forța maximă de compresiune în talpă este 407 kN). Marja
eforturilor înregistrate se extinde într-un interval mai îngust, de la 407 la 457 kN.
• Cele două abordări evidențiază diferența între cele două modele de calcul,
existând abateri în eforturi axiale ale fermelor de până la cca. 20%.
2.3. Compararea rezultatelor din analize numerice cu scanare 3D
În vederea verificării rezultatelor analizelor anterioare, s-a efectuat scanarea 3D a unui
tronson relevant executat din structura analizată. Din norul de puncte obținut în urma
scanării 3D a structurii au rezultat valorile deformațiilor reale ale fermelor de acoperiș din
zona axelor L/5-9 și L-O/8, cu precizie de +/-2 mm (Fig. 4). Valorile săgeților măsurate
în cazul grinzilor secundare de pe axe L/5-9 și al grinzilor secundare din imediata
vecinătate a axei L (Fig. 6) au fost comparate cu cele rezultate din analize.

1 2/3 4 5 6/7 8

Figura 4 Grinda secundară din norul de puncte cu suprapunere în punctele 1 și 8

Figura 5 Verificare a deformațiilor reale prin suprapunerea norului de puncte peste forma
nedeformată a fermei
Așa cum s-a observat din măsurători (scanare 3D), pe tronsonul dintre axele 5-6, 6-7, 7-8,
deformațiile măsurate pe axul L sunt asemănătoare (se înregistrează o ușoară creștere în
7-8 din imperfecțiuni de suprapunere). Pe tronsonul 8-9, se evidențiază o deformație cu
circa 10 mm mai mare în deschiderea fermei, față de măsurătorile din tronsoanele 5-6, 6-
7 și 7-8, ceea ce confirmă prezența unei încărcări mai mari față de tronsoanele anterioare
(Fig. 7). Deformația maximă măsurată este 37,79 mm între axele L/8-9, față de 19,79 mm
măsurat în tronsoanele 5-6 și 6-7 pe axul L.

53
 Figura 6 Zone scanate pentru măsurarea săgeților Figura 7 Structura analizată cu încărcări

Figura 8 Deformații rezultate din calculul numeric

Conform rezultatelor obținute din analiză numerică, față de media deformației obținute,
de cca. 21-25 mm corespunzător punctelor 4 și 5 cu deformațiile cele mai mari, prin
scanarea 3D, deformațiile măsurate au confirmat rezultatele calculului numeric și
încărcările considerate prin temă. Metoda prin scanare 3D se poate utiliza cu succes la a
evidenția cu ușurință zonele cu încărcări peste cele considerate în tema inițială. Norul de
puncte obținut poate fi utilizat și la validarea modelului utilizat pentru calcul și la
surprinderea eventualelor diferențe rezultate din asumarea unor ipoteze eronate.
Folosind modelul global al structurii 3D, aplicând încărcarea medie calculată doar din
deformațiile reale ale fermelor secundare, se poate observa că fermele situate în zona în
care tablele cutate sunt continue prezintă un grad de utilizare mai mare decât în celelalte
zone. În zona de mijloc, pe lângă continuitatea tablelor cutate, fermele secundare care
reazemă pe stâlpi din beton armat prezintă o diferență de rigiditate, din care rezultă
variațiile la gradul de utilizare a elementelor (Fig. 9). Pe un model simplificat 2D se poate
determina gradul de utilizare a diagonalelor care fac parte din elementele fermelor
principale. Acestea depășesc valoarea de 100% din condiții de stabilitate generală chiar și
la un nivel de încărcare estimat pe ariile cu încărcări mai reduse. În Figura 9 este
prezentat gradul de utilizare estimat pe baza măsurătorilor efectuate.

54
 Figura 9 Gradul de utilizare globală a elementelor structurii sub efectul încărcării actuale
Figura 10 prezintă modelul global al structurii 3D cu punctele de solicitare maximă a
tablelor cutate considerând o încărcare uniform distribuită, care confirmă distribuția
neuniformă a încărcărilor din cauza dispunerii continue a tablelor cutate. Analizele
derulate demonstrează că, deși structura pare a fi una regulată, diferențele între eforturile
înregistrate pot depăși chiar și 20% între două ferme adiacente, care la prima vedere
păreau să se încarce în mod similar.

Figura 10 Punctele de solicitare maximă a tablelor cutate

3. Al doilea exemplu de erori mai greu de remarcat

În anul 2007, s-a pus problema evaluării nivelului de siguranță al unui acoperiș pe ferme
metalice proiectat la începutul anilor 1970. La vremea respectivă, acoperișul fusese
proiectat conform normelor STAS în vigoare. Verificarea din anul 2007 s-a făcut conform
normelor de tip CR, valabile pentru acțiuni, compatibile cu normele de tip Eurocod. Pe
durata celor mai bine de treizeci de ani, trecuți între momentul proiectării și cel al
verificării, valorile normate și de calcul ale încărcărilor au crescut semnificativ, în special
cele care defineau acțiunea zăpezii.

55
Schema geometrică a fermei este prezentată în figura 11.

Figura 11 Schema geometrică a fermei

Deschiderea fermei este de 17,2m. Distanța dintre nodurile curente de la talpa superioară
este de 1,5m. Înălțimea fermei în zona centrală este 1,72m. Panta acoperișului este 20%.
Tălpile sunt alcătuite din câte două profile U așezate spate în spate, solidarizate cu
plăcuțe, iar zăbrelele din câte două corniere.
La verificare, din dorința de a se modela mai fidel aplicarea acțiunilor zăpezii și a
vântului, s-au introdus niște elemente fictive care să modeleze descărcarea elementelor de
învelitoare în nodurile fermei, așa cum se observă în figura 12.

Figura 12 Modelarea fermei pentru verificare

Elementele fictive erau pe distanța dintre două noduri consecutive și erau prinse articulat
în noduri, astfel încât să nu afecteze rigiditatea în nod. După determinarea stării de
eforturi în bare determinată de noile încărcări conform normelor de tip CR, s-a constatat
că talpa inferioară era suprasolicitată, în timp ce depășirile la talpa superioară erau
nesemnificative, în ciuda faptului că era comprimată și ar fi fost de așteptat ca acolo să fie
problemele mai mari. Era evident că aceste rezultate proveneau din cauza unei erori la
modelare: elementele fictive de învelitoare interveneau în model în aria tălpii superioare,
reducând astfel în mod fals, nivelul de compresiune. Prin înlăturarea acestora și revenirea
la un model tradițional al fermei s-a obținut o stare de suprasolicitare și în talpa
superioară, așa cum era de așteptat, ferma necesitând consolidare, în principal din cauza
creșterii semnificative a încărcării cu zăpadă prevăzută de normele mai recente. Este un
exemplu cum o încercare de modelare mai fidelă, negestionată atent, poate duce la erori
semnificativ mai mari decât o modelare tradițională, mai simplă.

4. Al treilea exemplu de erori mai greu de remarcat

Exemplul prezintă proiectul de realizare a suportului structural pentru un echipament
tehnologic (electrofiltru în tehnologia de fabricare ciment). Electrofiltrul este un utilaj cu
o greutate totală (cu buncărul încărcat) de 369 tf și cu cote de gabarit: 11730 x 6500mm,
H max = 12000 mm (“E”). Nivelul de rezemare în clădirea Mori Ciment este +18.10 m.
Structura echipamentului este de tip cutie, cu pereţi diafragme metalice – tole tablă cu
cadre și rigidizări. Valoarea reacțiunilor prezumate, ce asigură echilibrul și rezemarea, a
fost indicată în tema de proiectare furnizată de elaboratorul proiectului echipamentului.
La proiectul în cauză, proiectantul de structură a clădirii a propus o structură de rezemare
a echipamentului, formată dintr-o reţea orizontală de grinzi – beton armat, cu descărcare

56
la capetele reţelei (dincolo de amprenta echipamentului) pe stâlpi (practic indeformabili
axial în raport cu elasticitatea reţelei de grinzi).

4.1. Variante de modelare a structurii şi a acţiunilor considerate

Proiectantul utilajului a prezentat datele tehnice ale electrofiltrului, încărcările, detaliile
de rezemare - prindere si reacțiunile (verticale totale, pe ax I (III): AI = AIII = 70 tf; CI =
73 tf; CIII + 74 tf; BI = BIII = 41 tf) asupra construcției de susținere (“E”). Analiza
acestor date a obligat proiectantul de rezistență al clădirii să studieze veridicitatea tehnică
a datelor de temă, din următoarele motive: un perete (condiţie de grindă perete) aşezat pe
trei reazeme si încărcat uniform în câmp, naşte reacţiuni cu valori care ţin de condiţiile si
raporturile de rigiditate – element / reazeme. La diverse clădiri din fabricile de ciment,
cele şase reazeme principale sunt constituite de stâlpi (din beton armat) situație de
proiectare care duce la dezvoltarea unui set de reacțiuni (“Z”). În situaţia proiectului în
cauză, în care s-a propus rețeaua de grinzi, reacțiunile în ansamblu sunt altele, respectiv,
în axele BI = BIII = 5 tf (“W”).

4.2. Rezultatele analizei

În cadrul lucrării s-au prezentat reacţiunile care se dezvoltă în cele trei variante de
abordare şi pentru susţinerea tematicii, diagrame de încovoiere în pereţii longitudinali.
Menționăm că pentru realizarea conformității cu tema de proiectare a trebuit să se
propună în proiect soluția constructivă şi de execuție următoare: introducerea - prin
tehnologia de montaj (…2x2 prese, cu control dinamometric, deplasări impuse și așezarea
de bailagăre în BI si BIII, …) - de reacțiuni inițiale (de 41 tf fiecare) (“U”). Avem astfel
trei situaţii de echilibru şi solicitare - în echipament, aparate de reazeme şi structura de
susţinere - din acelaşi set de încărcări generate de echipament (“U”, “W” si “Z”). De aici
şi atenţionarea asupra importanţei modului de înțelegere şi abordare a unui astfel de
proiect.

4.3. Compararea rezultatelor din variantele de modelare structuri – acţiuni

Din analiza situaţiilor de echilibru şi solicitare, în cele trei variante teoretice de abordare,
au rezultat următoarele:
• reacţiunile la interfaţa echipament - structura susţinere sunt substanţial diferite;
• eforturile care apar în cele două părți ale ansamblului, carcasa electrofiltru și reţeaua
de grinzi, sunt diferite şi calitativ şi cantitativ;
• consecinţele ce apar în cazul abordărilor (“W”) și (“Z”) - greşite în raport cu tema -
sunt de nerespectare a temei de proiectare şi de schimbare a modului de solicitare a
carcasei echipamentului, care, pe lângă condiţii structurale neconforme are efecte si
asupra etanşeităţii și funcţiunii;
• solicitările de dimensionare pentru structura de rezistenţă de susţinere trebuie să fie
cele din varianta “U” şi nu din celelalte două.

57
Figura 13 Scheme statice cu eforturile aferente calculate

58
5. Discuții și concluzii
Exemplele prezentate în articol demonstrează cât de iluzorii pot fi uneori modelele de
calcul construite pentru analiza structurilor.
Primul exemplu demonstrează că jocurile de rigidități între elementele cuplate în
structurile analizate generează o distribuție diferită a încărcărilor în subansamble care par
a fi similare. Distribuția încărcărilor asumată după suprafețele aferente (de altfel o
practică curentă) se dovedește a fi greșită, greșeală ce nu mai poate fi identificată din
rezultatele analizelor, ipoteza de introducere a datelor fiind cea greșită. Acest aspect
rezultă și din gradul de utilizare a tablelor (Figura 10), unde se poate observa cu ușurință
rigiditatea mai mare a fermelor din dreptul stâlpilor de beton, peste care se suprapune și
efectul sporit din continuitatea tablelor de învelitoare.
Cel de-al doilea exemplu ne arată cum o încercare de modelare mai fidelă, negestionată
atent, poate duce la erori semnificativ mai mari decât o modelare tradițională, mai simplă.
În cel de-al treilea exemplu, eroarea se poate propaga din neînțelegerea temei de
proiectare. De aceea, considerăm ca necesare următoarele alternative de prezentare:
• tema să conțină date complete despre utilaj, situație în care proiectantul structurii de
susținere face studiul de conlucrare de ansamblu și propune soluția de montaj-
rezemare;
• tema să conțină, pe lângă reacțiunile și detaliile de prindere, și caracteristicile elastice
necesare ale reazemelor;
• încărcarea aferentă a barelor/nodurilor nu se manifestă, de regulă, după reguli de
distribuție geometrică, ci după legi interne structural, de conlucrare structurală a
componentelor sistemului, incluzând jocul rigidităților; distribuția reală, naturală a
încărcărilor exterioare sistemului are un corespondent în distribuția internă a
eforturilor și a tensiunilor, care este de multe ori alta decât cea apreciată la prima
vedere;
• este necesar să se aprecieze corect, în fiecare caz particular, dacă componentele unui
ansamblu structural (propriu-zise sau aferente unor echipamente tehnologice) pot să
fie modelate ca părți separate sau este necesară considerarea întregului ansamblu;
• discutând de rigiditatea relativă a substructurilor (chiar și cele aferente unor
echipamente sau componente nestructurale) dintr-un ansamblu structural,
neabordarea, desigur cu discernământ, a posibilei conlucrări a componentelor
ansamblului (substructură-substructură, structură utilaj-suport – fundație - teren),
poate duce la inadvertențe și nerespectări formale ale temei, sau mai rău, la solicitări
și deformații inadmisibile în unele părţi ale ansamblului, fapt ce-l poate pune în
nesiguranță.
Exemplele prezentate par extrem de banale. Însă implicațiile ce decurg din acestea pot
avea uneori un impact financiar usturător asupra bugetului unui proiect. De aceea
corectitudinea rezultatelor obținute din astfel de ipoteze generează uneori doar iluzia unei
structuri sigure.

Bibliografie
[1] Schneider J., Introduction to Safety and Reliability of Structures Zurich: IABSE-AIPCIVBH, (2006).

59
[2] Tylek I., Kuchta K., Human Errors in the Design and Execution of Steel Structures—A Case Study,
Structural Engineering International (2017), DOI: 10.2749/101686617X14881937385287.
[3] Nagy Z., Dező A., Lőrincz B., Mureșan A.-A., Riscurile utilizării softurilor de analiză structurală în
proiectarea structurilor și consecințele acestora, Revista AICPS Review 1-2 (2019),
http://www.aicps.ro/revista/aicps-review-1-2-2019.
[4] Filitov. I. Studiu de interactiune utilaj – Structuri de sustinere, Revista AICPS 4 (1991)

60
 SOLUȚIE DE CONSOLIDARE PENTRU STRUCTURA
METALICĂ DE REZISTENȚĂ A UNUI HOTEL

RETROFITTING SOLUTION FOR AN EXISTING HOTEL

STEEL FRAME STRUCTURE

HELMUTH KÖBER1*, SEBASTIAN ȘTEFĂNESCU2

1
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.
2
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții din Beton Armat, București.

Rezumat: Prezenta lucrare urmărește să pună în evidență o soluție de consolidare a unei

clădiri P + 2E cu structură metalică în cadre necontravântuite, cu funcțiunea de hotel și
sală de evenimente, amplasată în orașul Tulcea, România. Structura are în plan o formă de
evantai, ceea ce o face sensibilă la efecte de torsiune generală. Construcția are o suprafață
construită desfășurată de aproximativ 2000mp. Deschiderea centrală este de 12.7m, iar
lungimea medie a celor opt travei este de 4.5m. Înălțimea parterului este de 3.8m și cea a
etajelor de 5.5m. Structura existentă, proiectată în anul 2011, prezintă următoarele
deficiențe majore: o deformabilitate crescută a planșeelor sub încărcări gravitaționale; o
conformare nesatisfăcătoare a prinderilor dintre elementele structurale; o sensibilitate la
torsiune generală a structurii; o deformabilitate crescută a structurii existente sub
încărcări seismice orizontale.

Cuvinte cheie: vibrații planșee, torsiune generală, cadre contravântuite excentric

Abstract: The present paper shows a retrofitting solution for the steel structure of an
existing hotel building, located in Tulcea County, Romania. The building has three storey
and a curved layout, which makes the structure sensitive to global torsional effects. The
constructed area of the building is about 2000m2. The central bay of the structure on
transverse direction is 12.7m, while the average length of the eight bays is about 4.5m. The
bottom storey height is 3.8m and the current storey height is 5.5m. The existing steel
structure, designed in 2011, has some major deficiencies: large floor deformations under
gravitational loads; unappropriated conformation of the connections among different
structural elements; sensitivity of the structure to global torsion; insufficient lateral
stiffness, when subjected to horizontal seismic loads.

Keywords: floor vibrations, global torsion, eccentrically braced frames


Adresa de corespondență: Köber, Helmuth, e-mail: koberhelmuth@yahoo.de

61
1. Introducere
Prezenta lucrare urmărește să prezinte o soluție de consolidare pentru o clădire P + 2E cu
structură metalică în cadre necontravântuite, cu funcțiunea de hotel și sală de evenimente,
amplasată în orașul Tulcea, România.
Structura are în plan o formă de evantai, ceea ce o face sensibilă la efecte de torsiune
generală (vezi Fig. 1). Suprafață construită desfășurată este de aproximativ 2000mp.
Deschiderea centrală este de 12.7m, iar lungimea medie a celor opt travei este de 4.5m.
Înălțimea parterului este de 3.8m și cea a etajelor de 5.5m. Elementele structurale sunt
alcătuite din oțel S235 JO, iar îmbinările dintre diferitele componente ale cadrelor sunt
realizate cu șuruburi de înaltă rezistență grupa 10.9.

Figura 1 Plan nivel curent cu poziționarea contravântuirilor propuse pentru direcția longitudinală
(direcția tangențială)
Stâlpii de cadru au secțiune compusă, alcătuită dintr-un profil HEB 400 (dispus cu inima
în planul cadrului transversal), de inima căruia este fixată talpa unui profil IPE 360
(dispus cu inima în planul cadrului longitudinal). Profilul IPE 360 este rotit cu 4.17º față
de profilul HEB 400 (vezi Fig. 2a). Încastrarea stâlpilor de cadru în fundații este realizată
cu câte 12 buloane de ancoraj M33 Grupa 5.6 (vezi Fig. 2a). Prinderile dintre riglele și
stâlpii de cadru sunt de tip încastrare pe ambele direcții (vezi Fig. 2b). Pe direcție
longitudinală (tangențială) riglele de cadru sunt alcătuite din profile IPE 360. Pe direcție
transversală (radială) riglele de cadru sunt realizate din profile HEB 400 la primele două
niveluri, iar în cazul planșeului de terasă riglele de cadru sunt realizate din profile HEB
280.
Grinzile secundare de planșeu, alcătuite ca grinzi simplu rezemate pe riglele transversale,
sunt realizate din profile IPE 140, IPE 160, IPE 180, IPE 200 și IPE 220 în funcție de
distanța dintre reazeme (vezi Fig. 1). Distanța curentă dintre grinzile secundare este de
1.575m. Grinzile de cadru și cele secundare conlucrează cu plăcile din beton armat de
10cm grosime prin intermediul unor conectori rigizi (profile cornier), sudați de partea
superioară a grinzilor. În mod curent distanța dintre conectori este de 0.335m.

62
Sistemul de fundare este constituit dintr-o rețea de grinzi de fundare din beton armat cu
secțiune transversală de tip „T”, cu înălțimea totală de 1.00m, grosimea tălpii de fundare
de 0.50m, lățimea inimii de 0.55m, lățimea tălpii de fundare variază între 1.20÷2.20m.

a) b)
Figura 2 a) Prindere stâlp de cadru de fundație; b) Prindere cu flanșă riglă/stâlp pe direcție
longitudinală

2. Principalele deficiențe constatate la structura existentă

Structura a fost proiectată în anul 2011, când erau în vigoare prescripțiile de proiectare
din normativul P100-1/2006 [1]. La structura metalică existentă s-au constatat
următoarele deficiențe majore:
• o deformabilitate crescută a planșeelor sub încărcări gravitaționale, care se
manifestă prin vibrații perceptibile ale obiectelor amplasate pe mese, în situația în
care persoane dansează sau chiar circulă pe planșee;
• o conformare nesatisfăcătoare a prinderilor dintre elementele structurale, care
reduc ductilitatea de ansamblu a structurii;
• o sensibilitate la torsiune generală în plan a structurii, efectele de torsiune
generală manifestându-se semnificativ în modurile proprii unu și trei de vibrație;
• o deformabilitate crescută a structurii existente sub acțiunea încărcărilor seismice
orizontale.
Sub acțiunea încărcărilor gravitaționale asociate stării limită de serviciu [2], săgeata
maximă a riglelor de cadru transversal, având deschiderea de 12.7m, variază între
3.10÷3.40cm, iar perioada proprie de vibrație a planșeelor de peste parter și de peste
primul etaj este de circa 0.38s. De asemenea, pe direcție transversală, săgeata maximă în
vârful consolelor cu lungimea 4.5m, a variat între 2.87÷3.32cm (vezi Fig. 3).
Perioadei proprii a planșeelor de circa 0.38s îi corespunde o frecvență de circa 2.63Hz,
care este mult inferioară valorilor de 5Hz recomandate [3, 4, 5]. Este depășită de
asemenea cu mult valoarea maxim recomandată de 1.0cm a săgeții, pentru a nu avea
probleme cu vibrațiile planșeelor, atunci când pe acestea se dansează [3, 5].

63
 Figura 3 Deformată sub încărcări gravitaționale asociate SLS
Pe direcție longitudinală prinderile cu flanșă ale riglelor de cadru (profile IPE 360) de
stâlpii de cadru nu au o capacitate de rezistență suficientă pentru a permite dezvoltarea de
deformații plastice în vecinătatea extremităților riglelor de cadru (vezi Fig. 2b). Pentru
momentul încovoietor ce întinde partea inferioară a grinzii (respectiv a prinderii),
depășirea este de aproximativ 57%, dacă se ia în considerare o valoare a factorului de
suprarezistență a oțelului S235 egală cu γov = 1.25 (conform P100-1/2006 [1]), respectiv
de 76%, dacă se consideră γov = 1.40 (conform P100-1/2013 [6]).
În cazul modurilor proprii de vibrație unu și trei, torsiunea generală a construcției
antrenează peste 30% din masa clădirii (vezi Tabelul 1). În modul propriu fundamental de
vibrație aproximativ 41.5% din masa clădirii este antrenată într-o mișcare de translație
paralelă cu direcția transversală a construcției (pe direcția y-y), iar aproximativ 31% din
masa clădirii este antrenată într-o mișcare de torsiune generală. În modul doi de vibrație
circa 69% din masa clădirii este antrenată într-o mișcare de translație în lungul
construcției (pe direcția x-x), vezi valorile din Tabelul 1. În modul trei de vibrație circa
26% din masă este antrenată într-o mișcare de translație paralelă cu direcția y-y, iar
aproximativ 46% din masă este antrenată într-o mișcare de torsiune generală.

Tabelul 1 Caracteristici modale ale structurii inițiale, respectiv consolidate

Structură inițială Structură consolidată
Mod
Masă antrenată [%] Perioadă Masă antrenată [%]
propriu Perioadă
proprie pe direcția proprie pe direcția
[s] UX UY RZ [s] UX UY RZ
1 1.189 5.23 41.49 30.93 0.566 6.37 71.03 0.67
2 1.078 69.04 7.54 0.02 0.499 9.39 0.01 69.83
3 0.905 2.95 26.13 46.32 0.340 65.68 7.49 10.55
Conform normativelor P100-1/2006 [1] și P100-1/2013 [6], o structură este considerată
cu sensibilitate relativ mică la răsucirea de ansamblu, dacă deplasarea maximă,

64
înregistrată la o extremitate a clădirii este de cel mult 1.35 ori mai mare decât media
deplasărilor celor două extremități. În cazul structurii analizate, pentru verificarea la
deplasare pe direcția y-y, acest raport are valoarea 1.40.
Sub acțiunea încărcărilor seismice orizontale structura nu respectă limitările de drift, în
special pe direcție transversală (radială) (vezi Fig. 6). Pe această direcție verificarea
deplasărilor relative de nivel la starea limită de serviciu este depășită cu până la 68%,
luând în considerare o valoare admisă a deplasării relative de nivel de 0.0075·h nivel. Pe
direcție longitudinală (tangențială) limitarea la drift la starea limită de serviciu este
depășită cu aproximativ 23%, considerând aceeași valoare admisă pentru deplasărea
relativă de nivel [6].

3. Descrierea soluției de consolidare propuse

Soluția de consolidare propusă constă în introducerea de diagonale suplimentare (din
profile HEA 200 ÷ HEB 280) prinse excentric la noduri pe ambele direcții principale ale
construcției, care să corecteze în mare parte deficiențele structurii de rezistență:
• se mărește rigiditatea planșeelor sub încărcări gravitaționale;
• se reduc semnificativ valorile momentelor încovoietoare din prinderile riglă/stâlp
și stâlp/infrastructură;
• se îmbunătățește comportarea structurii la torsiune generală;
• prevăzându-se cadre contravântuite excentric pe direcție radială și tangențială în
plan (vezi Fig. 5÷7) se reduce semnificativ deformabilitatea structurii existente
sub acțiunea încărcărilor seismice orizontale.
S-au prevăzut perechi de cadre contravântuite excentric pe direcție longitudinală
(tangențială) în lungul axelor 0 și 3′ (vezi Fig. 1 și Fig. 4a), în traveile dispuse între axele
transversale (radiale) E-F, F-G, I-J și J-K. Aceste cadre au mărit rigiditatea laterală a
structurii pe direcție tangențială și au redus solicitările de încovoiere în toate elementele
structurale din lungul axelor 0 și 3′ [7].

a) b)
Figura 4 Soluție constructivă pentru: a) cadrul longitudinal contravântuit excentric; b)
cadrul transversal contravântuit excentric

65
În cazul cadrelor contravântuite excentric nou formate pe direcție longitudinală, apar bare
disipative scurte (care lucrează preponderent la forță tăietoare) într-un segment existent
de riglă de cadru, delimitat de stâlpul de cadru și de extremitatea unei diagonale (vezi Fig.
4.a). Prin prevederea de perechi de rigidizări transversale adiționale în lungul inimii
segmentelor de bară disipative nou formate, sunt evitate fenomenele de pierdere a
stabilității locale în aceste zone [6, 8].
Pe direcție radială (transversală) s-au prevăzut cadre contravântuite excentric cu bare
disipative lungi, dispuse într-un segment central de riglă de cadru, delimitat de două
diagonale, în deschiderea centrală de 12.7m, în lungul tuturor axelor radiale E ÷ L (vezi
Fig.1 și Fig.4.b). Aceste cadre au mărit rigiditatea laterală a structurii pe direcție radială și
au redus solicitările de încovoiere în elementele ce alcătuiesc cadrele transversale [7].
Deformabilitatea riglelor transversale sub încărcări gravitaționale se reduce semnificativ.
Pentru a reduce deformabilitatea sub încărcări gravitaționale a consolelor, extremitățile
libere ale acestora au fost legate între ele cu montanți verticali, care descarcă la partea
inferioară prin intermediul unor contrafișe verticale (vezi Fig. 4b).
Infrastura constituită dintr-o rețea de grinzi de fundare din beton armat este capabilă să
preia în domeniul elastic de comportare toate solicitările ce îi revin de la suprastructura
metalică (atât în situația inițială, cât și în situația consolidată).

4. Răspunsul structurii în urma intervențiilor propuse

Prin prevederea diagonalelor suplimentare în lungul tuturor axelor radiale E÷L (vezi Fig.
1 și Fig. 4b) s-a redus deschiderea liberă a riglelor de cadru (pe direcție transversală) și s-
a redus deformabilitatea planșeelor sub încărcări gravitaționale și sensibilitatea acestora la
vibrații. Se poate observa, analizând valorile din Tabelul 2, că săgețile riglelor de cadru
sub încărcări gravitaționale asociate stării limită de serviciu [2] pe structura consolidată
sunt de circa 4.5÷6.8 ori mai reduse comparativ cu situația inițială. În urma consolidării,
perioadele proprii de vibrație ale planșeelor s-au redus la valori de circa 0.0306÷0.0383s,
cărora le corespund frecvențe de aproximativ 26.1÷32.7Hz, care sunt mult peste valorile
recomandate de 5÷10Hz [3, 4, 5].

Tabelul 2 Deformațiile verticale ale planșeelor sub încărcări verticale [mm]

Nr. Săgeată pe Săgeată pe structură
Poziționare nod
nod structură inițială consolidată
1 Mijlocul deschiderii riglei peste parter 34.1 5.0
2 Mijlocul deschiderii riglei peste primul etaj 31.3 6.0
3 Mijlocul deschiderii riglei de la terasă 33.6 5.1
4 Vârful consolei de la primul etaj 28.0 6.0
5 Vârful consolei de la terasă 32.6 6.3

Practic se prevăd cadre contravântuite excentric pe ambele direcții principale ale

construcției, care îmbunătățesc rigiditatea structurii la acțiuni laterale. La proiectarea
inițială a structurii s-a considerat factorul de comportare q = 5.0 pentru ambele direcții

66
principale. Structura metalică consolidată poate să preia solicitările corespunzătoare unor
valori q = 2.2 pe direcția transversală și q = 1.7 pe direcția longitudinală.
La cererea beneficiarului soluția constructivă indicată în Fig. 4b a fost înlocuită cu aceea
din Fig.5 din considerente funcționale. În cazul soluției din Fig. 5 se asigură un spațiu
liber mai mare pentru desfășurarea activităților specifice unei săli de evenimente.

Figura 5 Soluție constructivă alternativă pentru cadrul transversal contravântuit

Prevederea noilor cadre contravântuite a descărcat semnificativ prinderile riglă/stâlp
neconformate corespunzător și prinderile de infrastructură ale stâlpilor de cadru. Pe
direcție longitudinală momentele încovoietoare maxime din prinderile riglă/stâlp au fost
reduse de 2.5÷2.8 ori (în traveile necontravântuite), iar momentele încovoietoare de la
nivelul prinderilor bară disipativă/stâlp sunt de 1.5÷1.7 ori mai reduse decât momentele
încovoietoare din prinderile riglă/stâlp inițiale. Valorile forțelor tăietoare de la nivelul
noilor prinderi bară disipativă/stâlp considerate sunt de circa 2.4÷2.7 ori mai mari
comparativ cu cele din prinderile riglă/stâlp inițiale. Prinderile inițiale riglă/stâlp au
rezerve semnificative de capacitate de rezistență în ceea ce privește preluarea forțelor
tăietoare. În plus mai pot fi prevăzute scaune de rezemare pentru flanșa prin care se
realizează prinderea riglă/stâlp, care să descarce șuruburile îmbinării de preluarea
eforturilor din acțiunea forței tăietoare. Momentele încovoietoare transmise de stâlpii de
cadru infrastructurii se reduc cu aproximativ 40÷55% pe direcție transversală (radială) și
cu circa 2.2÷3.0 ori pe direcție longitudinală (tangențială).
În cazul structurii consolidate, în modul propriu fundamental de vibrație aproximativ
71.0% din masa clădirii este antrenată într-o mișcare de translație paralelă cu direcția
transversală a construcției (pe direcția y-y), iar aproximativ 0.67% din masa clădirii este
antrenată într-o mișcare de torsiune generală (vezi Tabelul 1). În modul doi de vibrație
circa 70% din masa clădirii este antrenată într-o mișcare de torsiune generală. În modul
trei de vibrație circa 65.7% din masă este antrenată într-o mișcare de translație paralelă cu
direcția x-x, iar aproximativ 10.5% din masă este antrenată într-o mișcare de torsiune
generală. Pentru structura consolidată [1, 6], deplasarea maximă înregistrată la o
extremitate a clădirii este de circa 1.07 ori mai mare decât media deplasărilor celor două
extremități pe direcția y-y (direcția radială). Prezența noilor cadre contravântuite

67
excentric pe ambele direcții principale, mărește semnificativ rigiditatea laterală a
structurii (vezi Fig. 6) și reduce deplasările relative de nivel de circa 3.0 ori pe direcția x-
x și de aproximativ 2.2 ori pe direcția y-y.

Figura 6 Verificarea deplasărilor relative de nivel la SLS

5. Concluzii
Prin prevederea diagonalelor suplimentare s-a reușit corectarea principalelor neajunsuri
ale structurii existente.
S-a mărit rigiditatea laterală a structurii, respectându-se limitările la drift pe direcțiile
principale ale construcției. S-a micșorat deschiderea liberă a riglelor de cadru transversal,
reducându-se deformabilitatea planșeelor sub acțiunea încărcărilor gravitaționale și
sensibilitatea acestora la vibrații în exploatare. S-au micșorat semnificativ valorile
momentelor încovoietoare din prinderile riglă/stâlp conformate necorespunzător și din
prinderile stâlpilor de cadru de infrastructură. S-a îmbunătățit comportarea structurii la
torsiune generală. Raportul dintre deplasarea maximă, înregistrată la o extremitate a
clădirii și media deplasărilor celor două extremități pe direcția y-y, se reduce de la
valoarea 1.40 la valoarea 1.08. S-au decuplat primele trei moduri proprii de vibrație.
Bibliografie
[1] Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, „Cod de proiectare Seismică - Partea 1 -
Prevederi de proiectare pentru clădiri, București - indicativ P100-1/2006”, 2006.
[2] Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Cod de proiectare. Bazele proiectării construcțiilor,
indicativ CR0 - 2012, București, 2012.
[3] Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, Normativ privind prescripțiile generale de
proiectare, verificare prin calcul a elementelor de construcții metalice și a îmbinărilor acestora,
indicativ NP042 - 2000, București, 2000.
[4] Smith, A. L. and Hicks, S. J. and Devine, P. J., Design of Floors for Vibration: A New Approach,
Imprint of The Steel Cosntruction Institute, London, 2009.
[5] Murray, T., Allen D. and Ungar E., Floor Vibration Due to Human Activity, American Institute of
Steel Cosntruction, 2003.
[6] Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, „Cod de proiectare Seismică - Partea 1 -
Prevederi de proiectare pentru clădiri - indicativ P100-1/2013”, București, 2013.
[7] Köber, H. and Ştefănescu, B., I-shaped Braces in Eccentrically Braced Frames - Proceedings and
Monographs in Engineering Water and Earth Sciences, ICMS 2006 “Steel - A New An Traditional
Material For Building” - Poiana Braşov, p. 529-536, 2006.
[8] Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, „Cod de proiectare Seismică - Partea 3 -
Prevederi pentru evaluarea seimică a clădirilor existente - indicativ P100-3/2019”, București, 2019.

68
 VARIAȚIA CALITĂȚII BETONULUI ÎN COMPORTAREA
STÂLPIOR CU SECȚIUNE MIXTĂ

VARIATION OF THE CLASS CONCRETE IN THE

BEHAVIOR OF COLUMNS COMPOSITE SECTION

MARIA POP1*, CRISTINA CÂMPIAN1

1
Universitatea Tehnică de Construcții Cluj-Napoca, Departamentul Structuri, Cluj-Napoca.

Rezumat: Articolul prezintă un model numeric pentru stâlpii cu secțiune mixtă oțel beton,
realizat într-un program de FEM, pe baza rezultatelor experimentale a două proiecte de
cercetare realizate la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Construcții.
Modelul numeric pe baza acestor rezultate, permite apoi analize detaliate pe elemente
mixte, în a căror componența intră atât cu beton obișnuit cât și cu beton de înaltă
rezistență.

Cuvinte cheie: mixti, comportarea, beton normal, BIR

Abstract: The article presents a numerical model for concrete-steel composite section
columns. Developed in a FEM program Abaqus. Based on the experimental results of two
research projects carried at the Technical University of Cluj-Napoca, Civil Engineering
Faculty. The numerical model developed is based on these results, then allows detailed
analysis on composite elements, in which the composition enters both normal and high-
strength concrete.

Keywords: composite columns, behavior, normal concrete, BIR

1. Introducere
Dezvoltarea rapidă a structurilor mixte a creat nevoia de cercetare în mai multe domenii
pentru a oferi o bună întelegere a comportamentului elemetelor mixte oţel – beton.
Motivul pentru care structurile mixte sunt de cele mai multe ori mai bune decât celelalte
tipuri de structuri (structuri din elemente de beton armat sau structuri metalice) poate fi
explicat într-un singur motiv: betonul este rezistent la compresiune, iar oțelul este
rezistent la întindere. Prin combinarea acestor materiale în realizarea structurilor mixte,
rezistențele celor două pot duce la o proiectare și o execuție mai ușoară și mai eficientă.
Reducerea astfel a greutății elementelor duce la efectul de domino prin reducerea forțelor
transmise mai departe la celelalte elemente structurale care le susțin, cum ar fi fundațiile.


Adresa de corespondență: Pop, Maria, e-mail: maria.pop@dst.utcluj.ro

69
2. Programele experimentale de referință
Studiul realizat pentru acest articol are la baza 2 programe exprimentale realizate la
facultatea de construcții din Cluj-Napoca. Primul program experimental realizat în anul
1999, în colaborare cu INSA Rennes, a cuprins încercarea a 12 stâlpi micști având
secțiunea metalică complet înglobată în beton, realizați cu beton de clasă C20/25,
respectiv C25/30. [1]

Figura 1 Secțiunea mixtă oțel-beton (stanga), schema statica (dreapta)

Materialele utilizate au fost: profil laminat I12, oţel OL37 , armătură longitudinală 4 10,
PC52 beton C16/20, C20/25 și C25/30. Stâlpii încercați au avut lungimea de 2.00 m,
2.50m, respectiv 3.00 m cu dimensiunea secțiunii transversale de 17x22cm (Fig. 2 ).
Valoarea încărcării axiale a fost de 200kN, iar încărcarea orizontală maximă
Humax=28.1kN.

Figura 2 Curba forță-deplasare, Stâlpii SI-I, SII-1, SIII-1

Programul experimental realizat în anul 2011[2] tot în cadrul Universitații Tehnice din
Cluj-Napoca a cuprins încercarea stâlpilor cu secțiune mixtă cu profil metalic complet
înglobat în beton, realizați cu beton de înaltă rezistență de clasa C70/85, a căror calcul nu

70
este acoperit de către metoda simplificată a Eurocodului 4. Stâlpii încercați au avut
lungimea de 2.00 m, respectiv 3.00 m, având aceleași dimensiuni ale secțiunii
transversale (Fig. 3).

Figura 3 Curba forță-deplasare, Stâlpii SI-I, SII-1, SIII-1

3. Modelarea numerică
Modelarea stâlpilor compoziți s-a făcut utilizând programul bazat pe metoda elementului
finit, ABAQUS [4]. Acesta este alcătuit dintr-un set de programe de simulare de
inginerie, bazate pe metoda elementului finit, care poate rezolva probleme pornind de la
analize relativ simple, liniare până la simulări numerice dintre cele mai complexe,
neliniare.
Pentru discretizarea secțiunii de beton și a profilului metalic, s-au folosit elementele finite
tridimensionale de tip solid, C3D8R, iar pentru simularea comportării armăturilor
flexibile, s-au folosit elemente de tip "truss" T3D2. În acest caz s-a folosit modelul
”concrete damaged plasticity” care consideră că degradarea materialului este izotropă şi
este destinată aplicaţiilor în care betonul este supus la încărcari arbitrare, inclusiv
încărcari ciclice/dinamice. Pe măsură ce deformaţiile plastice cresc, modelul ţine cont de
degradarea modulului de elasticitate şi totodată are capabilitatea de-a lua în considerare
recuperarea rigidităţii în cazul încărcărilor ciclice.
Materialele utilizate pentru modelarea FEM, au fost efectuate pornind de la curbele
tensiune - deformație specifică (σ-ε) pentru fiecare clasa de beton in parte C25/30 și
C70/80 reprezentate in Figurile 1 și 2.

71
 Figura 4 Curba (σ-ε) tensiune - deformație specifică a betonului C25/30

Figura 5 Curba (σ-ε) tensiune - deformație specifică a betonului C70/80

Interacțiunea dintre beton-profil: elementul rigid a fost legat de volumul de beton printr-o
conexiune de tip “tie” care ține cont de interacțiunea dintre cele două componente (beton
și rigid) pe durata analizei (Figura 5). În acest fel forța aplicată va fi transmisă distribuit
elementului și nu punctual. Intre armătura și beton s-a folosit legătura de tip „embeded
region” (Figura 6).

Figura 6 Curba (σ-ε) tensiune - deformație specifică a betonului C70/80

72
Încărcarea transversală s-a transmis stâlpului prin intermediul unei plăcuțe de tip rigid
(”discrete rigid”) conexiunea aceasteia cu volumul de beton fiind de tipul “tie”. Plăcuța a
fost modelată cu dimensiunea de 50x170mm, aceasta având rolul de “MASTER”, iar
secțiunea betonului ce intră în contact cu această plăcuța are rolul de “SLAVE”[4].
Pentru determinarea răspunsului forță-deplasare a capătului liber, în programul de calcul
s-au introdus valorile maxime ale încărcărilor obținute pe cale experimentală. Efortul
axial a fost aplicat instantaneu elementului în timp ce forța laterală s-a aplicat gradual.
Stâlpul a fost supus unei analize de tip static general și Static Riks.

Figura 7 – Deplasarea maximă a stalpului mixt utilizand betonul de clasa C25/30

Figura 8 Deplasarea maximă a stalpului mixt utilizand betonul de clasa C70/80

În timpul încercărilor stâlpii au fost supuși unei forțe axiale constante iar forța laterală
(transversală) a fost aplicată treptat până la cedarea elementului (Figura 9 și 10).

Figura 9 Curbele fortă-deplasare obtinute in programul numeric și in cel experimental utilizand

betonul C25/30

73
Figura 10 Curbele fortă-deplasare obtinute in programul numeric și in cel experimental utilizand
betonul C70/80
Se observă o suprapunere a curbelor pe domeniul elastic în Figura 9 și 10. Folosirea unei
curbe în studiul analitic pentru materialul beton conform EC2 și nu a unei curbe tensiune-
deformație a betonului ce a fost utilizată în studiul experimental a condus la diferențele
apărute dincolo de limita elastică.

Figura 11 Evoluția comparativa a parametrilor de definire a limitei elastice la stâlpii cu B.I.R.

Figura 12 Evoluția comparativa a parametrilor

În Figurile 11 și 12 sunt prezentate evoluțiile comparative ale parametrilor de definire a
limitei elastice, atât pentru elementele cu beton obișnuit cat și pentru elementele cu
betonul de înaltă rezistență.

74
5. Concluzii
Comparând stâlpii având beton obișnuit cu cei având beton de înaltă rezistență se poate
observa și în modelul numeric același mod de comportare observat în încercarile
experimentale: ruperea elementelor cu beton de înaltă rezistență este casantă, bruscă, dar
la valori mai mari ale forței maxime aplicate.
Nu s-a realizat o comparație a rezultatelor calcului analitic a stâlpilor micști cu metoda
curentă de proiectare [3], deoarece aceasta este limitată la folosirea unui beton de clasă
maxim C50/60.
Factori care explică neconcordanța dintre modelele numerice și cele din literatura de
specialitate pot fi: tipul analizei; reprezentarea curbei tensiune - deformație pentru
material în modelul numeric; posibilele diferențe dintre valorile solicitărilor aplicate
modelelor. Analiza cu metoda elementelor finite furnizează rezultate a căror acuratețe
depinde de:
-finețea rețelei de discretizare și alegerea tipurilor de elemente finite;
-simularea corespunzătoare a condițiilor de rezemare și încărcare;
-modelarea interacțiunii dintre părțile aflate în contact și definirea elementelor de
contact;
-modelarea încărcărilor: stabilirea pașilor de încărcare și a tipului de analiză aplicat
structurii;
-definirea modelului de material pentru elementele constitutive ale stâlpului
Creșterea calității betonului de la clasa C25/30 la clasa de beton C70/85 duce la creșterea
forței maxime laterale de la 24.89 KN la 38,75KN și o cedare casantă a elementului.

Bibliografie
[1] Câmpian Cristina - Contribution à l'étude du comportement et au calcul de poteaux mixtes acier-béton
(sous des charges transversals de variation monotone ou cyclique alternée,These de doctorat en Génie
Civil, Institut National des Sciences Appliquée, Rennes, France, 2001
[2] Sav Vladut - Stâlpi cu secțiune mixtă oțel-beton folosind beton de înaltă rezistență, Teza de doctorat,
Cluj Napoca, 2011ni, F. M. and Piluso, V., Theory and design of Seismic Resistant Steel frames, E &
FN Spon, Imprint of Chapman & Hall, London, 1996
[3] SR EN 1994-1-1:2004 Eurocode 4: Proiectarea structurilor compozite de oțel și beton Partea 1-1
Reguli generale și reguli pentru clădiri., Decembrie 2004
[4] ABAQUS - Explicit user's manual, version 6.13. Pawtucket: Hibbit, Karlsson & Sorensen, Inc
[5] Campian Cristina, Zsolt Nagy, Maria Pop – Behavior of Fully Encased Steel-concrete composite
columns subjected to monotonic and cyclic loading, International Scientific
[6] RP Johnson – Composite Structures of Steel and Concrete: Beams, Slabs, Columns and Frames for
Buildings , Third Edition, September 2004
[7] JSCE - Standard Specifications for Steel and Composite Structures, Japan Society of Civil Engineers,
Prima Editie, 2007
[8] Mahbuba Begum a, Robert G. Driver b, Alaa E. Elwi, Behavior of partially encased composite
columns with high strength concrete, AISC, Julie 2013
[9] No45 Recommended Testing Procedure for Assessing the Behaviour of Structural Steel Elements
under Cyclic Loads ECCS CECM EKS
[10] Campian C, Sav V, Chira N, Chira Al – Strenght and ductily of concrete encased composite columns,
STESSA, pg. 661-670, 2012
[11] Ciutina A, Stratan A – Cyclic tests on beam to column connections. Second international conference
of Phd Students, Miskolc, Hungary, 1999pian C, Sav V, Chira N, Chira Al – Strenght and ductily of
concrete encased composite columns, STESSA, pg. 661-670, 2012
[12] Cristina Campian, Alina Haupt-Karp, Nicolae Chira, Maria Pop, Comments on the q behavior factor
for steel – concrete composite columns, Design Fabrication and Economy of Metal Structures 2013

75
Miskolc April, 2013, pg.563-569 ISBN 978-3-642-36690-1 Editura Springer – Verlag Berlin
Heidelberg

76
 CLASE DE DUCTILITATE ÎN prEN 1998-1. ANALIZE
COMPARATIVE PE CADRE CONTRAVÂNTUITE
EXCENTRIC

DUCTILITY CLASSES IN prEN 1998-1. COMPARATIVE

ANALYSES ON ECCENTRICALLY BRACED FRAMES

BOGDAN CĂTĂLIN ȘTEFĂNESCU1*

1
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.

Rezumat: În timpul cutremurelor severe, este de dorit ca o structură să poată suferi

deformări plastice semnificative și să dezvolte un mecanism plastic pentru disiparea
energiei. Pentru a gestiona această capacitate de comportare post-elastică, normele de
proiectare la seism utilizează clase de ductilitate a structurii. Viitoarea versiune a normei
europene EN 1998-1 definește trei astfel de clase de ductilitate, DC1, DC2 și DC3, cu
semnificații diferite față de DCL, DCM și DCH existente în versiunea actuală. Factorul de
comportare q este mai bine gestionat și diferențele de cerințe între cele trei clase de
ductilitate pentru structuri metalice sunt exprimate mai clar și mai precis. În aceste
condiții, testările numerice ale noilor cerințe sunt utile. Prezenta lucrare se concentrează
pe diferențele care pot fi evidențiate la proiectarea cadrelor contravântuite excentric în
conformitate cu cele trei noi abordări. În acest scop, a fost analizată o structură cu cadre
contravântuite excentric cu link-uri scurte. Au fost obținute trei soluții pentru secțiunile
transversale ale elementelor structurale, utilizând cerințele definite pentru DC1, DC2 și
DC3. Toate cele trei structuri au fost proiectate pe baza cerințelor de rezistență.
Cuvinte cheie: ductilitate, clase de ductilitate, cadre contravântuite excentric

Abstract: During severe earthquakes, a structure should be able to have significant plastic
deformations and develop a plastic mechanism to dissipate energy. To manage this post-
elastic behaviour ability, seismic design codes use ductility classes of structures. The future
version of the European standard EN 1998-1 defines three such classes, DC1, DC2 and
DC3, which have different meanings than the existing DCL, DCM and DCH in the current
version. The behaviour factor q is better managed and the differences in requirements
between the three ductility classes for steel structures are more clearly and precisely
expressed. Under these circumstances, numerical testing of the new requirements is useful.
This paper focuses on the differences that can be highlighted in the design of eccentrically
braced frames according to the three new approaches. For this purpose, an eccentrically
braced structure with short links was analysed. Three solutions were obtained for the
structural members, using the requirements defined for DC1, DC2 and DC3. All three
structures were designed based on strength requirements.

Keywords: ductility, ductility classes, eccentrically braced frames


Adresa de corespondență: Ștefănescu, Bogdan Cătălin, e-mail: bogdan.stefanescu@utcb.ro

77
1. Introducere
În timpul cutremurelor severe, este de dorit ca o structură să poată suferi deformări
plastice semnificative și să poată dezvolta un mecanism plastic. Ductilitatea este o
caracteristică importantă necesară a structurilor dimensionate de acțiunea seismică.
Normele de calcul la seism o gestionează, în general, prin clasele de ductilitate ale
structurilor. În versiunea viitoare a normei europene de calcul la seism prEN 1998-1-1
[1], sunt precizate clasele de ductilitate a structurii DC1, DC2, DC3, care au semnificații
diferite față de DCL, DCM, respectiv DCH din versiunea actuală EN 1998-1 [2].
Factorul de comportare q este mai bine gestionat în această versiune viitoare și diferențele
de cerințe între cele trei clase de ductilitate pentru structuri metalice sunt exprimate mai
clar și mai precis. În aceste condiții, testările numerice ale noilor cerințe sunt utile.
Prezenta lucrare se concentrează pe diferențele care pot fi evidențiate la proiectarea
cadrelor contravântuite excentric în conformitate cu cele trei noi abordări.

2. Câteva prevederi din prEN 1998-1 [1]

În prEN 1998-1-1 [1], noile clase de ductilitate sunt identificate după cum urmează:
• DC1 – „se ia în considerare capacitatea de suprarezistență, în timp ce capacitatea
de deformare și capacitatea de disipare a energiei sunt ignorate”;
• DC2 – „sunt luate în considerare capacitatea locală de suprarezistență, capacitatea
de deformare locală și capacitatea locală de disipare a energiei. Mecanismele
plastice globale sunt controlate”;
• DC3 – „se iau în calcul capacitatea structurii de a forma un mecanism plastic
global la starea limită SD (Significant Damage – degradări importante) și
capacitatea sa locală de suprarezistență, capacitatea de deformare locală și
capacitatea locală de disipare a energiei”.

Un element important în a distinge între cele trei clase este factorul de comportare q
exprimat ca (prEN 1998-1-1 [1]):

q = qR qS qD (1)
în care:
qR – „componenta factorului de comportare care ține cont de suprarezistența datorată
redistribuirii efectelor acțiunii seismice în structurile redundante”;
qS – „componenta factorului de comportare care ține cont de suprarezistența datorată
tuturor celorlalte surse”;
qD – „componenta factorului de comportare care ține cont de capacitatea de deformare și
de capacitatea de disipare a energiei”.
În cazul structurilor din oțel, în prEN 1998-1-2 [3], toate acestea se materializează după
cum urmează:
1. Pentru structurile DC3, abordarea este similară cu cea pentru DCH din actuala
versiune a normelor EN 1998-1 [2] și P100-1/2013 [5]. Zonele disipative se
dimensionează să preia eforturile generate de combinațiile seismice de încărcări care

78
 includ forța tăietoare de bază, Fb, în timp ce zonele nedisipative sunt calculate să
poată prelua eforturi amplificate:

EEd = EEd,G + ωrm ωsh Ωd EEd,E (2)

în care:
EEd – valoarea efortului secțional de calcul (NEd, MEd, VEd);
EEd,G – valoarea efortului secțional de calcul (NEd,G, MEd,G, VEd,G) generată de acțiunea
încărcărilor gravitaționale;
EEd,E – valoarea efortului secțional de calcul (NEd,G, MEd,G, VEd,G) generată de acțiunea
forțelor sesimice;
ωrm – „factorul de suprarezistență a materialului pentru oțelul din zona disipativă”;
ωsh – „factorul care ține cont de ecruisarea din zona disipativă”;
Ωd – „suprarezistența minimă de proiectare” (supradimensionarea minimă din zonele
disipative).
2. Pentru structurile DC2, zonele disipative se dimensionează să preia eforturile
generate de combinațiile seismice de încărcări care includ forța tăietoare de bază, Fb,
în timp ce zonele nedisipative sunt calculate să poată prelua eforturi amplificate:

NEd = NEd,G + Ω NEd,E (3.1)

MEd = MEd,G + MEd,E (3.2)

VEd = VEd,G + VEd,E (3.3)

în care:
Ω – „factorul de amplificare a acțiunii seismice” (dat în tabel, în funcție de sistemul
structural).
3. Pentru structurile DC1, atât elementele structurale, cât și îmbinările acestora se
verifică în conformitate cu EN 1993 [4], fără a aplica vreo amplificare a eforturilor.

3. Descrierea structurii analizate și a analizelor efectuate

Pentru a testa cele trei abordări posibile, a fost analizată o structură cu cadre
contravântuite excentric cu link-uri scurte. Au fost obținute trei soluții pentru secțiunile
transversale ale elementelor structurale, utilizând cerințele definite pentru DC1, DC2 și
DC3. Toate cele trei structuri au fost proiectate pe baza cerințelor de rezistență. Consumul
de material și comportarea post-elastică a structurii au fost observate pentru fiecare dintre
cele trei soluții structurale și sunt prezentate comparații între principalele rezultate
obținute.
Structura analizată are două deschideri de 8m și patru travei de 8m (Fig. 1). Parterul și
cele 8 etaje au înălțimea de 4m. Pentru preluarea forțelor orizontale, sunt prevăzute cadre
contravântuite excentric, cu linkuri scurte, amplasate pe axele marginale (Fig. 2).

79
 Figura 1 Plan etaj curent
Planșeele sunt considerate rigide în planul lor. Grinzile secundare conlucrează cu planșeul
și sunt dispuse astfel încât să asigure o încărcare relativ uniformă a tuturor cadrelor. În
deschiderile adiacente linkurilor, grinzile secundare sunt așezate la capetele linkului,
pentru a le bloca împotriva deplasării laterale (Fig. 1).

Figura 2 Elevații longitudinală și transversală

Forța seismică a fost calculată conform normativului românesc P100-1/2013 [5],
utilizând, însă, valorile recomandate de prEN 1998-1-2 [3] pentru valorile factorului de
comportare q. Structura a fost considerată ca fiind situată în București. La dimensionarea
elementelor structurale s-a ținut cont și de combinațiile fundamentale. Dat fiind că se
dorește testarea procedurii „matematice” de dimensionare și verificare, s-a urmărit
minimizarea influenței abilităților proiectantului și s-a neglijat influența alcătuirii
detaliilor asupra costurilor finale. În acest sens, secțiunile stâlpilor au fost considerate din
țeavă pătrată iar secțiunile diagonalelor din țeavă rotundă. Aceste secțiuni au fost alcătuite
conform eforturilor de calcul și nu au fost căutate printre cele furnizate de producătorii
existenți în piață. Pentru a verifica modul de comportare a fiecărei structuri în domeniul
post-elastic, pentru fiecare soluție au fost efectuate analize de tip push-over pe cele două

80
direcții principale ale construcției. În conformitate cu prevederile din P100-1/2013 [5],
pentru fiecare direcție au fost folosite două tipare de distribuție a forțelor seismice pe
verticală: una proporțională cu deplasările din modul fundamental de vibrație (PushX,
respectiv PushY) și una proporțională cu distribuția maselor pe verticală, practic, o
distribuție constantă pe înălțime (PushXconst, respectiv PushYconst). Pentru fiecare
astfel de analiză, s-a urmărit raportul dintre valoarea, forței seismice sau a deplasării
laterale, corespunzătoare dezvoltării mecanismului plastic și cea corespunzătoare
dezvoltării deformațiilor plastice în prima zonă deformată plastic.

3.1. Structura DC3

Soluția DC3 este similară abordării DCH din normele actuale P100-1/2013 [5], respectiv
EN 1998-1 [2]. A fost aplicată forța seismică de bază Fb, au fost dimensionate link-urile
pentru eforturile rezultate, s-a amplificat forța seismică în conformitate cu relații de tip
(2) și au fost dimensionate celelalte elemente, nedisipative. Procesul a fost repetat, până
s-a obținut o bună corespondență între secțiunile elementelor și eforturile secționale
obținute. Conform prEN 1998-1-2 [3], qR = 1,3; qS = 1,5; qD = 3,1, ceea ce conduce la o
valoare a factorului de comportare q = 6,0.
Primele trei perioade proprii sunt: T1 = 1,23s (Y), T2 = 1,22s (X), T3 = 0,78s (torsiune).
Forța tăietoare de bază, conform normei P100-1/2013 [5], este Fb = 4817,66kN. Valorile
forțelor seismice pentru care se dezvoltă primele deformații în zonele plastice (Fe) și ale
forțelor seismice maxime (Fu) sunt sunt prezentate în tabelul 1, în funcție de analiza push-
over efectuată.

Tabelul 1 Rezultate ale analizelor push-over pentru structura DC3

Analiza push-over Fe (kN) Fu (kN)
PushX 5721 12108
PushY 5719 11605
PushXconst 6292 14760
PushYconst 6250 14131

În aceste condiții, consumurile obținute (exprimate ca greutăți totale ale elementelor

structurale) sunt cele din tabelul 2.

Tabelul 2 Consumuri în soluția DC3 (greutăți ale elementelor structurale)

Elemente structurale Greutate (kN)
Stâlpi 1487,20
Diagonale 383,30
Grinzi principale 1321,38
Linkuri 33,25
TOTAL 3225,13

81
3.2. Structura DC2
Soluția DC2 își propune obținerea unui mecanism plastic de cedare, cu un consum mai
redus de calcul. A fost aplicată forța seismică de bază Fb, au fost dimensonate link-urile
pentru eforturile rezultate, s-a amplificat forța seismică în conformitate cu relațiile (3) și
au fost dimensionate celelalte elemente, nedisipative. Așa cum se observă, amplificarea
se aplică doar eforturilor axiale și se face cu o valoare fixă, dată în tabel în funcție de
sistemul structural. Procesul a fost repetat, până s-a obținut o bună corespondență între
secțiunile elementelor și eforturile secționale obținute. Conform prEN 1998-1-2 [3], qR =
1,3; qS = 1,5; qD = 1,8, ceea ce conduce la o valoare a factorului de comportare q = 3,5.
Factorul Ω = 2,0 pentru cadre contravântuite excentric.
Primele trei perioade proprii sunt: T1 = 1,05s (Y), T2 = 1,04s (X), T3 = 0,66s (torsiune).
Forța tăietoare de bază este Fb = 8258,85kN. Valorile forțelor seismice Fe și Fu, descrise
anterior sunt sunt prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3 Rezultate ale analizelor push-over pentru structura DC2

Analiza push-over Fe (kN) Fu (kN)
PushX 10163 19326
PushY 10008 18628
PushXconst 11322 24350
PushYconst 11275 23540

Consumurile obținute sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4 Consumuri în soluția DC2 (greutăți ale elementelor structurale)

Elemente structurale Greutate (kN)
Stâlpi 2323,56
Diagonale 609,55
Grinzi principale 1315,38
Linkuri 50,70
TOTAL 4299,19

3.3. Structura DC1

Soluția DC1 este gândită să fie aplicată în zone unde acțiunea seismică nu este importantă
și, practic, de cele mai multe ori, nu conduce la dimensionarea elementelor structurale. În
aceste condiții, a fost aplicată forța seismică de bază Fb și au fost dimensionate toate
elementele structurale, doar conform prevederilor din EN 1993 [4].
Primele trei perioade proprii sunt: T1 = 0,87s (Y), T2 = 0,86s (X), T3 = 0,54s (torsiune).
Forța tăietoare de bază este Fb = 19325,71kN. Deși în cazul unei structuri DC1 nu se pune
problema unei comportări post-elastice generoase, s-au efectuat și în acest caz analize

82
push-over. Valorile forțelor seismice Fe și Fu, descrise anterior, sunt sunt prezentate în
tabelul 5.

Tabelul 5 Rezultate ale analizelor push-over pentru structura DC1

Analiza push-over Fe (kN) Fu (kN)
PushX 23307 35101
PushY 23295 34436
PushXconst 21309 44030
PushYconst 25404 43026

Consumurile obținute sunt prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6 Consumuri în soluția DC1 (greutăți ale elementelor structurale)

Elemente structurale Greutate (kN)
Stâlpi 2022,13
Diagonale 938,26
Grinzi principale 1517,32
Linkuri 107,38
TOTAL 4585,09

4. Analize comparative între cele trei soluții

Sintetizând datele obținute în analizele efectuate pe cele trei soluții de structură, se poate
constata că diferențele sunt semnificative din punctul de vedere al consumului de material
(Tab. 7).

Tabelul 7 Consumuri pentru cele trei soluții structurale

DC3 DC2 DC1
Stâlpi 100,00% 156,24% 135,97%
Diagonale 100,00% 159,03% 244,78%
Grinzi 100,00% 99,55% 114,83%
Link-uri 100,00% 152,48% 322,95%
TOTAL 100,00% 133,30% 142,17%

Considerând deplasările laterale produse de acțiunea sesimică, raportul dintre deplasarea

asociată formării mecanismului plastic și cea înregistrată în același loc la capătul
domeniului de comportare elastică a structurii este un bun indicator al capacității de
deformare plastică a structurii. Așa cum se observă în tabelul 8, soluțiile DC3 și DC2 au
capacități de deformare comparabile în cazul exemplului analizat.

83
 Tabelul 8 Deformare plastică (deplasare ultimă/deplasare elastică)
DC3 DC2 DC1
PushX 9,13 8,09 3,89
PushY 8,75 7,91 3,82
PushXconst 10,43 9,36 5,82
PushYconst 9,75 9,03 4,67

Raportul Fu/Fe (Tab. 9) dă o imagine asupra capacității structurii de a prelua o forță

seismică mai mare. În acest sens, rezultatele pentru cele trei variante sunt comparabile.

Tabelul 9 Suprarezistență structurală (Fu/Fe)

DC3 DC2 DC1
PushX 2,11 1,90 1,51
PushY 2,03 1,86 1,48
PushXconst 2,35 2,15 2,07
PushYconst 2,26 2,09 1,69

5. Concluzii
Noua clasificare reprezintă un pas înainte, cel puțin pentru structurile metalice, printr-o
cuantificare mai clară a proprietăților de comportare post-elastică a structurii.
Este discutabil dacă simplificarea calculului aplicată în cazul soluției DC2 este atât de
importantă, dat fiind că nu permite declararea unor combinații de încărcări care să conțină
seismul amplificat, din care să se extragă direct eforturile secționale pentru verificarea
elementelor nedisipative.
În cazul analizat, soluția DC1 se apropie, practic, de o structură contravântuită centric,
secțiunile link-urilor rezultă mari, din această cauză neputându-se valorifica avantajele
utilizării secțiunilor de clasa 3, care ar fi putut conduce la o oarecare reducere a
consumului de material.

Bibliografie
[1] prEN 1998-1-1:2020 – Eurocode 8: — Design of structures for earthquake resistance — Part 1-1:
General rules and seismic action
[2] EN 1998-1 – Eurocode 8: Design of Structures for Earthquake Resistance – Part 1: General rules,
seismic actions and rules for buildings.
[3] prEN 1998-1-2:2020 – Eurocode 8: — Design of structures for earthquake resistance — Part 1-2:
Rules for new buildings
[4] EN 1993 – Eurocode 3: Design of steel structures.
[5] P100-1/2013 – Cod de proiectare seismică – Partea 1 – Prevederi de proiectare pentru clădiri.

84
 COMPORTAREA UNUI TURN DE TELECOMUNICAȚII
ZĂBRELIT LA ACȚIUNEA VÂNTULUI

BEHAVIOUR OF A TELECOMMUNICATION LATTICE

TOWER TO WIND LOADING

ILEANA CALOTESCU1*, DANIEL BÎTCĂ2 , MARIA-PIA REPETTO3

1,2
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.
3 University of Genoa, Department of Civil Chemical and Environmental Engineering, Genoa, Italy.

Rezumat: Articolul prezintă implementarea primului sistem de monitorizare pentru

acțiunea vântului și a răspunsului structural instalat pe un stâlp de telecomunicații zăbrelit
din România. Structura are secțiune triunghiulară și o înălțime de 50m fiind amplasată în
orașul Sânnicolau Mare, județul Timiș. Sistemul de monitorizare a fost instalat în Ianuarie
2021 și include un anemometru ultrasonic, un senzor de temperatură, două accelerometre
triaxiale, șase mărci tensometrice și un sistem de achiziție ce transmite datele măsurate în
timp real la o stație de lucru de la Universitatea Tehnică de Construcții București.
Obiectivul studiului este de analiza comportarea reală a turnului la acțiunea vântului
produs de fenomenul de furtună, studiile legate de acest fenomen fiind limitate la noi în
țară la aspectul climatologic. Articolul prezintă sistemul de monitorizare precum și o serie
de rezultate privind comportarea structurii la o vântul produs de o furtună înregistrată în
luna iulie 2021.

Cuvinte cheie: furtună, sistem de monitorizare, turn de telecomunicații, vânt

Abstract: The paper presents the implementation of the first structural and wind
monitoring system installed on a telecommunication lattice tower in Romania. The
structure has a triangular section and a 50m height, being located in Sânnicolau Mare,
Timiș county. The system was installed in January 2021 and includes an ultrasonic
anemometer, a temperature sensor, two triaxial accelerometers, six strain gauges and a
datalogger which transmits measured data to a working station located at the Technical
University of Civil Engineering Bucharest. The objective of the study is to analyze the real
behavior of the tower to thunderstorm winds, in our country studies related to this topic
being restricted to the climatological aspect. The paper introduces the monitoring system
as well as results related the behavior of the tower produced by a thunderstorm that was
recorded in July 2021.

Keywords: thuderstorm, monitoring system, telecommunication tower, wind


Adresa de corespondență: Calotescu, Ileana , e-mail: ileana.calotescu@utcb.ro

85
1. Introducere
Furtunile (orajele) sunt fenomene locale ce se produc în condiții de instabilitate
atmosferică, fiind caracterizate de existența curenților verticali de aer ce duc la
dezvoltarea norilor Cumulonimbus, de producerea descărcărilor electrice, de averse de
ploaie și grindină și de rafale descendente (Fig 1a) [1]. Profilul vitezei vântului asociat
furtunilor este substanțial diferit fată de cel asociat vântului sinoptic prevăzut codurile de
proiectare la vânt furtunile afectând în special structurile de mică și medie înălțime [2].
Instrumentarea structurilor reale are o importanță deosebită pentru avansarea cunoașterii
în domeniul ingineriei vântului. În România cercetarea în acest domeniu și în special
studiul furtunilor este limitată la aspectul meteorologic deși țara noastă a fost identificată
ca având o activitate intensă a furtunilor în raport cu alte țări europene [3,4].
Articolul prezintă implementarea primului sistem de monitorizare instalat pe un turn de
telecomunicații din România ce are ca scop achiziția de date referitoare la viteza și
direcția vântului precum și a comportării la vânt structurii. Locația a fost selectată în urma
elaborării unui studiu referitor la pagubele produse de vânt în România [5] ce a avut în
vedere identificarea regiunilor din țara noastră unde anual au loc cele mai multe furtuni.
Ca atare, sistemul a fost instalat pe un turn de telecomunicații amplasat la 1km de
localitatea Sânnicolau Mare din județul Timiș (Fig. 1b).

a) b)
Figura 1 a) Rafală descendentă (downburst) specifică orajelor și b) Turnul instrumentat

2. Sistemul de monitorizare
Sistemul de monitorizare a fost achiziționat în cadrul acordului de cooperare academică
dintre Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB), România și
Departamentul de Inginerie Civilă, Chimică și a Mediului, Universitatea Genova (DIICA-
UNIGE), Italia. DIICA-UNIGE este investigatorul principal și coordonatorul proiectului
european de cercetare ERC 2016 THUNDERR (http://www.thunderr.eu/), în acest
context, DIICA-UNIGE asigurând finanțarea pentru achiziția unui „Sistem de
monitorizare pentru turn de telecomunicații” ce a fost instalat pe un turn de
telecomunicații amplasat în România, în vederea realizării unor studii de cercetare cu
privire la comportarea turnurilor de telecomunicații cu zăbrele expuse furtunilor.
Sistemul de monitorizare include (Fig. 2): anemometru ultrasonic, senzor temperatură, 6
mărci tensometrice, 2 accelerometre triaxiale, sistem de achiziție date, stație de lucru PC

86
și sistem de supraveghere video. Anemometrul ultrasonic are o rată de achiziție de 4Hz în
timp ce pentru ceilalți senzori, rata de achiziție a fost stabilită la 100Hz.

a) b) c) d)
Figura 2 a) Sistem monitorizare video, b) anemometru ultrasonic, c) accelerometru triaxial și d)
marcă tensometrică aplicată pe montant

3. Măsurători ale parametrilor meteorologici

Sistemul de monitorizare transmite în timp real către server date referitoare la viteza și
direcția vântului, temperatura ambientală, variația în timp a accelerației turnului precum
și variația în timp a elongațiilor din elementele pe care sunt amplasate mărcile
tensometrice. Baza de date este actualizată zilnic cu fișiere în format Matlab ce conțin
date înregistrate pentru fiecare 24 de ore (Fig. 3).

Figura 3 Vizualizare date înregistrate (11 iunie 2021)

Pentru identificarea, separarea și clasificarea evenimentelor înregistrate a fost
implementat algoritmul propus de De Gaetano et. al [6]. În acest mod, din baza de date se
extrag măsurătorile ce conțin viteze ale vântului mai mari de 15m/s care, ulterior se
clasifică în funcție de factorii de rafală obținuți pe intervale de mediere de 10minute,
respectiv 1 oră în evenimente staționare și nestaționare. Pe baza acestei clasificări,
evenimentele nestaționare sunt analizate în detaliu din punct de vedere meteorologic
pentru a fi validată încadrarea în categoria orajelor (downburst).

87
În Figura 4 sunt reprezentate înregistrări ale vitezei vântului într-un interval de 10 minute
pentru un eveniment staționar (sinoptic) (Fig. 4a) și un eveniment nestaționar (Fig. 4a).
Se poate remarca faptul că evenimentul sinoptic prezintă o variație mică a vitezelor în
raport cu media (linia punctată neagră) în timp ce pentru evenimentul nestaționar variația
este semnificativă în intervalul de mediere ales. De asemenea, se poate remarca
schimbarea de direcție a vântului și scăderea temperaturii corespunzătoare valorii maxime
a vitezei pentru evenimentul nestaționar în timp ce pentru evenimentul sinoptic aceste
variații sunt nesemnificative.

a) b)
Figura 4 Viteza vântului, direcția și temperatura pentru: a) eveniment sinoptic din 18-08-2021 și
b) furtună din 01-07-2021

4. Măsurători ale parametrilor de răspuns

Turnul de telecomunicații instrumentat are o înălțime de 50m și este împărțit în 10
tronsoane. Primele cinci tronsoane de la bază au contravântuiri în V inversat în timp ce
pentru restul tronsoanelor contravântuirile sunt de tip N. Toate elementele au secțiuni tip
țeavă rotundă. Parametrii dinamici ai structurii au fost determinați printr-un model cu
element finit. Primele cinci moduri de vibrație sunt prezentate în Figura 5, perioadele
proprii fiind date în Tabelul 1.

88
 Tabelul 1 Perioadele proprii ale structurii pentru primele cinci moduri fundamentale
Mod 1 Mod 2 Mod 3 Mod 4 Mod 5
1,72Hz 1,72Hz 3,69Hz 5,16Hz 6,74Hz

Figura 5 Primele cinci moduri proprii de vibrație ale structurii obținute din modelul FEM
Pe structură se află amplasate două accelerometre tridimensionale la înălțimea de 27m
respectiv 50m și șase mărci tensometrice instalate la baza turnului, respectiv pe fiecare
montant și pe trei diagonale. Datele înregistrate sunt stocate în fișiere Matlab,
vizualizarea datelor pentru un interval de 24 de ore fiind prezentată în Figura 3.

Figura 6 Variația accelerațiilor (sus) și densitatea spectrală de putere (jos) pentru evenimentul din
01-07-2021
În Figura 6 se prezintă variația accelerațiilor într-un interval de 10 minute centrat pe
valoarea maximă pentru direcția y-y (perpendiculară pe o fața a turnului) corespunzătoare
accelerometrului amplasat la înălțimea de 50m împreună cu densitatea spectrală de putere
a accelerațiilor pentru evenimentul nestaționar din 01-07-2021 (Fig. 4b). Se poate observa
din densitatea spectrală de putere că se pot identifica cele cinci perioade proprii ale
structurii. În Figura 7 se prezintă variația elongațiilor într-unul din cei trei montanți

89
pentru evenimentul din 01-07-2021 împreună cu densitatea spectrală de putere unde se
pot identifica doar perioadele asociate primelor patru moduri de vibrație.

Figura 7 Variația elongațiilor (sus) și densitatea spectrală de putere (jos) pentru evenimentul din
01-07-2021

5. Concluzii
Lucrarea prezintă implementarea primului sistem de monitorizare a vântului si a
răspunsului structural instalat pe un turn de telecomunicații din România împreună cu o
serie de rezultate preliminare. Obiectivul studiului este identificarea și măsurarea
furtunilor din țara noastră și elaborarea de metodologii de calcul pentru evaluarea acțiunii
vântului de furtună și a răspunsului turnurilor de telecomunicații la această acțiune ce nu
este încă inclusă în codurile actuale de proiectare la vânt.

Bibliografie
[1] Lombardo FT, Smith DA, Schroeder JL, Mehta KC. Thunderstorm characteristics of importance to
wind engineering. Journal of Wind Engineering and Industrial Aerodynamics 2014;125:121–32.
[2] Choi ECC. Field measurement and experimental study of wind speed profile during thunderstorms.
Journal of Wind Engineering and Industrial Aerodynamics 2004;92:275–90.
[3] Brooks HE. Severe thunderstorms and climate change. Atmospheric Research 2013;123:129–38.
[4] Taszarek, M; Allen, J; Púčik, T; Groenemeijer, P; Czernecki, B; Kolendowicz, L; Lagouvardos, K;
Kotroni, V; Schulz W. A Climatology of Thunderstorms across Europe from a Synthesis of Multiple
Data Sources. Journal of Climate 2019;32:1813–37.
[5] Calotescu I. Damage from Recent Thunderstorms in Romania BT - Proceedings of the XV
Conference of the Italian Association for Wind Engineering. In: Ricciardelli F, Avossa AM, editors.,
Cham: Springer International Publishing; 2019, p. 143–56.
[6] De Gaetano P, Repetto MP, Repetto T, Solari G. Separation and classification of extreme wind events
from anemometric records. Journal of Wind Engineering and Industrial Aerodynamics 2014;126:132–
43.

90
 MODELAREA NUMERICĂ A PANELOR CU SUPRAPUNERI
PE REAZEMELE INTERMEDIARE ÎN CONLUCRARE CU
ÎNVELITOAREA

NUMERICAL MODELING OF OVERLAPPED Z-PURLINS

RESTRAINED BY SHEETING

IOAN ANDREI GÎRBACEA1, VIOREL UNGUREANU1,2*

1
Universitatea Politehnica Timișoara, Departamentul de Construcții Metalice și Mecanica Structurilor, Timișoara.
2
Academia Română, Filiala Timișoara, Laboratorul de Construcții Metalice, Timișoara.

Rezumat: O soluție populară care asigură continuitatea momentului încovoietor în lungul

panelor cu secțiune Z este suprapunerea acestora peste reazemele intermediare.
Sensibilitatea la flambaj a profilelor cu pereți subțiri și conexiunea suprapusă necesită
utilizarea de modele numerice avansate pentru a descrie comportarea panei. Această
lucrare urmărește dezvoltarea și validarea unui model pentru panele continue încărcate
gravitațional, utilizând metoda elementului finit. Modelul a fost utilizat pentru a studia
influența anumitor factori precum: lungimea de suprapunere, detalierea conexiunii,
grosimea tablei cutate și pasul de prindere dintre învelitoare și pană. Rezistența și
rigiditatea panei continue este redusă semnificativ dacă cedarea are loc în afara zonei de
suprapunere. Modul de detaliere al conexiunii duce la creșterea rezistenței în cazul
suprapunerilor scurte, dacă în zona suprapusă cele două tălpi conlucrează.

Cuvinte cheie: elemente din oțel formate la rece, pane cu suprapuneri pe reazemele
intermediare, profile Z, conlucrarea cu învelitoarea

Abstract: A popular solution to ensure the continuity of the bending moment is by

overlapping the Z shaped profiles over rafters. The sensitivity to buckling of the thin-walled
profiles together with the lap connection requires advanced numerical models to capture
the behaviour of the Z-purlins. The aim of the paper is to the develop and validate a finite
element model of a continuous purlin loaded by gravity. The model was used to study the
influence of the overlap length, connection detailing, thickness of the sheeting and the
connection spacing between the sheeting and the purlin. The study underlines that the
stiffness and resistance of the purlin is significantly reduced if the failure occurs outside
the lap region. The detailing of the connection can bring an increase in resistance for short
overlaps by restraining the free flanges against distortion.

Keywords: cold-formed steel members, overlapped purlins, Z-profiles, restrainig effect

of sheeting


Adresa de corespondență: Ungureanu, Viorel, e-mail: viorel.ungureanu@upt.ro

91
1. Introducere
Profilele cu pereți subțiri, utilizate în mod curent ca elemente secundare, sunt
caracterizate de flexibilitatea formei secțiunii transversale, dar și de ușurința de fabricare
și instalare. Comportarea profilelor metalice cu pereți subțiri este puternic influențată de
sensibilitatea acestora la pierderea stabilității. De aceea, în multe cazuri, pentru a
determina în mod corect capacitatea portantă și rigiditatea este necesară testarea sau
dezvoltarea de modele numerice complexe precum cele prezentate de Kyvelou ș.a. [1] și
Haidarali ș.a. [2]. Utilizarea modelelor numerice duce la reducerea costurilor și a timpului
necesar testării.
Panele cu secțiune Z sunt folosite uzual pentru sistemele de acoperiș ale construcțiilor
industriale. Utilizarea panelor continue peste grinzile de cadru duce la o distribuție mai
favorabilă a eforturilor în element, conducând la o reducere a consumului de material.
Din considerente de transport sau instalare, lungimea grinzilor este limitată între 12-14m.
Pentru a se asigura continuitatea sau semi-continuitatea, îmbinarea profilelor se realizează
prin suprapunerea acestora sau prin utilizarea unui manșon. Conexiunea prin suprapunere
oferă rezistență și rigiditate mai ridicată [3] și are un potențial mai mare de redistribuire a
momentelor [4]. Lungimea de suprapunere este evidențiată în literatură ca fiind
parametrul cu ce mai mare influență asupra comportării structurale [3,5–10].
Pentru verificarea rezistenței panelor continue, Dubină și Ungureanu [7] au propus un
criteriu de interacțiune între momentul încovoietor și cedarea inimii la deformarea locală.
Conform Chung și Ho [11], pentru evaluarea rezistenței membrelor suprapuse trebuie
luate în considerare capacitățile la încovoiere și forfecare. În urma programului
experimental, Zhang și Tong [8] arată că rezistența conexiunii suprapuse este influențată
doar de momentul încovoietor. Influența limitată a forței tăietoare este confirmată și de
Pham ș.a. [6], care propune o metodă simplificată, bazată pe momentul critic la flambaj
local și flambajul prin distorsiune. Considerând schema statică continuă a panelor, Liu
ș.a. [4] recomandă o metodă de determinare a capacității grinzii luând în considerare
redistribuirea momentului de încovoiere.
Pentru determinarea deformațiilor au fost propuse multiple modele simplificate.
Includerea unei semi-rigidității la capătul suprapunerii a fost propusă de Dubină și
Ungureanu [7]. Un alt mod de includere a conexiunii în analiza statică cu bare este prin
modificarea momentului de inerție [5,8]. Ho și Chung [12] recomandă superpoziția
deformațiilor globale din încovoiere și forfecare cu cele generate la nivel local din
presiunea pe gaură.
Lucrarea urmărește dezvoltarea și validarea unui model numeric care descrie comportarea
panelor continue suprapuse peste reazemele intermediare, încărcate gravitațional, urmând
ca modelul să fie extins și utilizat într-un studiu parametric. Această lucrare reprezintă
punctul de plecare pentru un amplu program experimental.
2. Modelare numerică
Modelarea numerică s-a realizat, utilizând metoda elementelor finite, cu ajutorul
instrumentului software ABAQUS/CAE [13]. Pentru a surprinde comportamentul
profilelor cu pereți subțiri, analiza numerică utilizează GMNIA (analiză neliniar
geometrică și cu neliniaritate de material ținând cont de imperfecțiuni). Corectitudinea

92
rezultatelor modelului numeric a fost validată utilizând încercările experimentale realizate
de Ho și Chung și prezentate în [9,14].
Profilele Z au fost modelate utilizând elemente de tip shell S4R, cu o dimensiune a
discretizării de 10mm. În lungul razei de îndoire și pe înălțimea rigidizării au fost utilizate
3 elemente. Dimensiunea discretizării a fost aleasă, în urma unui studiu de sensibilitate,
pentru a asigura un echilibru între timpul de calcul și acuratețea rezultatelor. Conform
testului, profilele Z au fost rezemate lateral în dreptul tălpilor, utilizând resorturi rigide.
Comportarea interfețelor dintre cele două profile Z a fost modelată considerând un
coeficient de frecare egal cu 0.3 [1].
Materialul utilizat pentru modelarea testelor adoptă valorile prezentate în Ho și Chung în
[14] (limita de curgere egală cu 514 N/mm2 și modulul de elasticitate egal cu 199000
N/mm2). Studiul realizat de Haidarali ș.a. [2] arată că forma curbei efort-deformație până
la σ0.2 influențează acuratețea rezultatelor analizei numerice. Prin urmare, comportarea
materialului este descrisă de relația Ramberg-Osgood (1) până la σ0.2. În continuare,
materialul se comportă elastic având panta egală cu E/50 conform relației (2). Factorul de
formă n a fost propus de Gardner și Ashraf [15] și este egal cu 28 pentru oțel S350 și
S450. Eforturile reziduale și creșterea limitei de curgere în zona de îndoire a profilelor au
fost neglijate. Curba caracteristică a fost convertită în curba reală efort-deformație.
Includerea imperfecțiunilor în analiza numerică are o influență semnificativă asupra
rezultatelor. În mod uzual, imperfecțiunile sunt incluse prin amplificarea formelor critice
generate de analiza liniară de flambaj. Din cauza complexității geometriei, această
metodă de generare a imperfecțiunilor nu oferă o descompunere transparentă a modurilor
de flambaj local și prin distorsiune. Pentru a asigura descompunerea modurilor,
imperfecțiunile au fost generate utilizând modurile critice obținute cu metoda fâșiilor
finite (vezi Fig. 1). În acest sens a fost utilizat programul de calcul CUFSM [16].
Imperfecțiunile au fost incluse în modelul de element finit prin modificarea geometriei
discretizate. Astfel a fost evitată introducerea eforturilor inițiale.

Figura 1 Modurile critice de flambaj în funcție de lungimea de semiundă

Amplitudinea maximă a imperfecțiunilor a fost definită conform recomandărilor date de
Schafer și Peköz [17] pentru 50% CDF (cumulative distribution function).
Imperfecțiunile sunt egale cu 0.34t pentru modul local, iar pentru cel distorsional cu
0.94t. Imperfecțiunile globale nu au fost incluse, deoarece profilul este rezemat lateral. În
lungul panei, imperfecțiunile au fost distribuite conform unor funcții sinusoidale cu
lungimea de semiundă corespunzătoare modului, determinat cu metoda fășiilor finite.

93
Faza celor două sinusoide a fost determinată astfel încât amplitudinea maximă a celor
două imperfecțiuni să se însumeze la capătul suprapunerii, considerată secțiunea critică.
În Fig. 2 este prezentat modelul numeric utilizat pentru validare și specimenul
experimental testat de Ho și Chung [9,14]. Imperfecțiunile au fost amplificate de zece ori
cu scop ilustrativ.

Figura 2 Schemă model numeric utilizat pentru validare - geometrie discretizată

cu imperfecțiuni și resorturi vs. specimen experimental - Ho și Chung [9,14]
Conexiunea cu șuruburi a fost modelată utilizând resorturi neliniare *SPRING2. Acest
mod de includere a șuruburilor reduce semnificativ timpul de calcul și descrie
comportarea acestora, utilizând relații determinate experimental. Resorturile constrâng
doar gradele de libertate de translație. Deplasarea nodurilor în lungul resortului este
blocată, iar deplasările perpendiculare cu axa acestuia sunt descrise de relațiile neliniare
propuse de Ho și Chung [12]. Relația care descrie comportarea șuruburilor autoforante la
forfecare a fost recomandată de Pham și Moen [18] și are la baza rezistența la rotire a
acestora conform AISI [19].
2.1 Validarea modelului numeric
Rezultatele modelului numeric pot fi considerate sigure din punct de vedere al
momentului capabil ultim. Raportul dintre valorile numerice și cele experimentale este de
98%. Modelul surprinde corect modul de cedare (vezi Fig. 3).

Figura 3 Mod de cedare: experimental [9] vs. numeric

94
 Figura 4 Moment încovoietor – deplasare: experimental vs. numeric
Pentru suprapuneri scurte, grinda are o comportare mai rigidă ce poate fi explicată de
posibilele toleranțe ale specimenului experimental cumulate cu efectul de împănare al
profilelor, descris de Zadanfarrokh [20]. În schimb, la lungimi de suprapunere mai mari
de Lp=120 mm, modelul numeric surprinde în mod corect curba moment-deplasare.

95
3. Studiu parametric
Modelul numeric validat a fost extins pentru o grindă continuă cu două deschideri egale
de 6 m. În plus, tabla cutată a fost modelată împreună cu panele, pentru a surprinde
conlucrarea și transferul forțelor gravitaționale de la aceasta. Învelitoarea a fost modelată
considerând un material liniar elastic cu modulul de elasticitate egal cu 210000 N/mm 2.
Tabla cutată este alcătuită din elemente de tip shell S4R. Pentru a reduce timpul de calcul,
aceasta a fost discretizată grosier în zona de câmp, urmând ca în zona de contact cu
panele să fie rafinată pentru a asigura convergența modelului. Dimensiunile secțiunii
transversale ale profilelor Z sunt prezentate în Fig. 5.

Z150 Z250
[mm] [mm]
h 150 250
t 1.20 2.50
b1 41 66
b2 47 74
c 18 27

Figura 5 Secțiuni transversale profile Z și dimensiuni

Oțelul utilizat pentru pane este S350. Relațiile forță-deplasare ale resorturilor neliniare,
care descriu comportarea șuruburilor M12 și autoforantelor 5.5mm, sunt prezentate în
Fig. 7a) respectiv b).

Figura 6 Schemă model numeric pane continue suprapuse - studiu parametric

96
 Figura 7 Relație forță-deplasare a) șuruburi M12 b) șuruburi autoforante 5.5 mm
Studiul parametric consideră șase lungimi de suprapunere: 100 mm, 300 mm, 450 mm,
600 mm, 900 mm și 1200 mm. Detalierea conexiunii dintre cele două profile Z a fost
analizată considerând trei moduri de prindere. În urma studiului de caz a rezultat că
grosimea tablei cutate (0.5 mm sau 0.7 mm) și pasul de prindere cu autoforante (fiecare
cută sau din două în două cute) au o influență de sub 5% asupra rezistenței panei
continue.

Figura 8 Detaliere conexiune Z150: tip a, tip b, tip c și Z250: tip a, tip c
Rezultatele studiului parametric sunt prezentate în tabelele 1 și 2. Momentul capabil MRd
a fost obținut prin integrarea eforturilor în secțiunea de reazem. Evaluarea forței capabile
q și momentului capabil MRd ignoră redistribuirea datorată nedeterminării statice
evidențiate de Kyvelou [4]. Rigiditatea a fost evaluată în modelul numeric la o săgeata
egală cu 30 mm, corespunzătoare L/200.
Rezultatele prezentate dovedesc că lungimea de suprapunere are cea mai mare influență
asupra rezistenței și rigidității. Lungimea de suprapunere optimă din punct de vedere atât
al rezistenței și rigidității este cea care determină mutarea secțiunii critice în dreptului
reazemului, de la marginea suprapunerii. Studiul parametric arată că creșterea lungimii de
suprapunere peste acest punct nu conduce la o îmbunătățire semnificativă.

97
 Tabelul 1 Analiză numerică – Z150
Lungime de Tip a Tip c
suprapunere Lp MRd qRd Raport MRd qRd Raport Secțiune critică
[mm] [kNm] [kNm] rigiditate*[-] [kNm] [kNm] rigiditate* [-]
100 3.17 0.90 87% 4.08 1.08 92% Margine suprapunere
300 4.84 1.15 105% 4.94 1.15 107% Margine suprapunere
450 5.64 1.28 111% 5.70 1.29 112% Margine suprapunere
Margine suprapunere
600 6.27 1.41 116% 6.38 1.41 117%
+ reazem
900 6.99 1.48 123% 7.08 1.49 124% Reazem
1200 7.07 1.45 128% 7.11 1.45 129% Reazem
* Raport deformată obținută numeric și relații analitice considerând o singură secțiune Z

Tabelul 2 Analiză numerică – Z250

Lungime de Tip a Tip c
suprapunere Lp MRd qRd Raport MRd qRd Raport Secțiune critică
[mm] [kNm] [kNm] rigiditate*[-] [kNm] [kNm] rigiditate* [-]
100 20.70 6.48 73% 27.66 8.36 79% Margine suprapunere
300 32.89 8.05 90% 35.32 8.69 91% Margine suprapunere
450 36.60 8.35 96% 38.07 8.86 96% Margine suprapunere
600 45.06 10.43 101% 44.07 10.00 99% Reazem
900 43.76 9.88 104% 45.07 10.02 104% Reazem
1200 43.04 10.14 102% 44.12 9.96 103% Reazem
* Raport deformată obținută numeric și relații analitice considerând o singură secțiune Z

Comparând cele două lungimi de suprapunere extreme, 100 mm și 1200 mm, se observă
că forța capabilă crește cu aproximativ 61% pentru Z150 respectiv 57% în cazul Z250.
Rigiditatea panei suprapuse comparativ cu o pană continuă este obținută și depășită
pentru profilul Z150 chiar și pentru lungimi de suprapunere scurte. În schimb aportul
suprapunerii asupra rigidității este semnificativ redus pentru Z250. Rezultatele numerice
arată că modelarea simplificată cu bare, considerând o singură secțiune Z, conduce la
rezultate incorecte.
Diferența între conexiunea tip b și c este de sub 2%. Influența modului de detaliere este
redusă pentru lungimi mai mari de 100 mm. În cazul lungimii de suprapunere de 100mm,
șurubul autoforant asigură conlucrarea celor două tălpi comprimate prevenind cedarea
prematură a panei (vezi Fig. 8.). În acest caz se observă creșteri ale forței capabile cu
până la 30%.

Figura 8 Mod de cedare Z150 – Lp=100mm a) tip a, b) tip c

98
4. Concluzii
Lucrarea prezintă modelarea numerică, utilizând metoda elementelor finite, în cazul
panelor Z suprapuse încărcate gravitațional. Modelul numeric surprinde în mod corect
modul de cedare și rezistența ultimă a grinzii. În cazul suprapunerilor scurte rigiditatea
obținută numeric este mai mare decât cea rezultată experimental.
În urma dezvoltării modelului numeric și a studiului parametric se pot desprinde
următoarele concluzii:
• Includerea imperfecțiunilor utilizând formele critice generate de analiza de
flambaj nu este fezabilă pentru panele suprapuse;
• Lungimea de suprapunere are cea mai ridicată influență asupra rezistenței și
rigidității;
• Dimensionarea panelor continue trebuie să urmărească minimizarea lungimii de
suprapunere. S-a observat că extinderea suprapunerii peste acest punct nu aduce
beneficii semnificative din punct de vedere al rezistenței și rigidității;
• Grosimea tablei cutate și pasul șuruburilor autoforante au o influență limitată
asupra comportării panei sub încărcări gravitaționale;
• Modul de detaliere al conexiunii prezintă o influență semnificativă doar în cazul
suprapunerilor scurte (100 mm). Asigurând conlucrarea tălpilor comprimate, se
previne cedarea prematură a grinzii continue.

Modelele numerice și concluziile prezentate în cadrul acestei lucrări reprezintă punctul de

plecare pentru un amplu program experimental.

Mențiuni
Această lucrare a fost finanțată de un grant al Ministerului Cercetării, Inovării și
Digitalizării, CCCDI – UEFISCDI, proiect numărul EUROSTARS-2019-E!113493-
CFSExpert - Instrument de proiectare structurală pentru structuri din bare cu pereți
subțiri, în cadrul PNCDI III.

Bibliografie
[1] Kyvelou, P., Kyprianou, C., Gardner, L. and Nethercot, D.A., Challenges and solutions associated with
the simulation and design of cold-formed steel structural systems, Thin-Walled Structures, Vol. 141, p.
526-539, 2019.
[2] Haidarali, M.R. and Nethercot, D.A., Finite element modelling of cold-formed steel beams under local
buckling or combined local/distortional buckling, Thin-Walled Structures, Vol. 49, p. 1554-1562, 2011.
[3] Favero Neto, A.H., Vieira Jr., L.C.M. and Malite, M., Strength and stiffness of cold-formed steel purlins
with sleeved and overlapped bolted connections, Thin-Walled Structures, Vol. 104, p. 44-53, 2016.
[4] Kyvelou, P., Hui, C., Gardner, L. and Nethercot, D.A., Moment redistribution in cold-formed steel
sleeved and overlapped two-span purlin systems, Advances in Structural Engineering, Vol. 21, p. 2534-
2552, 2018.
[5] Liu, J., Xu, L. and Fox, S., Lapped cold-formed steel Z-shaped purlin connections with vertical slotted
holes, Journal of Constructional Steel Research, Vol. 107, p. 150-161, 2015.
[6] Pham, C.H., Davis, A.F. and Emmett, B.R., Numerical investigation of cold-formed lapped Z purlins
under combined bending and shear, Journal of Constructional Steel Research, Vol. 95, p. 116-125,
2014.
[7] Dubina, D. and Ungureanu, V., Behaviour of multi-span cold-formed Z-purlins with bolted lapped
connections, Thin-Walled Structures, Vol. 48, p. 866-871, 2010.

99
[8] Zhang, L. and Tong, G., Moment resistance and flexural rigidity of lapped connections in multi-span
cold-formed Z purlin systems, Thin-Walled Structures, Vol. 46, p. 551-560, 2008.
[9] Ho, H.C., Chung K.F., Experimental investigation into the structural behaviour of lapped connections
between cold-formed steel Z sections, Thin-Walled Structures, Vol. 42, p. 1013-1033, 2004.
[10] Gîrbacea, I.A. and Ungureanu, V., Finite element analysis of overlapped Z-purlins restrained by
sheeting, Proceedings of the 6th World Multidisciplinary Civil Engineering-Architecture-Urban
Planning Symposium - WMCAUS 2021, Prague, Czech Republic, 30.08-03.09.2021.
[11] Chung, K.F. and Ho, H.C., Analysis and design of lapped connections between cold-formed steel Z
sections, Thin-Walled Structures, Vol. 43, p. 1071-1090, 2005.
[12] Ho, H.C. and Chung, K.F., Analytical prediction on deformation characteristics of lapped connections
between cold-formed steel Z sections, Thin-Walled Structures, Vol. 44, p. 115-130, 2006.
[13] Dassault Systèmes. ABAQUS/Standard, “ABAQUS Documentation". Providence, RI, USA,: 2007.
[14] Ho, H.C. and Chung, K.F., Advanced numerical investigation into structural behaviour of high-strength
cold-formed steel lapped Z-sections with different overlapping lengths, Advances in Structural
Engineering, Vol. 20, 2016.
[15] Gardner, L. and Ashraf, M., Structural design for non-linear metallic materials, Engineering Structures,
Vol. 28, p. 926-934, 2006.
[16] Adany, S. and Schafer, B.W., A full modal decomposition of thin-walled, single branched open cross-
section members via the constrained finite strip method, Journal of Constructional Steel Research, Vol.
64, p. 12–29, 2008.
[17] Schafer, B.W. and Peköz, T., Computational modeling of cold-formed steel: characterizing geometric
imperfections and residual stresses, Journal of Constructional Steel Research, Vol. 47, p. 193-210,
1998.
[18] Pham, H.S. and Moen, C.D., Stiffness and Strength of Single Shear Cold-Formed Steel Screw-Fastened
Connections, Report No. CE/VPI-ST-15-07, Virginia Polytechnic Institute and State University, 2015.
[19] AISI S100-16, North American Specification for the Design of Cold-Formed Steel Structural Members.
Washington, DC, U.S.A., 2016.
[20] Zadanfarrokh, F., Analysis and design of bolted connections in cold formed steel members, PhD Thesis,
University of Salford, UK, 1991.

100
 UZINAREA MONUMENTULUI ARIPI APARȚINÂND
ARTISTULUI MIHAI BUCULEI

FABRICATION OF “ARIPI” MONUMENT OF THE ARTIST

MIHAI BUCULEI

MIHAI COVEIANU1* HELMUT KOBER2

1
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.
2
IPROLAM SA, Sef Colectiv Rezistență, Iprolam SA București.

Rezumat: Artistul Mihai Buculei a câștigat un concurs organizat de Primăria Sector 1

privind amplasarea unei sculpturi în Piața Presei Libere (fostă Piața Scânteii) prezentând
macheta “Aripi”confecționată din lemn. Macheta prezentată în concurs (vezi foto în
lucrare ) era confecționată din lemn și avea o inălțime de 3m. Se compunea din 3 aripi
distincte care se apropiau la bază. Zona de rezemare era un plan înclinat de 42 grade
(realizat pe machetă tot din lemn). Fiecare aripă este alcatuită din 9 elemente principale
numite “pene“. Pentru realizarea proiectului s-a stabilit că fiecare pană va fi un cheson de
tablă mai mare catre bază și mai mic la vârf, tablele plecând de la bază de la 12mm și
ajungând la vârf de 8mm. Între pene sunt nervurile realizate tot în soluție cheson. Inițial s-
a cerut realizarea unui monument executat după machetă scara 10:1 realizat din table de
inox cu grosimi de 8,12 și 16mm. Aripile au fost incastrate in beton. Pentru ca estimările
costurilor inițiale nu corespundeau cu realitatea, a fost luată decizia execuției structurii
scara 8:1.

Cuvinte cheie: macheta, uzinare, aripa, șablon.

Abstract: The artist Mihai Buculei won a contest organized by the City Hall of Sector 1
regarding the placement of a sculpture în Piata Presei Libere (former Piata Scinteii)
presenting the model “Aripi” made of wood. The model presented în the contest (see photo
în the paper) was made of wood and had a height of 3m. It consisted of 3 distinct wings
that approached the base. The support area was an inclined plane of 40 degrees (made on
a model also made of wood). Each wing is made up of 9 main elements called "feathers".
To carry out the project, it was established that each feather will be thicker sheet metal
caisson to the base and thinner at the top, the sheets starting from the base of 12mm and
reaching the top of 8mm. Between the feathers are the ribs also made în caisson solution.
The wings are embedded în concrete. Initially, it was requested to make a monument made
according to the 10: 1 scale model made of stainless steel sheets with thicknesses of 8, 12
and 16mm. It was decided that the initially estimated price did not correspond and the
decision was made to make the monument scale 8:1
Keywords: model, template, fabrication, wing


Adresa de corespondență Coveianu, Mihai, e-mail: Mihai.Coveianu@utcb.ro

101
1. Introducere
Artistul Mihai Buculei a căștigat un concurs organizat de Primăria Sector 1 privind
amplasarea unei sculpturi în Piața Presei Libere(fostă Piața Scânteii) prezentând macheta
“Aripi” confecționată din lemn. Menționăm că pe amplasament era amplasată statuia lui
Lenin, demolată după revoluție și înlocuită succesiv de câteva sculpturi (dacă se pot numi
așa) de valoare artistică îndoielnică.
Macheta prezentată în concurs (vezi foto în lucrare) era confecționată din lemn și avea o
înălțime de 3m. Se compunea din 3 aripi distincte care se apropiau la bază. Zona de
rezemare era un plan înclinat de 42 grade(realizat pe machetă tot din lemn).
Fiecare aripă este alcatuită din 9 elemente principale numite “pene”, (singular pană,
plural pene, de la aripă de pasăre).
Pentru realizarea proiectului s-a stabilit că fiecare pană va fi un cheson de tablă mai mare
catre bază și mai mic la vârf, tablele plecând de la bază de 12mm și ajungând la vârf de
8mm. Între pene sunt nervurile realizate tot în soluție cheson. Aripile sunt încastrate în
beton prin intermediul a 107 buloane de ancoraj M42(35-37 buloane pentru fiecare aripă).
Inițial s-a cerut realizarea unui monument executat după machetă scara 10:1 realizat din
table de inox cu grosimi de 8, 12 și 16mm. Antreprenorul a procurat tabla necesară
înaintea semnării vreunui contract de proiectare, verificare de proiect și uzinare.
Subcontractorii au fost, Coveianu Mihai Persoană Fizică Autorizată, proiectare, Iprolam
SA reprezentată de Dr.ing.Helmut Kober, verificare de proiect, și 24 Ianuarie SA din
Ploiești pentru uzinare. S-a hotărit că prețul estimat inițial nu corespundea și s-a luat
decizia realizării monumentului, scara 8:1.
Fiecare aripă are la bază un element de sine stătător numit “butuc”. Pentru realizarea unei
aripi s-a folosit o structură specială de tip “piepten” care să asigure poziția cerută a
penelor. După montajul penelor s-a trecut la sudura nervurilor în ordinea cerută de
proiectant.
Pentru realizarea butucului s-a folosit oțel S355. Au fost necesare mai multe faze
determinante cu participarea proiectantului datorită formei neregulate, preciziei cerute și
dificultății de verificare a geometriei butucului.

2. Descrierea machetei de lemn

Artistul Mihai Buculei a realizat o machetă de lemn de aproximativ 3m prezentată în
figura 1. A folosit în realizarea ei dalta și ciocanul, precum și instrumente specifice
lemnului, rindea și fierăstrău. În cea mai mare parte a timpului, macheta a fost așezată pe
un suport de lemn (o masă mai solidă din lemn).
Cele 3 aripi, așa cum se vede din Figura 1 sunt formate din câte 9 pene legate între ele
printr-un fel de coaste pe care le vom numi rigidizări. Prima operație necesară a fost
adăugarea pe machetă a unor fâșii de hârtie pentru a marca și a delimita clar penele și
rigidizările, macheta de lemn, datorită realizării ei nu le avea puse în evidență și
demarcate clar.

102
 Figura 1 Macheta din lemn
O altă problemă serioasă în realizarea monumentului a constat în forma unora dintre
penele din lemn. Secțiunea acestora era dreptunghiulară, mai mare la bază și mai mică la
vârf, iar axa avea o formă curbă cu raza variind de la pană la pană sau chiar la aceiași
pană. Un cheson poate satisface aceste cerințe. Cu excepția primelor 3 pene ale fiecărei
aripi s-a hotărit ca 2 fețe sa rămână tot timpul paralele. La primele 3 pene s-a hotărit ca să
nu se mai respecte acest lucru, penele urmând să se lațească la vârf. Daca problemele
enuntațe mai sus, au găsit o rezolvare tehnică acceptată de toate părțile, proiectant, artist
și executant, au fost și probleme la care rezolvarea nu a mai întrunit acordul părților. O
bună parte dintre pene erau torsionate, iar realizarea chesoanelor având formă torsionată
depașea cu mult durata estimată de producție. Inevitabil și costurile de producție erau
mult mai mari. Deși artistul nu a fost inițial de acord, a acceptat până la urmă absența
torsiunii penelor. După ce a fost luată această decizie s-a hotărit ca pana să fie orientată
astfel încât să conțină secțiunea din machetă din centrul ei de greutate. Aceasta decizie
duce la apropierea maximă între macheta de lemn și proiectul din inox însă așa cum se va
vedea, din punct de vedere artistic nu a fost cea mai bună idee.

103
 Figura 2 Realizarea panelor cheson
Prima aripă realizată a fost ARIPA 3. S-a constatat că rotirea penelor, conform deciziei de
mai sus, având secțiunea aliniată cu a celei din centrul de greutate al penei din macheta
din lemn nu a condus la un rezultat artistic satisfăcător. În zona adiacentă butucului au
apărut discontinuități între pene. La ultimele 2 aripi, rotirea fiecarei pene a fost hotărâtă
de proiectant și executant, artistul aprobând-o chiar dacă rezultatul era mult mai diferit de
macheta inițială din lemn.

3. Montajul penelor unei aripi

Așa cum s-a menționat, fiecare aripă este alcătuită din 9 pene. Acestea au dimensiuni
între 5 și 23m, lățimea chesonului fiind 300-600mm iar inălțimea variabilă între 1600 la
bază și 300-400 la virf (cele 27 de pene fiind diferite între ele).
Pentru aducerea la poziția corectă, fixarea și suportul lor până cind aveau a fie legate între
ele cu rigidizări, a fost necesară realizarea unei alte structuri de sine stătătoare care să
realizeze dezideratele de mai sus.

Figura 3 Schemă suport

Asa cum se vede din Figura 3, penele vor fi în pozițiile corecte dacă suportul va conține
cele 3 secțiuni, în care fiecare pană este constrânsă să fie în poziția din proiect. Suportul
s-a bazat pe câte 3 grinzi realizate din 2 profile UPN300 între care au fost introduse 2
profile verticale Upn200 de inălțime varibilă. Toată aceasta structură a fost realizată din
oțel S355. La capătul superior al profilelor s-a dispus un L din oțel inox, cunoscându-se

104
că este interzis contactul dintre oțelul obișnuit și oțelul inox, după cum se vede din Figura
4.

Figura 4 Penele rezemând pe suport

Cele 3 grinzi principale corespunzătoare celor 3 secțiuni au fost realizate pe capete
reglabile, după cum se observă din figura 4. Costurile de fabricație ale suporților în ceea
ce privește manopera au fost la fel de mari cu cele ale aripilor.

Figura 5 Suport reglabil grinzi principale

4. Realizarea elementului de bază numit butuc

Fiecare aripă are la bază o piesă specială care realizează prinderea și încastrarea în
fundația din beton. Pentru că așa cum am spus, macheta avea prinderea pe un plan
înclinat la 42 grade, inițial așa a fost proiectată prinderea pe un plan inclinat. De abia
după ce s-a proiectat primul butuc, executantul și antreprenorul au decis că realizarea
prinderii intr-o fundație pe plan înclinat este dificilă și că proiectul va fi schimbat, astfel
încât butucul să fie mai mare și să se continue în beton astfel încât flanșa de prindere să
fie orizontală. Pentru a nu crește prețurile (costurile fiind deja depășite) s-a hotărit ca tot
butucul să fie realizat din oțel S355 în loc de oțel inox.

105
 Figura 6 Structura butucului
Se observă din Figura 6 că butucul este alcătuit din table sudate (t=16mm) având forma
trunchi de piramidă neregulată (nici o față paralelă una cu alta si nici un unghi de 90 de
grade). Așa cum s-a mai spus, pana de care se fixează este din oțel inox iar restul din oțel
S355. Există o flanșă de 30mm în care sunt găuri pentru 35-37 buloane de ancoraj, în
funcție de aripă, M42. Flanșa este decupată astfel încât pereții butucului intră până la
jumatatea ei, pentru a permite existența unui cordon dublu. Așa cum se observă, există
rigidizări interioare longitudinale și transversale. La bază, pentru reducerea incovoierii în
flanșa, există rigidizări trasversale și 2 rânduri de rigidizări longitudinale. Uzinarea a
trebuit sa rezolve mai multe probleme extrem de dificile. Prima problemă a fost
constituită de precizia de asamblare. Aripile pleacă lipite între ele la bază și pastrează la
intrados o distanță mică între ele pe cel puțin o treime din inălțimea lor (vezi și figura 7 în
care se văd ce apropiate sunt aripile între ele). Pentru aceasta au fost necesari colțari
pentru fiecare unghi diedru. Astfel pentru muchiile laterale au fost facuți 12 colțari (4
tipuri), între butuc și pana 8 de 4 tipuri, și între butuc și flansa 12 colțari (4 tipuri) în total
32 colțari de 12 tipuri (realizarea colțarilor a reprezentat fază deteriminantă). Asamblarea,
în puncte de sudură, a reprezentat altă fază determinanta la care geometria s-a verificat
cu Stația Totala Topo.

106
 Figura 7 Arpile vazute din fata
O altă problemă importantă a fost constituită de sudura de rezistență dintre butuc și pană.
Nu au mai fost făcute suduri de rezistență între S355 și inox la noi în țară. În acest caz
sudura avea sa fie facută în punctul cel mai solicitat al Aripii (sudură de rezistență, care
nu a mai fost efectuată în țară, cu detaliu care nu a mai fost folosit până acum). În figura 8
este prezentat detaliul despre care este vorba, cu mențiunea că la fiecare butuc erau 4
unghiuri diferite.

Figura 8 Detaliu de sudură Butuc-Aripă

Menționăm că pentru aceasta, au fost făcute încercări experimentale la Universitatea de
Petrol și Gaze (pentru a nu se creea vreun conflict de interese, proiectantul lucrând la
Universitatea Tehnică de Construcții București).
In sfirșit ultima problemă a fost alegerea ordinii de sudură pentru sudurile interioare. Au
fost realizate mai întâi rigidizările longitudinale. După ce s-a terminat sudura lor, a fost
facută în condiții extrem de dificile, sudura între butuc și aripă, de la interior ( a fost
necesară o instalație specială de ventilare pe durata sudurii). Inainte de montarea
rigidizărilor transversale a fost facută fază determinantă cu vizionarea sudurii dintre butuc
și aripă (sudura interioară) de către proiectant.
In sfirsit ultima problemă și poate cea mai dificilă a fost poziționarea corectă a butucului
față de Aripă.

107
 Figura 8 Sudura Butuc-Aripa
Așa cum se vede, în cazul acestei aripi butucul este sudat de pana numărul 5. La montajul
acestuia, în afară de asistența acordată cu Stația Totală Topo, au fost date repere în
podeaua și în pereții laterali ai halei, de la care executantul putea să își verifice în
permanență cotele pe x, y și z.
Așa cum se observă din Figura 1, Aripile au unele zone pline între pene și rigidizări. La
execuția în uzină au fost adăugate elemntele cu rol artistic (care nu aveau rol de
rezistență). Logic ar fi fost ca acestea sa fie adăugate după montajul structurii, când
artistul ar fi avut o imagine de ansamblu a monumentului întreg. De asemenea se vad la
baza, zonele rotunjite ale butucului, vezi Figura 1, care se deosebesc esențial față de
formele structurii realizate (vezi Figura 8, 7). Deși artistul a reproșat în permanență
muchiile ascuțite ale structurii realizate, după montajul celor 3 Aripi, forma rezultată avea
sa îl satisfacă deplin, renunțând să o completeze cu forme rotunjite cum era macheta lui
din lemn (forma finală a butucilor aparține în întregime proiectantului).

5. Concluzii
Realizarea Monumentului Aripi a reprezentat o provocare pentru că în permanență
apăreau lucruri, care nu s-au mai făcut, probabil nu doar la noi in țară.
Concluzia de bază, este că la lucrări unicat, rolul proiectantului în uzinare este decisiv.
Acesta trebuie sa proiecteze pe lângă structura de bază, și structurile auxiliare necesare
realizării acesteia. Pentru a se atinge precizia cerută, proiectantul trebuie să exprime clar
cerintele de precizie in proiect, dar in același timp să fie in măsură să le verifice în uzină
cu ocazia fazelor determinante (la fiecare Aripă au fost 2 faze pentru realizarea penelor, 3
faze pentru așezarea și sudura penelor pe suport, 5 faze pentru uzinarea butucului și încă
două, pentru așezarea si sudura lui definitivă).

108
 CONFIGURAŢII DE CADRE CONTRAVÂNTUITE CENTRIC
SUPUSE LA ACŢIUNI SEISMICE

CONCENTRICALLY BRACED FRAME CONFIGURATIONS

SUBJECTED TO SEISMIC ACTIONS

RAMONA MARCU1*, HELMUTH KÖBER2

1
Universitatea Tehnică de Construcții București, Școala Doctorală UTCB.
2
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.

Rezumat: Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze principalele avantaje şi dezavantaje

a patru sisteme de contravântuire centrică, frecvent folosite în structuri antiseismice.
Pentru fiecare sistem de contravântuire au fost analizate câte două cadre contravântuite
centric cu şase şi respectiv zece niveluri, proiectate la acţiuni seismice severe. Fiecare din
cele opt cadre contravântuite centric considerate au fost supuse unor analize dinamic
neliniare, folosind trei accelerograme (ale cutremurelor vrâncene din 1977, 1986 şi 1990),
calibrate toate la o valoare a acceleraţiei terenului de aproximativ 0,3g. S-au comparat
valorile maxime ale deformaţiilor plastice, momentelor încovoietoare şi forţelor axiale în
diferite elemente structurale, cantitatea de energie disipată prin deformaţii plastice şi
consumul estimat de oţel. Au fost puse în evidenţă valorile extreme ale forţelor tăietoare de
bază şi deplasărilor orizontale.

Cuvinte cheie: analize dinamic neliniare, lungiri diagonale, rotiri plastice, consum
estimat de oţel

Abstract: The present paper tries to highlight the main advantages and disadvantages of
four concentrically braced systems frequently used in seismic resistant structures. For each
concentrically bracing system, two concentrically braced frames with six and respectively
ten storey designed for severe seismic actions, were analysed. Each of the eight considered
concentrically braced frames were subjected to dynamic nonlinear analyses, using three
base excitations (of Vrancea earthquakes from the 1977, 1986 and 1990), calibrated all to
a peak ground acceleration value of about 0.3g. The maximum values of inelastic
deformations, bending moments and axial forces in different structural elements, the
amount of energy dissipated through plastic deformations and the estimated steel
consumption were compared. The extreme values of base shear forces and horizontal
displacements were highlighted.

Keywords: dynamic nonlinear analyses, braces elongations, plastic hinge rotations,

estimated steel consumption


Adresa de corespondență: Marcu, Ramona, e-mail: ramona.marcu78@yahoo.com

109
1. Introducere
A fost considerat pentru analiză, câte un cadru contravântuit centric ce face parte dintr-un
sistem structural cu şase şi zece niveluri, în patru variante de dispunere a contravântuirilor
(Fig. 1): cadrele de tip DC (în care diagonalele sunt dispuse ascendent de la stâlpii
marginali către stâlpul central), cadrele de tip DM (la care diagonalele sunt dispuse
descendent de la stâlpii marginali către stâlpul central), cadrele de tip X (în care
diagonalele sunt dispuse în X pe fiecare nivel), cadrele de tip 2X (la care diagonalele sunt
dispuse în X pe două niveluri consecutive). Înălţimea de nivel pentru fiecare dintre cadrele
analizate a fost de 3,5 m iar deschiderile au lungimea de 6,0m.

DC06 DM06 2X06 X06 DC10 DM10 2X10 X10

Figura 1 Cadrele analizate
Elementele structurale (diagonale, grinzi, stâlpi) ale cadrelor din fiecare grup (cu şase şi
respectiv, cu zece niveluri) au fost dimensionate conform codurilor de proiectare P100-
1/2013 [1] şi SR EN 1998-1:2004 [2], cu referire la norma SR EN 1993-1-1:2005 [3].
Toate elementele structurale (diagonale, grinzi şi stâlpi) au secţiuni „I” dublu-simetrice
alcătuite din table sudate iar prinderile dintre diferitele categorii de elemente structurale
au fost de tip rigid. Secțiunile diagonalelor au fost rotite cu 900, astfel încât inimile
secţiunilor să fie dispuse perpendicular pe planul cadrelor contravântuite [4]. Pentru
proiectarea cadrelor contravântuite centric la acţiunea seismică, s-a utilizat o procedură
alternativă, în scopul de a impune în mod explicit prin proiectare un mecanism global de
cedare favorabil [4, 5]. Pentru toate cadrele analizate s-a considerat un factor de
comportare q = 4,0 [1, 2]. Diagonalele, considerate ca fiind elemente disipative primare au
fost dimensionate la eforturile generate de încărcarea seismică de proiectare neamplificată.
Zonele potenţial plastice, considerate ca elemente disipative secundare şi dispuse la
aproximativ 1,0m de axul stâlpilor (vezi Fig. 2), au fost dimensionate la eforturile produse
de gruparea seismică de încărcări, ce cuprinde şi încărcarea seismică amplificată. Stâlpii de
cadru şi secţiunile curente de grinzi au fost dimensionate la solicitările generate de
încărcarea seismică amplificată suplimentar [4, 5].
Toate cele opt cadre contravântuite centric rezultate în urma dimensionării, au fost supuse
unor analize dinamic neliniare [6], folosind accelerogramele curemurelor din Vrancea,
înregistrate în Bucureşti în 04.06.1977, 31.08.1986 şi 30.05.1990 şi scalate pentru o
valoare a acceleraţiei terenului de 0,3g. S-a luat în considerare amortizarea de tip
Rayleigh cu factori de amortizare proporționali cu masa si rigiditatea, corespunzători
modurilor proprii unu si trei de vibrație [6]. Factorii de amortizare critică considerați au
avut valoarea de 2,5% pentru modul unu de vibrație și respectiv de 5% pentru modul trei
de vibrație [7].

110
 Figura 2 Poziţionarea zonelor potenţial plastice în lungul grinzilor

2. Valori extreme pentru forţa tăietoare de bază şi deplasări orizontale

Din analizele dinamic neliniare efectuate pe cele două grupuri de cadre, cele mai mici
valori ale forţelor tăietoare de bază au rezultat pentru sistemul de contravântuire de tip
DC, iar cele mai mari valori au putut fi observate pentru cadrele de tip X (vezi Fig. 3).
Pentru cadrele cu zece niveluri, diferenţele maxime dintre valorile forțelor tăietoare de
bază au fost de aproximativ 10% pentru un sens al acţiunii seismice, respectiv de circa
7% pentru sensul opus. În cazul cadrelor cu şase niveluri, diferenţele maxime au fost de
circa 17% pentru un sens al acţiunii seismice, iar pentru celălalt sens, de aproximativ
18%.

Figura 3 Valori extreme pentru forţa tăietoare de bază (Vrancea 86, Vrancea 77)
În cele mai multe situaţii, cele mai mari deplasări orizontale ale planşeelor au fost înregistrate
pentru ambele grupuri de cadre, pentru sistemul de contravântuire de tip DC, iar cele mai mici
valori au fost observate pentru sistemele de contravântuire de tip X şi 2X. Diferenţele maxime au
fost de circa 30% în cazul cadrelor cu zece niveluri şi de circa 40% în cazul cadrelor cu şase
niveluri. Comparând perioadele proprii din Tabelul 1 se observă că sistemul X este cel mai rigid.
Tabelul 1 Perioade proprii de vibraţie
Cadrele analizate
Perioad
DC06 DM06 X06 2X06 DC10 DM10 X10 2X10
e
T1 (s) 0,6019 0,5984 0,5296 0,5590 0,8484 0,8407 0,7674 0,7956
T2 (s) 0,2233 0,2148 0,1845 0,2057 0,3140 0,3054 0,2701 0,2890
T3 (s) 0,1261 0,1212 0,1072 0,1230 0,1789 0,1744 0,1526 0,1656

111
3. Deformaţii maxime în diagonale şi grinzi
Pentru ambele grupuri de cadre (cu şase şi zece niveluri), cele mai mari valori ale
lungirilor din diagonale au fost observate la etajele superioare ale cadrelor de tip DC şi
2X şi la etajele inferioare ale cadrelor de tip X. În schimb, valorile cele mai mici ale
lungirilor de la nivelul diagonalelor, s-au constatat la primele niveluri din cadrele de tip
DC şi DM şi respectiv, la ultimele niveluri din cadrele de tip X .

Figura 4 Lungiri plastice maxime în diagonalele cadrelor cu zece niveluri

În medie valorile lungirilor de la nivelul diagonalelor cadrului DC10 au fost mai mari
decât cele din cadrul X10, cu circa 21% pentru accelerograma Vrancea 77 și respectiv cu
aproximativ 12% în cazul accelerogramei Vrancea 90 (vezi Fig. 4). Pentru cadrele cu șase
niveluri, valorile maxime ale lungirilor diagonalelor au fost în medie, cu circa 33% mai
mici pentru cadrul X06 față de cele obţinute pentru cadrul DC06 (Vrancea 86). În urma
analizelor cu accelerograma Vrancea 90, valorile lungirilor maxime din diagonale, au fost
în medie cu 20% mai mari pentru cadrul 2X06, față de cadrul X06 (vezi Fig. 5).

Figura 5 Lungiri plastice maxime în diagonalele cadrelor cu şase niveluri

Pentru ambele familii de cadre cu șase și zece niveluri, în cele mai multe situații în cazul
analizelor efectuate cu accelerograma Vrancea 77, valorile cele mai mari ale rotirilor
plastice din riglele de cadru, au rezultat pentru cadrele de tip DC, iar valorile cele mai
mici au fost constatate pentru cadrele de tip X şi 2X (vezi Fig. 6 şi respectiv Fig. 7).

Figura 6 Rotiri maxime în zonele potenţial plastice din grinzile cadrelor cu zece niveluri

112
Pentru cadrele cu şase niveluri, supuse analizelor cu accelerograma Vrancea 77, nu s-au
înregistrat deformaţii plastice în multe din grinzile cadrelor X06 şi 2X06. În majoritatea
grinzilor cadrelor contravântuite centric cu zece niveluri, supuse analizelor cu
accelerograma Vrancea 86, nu s-au observat rotiri plastice (vezi Fig. 7).

Figura 7 Rotiri maxime în zonele potenţial plastice din grinzile cadrelor cu şase niveluri
În Fig. 8 și în Fig. 9 sunt indicate componentele energiei disipate în timpul analizelor
dinamic neliniare. Zonele galbene reprezintă energia consumată prin amortizare, iar
zonele colorate în roşu sunt proporţionale cu energia cinematică. Zonele albe reprezintă
energia consumată prin deformarea elastică a elementelor structurale. Zonele colorate în
verde reprezintă energia disipată prin deformații plastice la nivelul diagonalelor, iar
zonele colorate în albastru reprezintă energia consumată prin deformații postelastice la
nivelul zonelor potențial plastice din riglele de cadru.

Cadrul DC06 - Vrancea 86 Cadrul X06 - Vrancea 86

Figura 8 Distribuţie energii pentru cadrele cu şase niveluri
Analizând graficele din Fig. 8, se poate observa, că aria zonei verzi, respectiv energia
consumată prin deformații plastice în diagonalele cadrelor cu şase niveluri, are o pondere
mai mare decât energia consumată în zonele potențial plastice din grinzi (zona albastră).

Cadrul DC10 - Vrancea 77 Cadrul X10 - Vrancea 77

Figura 9 Distribuţie energii pentru cadrele cu zece niveluri
Pentru cadrul DC10, energia consumată prin deformații plastice în diagonale are o
pondere mai mică decât energia consumată în zonele potențial plastice din grinzi. În
schimb, pentru cadrul X10 se poate observa că, energia consumată prin deformaţii

113
plastice în diagonale este mult mai mare, decât cantitatea de energie care se disipă în
zonele potenţial plastice de la nivelul riglelor de cadru (vezi Fig. 9).
4. Valori maxime ale eforturilor secţionale
În cele mai multe cazuri, cele mai mari valori ale eforturilor din diferite categorii de
elemente structurale s-au înregistrat pentru structurile cu zece niveluri în analiza dinamic
neliniară efectuată cu accelerograma Vrancea 77, iar pentru structurile cu şase niveluri,
din analiza cu accelerograma Vrancea 86.

Figura 10 Forţe axiale maxime în grinzile structurilor analizate

Forțele axiale cele mai mari din grinzile cadrelor cu zece niveluri, s-au înregistrat pentru
cadrul DM10, iar valorile cele mai mici pentru cadrul 2X10. Diferenţele dintre valorile
extreme au fost în medie de 44% (vezi Fig. 10). În medie, valorile de forţe axiale din
grinzile cadrului DM06 au fost cu circa 48% mai mari decât cele din cadrul 2X10, și cu
aproximativ 41% mai mari decât cele din cadrul X06 şi respectiv cu circa 4% mai mari
comparativ cu cele din cadrul DC06.

Figura 11 Momente încovoietoare maxime în grinzile structurilor analizate

Valorile de momente încovoietoare maxime sunt obținute în grinzile cadrului DM10.
Pentru celelalte cadre cu zece niveluri, valorile au fost cu aproximativ 7% mai mici
pentru cadrul DC10, cu circa 24% mai scazute pentru cadrul 2X10 și cu aproximativ 40%
mai mici pentru cadrul X10 (vezi Fig. 11). În cazul cadrelor cu șase niveluri, cele mai
mari valori de momente încovoietoare înregistrate în grinzi au fost observate în
majoritatea cazurilor pentru cadrul DM06. Raportat la acestea, valorile maxime ale
momentelor încovoietoare din grinzi, au rezultat în medie cu 48% mai mici în cazul
cadrului X06, cu circa 23% mai mici în cazul cadrul 2X06 şi respectiv cu aproximativ 6%
mai scăzute în cazul cadrul DC06.
Cu excepţia primului nivel, cele mai mari valori ale forţelor axiale din stâlpii centrali, au
fost obţinute pentru cadrul DC10. Comparativ cu acestea, valorile forțelor axiale din
stâlpii centrali au fost în medie cu aproximativ 12% mai mici pentru cadrul DM10, cu
circa 60% mai scăzute pentru cadrul X10 şi respectiv cu aproximativ 63% mai reduse în

114
cazul cadrului 2X10 (vezi Fig. 12). Față de valorile forțelor axiale din stâlpii centrali ai
cadrului DC06, în celelalte cadre cu șase niveluri s-au constatat valori mai reduse în
medie cu aproximativ 30% pentru cadrul DM06, cu circa 54% pentru cadrul X06 și cu
aproximativ 59% pentru cadrul 2X06 (vezi Fig. 12).

Figura 12 Forţe axiale maxime în stâlpii centrali ai structurilor analizate

Valorile maxime ale momentelor încovoietoare din stâlpii centrali ai cadrelor DM10,
2X10 şi X10, au rezultat mai mici în medie cu aproximativ 6%, 27% şi respectiv 40%,
raportat la valorile maxime obţinute în cazul cadrului DC10 (vezi Fig. 13). În medie,
valorile momentelor încovoietoare obţinute în stâlpii centrali ai cadrului 2X06 au fost cu
circa 25% mai mici, comparativ cu cele obţinute în cazul cadrului DC06 (vezi Fig. 13).

Figura 13 Momente încovoietoare maxime în stâlpii centrali ai structurilor analizate

În cazul stâlpilor marginali, valorile cele mai mari pentru forțe axiale și momente
încovoietoare s-au observat în marea majoritate a situațiilor în cazul cadrelor de tip DM,
iar valorile cele mai reduse în cazul cadrelor de tip X și 2X.

5. Consumul estimat de oţel

Valoarea cea mai mică a consumului estimat total de oţel, pentru ambele grupuri de cadre
(cu şase şi respectiv cu zece niveluri) a contravântuirilor, a fost obţinută pentru cadrele de
tip X (X06, X10), iar valoarea cea mai mare a fost observată pentru cadrele de tip DM
(DM06, DM10), (vezi Fig. 14). În cazul cadrului X10 consumul estimat a fost mai mic,
cu aproximativ 22% decât pentru cadrul DM10, cu circa 12% decât pentru cadrul DC10
şi respectiv cu circa 9% mai mare decât valoarea obţinută pentru cadrul 2X10. Valorile
consumului estimat total de oţel al cadrelor DM06, DC06 şi 2X06 au rezultat cu
aproximativ 20%, cu circa 12% şi respectiv cu 9% mai mari, comparativ cu valoarea
înregistrată pentru cadrul X06.

115
 Figura 14 Consumul estimat total de oţel pentru structurile analizate
Consumul cel mai mic de material obţinut pentru cadrele X06 şi respectiv X10 poate fi
explicat prin valorile mai scăzute ale eforturilor la care au fost dimesionate elementele
structurale, ceea ce a condus, în majoritatea cazurilor, la obţinerea unor secţiuni
transversale mai mici pentru diagonale, grinzi şi stâlpi, comparativ cu cadrele în sistemele
de contravântuire de tip DC, DM sau 2X.

5. Concluzii
Datorită faptului că sistemul de contravântuire de tip X, conduce, comparativ cu celelalte
sisteme de contravântuire analizate, pe de o parte la deformaţiile postelastice cele mai
mici (în diagonale şi în zonele potenţial plastice din grinzi), iar pe de altă parte la
consumul cel mai redus de oţel, se poate considera că acest sistem de contravântuire este
cel mai eficient dintre cele analizate. Dacă, din punct de vedere arhitectural acest sistem
de contravântuire nu poate fi acceptat datorită dificultăţii dispunerii eventualelor goluri de
uşi şi ferestre, se recomandă utilizarea sistemului de contravântuire de tip 2X, ce prezintă
un consum estimat de oţel cu aproximativ 9% mai mare faţă de sistemul de tip X dar cu
pâna la 14% mai redus faţă de sistemele de contravântuire de tip DC şi DM, şi respectiv
deformaţii plastice mai reduse în cele mai multe cazuri comparativ cu sistemele de
contravântuire tip DC şi DM.
Bibliografie
[1] Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, „Cod de proiectare Seismică - Partea 1 -
Prevederi de proiectare pentru clădiri - indicativ P100-1/2013”, București, 2013.
[2] SR EN 1998-1:2004, Proiectarea structurilor pentru rezistența la cutremur - Partea 1: Reguli generale,
acțiuni seismice și reguli pentru clădiri, București, 2006.
[3] SR EN 1993-1-1:2005, Proiectarea structurilor de oțel - Partea 1-1: Reguli generale și reguli pentru
clădiri, București, 2005.
[4] Köber, H., Marcu, R., Comments about the Seismic Design of Concentrically Braced Frames, Proc.
6th National Conference on Earthquake Engineering & 2nd National Conference on Earthquake
Engineering and Seismology, Bucharest, p. 313-320, 2017.
[5] Köber, H., Beţea, Ş., An Alternative Method for the Design of Centrically Braced Frames, Proc.
Eurosteel 2008 - 5th European Conference on Steel and Composite Structures, Graz, Austria, Vol. B,
p. 1425-1430, 2008.
[6] Tsai K.C.; Li J.W., Drain2D+ A General Purpose Computer program for Static and Dynamic
Analyses of Inelastic 2D Structures, 1994.
[7] Chopra, A. K., Dinamic de estructuras, cuarta edicion, Pearson Education, Mexico, 2014.

116
 RĂSPUNSUL STRUCTURILOR METALICE CU ÎMBINĂRI
CU PLACĂ DE CAPĂT ȘI 4 ȘURUBURI PE RÂND LA
ÎNCĂRCĂRI EXCEPȚIONALE

RESPONSE OF STEEL STRUCTURES WITH BOLTED END

PLATE CONNECTIONS AND 4-BOLTS-PER-ROW TO
EXCEPTIONAL LOADING

DANIEL L. NUNES1*, ADRIAN CIUTINA2, DANIEL GRECEA3

1
Universitatea Politehnica din Timișoara, Departamentul de Construcții Metalice si Mecanica Structurilor, Timișoara.
2
Universitatea Politehnica din Timișoara, Departamentul de Căi de Comunicare Terestre, Fundații si Cadastru, Timișoara.
3
Academia Română – Filiala Timișoara, Centrul de Cercetări Tehnice Fundamentale si Avansate (CCTFA)

Rezumat: Configurația clasică a îmbinărilor metalice grinda-stâlp folosită pentru

cadre necontravântuite este printr-o placă de capăt cu două rânduri verticale de
șuruburi. Această configurație este prevăzută și detaliată în norma de proiectare
în vigoare SR EN 1993-1-8, bazată pe evaluarea și combinarea rezistenței și a
rigidității diferitelor componente în domeniul elastic. Răspunsul post-elastic nu
este integrat în acest calcul. Lucrarea prezintă un studiu comparativ al unei
structuri metalice în cadre supusă la o încărcare excepționale printr-un scenariu
de eliminarea unui stâlp. Analizele au fost efectuate considerând îmbinările cu
configurația clasică cu 2 șuruburi pe rând și cu o configurație alternativă, cu 4
rânduri verticale de șuruburi. Îmbinările au fost modelate printr-un cuplu de
elemente tip conector a căror comportare a fost dedusă din rezultate obținute
experimental, pentru ambele configurații considerate în analize.
Cuvinte cheie: îmbinări metalice, 4 șurubui pe rând, ductilitate, robustețe
Abstract: The classic configuration for end-plate bolted beam-to-column connection used
for moment resisting steel frames typically employs two bolts-per-row. This configuration
is presented and detailed in the currently used norm SR EN 1993-1-8, based on the
evaluation and combination of different components in elastic domain. The post-elastic
response is not integrated in design. The article presents a comparative study of a steel
structure subjected to an exceptional loading through a column-loss scenario. The
structural analyses were performed considering beam-to-column connections in both
classic configuration and the alternative configuration with four bolts-per-row. The
connections were modelled as a couple of connector elements whose behaviour was
deduced on experimental basis for both configurations considered in the analyses.
Keywords: steel connection, four bolts-per-row, ductility, robustness.


Adresa de corespondență: Nunes, Daniel Luís, e-mail: daniel.nunes@student.upt.ro

117
1. Introducere
Îmbinările structurilor metalice în cadre necontravântuite joacă un rol cheie în
performanța globală a clădirii, în mod special în situația încărcărilor extreme care
depășesc valorile nominale considerate în faza de proiectare. Un factor determinant în
comportarea îmbinărilor îl constituie configurația acestora, care condiționează
semnificativ caracteristicile de răspuns ale îmbinărilor, în termeni de rezistență, rigiditate
și ductilitate. Configurația clasică a îmbinărilor grindă-stâlp cu placă de capăt și șuruburi
este cu dispunere pe două rânduri verticale, această geometrie implicând însă o cedare
fragilă după cedarea primelor șuruburi întinse [1]. În plus, comportarea în domeniul
plastic nu este integrată în normativele în vigoare, ceea ce limitează analizele structurale
pe bază de performanță în cazul acțiunilor extreme, de tipul analizelor de robustețe.
În acest context, configurația îmbinărilor cu patru șuruburi pe un rând poate oferi avantaje
în scenarii în care configurația clasică nu poate asigura un nivel satisfăcător de integritate
structurală. În acest caz, comportarea post-elastică poate conduce la o capacitate de
rezistență plastică superioară și o ductilitate adecvată . Studii recente efectuate pe acest
tip de îmbinări s-au concentrat pe studiul elementelor T echivalente (de tip T-stub),
bazându-se pe caracterizarea analitică existentă în normative, aplicabilă la configurația
clasică cu două șuruburi pe rând. Această caracterizare însă, este limitată la domeniul
elastic de răspuns al îmbinării, și nu analizează interacțiunea dintre șuruburi aflate pe
rânduri diferite (Figura 1) [2].

Figura 1 Interacțiunea dintre șuruburi de rânduri diferite (exemplificare)

Într-un studiu recent, Nunes et al. [3] au identificat experimental existența interacțiunilor
diagonale pentru șuruburi din rânduri diferite. Studiul a demonstrat că odată cu ruperea
unui cuplu de șuruburi, șuruburile externe intră în lucru și preiau în întregime sau o parte
din forța axială. Studiul a mai demonstrat că modul de interacțiune dintre șuruburi
depinde de geometria și dispunerea șuruburilor pe placa de capăt: distanța dintre șuruburi,
grosimea și lățimea plăcii de capăt etc.

2. Teste experimentale

2.1. Programul experimental

Pentru a realiza comparația dintre comportamentul îmbinărilor cu configurație clasică
(2BR) și cele cu configurație cu patru șuruburi pe rând (4BR), a fost izolată zona supusă
la întindere (considerată ca fiind o macro-componentă) dintr-o îmbinare proiectată pentru
o structură metalică în cadre. Structura originală a fost proiectată pentru deschideri uzuale
(4 nivele, 3 deschideri, 3 travei) și apoi analizată la robustețe, prin cedarea ipotetică a
unor stâlpi structurali – mai multe detalii se pot găsi în [3].

118
 Macro- Macro-
component component

Figura 2 Definirea macro-componentei de întindere dintr-o îmbinare

Macro-componenta este formată din primele două rânduri de șuruburi. În cazul
configurației 4BR aceasta conține rândurile exterioare de șuruburi (Figura 2).
Specimenele au fost fixate pe o bază rigidă și apoi supuse la tracțiune, prin intermediul
unui piston hidraulic cu o capacitate maximă de 1200 kN. Forța este aplicată cvasi-static,
cu o viteză de 0,02 mm/s și în regim de control de deplasare.
Pentru a obține o gamă de configurații alternative au fost variați anumiți parametri
geometrici și de element, precum profilul grinzii, grosimea plăcii de bază, diametrul
șuruburilor sau distanță orizontală dintre șuruburi. Pentru programul experimental au fost
considerate 36 specimene, considerând două tipuri de profile pentru grindă (IPE360,
HEA260), două grosimi de placă de bază (12mm, 15mm), două diametre de șuruburi
(M12, M16) și trei configurații geometrice (P1, P2 și P3). Dispoziția sistemului de
măsură a permis măsurarea deformării plăcii de capăt în diverse puncte și alungirea
șuruburilor.

Figura 3 Modul de încărcare al specimenelor

2.2. Rezultate experimentale

Pentru fiecare test experimental a fost trasată curba forța-deplasare de răspuns, analizată
rotirea specimenul în două planuri și alungirea șuruburilor. Vizual s-a realizat inspecția
vizuală la deformarea specimenului și modurile de cedare ale componentelor. Deși nu s-a
înregistrat un beneficiu net în domeniul elastic de răspuns între cele două configurații
propuse (2BR-4BR), au fost observate avantaje semnificative în cazul specimenelor 4BR
în domeniul post-elastic prin creșteri semnificative ale valorilor Fmax, Fu(80% din Fmax)
dar în principal al deformațiilor aferente Fu (Tabel 3).

119
 Tabel 3 – Valorile caracteristice ale rezultatelor specimenelor testate
Fy Fmax dFmax dFu
Δ4BR Δ4BR Δ4BR Δ4BR
Specimen 2BR 4BR 2BR 4BR 2BR 4BR 2BR 4BR
/2BR /2BR /2BR /2BR
[kN] % [kN] % [mm] % [mm] %
H260_t12_M16_P1 397.3 645.1 +62.4% 571.9 926.6 +62.0% 4.55 10.69 +135.3% 5.25 14.41 +174.8%
H260_t12_M16_P2 397.3 560.0 +40.9% 571.9 909.1 +59.0% 4.55 9.18 +102.0% 5.25 15.03 +186.5%
H260_t12_M16_P3 378.8 570.9 +50.7% 584.3 874.7 +49.7% 6.15 10.14 +65.0% 7.42 19.51 +163.1%
H260_t15_M16_P1 487.9 564.5 +15.7% 588.2 945.3 +60.7% 1.90 3.69 +94.8% 2.07 5.00 +142.0%
H260_t15_M16_P2 487.9 581.1 +19.1% 588.2 961.7 +63.5% 1.90 3.31 +74.4% 2.07 5.23 +153.2%
H260_t15_M16_P3 443.8 488.4 +10.1% 640.6 948.9 +48.1% 2.12 2.84 +33.7% 2.36 3.99 +68.8%
I360_t12_M12_P1 134.7 310.3 +130.3% 336.0 542.6 +61.5% 1.73 2.97 +72.2% 2.84 4.11 +44.7%
I360_t12_M12_P2 134.7 208.2 +54.6% 336.0 530.4 +57.9% 1.73 5.86 +239.7% 2.84 8.06 +184.0%
I360_t12_M12_P3 215.6 264.8 +22.8% 304.0 474.5 +56.1% 1.08 2.18 +102.6% 2.22 3.98 +79.9%
I360_t12_M16_P1 401.6 572.7 +42.6% 561.3 797.5 +42.1% 5.21 9.09 +74.7% 6.00 9.26 +54.3%
I360_t12_M16_P2 401.6 509.2 +26.8% 561.3 767.8 +36.8% 5.21 6.63 +27.4% 6.00 9.12 +51.9%
I360_t12_M16_P3 314.1 367.6 +17.0% 568.8 741.1 +30.3% 7.71 9.21 +19.4% 8.06 13.53 +67.9%
I360_t15_M12_P1 195.3 432.4 +121.4% 357.7 643.1 +79.8% 1.38 1.95 +41.8% 1.66 2.60 +56.8%
I360_t15_M12_P2 195.3 334.3 +71.2% 357.7 618.3 +72.9% 1.38 1.95 +41.8% 1.66 3.19 +92.4%
I360_t15_M12_P3 237.1 361.9 +52.6% 360.9 600.8 +66.5% 1.54 2.17 +40.8% 2.99 4.20 +40.8%
I360_t15_M16_P1 450.5 456.7 +1.4% 597.7 885.4 +48.1% 2.08 4.05 +94.4% 2.29 8.00 +250.1%
I360_t15_M16_P2 450.5 536.5 +19.1% 597.7 806.3 +34.9% 2.08 2.30 +10.5% 2.29 3.98 +74.0%
I360_t15_M16_P3 485.8 449.2 -7.5% 590.5 819.2 +38.7% 2.44 2.91 +19.6% 2.68 4.50 +68.1%

Figura 4 exemplifică modul de comportare al specimenului I306_t15_M16_P1 care

demonstrează performanța în domeniul post-elastic al specimenului 4BR.

Figura 4 Curbă forță-deplasare pentru specimenul I360_t15_M16_P1

Răspunsurile testelor experimentale au stat la baza unor modele de răspuns ale
îmbinărilor pentru realizarea unor analize structurale realizate în ipoteza pierderii unui
stâlp structural. Practic, îmbinarea a fost modelată printr-un element de tip conector care
integrează modul de comportare derivat din rezultatele testelor experimentale.

3. Analize structurale cu integrarea răspunsului realist al macro-componentelor

Pentru a compara performanța îmbinărilor grindă-stâlp în configurația 4BR într-o situație
realistă, a fost considerată o structură P+3E în care s-a integrat comportarea macro-
componentelor în cele două configurații (2BR respectiv 4BR), modelând astfel îmbinările
grindă-stâlp.

120
3.1. Structura de referință
Clădirea de referință are patru nivele de 3,60m, trei deschideri de 6,25m și trei travee de
4,00m (Figura 5a), și a fost proiectată conform normelor în vigoare pentru o zona de risc
seismic scăzut (ag=0,10g). Structura este în cadre necontravântuite pe direcție
transversală, respectiv contravântuită pe direcție longitudinală. Încărcările nominale
considerate au fost de 4 kN/m2 pentru încărcarea permanentă și 4 kN/m2 pentru încărcarea
utilă. Conform dimensionării, stâlpii sunt din profile HEA260, grinzile principale din
IPE360 iar grinzile secundare din IPE200, toate din oțel S355. Pentru faza de proiectare
îmbinările grinda-stâlp s-au considerat rigide, considerând configurația clasică cu două
șuruburi pe rând, cu șuruburi M16 și placă de capăt de 15mm. Grinzile secundare s-au
considerat dublu articulate iar planșee s-au considerat ca formând o șaibă rigidă. Stâlpii
reazemă rigid pe fundații.

(a) (b)
Figura 5 (a) Geometria structurii de referință; (b) Schemă dispunere conectori
Pentru analizele structurale a fost considerat cadrul de fronton și s-a simulat eliminarea
unui stâlp central. Analizele au fost realizate cu programul de calcul FEA ABAQUS
folosindu-se o analiză dinamică cu geometrie neliniară și comportare elastic-perfect
plastică a materialelor. Pentru simularea îmbinărilor au fost utilizate două elemente
excentrice de tip conector legate prin două elemente de legătură rigide de elementele
structurale. Fiecare conector reprezintă o macro-componentă (Figura 5b) care acționează
după o lege de comportare definită de utilizator.

3.2. Definirea legii de comportare a conectorilor

Conectorii tip ”bushing” sunt elemente care permit o definire complexă a
comportamentului relativ între două puncte și care permit modelarea pe toate cele șase
grade de libertate [4].Pentru fiecare grad de libertate au fost considerate următoarele legi
mecanice de comportare: U2, U3, UR1 și UR2 - complet rigide, iar UR3 - complet liber.
Comportarea pe direcția axială (U1) a fost bazată pe o comportare elastică neliniara,
obținută în urma testelor experimentale, urmărind faza inițială, evoluția degradării și a
punctului de cedare. De asemenea, a fost impusă o deformare minimă admisibilă, pentru
zonele supuse la compresiune.

121
 Figura 6 Definirea comportării axiale (F1) al conectorului
Încărcările au fost aplicate în două etape:
- încărcarea inițială, în care au fost introduse încărcările aferente combinației pentru
situații de proiectare accidentale conform EN 1990 [5] (1,0G + 0,5U) afectate de un
coeficient variabil α. Aceste încărcări au fost introduse în regim cvasi-static astfel
încât să nu producă vibrații semnificative.
- În a două etapă a fost eliminat un stâlp central, structura fiind lăsată să ajungă la noul
echilibru sau să cedeze.
Procesul a fost repetat pentru diferite valori ale coeficientului α până la obținerea unui
palier de reziliența a structurii pentru ambele configurații 2BR și 4BR.

4. Rezultate structurale

4.1. Evaluarea nivelului de rezistență

Pentru fiecare configurație au fost identificate trei stadii importante în comportarea
structurii:
αy – stadiul care corespunde atingerii unei forțe de curgere;
αmax – stadiul corespunzător primei cedări în îmbinare (ex. ruperea unor
șuruburi);
αU – stadiul de colaps;
Figura 7 demonstrează faptul că ambele configurații de îmbinare prezintă valori ale
coeficientului αy subunitare, ceea ce dovedește că în cazul eliminării unui stâlp central,
nici una dintre soluțiile nu conduce la un răspuns structural elastic. În domeniul post-
elastic însă, pentru a ajunge la capacitatea maximă a celor două configurații structurale,
configurația cu patru șuruburi (αmax =1.46)conduce la o rezistență cu 46% mai mare decât
a configurației de 2 șuruburi (αmax =0,9). În ceea ce privește stadiul de cedare,
configurația clasică c 2 șuruburi prezintă o cedare rapidă, similară rezistenței maxime,
datorită tendinței de cedare fragilă. În cazul configurației 4BR, rezerva de rezistență între
atingerea nivelului maxim și colapsul structurii este evidentă – αu =1,77.

122
 Figura 7 Factor de multiplicare a încărcărilor α
Pentru a putea compara nivelul global de performanță, s-a stabilit un factor de
performanță care exprimă nivelul de robustețe caracteristic unei structuri [6]:

(1)

unde valorile de α sunt descrise mai sus.

Figura 8 Factorul de performanță η

Figura 8 ilustrează în mod sintetic avantajul proporțional al unei configurații cu patru
șuruburi pe rând, care poate oferi o creștere de performanță clară și măsurabilă în situația
unor solicitări extreme. Astfel, pentru sistemul 4BR se obțin valori cu 68% mai mari în
stadiul primei cedări, respectiv 94% în stadiul de colaps iminent.

5. Concluzii
Lucrarea prezintă un studiu numeric concentrat pe analiza impactul îmbinărilor metalice
grindă-stâlp cu diferite configurații în situația unor încărcări extreme aplicate sub forma
eliminării unui stâlp central dintr-un cadru de fronton. Analizele au fost efectuate
simulând în paralel o structură cu îmbinări în configurație clasică cu placă de capăt și 2
șuruburi pe rând și respectiv o îmbinare cu 4 șuruburi pe rând. Comportarea îmbinărilor a
fost modelată pe baza unor simulări pe baza rezultatelor obținute experimental.
Rezultatele comparative ale rezistențelor structurale demonstrează că ambele configurații
prezintă un comportament elastic și o forță la curgere similare. Totuși, în domeniul post-
elastic configurația alternativă, cu patru șuruburi pe rând prezintă nivele semnificativ mai

123
mari atât pentru rezistență maximă (+46%) cât și pentru rezistență ultimă (+88%).
Traducând aceste valori în indici de performanță, structura în configurație cu patru
șuruburi pe rând prezintă un avantaj net atât la nivelul forței maxime (+68%) cât și la
nivelul forței ultime (+94%), imediat înainte de colaps, față de structura cu îmbinări
clasice.

Bibliografie
[1] F. Dinu, I. Marginean și D. Dubina, „Experimental testing and numerical modelling of steel moment-
frame connections under column loss,” Engineering Structures, nr. 151, 2017.
[2] D. L. Nunes și A. Ciutina, „Behaviour of end-plate steel connections with 4 bolts per row under large
deformations,” în 9th International Conference on Steel and Aluminium Structures (ICSAS19),
Bradford, 2019.
[3] D. L. Nunes, A. Ciutina, I. Both și C. Neagu, „Comportarea experimentală a macro-componentelor de
îmbinare grinda-stâlp cu placa de capăt cu 4 șuruburi pe rând,” în Conferință Națională de Construcții
Metalice, Timișoara, 2019.
[4] M. Smith, ABAQUS/Standard User's Manual, Version 6.14, Providence: Dassault Systèmes Simulia
Corp, 2014.
[5] CEN, EN1990 Bazele proiectării structurilor, 2004.
[6] A. Ciutina și D. Dubina, „Characterisation of beam-to-column joints for dynamic and push-over
inelastic analysis of MRF,” în The International Colloquium on Stability and Ductility of Steel
Structures SDSS, Budapest, 2002.

124
ÎNCERCĂRI EXPERIMENTALE LA EXPLOZII EXTERNE PE
PEREȚI DE ÎNCHIDERE NEPORTANȚI

EXPERIMENTAL BLAST TESTS ON LIGHT NON-LOAD

BEARING EXTERNAL WALLS

DINU FLOREA1,2, CĂLIN NEAGU1, IOAN MĂRGINEAN1*, ROBERT LASZLO3,

EMILIAN GHICIOI3, MIHAI SENILA4, BOGDAN HEGHES4, MIHAI
CONSTANTINESCU4
1
Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Construcții, Departamentul de Construcții Metalice și Mecanica
Construcțiilor, Timișoara, România.
2
Academia Româna, Filiala Timișoara, România.
3
Insemex, România.
4
UTCN, Cluj Napoca, România.

Rezumat: Exploziile produse în zone urbane sau industriale sunt evenimente cu

probabilitate redusă, dar cu potential distructiv ridicat. In cazul in care exploziile se
produc la mică distanță, crește probabilitatea producerii de avarii structurale (cedări
locale, colaps) și victime omenești. De asemenea, chiar daca exploziile nu conduc la
prăbușirea clădirii, acestea pot avaria peretii de inchidere, astfel ca resturilor desprinse
din elementele de închidere pot produce numeroase victime. Deși sistemele de închidere cu
mase/rigidități mari au fost mult timp considerate adecvate protejării clădirilor împotriva
exploziilor, sistemele ușoare și flexibile sunt din ce în ce mai utilizate în clădirile moderne.
Permițând producerea unor avarii (dar nu fragmentare), un astfel de sistem poate oferi
protecție adecvata în cazul unei explozii. Testele prezentate în lucrare urmăresc creșterea
nivelului de siguranța al sistemelor de închidere ușoare pentru clădiri si protecția
ocupanților împotriva efectelor directe (unda de presiune) și a celor secundare (fragmente
si resturi proiectate cu viteza) cauzate de o explozie. Testele au arătat ca panourile de
perete pot avea capacități semnificativ mai mari decât cele considerate in practică dacă
sunt folosite prinderi adecvate pe structura suport (în cazul de față rigle de perete).

Cuvinte cheie: explozie externă, pereți de închidere, siguranța mediului urban, sistem
robust, validare experimentală

Abstract: Explosions in urban or industrial areas are low-probability but highly

destructive events. If an explosion occurs at a short stand off distance, it increases the
likelihood of structural damage (local damage, collapse) and human casualties. Also, even
if the explosions do not lead to the collapse of the building, they can damage the exterior
walls, so debris removed from the walls can cause many victims. While large-mass/rigid
wall systems have long been considered suitable for protecting buildings from explosions,
light and flexible systems are increasingly used in modern buildings. By allowing damage
(but not fragmentation) to occur, such a system can provide adequate protection in the
event of an explosion. The tests outlined in the work are intended to increase the safety


Adresa de corespondență: Ioan Marginean, e-mail: ioan.marginean@upt.ro

125
 level of light building wall systems and to protect occupants from direct (pressure wave)
and secondary effects (flying debris) caused by an explosion. Tests have shown that wall
panels can have significantly higher capacities than those considered in practice if
appropriate connections with the suporting structure (in this case the side rails) are
adopted.

Keywords: external explosion, building envelope, urban safety, robust system,

experimental validation

1. Introducere
Exploziile produse în zonele urbane sau în unitățile industriale (inclusiv unități de
depozitare a materialelor periculoase) sunt evenimente cu probabilitate redusă, dar cu
potențial distructiv deosebit de ridicat. Când acestea se produc în imediata vecinătate a
clădirilor sau a altor construcții, exploziile pot conduce la avarii locale sau colaps
generalizat și pot cauza pierderi de vieți omenești. Doua exemple recente pot fi
concludente aici. Un exemplu concludent este accidentul produs in Beirut (4 august 2020)
(vezi Figura 1), când explozia accidentala produsa într-un depozit de azotat de amoniu a
condus la pagube imense, rănirea unui număr de 6500 de persoane si decesul a peste 200
de persoane. Una din masurile de protecție cele mai eficiente este creșterea distantei de
siguranță, deoarece presiunea degajata de explozie scade exponențial cu distanța. Atunci
când creșterea distantei nu este posibilă, soluția constă in creșterea rezistenței locale a
elementelor de închidere (pentru a proteja ocupanții) sau ierarhizarea capacitaților de
rezistentă a elementelor (protecția sistemului structural principal si evitarea cedării
globale vs. Păstrarea integrității sistemului de închideri și dirijarea eforturilor către
structura principală). Deși aceste probleme sunt deosebit de importante si actuale, exista
relativ puține prevederi in normele actuale [1], [2], [3], [4], [5]. De precizat ca efectul
distrugător al resturilor proiectate de explozie poate fi mai mare decât cel al undei de soc
(sau presiune) generate de explozie [4]. Reducerea riscului poate deci fi făcută alegând
materiale cu risc redus de fragmentare si folosind sisteme si detalii care sa permită fixarea
acestora astfel încât sa prevină desprinderea de structura. Permițând unele avarii sau
cedări locale (dar nu și fragmentare), un astfel de sistem va oferi un răspuns previzibil și
riscuri minime pentru ocupanți sau persoane aflate in apropiere [6].

Figura 1 Explozia accidentala produsa in Beirut, 4 august 2020

Lucrarea prezinta rezultatele testelor la explozie desfășurate în cadrul proiectului SAFE-
WALL [7] pe o clădire în cadre din oțel cu doua deschideri, doua travei și doua etaje.

126
Pereții de închidere sunt realizați din panouri sandwich rezemați pe rigle de perete.
Programul de testare a inclus doua distanțe față de clădire și mai multe mase explozive
pana la avarierea semnificativă a panourilor și a riglelor de perete.

2. Descrierea programului experimental

2.1 Descrierea structurii

Modelul experimental l reprezinta o structură în cadre din oțel cu două deschideri de câte
4.5 m, două travei de câte 3.0 m și două etaje de câte 2.5 m (Figura 2a). Stâlpii sunt
realizați din profile HEB 260, iar grinzile transversale din profile IPE 270. Grinzile
secundare sunt realizate din profile IPE 200 (grinda secundară între stâlpi) și profile IPE
180 (grinda secundară curentă). Oțelul din elemente este S275. Pe direcție transversală,
grinzile sunt prinse rigid de stâlpi cu șuruburi M24 gr.10.9 și plăci de capăt de grosime 16
mm. Pe direcție longitudinală, sunt dispuse contravântuiri verticale din țeavă. Grinzile
longitudinale și cele secundare sunt prinse articulat de stâlpi, respectiv de grinzile
principale. Stâlpii sunt prinși rigid la bază. Pe fațadă din axul C si pe jumătate din
fațadele Ax1/C-B si Ax3/C-B sunt dispuși pereți de închidere din panouri sandwich
PUR100/0.5 mm prinși pe structura prin intermediul unor rigle de perete C150/2mm
(Figura 2b). Distanta dintre riglele de perete este de 1.9 m. Structura a fost proiectată
pentru situațiile de proiectare persistenta (gruparea fundamentala cu acțiunea vântului) și
seismică (seismicitate redusă, valoarea accelerației orizontale a terenului 0.10 g).

a) b)
Figura 2 Vedere de ansamblu cu modelul geometric al structurii: a) structura principala; b)
structura cu rigle de perete si panouri sandwich

2.2 Instrumentarea structurii

Pentru a se obține informații referitoare la presiunea degajată de explozie și la efectele ei
asupra structurii, au fost folosite mai multe sisteme de măsurare: senzori de presiune,
timbre tensometrice, accelerometre, stație totală și camere video de mare viteză.
Senzorii de presiune au fost dispuși astfel (vezi Figura 3a):
- Senzor de presiune nr. 1 orientat cu fața către încărcătura explozivă, dispus la o distanță
de 10 cm de fata panoului, coliniar cu normala pe panou de la încărcătura explozivă;
- Senzor de presiune nr. 2 orientat cu fața către panourile sandwich, la o distanță de 10 cm
de fata panoului, coliniar cu normala pe panou de la încărcătura explozivă;

127
- Senzor de presiune nr. 3 poziționat pe laterala structurii, la o distanță de 10 cm față de
structură și o înălțime de 1.12 m față de sol;
- Senzor de presiune nr. 4 poziționat pe laterala structurii, la o distanță de 10 cm față de
structură și o înălțime de 1.12 m față de sol;
Timbrele tensometrice au fost dispuse pe riglele de perete si pe panourile sandwich din
Ax C (vezi Figura 3b). Acestea au fost folosite pentru măsurarea deformațiilor specifice
din elemente, dar citirile pot fi utilizate și la determinarea eforturilor dezvoltate în
elemente.
Accelerometrele au fost dispuse de asemenea pe riglele de perete si panourile sandwich
din Ax C. Ele au fost folosite pentru determinarea accelerațiilor si a deplasărilor
tranzitorii si remanente din rigle si panouri.
Pentru vizualizarea efectelor exploziei, au fost utilizate doua camere de mare viteza care
pot surprinde propagarea undelor de soc și interacțiunea lor cu terenul și cu structura
(vezi Figura 3c).

PS1 PS2
PS4
PS3

Incarcatura exploziva

a)

b) c)
Figura 3 Instrumentarea folosită în programul experimental: a) Amplasarea senzorilor de
presiune; b) timbre tensometrice fixate pe rigle de perete și panouri; c) poziția uneia dintre
camerele de mare viteza (amplasarea s-a făcut din condiții de distanță de siguranță)

2.3 Protocolul de încărcare

Modelul experimental a fost încercat progresiv pana aproape de cedarea completa a
panourilor de perete. Au fost realizate doua serii de încercări. În prima serie de teste, au
fost vizate panourile din AxC/1-2, încărcătura fiind poziționată în dreptul mijlocului
panoului central din aceasta deschidere. S-au folosit următorii parametri de încercare:
- Distanța dintre încărcătura explozivă și panoul sandwich central (parter): 1.5 m;

128
- Încărcătura minimă 0.143 kg, încărcătura maxima 1.15 kg. Încărcarea a fost crescută
progresiv cu cate un cartuș de 0.143 kg.
Cea de-a doua serie de teste a vizat panourile din AxC/2-3, încărcătura fiind poziționată
in dreptul mijlocului panoului central din aceasta deschidere. S-au folosit următorii
parametri de încercare:
- Distanța dintre încărcătura explozivă și panoul sandwich central (parter): 3.0 m;
- Încărcătura minima 1.15 kg, încărcătura maxima 2.09 kg. Încărcarea a fost crescuta
folosindu-se încă doua trepte intermediare.
Creșterea distantei de siguranță a permis creșterea masei încărcăturii explozive de circa
doua ori.

3. Rezultate experimentale
Primele doua teste din Seria I (distanta de siguranță de 1.5 m, masa mai mica de 0.286
kg) nu a produs deformații remanente la nivelul panourilor sau a riglelor de perete. În
urma testului 4 (4x143 g), s-au produs deformații remanente la nivelul tablei exterioare a
panoului central (aflat pe normala din dreptul încărcăturii explozive). Valorile maxime
pentru presiunile PS1, PS2, PS3 și PS4 pentru testul 4x143 g sunt prezentate in Tabelul 1.
Figura 4a prezinta alura curbelor de presiune. Figura 4b prezinta o imagine luată în timpul
producerii exploziei, iar Figura 4c prezinta o vizualizare a undei de soc. Se poate observa
existenta simultana a celor 3 fronturi de unda si anume unda incidenta, unda reflectată din
pământ și unda reflectată din structură. Tot în Figura 4c se observă de asemenea conturul
circular nedistorsionat în dreptul senzorilor de presiune, amplasați frontal, prin utilizarea
efectului BOS (Background Oriented Schlieren), aplicat pe filmarea video rapidă cu 9000
cadre pe secundă și rezoluție de 1280 x 720 pixeli.
Figura 5 prezintă deformările produse în panouri la mai multe nivele de încărcare. Așa
cum se vede din Figura 5a, deformațiile produse pentru testul 4x143 sunt limitate la
panoul central și doar în tabla exterioară. Pentru testul 5x143, deformațiile se extind și la
panourile adiacente celui central, dar sunt mult mai mari în cel central. La ultimul test din
Seria I (8x143), deformația din panoul central este mare, panoul fiind dislocat de pe
poziție (foto centru). Testul a fost însă oprit din cauza efectului de smulgere care se
dezvolta in panou in urma trecerii frontului de unda si al dezvoltării fazei negative a
presiunii din explozie. Așa cum se poate vedea din Figura 5c – dreapta, panoul este inițial
pe poziție, după care suferă deformații mari către exterior. De precizat că deformația
remanentă în afara planului (spre exterior) este mult mai redusa datorita revenirii elastice
a panourilor si a riglelor de perete. Deoarece panourile puteau fi însă smulse de pe
structura la o sarcina crescuta, Seria I de teste a fost oprita din condiții de siguranță.
Tabelul 1 Valorile maxime pentru presiunile PS1, PS2, PS3 și PS4, Seria I, 4 x 143 g
PS1 (bar) PS2 (bar) PS3 (bar) PS4 (bar)
3.68 4.94 0.39 0.31

Valorile maxime pentru presiunile PS1, PS2, PS3 și PS4 pentru 12 x 143 g exploziv
(Seria II) sunt prezentate in Tabelul 2. Figura 6a prezinta alura curbelor de presiune.
Figura 6b prezinta o imagine luata in timpul producerii exploziei, iar Figura 6c prezinta o
vizualizare a undei de soc, cu demarcarea clara a celor 3 fronturi de unda și anume unda
incidentă, unda reflectată din pământ și unda reflectată din structură.

129
 a) b) c)
Figura 4 Testul 4 x 143 g, Seria I

a) b)

c)
Figura 5 Avarii produse de explozii, seria I: a) testul 4x143; b) testul 5x143; c) testul 8x143
Figura 7 prezinta deformările produse in panouri la doua nivele de încărcare din seria II.
Așa cum se vede din Figura 7a, deformațiile produse pentru testul 12x143 sunt prezente
la toate panourile de pe deschiderea C/2-3 si nu doar la panoul central, deoarece distanta
mai mare produce o uniformizare a presiunii pe fațada, față de Seria I in care erau
concentrate pe panoul central. Pentru testul 12x190, deformațiile cresc in toate panourile
adiacente, vezi Figura 7b. Testul a fost însă oprit din cauza efectului de smulgere care se
dezvolta in panou in urma trecerii frontului de unda și al dezvoltării fazei negative a
presiunii din explozie, similar cu testele din seria I. Așa cum se poate vedea din Figura
7c, tendința de smulgere se manifesta la nivelul întregului perete, însă este maxim in
deschiderea C/2-3 (in plan îndepărtat). De precizat ca deformația remanenta in afara
planului (spre exterior) este mult mai redusa datorita revenirii elastice a panourilor si a
riglelor de perete (Figura 7b). Deoarece panourile puteau fi însă smulse de pe structura la
o sarcina crescuta, Seria II de teste a fost oprita din condiții de siguranță.

130
 Tabelul 2 Valorile maxime pentru presiunile PS1, PS2, PS3 și PS4, Seria II, 12 x 143 g
PS1 (bar) PS2 (bar) PS3 (bar) PS4 (bar)
3,8 4,8 1,67 0,34

a)

b) c)
Figura 6 Testul 12 x 143 g, Seria II: a) curbele de presiune in cei patru senzori; b) foto cu
producerea exploziei; c) vizualizarea undei de presiune aeriene pentru experimentul

a) b) c)
Figura 7 Avarii produse de explozii, seria II: a) testul 12 x 143; b) testul 12x190, final c) testul
12x190, faza maxima de presiune negativa

4. Concluzii
Exploziile produse la mică distanță de pereții de închidere ai unei clădiri pot produce
avarii semnificative sau cedări complete în pereți sau structura, punând astfel în pericol
viața ocupanților și siguranța structurii. Creșterea distanței de siguranță este o măsura
eficientă de reducere a nivelului de avarii, însă nu poate fi asigurata în toate situațiile

131
întâlnite în practică. În cazul în care distanta de siguranță este redusă, proiectarea clasică
a pereților de închidere la acțiunea unei explozii devine neeconomică, deoarece se
bazează doar pe capacitatea lor la încovoiere. Conformarea corespunzătoare a îmbinărilor
cu structura suport (creșterea numărului de șuruburi, distanțe față de margine, șaibe
mărite sub capul șuruburilor) dar și a structurii suport (rigle de perete și prinderile lor de
structura principală) poate aduce o creștere semnificativă a capacitații portante și a
capacității de deformare plastică prin inițierea și dezvoltarea unor forțe de întindere în
panouri. Creșterea capacității de deformare permite disiparea energiei induse de explozie
prin deformații plastice și, în final, reducerea riscurilor asociate unor astfel de acțiuni
accidentale. Testele la mica distanță au arătat că panourile pot sa fie desprinse de pe
structura din cauza presiunii negative dezvoltate în urma exploziei. Acest mod de cedare
este dictat exclusiv de capacitatea la smulgere a șuruburile de prindere de riglele de
perete. Capacitatea de deformare a fost de asemenea verificata prin teste pe panouri
sandwich în regim static, fiind evaluate caracteristicile de rezistenta si deformabilitate
ultime. De menționat ca secțiunile (panou, rigle) și deschiderile folosite (panou, rigle) in
testele statice sunt similare cu cele de pe structura testa în situ. Programul de cercetare
prezentat în lucrare va continua cu teste la explozie pe casete metalice de fațadă folosind
același protocol de încărcare. De asemenea, sunt în desfășurare teste pe casete in regim
static pentru evaluarea caracteristicilor de rezistenta si deformabilitate ultime. Rezultatele
vor fi incluse într-o prezentare viitoare.
Mențiuni
Cercetările au fost susținute financiar prin grantul „Siguranța la explozie a pereților de
închidere ai clădirilor SAFE-WALL, Programul PN III: Programul 2 - Creșterea
competitivității economiei românești prin cercetare, dezvoltare și inovare, tip proiect:
Proiect experimental – demonstrativ, nr. contract: 279PED/2020, nr. proiect: PN-III-P2-
2.1-PED-2019-1765.
Bibliografie
[1] EN 1990, “Eurocode 0: Basis of Design,” European Committee for Standardisation, Brussels, CEN,
2002.
[2] CEN, “Eurocode 1: Actions on structures - Part 1-7: Accidental actions,” European Committee for
Standardisation, Brussels, 2006.
[3] “Design of Buildings to Resist Progressive Collapse,” Department of Defense DoD, 2016.
[4] “UFC 3-340-02. Structures to resist the effects of accidental explosions,” Department of Defense
DoD, Washington DC, 2014.
[5] “UFC 4-010-01 DoD Minimum Antiterrorism Standards for Buildings,” p. 91, 2018.
[6] Explosives regulations, Explosives regulations 2014: safety provisions : guidance on regulations.
Merseyside: Health and Safety Executive, HSE Books, 2014.
[7] “Safety of buildings walls and claddings against accidental explosions SAFE-WALL,” UEFISCDI,
Executive Agency for Higher Education, Research, Development and Innovation Funding, 2020.

132
 UTILIZAREA STRUCTURILOR METALICE IN
TRANSFORMAREA UNUI MONUMENT ISTORIC IN HOTEL

THE USE OF STEEL STRUCTURES IN THE

TRANSFORMATION OF A HISTORICAL MONUMENT INTO
A HOTEL

PAUL IOAN1*, CORINA ROBEA2

1
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.
2
Perega LTD (formerly Thomasons) – United Kingdom.

Rezumat: O clădire din zidărie portantă, monument istoric categoria B, datata în 1886,
amplasată în sit istoric (în centrul Capitalei României, București) cu regim de înălțime
S+P+5E s-a transformat într-un hotel Hilton Garden Inn S+P+8E cu păstrarea a trei
fațade din zidărie portantă. Structura clădirii avea avarii normale pentru o construcție
care a trecut prin 7 seisme, dintre care 4 majore. Pentru asigurarea stabilității celor trei
fațade pe înălțimea de 10.5m s-a ales varianta realizării radierului în ploturi și de
„lansare” a stâlpilor metalici noi pe pozițiile finale. Rezemarea stâlpilor pe infrastructură
s-a realizat prin înglobarea bazei stâlpului pe înălțimea radierului. Din cauza rigidității
mari a cadrelor compozite perimetrale (cadre metalice și pereți auto-portanți din zidărie
torcretată la interior) de pe înălțimea fațadelor, s-a ales varianta folosirii pereților de
forfecare metalici pe cele trei axe ale fațadelor principale, deasupra pereților perimetrali,
la etajele 4 și 5 pentru a diminua salturile de rigiditate de la un nivel la altul. Soluția
structurală rezultată pentru realizarea suprastructurii este o combinație de cadre metalice
necontravâtuite, cadre metalice contravâtuite centric și o zonă cu pereți de forfecare, pe
înălțimea a 2 etaje.

Cuvinte cheie: structuri metalice, seism, monument istoric, pereți de forfecare, cadre
metalice necontravântuite și contravântuire centric

Summary: A load-bearing masonry building, listed as B category historical monument,

dated from 1886, located in a historical site (in the center of the Capital city of Romania,
Bucharest) 7 storeys, B + GF + 5FL was transformed into a 10 storeys Hilton Garden Inn
Hotel, B + GF + 8FL with the retaining of three facades, consisting of load-bearing
masonry walls. The building structure presented the typical defects of a construction that
was subject to 7 earthquakes, of which 4 major ones. In order to ensure the stability of the
three façades, that have the height of 10.5m, the structural solution of making the raft in
plots alongside the “launching” the new metal columns on the final positions was chosen.
The support of the columns on the infrastructure was assured by casting in the base of the
columns into the tickness of the raft. Due to the high stifness of the perimeter composite
frames on the retained facades (metal frames and self-supporting masonry walls which
were retrofitted by the use of shotcrete on the inside face), steel plate shear walls on the


Adresa de corespondență: Ioan, Paul, e-mail: paul@p-c.ro

133
 three axes of the main facades, above the facades, at 4th and 5th story were designed to
decrease the stiffness jumps from one story to another. The chosen structural solution for
the superstructure comprises a combination of unbraced steel frames, centrally braced
steel frames and steel plate shear walls, on the height of 2 floors.

Keywords: steel structures, earthquake, historical monument, steel plate shear walls,
unbraced frames, centrally braced frames

1. Introducere
Un imobil construit in 1886, clasificat Monument istoric categoria B, amplasat în zona
centrală a Capitalei a fost transformat în hotelul Hilton Garden Inn, utilizând structura
metalică din următoarele considerente: suprafețe utile generoase, deschideri mari, viteză
de execuție și volum redus de manipulat in vecinătatea Băncii Naționale. Construcția
inițială a fost realizată în soluție de zidărie portantă din cărămidă plina presată și avea
regimul de înălțime S+P+2E+Pod (Figura 2). În anul 1931 aceasta s-a supra-etajat cu trei
etaje (Figura 3) realizate din zidărie portantă cu planșee din beton armat 1. Prin studiul
Istoric s-au impus o serie de condiționări: păstrarea amprentei la sol, a fațadelor (din
zidărie) pe trei laturi, pe înălțimea primelor 4 niveluri (P+3E), a formei în plan a fiecărui
nivel și a scării monumentale cu luminator. Toate aceste condiții au impus utilizarea unui
sistem structural versatil, alcătuit din elemente structurale metalice. Datorită păstrării
celor 3 fațade existente din zidărie de cărămidă și necesitatea conectării acestora de noul
sistem structural, apare un salt mare de rigiditate la în zona de tranziție de la fațada
existentă, la cea nouă, realizată din suprafețe vitrate. Tranziția pe elevație între zonele de
structură cu rigidități diferite s-a realizat prin introducerea de panouri de forfecare
metalice pe cele trei axe perimetrale care ale fațadelor, pe înălțimea etajelor 4 și 5, astfel
încât saltul de rigiditate să fie mai mic de 20%.
În urma lucrărilor de transformare funcțională în Hotelul Hilton Garden Inn, începute în
anul 2016, regimul de înălțimea al construcției devine S+P+8E (Figura 4)
Calculul structural s-a realizat în două ipoteze distincte: o primă ipoteză fiind cea în care
pereții de fațadă participă la preluarea forțelor orizontale, iar cea de-a doua ipoteză fiind
cea în care pereții de fațadă nu participă la preluarea forțelor orizontale.

2. Conceptul structural

2.1. Clădirea existentă

Clădirea avea forma literii U in plan cu structura de rezistenta verticală dispusă concentric
în trei planuri aproximativ paralele cu fațada. Pe direcție transversală, între aceste planuri
au fost dispuși pereți portanți.
Sistemul structural inițial (Figura 2) a fost realizat din pereți portanți de zidărie din
cărămidă plină presată cu grosime variabilă pe înălțime, de la 3.5 cărămizi (la subsol) la
1.5 cărămizi (la etajul 3). Planșeele au fost conformate cu multa inteligență tehnică,
schimbând soluția constructivă, pe înălțimea construcției, de la bolțișoare de cărămidă și
profile metalice peste subsol și parter, la grinzi metalice principale, grinzi secundare din

1 Studiul Istoric Imobil strada Doamnei nr.12, prof arh. Sanda Voiculescu; iulie 1998;

134
lemn și dușumea oarbă peste etajul 1, până la grinzi din lemn și dușumea oarbă peste
etajul 2.
În anul 1931 s-a desființat podul și s-a supraetajat cu 3 etaje, având pereții din zidărie și
planșeele din beton armat. In același timp s-a mărit și lățimea fundațiilor din zidărie și
grosimea zidăriei fațadelor cu 2.5 – 3.5 cărămizi înglobând totodată si coloanele
ornamentale realizate din gresie ale fațadei inițiale (Figura 1) [6]. Pentru realizarea supra-
înălțării ce cele 3 etaje, în suprafață de 3170mp, s-au utilizat 1414 mc de zidărie, 680 mc
de beton armat (pentru planșeele realizate din grinzi și placă), ceea ce reprezintă 1,39t/mp
1
.

Figura 1 Coloane ornamentale ale fațadei inițiale înglobate în zidăria extinderii din 1931

2.1. Clădirea nouă

Structura a fost concepută și conformată să îndeplinească simultan atât cerințele finale de
rezistență și stabilitate, cât cele de rezistență, deformabilitate, stabilitate pe timpul
demolării întregii structuri interioare a clădirii, cu excepția scării monumentale cât și pe
timpul realizării infrastructurii și suprastructurii noului imobil.

Figura 3 Imagine din 1995

Figura 2 Imagine din 1910

1 Expertiza Tehnică întocmită de dl. ing. Gospodinov;

135
 Figura 4 Imagine din 2018
Demolarea structurii existente s-a realizat concomitent cu realizarea noii structuri. Acest
lucru a fost posibil deoarece elementele structurale ale noii construcții (stâlpi, grinzi,
contravântuiri, radier) au fost utilizate si calculate si ca partea a sistemului temporar de
susținere a fațadelor.
Pentru demolarea structurii existente cu păstrarea tuturor celor 3 fațade monument istoric,
s-a optat pentru varianta demolării pe tronsoane. Inițial, s-au înlăturat cele trei etaje
adăugate în 1931 pentru a reduce greutatea structurii, și apoi s-a continuat cu tronsoanele
paralele cu străzile Blănari și Smârdan utilizând pereții mediani ca elemente de reazem
temporar pentru fațade, continuând cu realizarea săpăturilor, turnarea betonului de
egalizare în ploturi, lansarea stâlpilor metalici adiacenți fațadelor, armarea radierului în
vecinătatea bazelor stâlpilor și betonarea pe ploturi, cu înglobarea în radier a bazelor
stâlpilor metalici special conformate.
Continuitatea armăturilor din radier a fost realizată prin prevederea de cuple metalice.
Sistemul de fundații adoptat este de tip radier pentru a avea o înălțime mică astfel încât
sa fie îndeplinite doua condiții – înălțimea libera a subsolului sa fie cel puțin 2,80m, iar
adâncimea de fundare sa nu coboare sub cota de fundare a clădirii adiacente. Cota de
fundare a noului radier coboară sub cea a zidăriei fațadelor, motiv pentru care s-a ales
subzidirea prin îmbunătățirea terenului de fundare de sub fundațiile fațadelor cu injecții
de tip jet grouting. Același procedeu s-a folosit și pentru asigurarea stabilității terenului
de fundare a clădirii învecinate, aflată pe limita de proprietate, în etapa de demolare a
subsolului.
Din condiționările descrise anterior, dar și prin cele rezultate în urma respectării temei
arhitecturale, înălțimea radierului nu a rezultat suficient de mare pentru a asigura
ancorarea carcaselor de șuruburi a stâlpilor motiv pentru care s-a adoptat soluția
înglobării bazei stâlpilor pe înălțimea radierului, cu prevederea de armaturi inclinate la
450, în ambele sensuri, pentru sporirea capacității de rezistență a radierului la străpungere
și la smulgere.
Suplimentar, pe suprafețele stâlpilor, s-au prevăzut conectori de tip „coada de rândunică”
și o „placa de baza” la fața superioară a radierului, prin care, în faza finală, să se transmită
o parte din forța axiala de compresiune de la stalp la radier (Figura 5).
Montarea stâlpilor la poziție și la cota proiectată s-a realizat prin intermediul unor
„dispozitive” (Figura 5) amplasate pe betonul de egalizare1, prevăzute cu șaibe și piulițe

1
betonul de egalizare C12/15 cu grosimea 15cm;

136
de calare, la 12cm distanță față de betonul de egalizare pentru a permite trecerea
armăturilor de la partea inferioara a radierului și armarea cu bare inclinate la 450 pentru
preluarea forței tăietoare (ochelari).
In stâlpii metalici, pe înălțimea zonei care se înglobează în radier, s-au lăsat găuri
ovalizate pentru trecerea armaturilor longitudinale dispuse pentru ancorarea stâlpilor în
radier (Figura 6).
Poziționarea stâlpilor de pe șirurile marginale, de-a lungul fațadelor, s-a proiectat astfel
încât secțiunea stâlpului sa fie tangentă la zidăria fațadei de la etajul 1. Pe înălțimea
subsolului și parterului, unde zidăria ieșea din planul zidăriei de la etajul 1, aceasta s-a
decupat pe toata suprafața cu fir diamantat astfel încât stâlpii sa fie înglobați în noii
pereții structurali perimetrali din beton armat de 35cm grosime, care delimitează subsolul
(Figura 8).
Stabilitatea fațadelor din zidărie a fost asigurată prin „ancorarea” de noua structură
metalică prin amplasarea pe fața exterioară a fațadelor a unor platbenzi de 15x200mm, iar
pe fața interioara a unor profile UNP200, la cotele planșeelor. Legătura dintre fațadă și
planșeele construcției se realizează prin ancorarea prezoanelor ø20mm, pe o lungime de
1.20m, în gabaritul planșeelor.

Figura 5 Foto bază stâlp metalic nou Figura 6 Foto armare radier în zona bazei
stâlpului metalic nou
În timpul demolării, fațada din strada Doamnei, la intersecția cu fațadele din străzile
Blănari și Smârdan, a fost sprijinită prin intermediul unui sistem de „grinzi cu zabrele
verticale” (Figura 7) realizate din țevi rectangulare. Grinzile cu zabrele sunt fixate de
fațade la fiecare nivel de elementele orizontale de ancorare a fațadelor de viitoarelor
planșee, realizate din profile UNP200. Tălpile grinzilor cu zabrele sunt contravântuite in
plan orizontal transformând întreaga structura ȋntr-un sistem spațial indeformabil.
Introducerea de grinzi cu zabrele verticale a fost necesară atât pentru preluarea vântului
cât și pentru asigurarea stabilității pereților din zidărie ai fațadelor în cazul unui seism cu
IMR de maxim 100 ani. Pe timpul realizării structurii (demolare-montare structura
metalica) au fost înregistrate trei seisme. Doua de intensitate VI, primul in 24 septembrie
2016 cu magnitudinea de 5.8Mw, al doilea pe data de 28 decembrie 2016 cu magnitudinea
de 5.3Mw, si unul de intensitate V în 8 februarie 2017 cu magnitudinea de 5.0M w. Aceste
seisme au certificat soluția constructiva adoptata pentru susținerea fațadelor (noua
structură metalică și grinzile cu zăbrele verticale provizorii au fost corect conformate și
executate) deoarece nu s-a constat nici o avarie la întreg ansamblu, în urma unor inspecții

137
amănunțite, făcute de proiectanții de specialitate cat și de societatea de consultanță a
beneficiarului.
De asemenea, pentru monitorizarea deplasărilor pe timpul demolării și execuției noii
structuri metalice, la începutul lucrărilor au fost amplasați reperi topometrici de-a lungul
fațadei, la 3 cote diferite. In timpul execuției – realizarea Jet-Grouting-ului si a demolării,
citirile s-au realizat săptămânal sau imediat după o faza importantă. Acestea au arătat că
deplasările în plan vertical și orizontal au fost sub 4mm, cu toate că în această perioadă au
avut loc și cutremure de intensitate medie.
Structura de rezistenta a suprastructurii a fost conformată, în principiu în sistem dual –
cadre necontravântuite și cadre contravâtuite centric. Cadrele necontravatuite au fost
dimensionate prin impunerea condiției de ductilitate generala a structurii ca acestea sa
aibă capacitatea de a putea prelua minim 25% din încărcarea seismica.

Figura 8 Structura metalica noua

Figura 7 Grinzi cu zabrele verticale
Stâlpii sunt cu secțiune de tip cruce de malta, realizați din profile laminate HEA, cu cel
puțin 2 rânduri de rigidizări transversale. Pentru stâlpii de pe înălțimea subsolului și
stâlpii adiacenți fațadelor, îmbinarea dintre tronsoane a fost realizată în sistem cu placă de
capăt pentru a permite preluarea unor tolerate mai mari de montaj date fiind condițiile
dificile din șantier. Pentru restul stâlpilor, îmbinările de continuitate au fost realizate în
sistem de eclise cu șuruburi de înaltă rezistenta.
Pe înălțimea etajelor 4 și 5, s-au prevăzut panouri de forfecare (Figura 9 și Figura 10) [5],
pe șirurile de stâlpi adiacente fațadelor din zidărie pentru diminua saltul de rigiditate
dintre zona în care stâlpii perimetrali sunt conectați de structura de zidărie portanta
inițială a imobilului și zona dintre etajele 4 și 8, în care închiderile sunt realizate din
materiale ușoare, lipsite de rigiditate în planul acestora.

138
 Figura 9 Panouri de forfecare în timpul Figura 10 Panouri de forfecare în timpul
execuției – vedere din exterior execuției – vedere din interior
Contravântuirile au fost realizate din țevi rotunde cu schema statica de bare dublu
articulate în planul cadrului și asigurarea unui grad de încastrare în plan perpendicular pe
cadru, prin prevederea de 3 gusee sudate de stalp (Figura 11).
Prinderea contravântuirilor s-a realizat cu bolț pentru a simula cat mai fidel articulația in
planul cadrului. Îmbinările grinzi - contravântuiri au fost realizate în sistemul de gusee
continui pe înălțimea nodurilor, paralele cu inimile grinzilor, care asigura transmiterea
directă a eforturilor de la o diagonală, la alta (Figura 12).
Pentru sporirea capacității portante la presiune pe pereții găurii a guseelor și diminuarea
diametrului bolțului, s-au dispus discuri metalice pe ambele fețe ale guseelor, respectând
totuși condiția ca cedarea să se producă prin presiune pe pereții găurii și nu forfecarea
bolțului [2],[3].

Figura 11 Nod cadru contravântuit centric – Figura 12 Cadru contravântuit centric – gusee
gusee continue prin capetele grinzilor continue prin grindă
Toate îmbinările grindă - stâlp s-au proiectat în sistemul placă de capăt si șuruburi de
înaltă rezistenta pretensionate, cu superfețele de contact neprelucrate pentru mărirea
rugozității. Îmbinările au fost calculate ca îmbinări ce lucrează la forfecare, presiune pe
pereții găuri si întindere, dar cu pretensionarea șuruburilor [2].
Pentru o comportare simetrică la încărcări ciclice a zonelor potențial plastice cât și a
îmbinărilor, dar și pentru creșterea capacitații portante a acestora și reducerea diametrelor
șuruburilor s-au prevăzut „vute” atât la talpa inferioară cât și superioara a grinzilor. S-a
putut adopta acest sistem deoarece standardul „Hilton” pentru pardoseli este de
min.20cm grosime, în acest strat fiind „înglobate” vutele de la partea superioara (Figura
13).

139
Vutele au principalul rol de a rigidiza placa de capăt, de a micșora grosimea acesteia,
astfel încât niciodată grosimea plăcii de capăt sa nu fie mai mare decât grosimea tălpii
stâlpului.
Pentru a împiedica pierderea stabilității tălpii comprimate a zonelor potențial plastice a
grinzilor s-a folosit sistemul de „rigidizări evazate” (Figura 13) care au avantajul unui
consum redus si montaj în uzină.

Figura 13 Îmbinare cu placa de capăt cu ”vute” la ambele tălpi ale grinzii și rigidizări evazate
pentru
asigurarea stabilității zonelor potențial plastice
Planșeele sunt de tip compozit,[4] realizate din placă de beton armat cu grosimea de 11cm
și grinzi metalice principale și secundare. Conlucrarea dintre grinzile metalice și placa din
beton armat s-a realizat prin intermediul unor conectori de forfecare din otel beton
(„conectori omega”) (Figura 14). S-au folosit cofraje obișnuite pentru a micșora greutatea
proprie a planșeelor, iar grinzile metalice au fost sprijinite cu minim 2 popi, pe trei
niveluri, în timpul turnării betonului. Sapele au fost de tip ușor din ipsos, vata minerala si
materiale antifonice. Chiar și în acest sistem, greutatea planșeelor reprezintă 72% din
greutatea întregii structuri (exclusiv radierul).
Plăcile de beton, împreuna cu sistemul de grinzi metalice secundare și principale, au fost
dimensionate astfel încât sa asigure și condițiile de rigiditate în plan vertical și astfel s-au
limitat vibrațiile induse de activitățile umane. Frecventa minima a fost calculată și
măsurată in-situ, rezultând o minimă de 5Hz.
Întrucât a fost impusă păstrarea celor 3 fațade din zidărie, care au fost conectate cu noua
structura la fiecare etaj, a fost necesar calculul structurii în doua ipoteze. O prima ipoteza:
pereții de fațadă participă la preluarea forțelor orizontale din acțiunea seismică și vânt.
Ipoteza este susținuta de măsurile de refacere a continuități zidăriei prin injectare
gravitațională și aplicare de torcret pe fața interioară a fațadelor, cu ancorarea armaturii în
betonul ce îmbracă stâlpii metalici noi, de legarea zidăriei la fiecare nivel de planșeele din
beton armat și de înglobarea stâlpilor în beton monolit. În această ipoteză, factorul de
comportare la acțiuni seismice a fost considerat q=2.

140
 Figura 14 Planșeu compozit – conectori de forfecare din oțel-beton
A doua ipoteza: pereții de fațadă nu participa la preluarea încărcărilor orizontale, ci
constituie numai un element de închidere. Ipoteza este susținuta de probabilitatea foarte
mare ca zidăria fațadelor, într-un timp relativ scurt, să-și piardă o parte din capacitatea de
preluare a forțelor orizontale datorita seismelor minore, repetate, cu IMR de 40÷100 ani,
iar în momentul acțiunii seismului de cod cu IMR de 225 de ani, acesta sa cedeze (să
fisureze, să crape, să-și piardă total rigiditatea) la primele mișcări seismice, iar
amplitudinea maximă a mișcării seismice sa fie practic preluata numai de structura
metalică. În această ipoteză, factorul de comportare la acțiuni seismice a fost considerat
q=3,3 (q=4 diminuat cu 20% din cauza neregularităților în elevație) [3].
Încărcarea seismica adusa de „masa” celor trei fațade este foarte mare. Greutatea
fațadelor este de 1527 tone, iar greutatea întregii structuri metalice (inclusiv planșee) este
de 3280tone (930 tone metal și 2351 tone beton armat).
Starea de eforturi și deformații din ipoteza a doua a fost mai defavorabilă pentru
majoritatea elementelor structurale dispuse pentru preluarea acțiunilor seismice, acestea
fiind dimensionate în această ipoteză.

3. Concluzii
Prin utilizarea structurilor metalice, se pot păstra și transforma monumentele istorice în
clădiri cu funcțiuni, dotări și finisaje interioare, la nivelul de cunoaștere al momentului în
care se realizează acestea.
Dificultatea majoră într-un astfel de proiect este asigurarea stabilității elementelor
existente pe timpul demolării și realizării noii structuri.
Înglobarea structurii metalice a noii construcții în sistemul temporar de susținere a
fațadelor contribuie la reducerea semnificativă a duratei și costurilor de execuție.

Bibliografie
[1] SR EN 1993-1-1, Eurocode 3: Proiectarea structurilor din otel. Partea 1-1: Reguli generale si reguli
pentru clădiri.
[2] SR EN 1993-1-8, Eurocode 3: Proiectarea structurilor de otel. Partea 1-8: Proiectarea îmbinărilor
[3] SR EN 1998-1, Eurocode 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenta la cutremur.
[4] SR EN 1994-1-1, Eurocode 4: Proiectarea structurilor compozite de hotel si beton. Partea
1-1: Reguli generale se reguli pentru clădiri.
[5] ANSI/AISC 341-16, Seismic Provisions for Structural Steel Buildings

141
[6] Gospodinov Nicola., Raport de Expertiza Tehnică privind reabilitarea , refuncţionalizarea, extinderea si
consolidarea imobilului din strada Doamnei nr.12, 2012

142
 COMPORTAREA BARELOR CU PEREȚI SUBȚIRI
FORMATE LA RECE SOLICITATE LA COMPRESIUNE
AXIALĂ ȘI ÎNCOVOIERE DUPĂ AXA MINIMĂ DE INERȚIE

THE BEHAVIOR OF THIN-WALLED COLD-FORMED

STEEL MEMBERS SUBJECTED TO AXIAL COMPRESSION
AND MINOR AXIS BENDING

FLORIN-LIVIU BODEA1, IOAN BOTH1, VIOREL UNGUREANU1,2*

1
Universitatea Politehnica Timișoara, Departamentul de Construcții Metalice și Mecanica Structurilor, Timișoara, 300224,
Ioan Curea 1, Romania
2
Academia Română, Filiala Timișoara, Laboratorul de Construcții Metalice, Timișoara, 300223 Mihai Viteazu 24,
Romania

Rezumat: În cadrul proiectului de cercetare CFSExpert, desfășurat în Centrul de

Cercetare CEMSIG al Universității Politehnica Timișoara, s-a realizat un program
experimental pe tronsoane scurte cu secțiune de tip C supuse la compresiune cu încovoiere
după axa minimă de inerție cu excentricități cuprinse între -40 mm și 40 mm. Lucrarea
prezintă rezultatele încercărilor experimentale sub formă de grafic compus din forțele
ultime în raport cu excentricitatea, evidențiind influența încărcării excentrice asupra
capacității portante a elementului. De asemenea, s-a realizat și un studiu numeric pentru a
simula comportamentul elementelor scurte solicitate la compresiune excentrică cu ajutorul
programului ABAQUS/CAE.

Cuvinte cheie: elemente din oțel formate la rece, analiză numerică, compresiune excentrică

Abstract: The CFSExpert research project, developed at the CEMSIG Research Centre of
Politehnica University of Timisoara, an experimental program was performed on short
members with lipped channel cross-section subjected to a compression force in a range of
eccentricities between -40 mm and +40 mm. The quantitative results, presented as ultimate
loads versus eccentricity curve, emphasize the influence of the eccentric load on the
capacity of the element. Also numerical models applied to simulate the behaviour of short
members in eccentric compression have been built using the commercial FE software
ABAQUS/CAE

Keywords: cold-formed steel members, numerical analysis, eccentric compression


Adresa de corespondență: Ungureanu, Daniel-Viorel, e-mail: viorel.ungureanu@upt.ro

143
1. Introducere
Profilele din oțel cu pereți subțiri formate la rece pot fi utilizate pentru întreaga clădire
sau pentru sisteme complete de acoperiș, planșee și pereți. De asemenea, ele pot fi
utilizate ca și elemente individuale, cum ar fi montanți, grinzi și elemente ale grinzilor cu
zăbrele. Din punct de vedere structural, elementele din oțel formate la rece cu pereți
subțiri pot servi atât ca structuri principale, cât și secundare.
Secțiunile din oțel cu pereți subțiri formate la rece au în mod obișnuit secțiuni mono-
simetrice sau simetrice față de un punct și au în mod normal reborduri de rigidizare pe
tălpi și / sau rigidizări intermediare pe tălpi sau inimă. Secțiuni simple și complexe pot fi
realizate pentru aplicații structurale și nestructurale. Proiectarea elementelor din oțel
formate la rece este dominată de două probleme principale, și anume, comportamentul la
stabilitate și tehnologia de îmbinare, care este specifică și influențează puternic
comportamentul structural și detaliile de proiectare. În ultimii ani, a început să fie studiată
și performanța seismică a structurilor din oțel formate la rece.
Conform EN 1993-1-1 [1], barele de oțel cu pereți subțiri, formate la rece, aparțin clasei 4
de secțiuni. Deoarece aceste secțiuni sunt predispuse la flambaj local sau flambajul prin
distorsiune și nu au o capacitate post-elastică reală, cedarea acestor elemente este
caracterizată de flambajul interactiv local-global de tip plastic-elastic, nu unul elastic-
elastic. EN1993-1-3:2006 [2] calculează capacitatea portantă a secțiunilor transversale cu
ajutorul metodei „lățimii eficace”.
Problema determinării forței critice de flambaj și a capacității portante a elementelor din
oțel cu pereți subțiri formate la rece supuse încărcărilor simple (încovoiere pură sau
compresiune centrică) a fost rezolvată cu o precizie satisfăcătoare în cadrul teoriei
structurilor cu pereți subțiri, precum și în specificațiile codurilor de proiectare. În ultimele
două decenii, s-au realizat progrese mari în studierea modurilor de flambaj individuale și
cuplate datorită dezvoltării unor metode numerice specifice. Metoda bazată pe teoria
grinzii generalizate (Generalized Beam Theory-GBT) [3-5] a fost dezvoltată intensiv,
ulterior fiind dezvoltată și o metodă, bazată pe Metoda Fâșiilor Finite (cFSM) [6,7]. Cu
toate acestea, problema referitoare la elementele supuse efectelor solicitărilor compuse
(compresiune și încovoiere, compresie excentrică) rămâne încă un subiect deschis.

2. Încercări experimentale pe elemente solicitate la compresiune excentrică în jurul

axei minime de inerție
În continuare se prezintă un studiu experimental asupra comportării (inclusiv post-
elastica) elementelor scurte cu secțiune deschisă de tip C din oțel, formate la rece cu
pereți subțiri solicitate la compresiune excentrică în jurul axei minime de inerție, așa cum
se arată în Fig. 1. Obiectivele studiului au fost determinarea forțelor maxime și a
mecanismelor plastice de cedare, precum și calibrarea și validarea unor modele numerice
pe baza încercărilor experimentale. Suplimentar, autorii au dezvoltat și formulări analitice
pentru mecanismele plastice de cedare [8,9], necesare pentru a caracteriza rezistența
ultimă a elementelor scurte cu secțiune deschisă supuse la compresiune excentrică în jurul
axei minime.

144
2.1. Specimenele analizate
Dimensiunile nominale ale secțiunilor transversale ale profilului C studiate sunt
15060202 mm, cu o rază exterioară r = 4 mm, așa cum se arată în Fig. 1. Lungimea
specimenelor a fost L = 450 mm. Specimenele au fost fabricate prin îndoire la rece.
Deoarece modul de flambaj influențează în mare măsură modul de cedare al profilului
comprimat, a fost investigat mai întâi, comportamentul la flambaj al profilelor cu diferite
excentricități. Forțele critice și modurile de flambaj au fost determinate pentru o gamă
largă de excentricități, de la e = -40 mm la e = +40 mm. Analiza a fost efectuată utilizând
programul CUFSM [6] bazat pe metoda fâșiilor finite (FSM).

Figura 1 Dimensiunile generale a secțiunii profilului tip C

Figura 2 prezintă modurile de flambaj și lungimile de semi-undă corespunzătoare
secțiunii transversale selectate pentru două seturi de excentricități, și anume e = ±15 mm,
respectiv ±40 mm. Se poate observa că, pentru toate excentricitățile pozitive inclusiv cea
mai mică negativă, adică -5 mm, modul de flambaj prin distorsiune este dominant, în timp
ce pentru excentricitățile negative, de la e = -10 mm la -40 mm, flambajul prin distorsiune
se schimbă în flambaj local.

Figura 2 Evoluția modurilor de flambaj pentru un profil cu reborduri solicitat la compresiune

excentrică (e = ± 15 mm și ± 40 mm) [10]

145
Se observă că, pentru excentricitățile pozitive, flambajul prin distorsiune reprezintă un
mod tipic de cedare, prin formarea mecanismului la nivelul tălpii și rebordului, în timp ce
pentru excentricitățile negative, se observă modul de flambaj local, care dezvoltă
mecanismul plastic în zona inimii, cu o mică contribuție a tălpilor în zona de îmbinare cu
inima.

2.2 Configurarea încercărilor experimentale

Ideea utilizată s-a bazat pe două dispozitive articulate (aparate de reazem) montate în
mașina de încercat care fixează capetele tronsonului scurt prin intermediul unor plăci cu
caneluri. Fig. 3(a) prezintă configurarea încercărilor. Reazemele permit doar rotirea după
axa minimă de inerție. Așa cum s-a menționat, fiecare aparat de reazem este echipat cu
câte o placă de oțel cu caneluri, ce poate fi schimbată, canelurile fiind pregătite pentru a
fixa specimenele la diferite excentricități. Așa cum este prezentat în Fig. 3(b,c), fiecare
poziție a canelurii induce profilului o anumită excentricitate. Plăcile au fost fixate pe
partea mobilă, ceea ce a permis rezemarea articulată la ambele capete ale specimenului.

a) b)

c)
Figura 3 a) Standul de testare pentru compresiune excentrică; b) placă de oțel schimbabilă cu
caneluri; c) poziția canelurilor pentru a introduce o anumită excentricitate față de centrul de
greutate
Înainte de testare, dimensiunile și grosimea tuturor specimenelor au fost măsurate cu
ajutorul unui șubler digital calibrat și un echipament cu ultrasunete. Toleranțele
înregistrate ale dimensiunilor liniare au fost în intervalul ±1 mm, în timp ce cele
unghiulare (între inimă și talpă) au fost de aproximativ ±1°. Fig. 4 reprezintă măsurătorile
imperfecțiunilor inițiale obținute utilizând un sistem de corelare digitală a imaginilor

146
(DIC) și prezintă imaginea procesată a unei inimi, evidențiind deformațiile inițiale ale
acesteia.

Figura 4 Imperfecțiunile și forma inițială a inimii specimenului măsurată cu sistemul DIC

Pentru determinarea proprietăților mecanice, au fost debitate cu jet de apă, epruvete de
tracțiune de pe inima și tălpile unui specimen suplimentar, așa cum este prezentat în Fig.
5. Încercarea la tracțiune s-a realizat cu ajutorul unui extensometru cu contact, ruperea
epruvetelor dezvoltându-se între palpatorii extensometrului, Fig. 6, obținându-se astfel
deformațiile specifice reale. Pe baza rezultatelor testului, valorile medii au fost
determinate proprietățile materialului, adică limita de curgere a materialului fy = 417
N/mm2 și o rezistența la rupere fu = 470 N/mm2 (vezi Fig. 7).

Figura 5 Poziția epruvetelor extrase din specimen

147
În total, au fost încercate 11 specimene (10 excentricități și un specimen solicitat la
compresiune centrică). Au fost luate în considerare următoarele excentricități pozitive și
negative: ± 5, ± 10, ± 15, ± 20 și ± 40 mm.

Figura 6 Epruvete de tracțiune înainte și după încercare

600

500

400
[N/mm²]

1.1.1
300 1.2.1
1.3
σ

200 1.4.2
1.5.1
100

0
0 10 20 30
ε [%]

Figura 7 Curba de comportare a materialului rezultată din încercarea de tracțiune

Articulațiile au fost montate în bacurile echipamentului de testat Instron (a se vedea Fig.
3(a) cu o capacitate de încărcare Fmax = 1200 kN. S-au aplicat încărcări excentrice pe
specimene cu viteza de încărcare de 1 mm/min. Deformarea tuturor specimenelor a fost
măsurată în două moduri, și anume (1) folosind senzorul de deplasare integrat în traversa
mașinii și (2) din câmpurile de deformare obținute utilizând sistemul de corelare digitală a
imaginii (DIC). Sistemul DIC a măsurat nu numai scurtarea specimenului, ci și
deformațiile inimii și a tălpii vizibile. Fig. 10 prezintă rezultate experimentale, adică forța
maximă pentru fiecare excentricitate și modul de cedare aferent.

3. Modelarea cu elemente finite

Modelele numerice dezvoltate pentru a simula comportamentul tronsoanelor scurte
solicitate la compresiune excentrică au fost realizate utilizând programul comercial FE
ABAQUS / CAE [11].

148
Pentru modelarea specimenelor de oțel formate la rece cu pereți subțiri, au fost utilizată o
discretizare cu elemente de suprafață dreptunghiulare cu 4 noduri de integrare (S4R).
Dimensiunea elementelor discretizate a fost de aproximativ 5×5 mm. Testele la tracțiune
au evidențiat o curbă similară atât pentru talpă, cât și pentru inima specimenelor, așa cum
este prezentat în Fig. 7, astfel încât au fost utilizate valorile medii pentru întreaga secțiune
transversală, fără a lua în considerare efectul tensiunilor reziduale. Au fost incluse atât
neliniaritățile geometrice, cât și cele de material. A fost luat în considerare un model
constitutiv izotrop elastic-plastic, bazat pe criteriul von Mises.
Specimenele au fost considerate articulate, la un capăt și simplu rezemate la celălalt, așa
cum se regăsește în încercările experimentale. Pentru reazemul articulat, au fost
împiedicate toate cele trei translații împreună cu rotația de-a lungul axei longitudinale a
profilului și rotația în jurul axei de inerție maximă a secțiunii transversale, în timp ce
rotația în jurul axei minime de inerție a fost liberă. Pentru capătul simplu rezemat, au fost
împiedicate translațiile de-a lungul axelor secțiunii transversale, rotația în jurul axei
longitudinale a profilului și rotația în jurul axei maxime de inerție a secțiunii transversale,
în timp ce rotația în jurul axei minime de inerție împreună și deplasarea longitudinală a
fost liberă așa cum este prezentat în Fig. 8(a). Pentru fiecare capăt al specimenului, pentru
a fi în concordanță cu articulațiile montate în standul de încercări, au fost definite
constrângerile compuse de tip corp rigid cu o legătură de tip regiune și un punct de
referință situat la 50 mm distanță de capetele specimenului.

a) b)
Figura 8 a) Modelul numeric și condițiile de margine; b) Primul mod de flambaj
Analiza cu element finit a fost realizată în doi pași. Primul pas a constat într-o analiză
liniară de flambaj (LBA), pentru a găsi modurile de afine cu imperfecțiunile geometrice
din încercările experimentale. După impunerea imperfecțiunii geometrice inițiale, a fost
realizată o analiză GMNIA (analiză neliniar geometrică și cu neliniaritate de material
ținând cont de imperfecțiuni) prin metoda explicită dinamică pentru a obține diagramele
de forță-deplasare, luând în considerare excentricitățile corespunzătoare. Analizele statice
neliniare au fost efectuate în control de deplasare, impunându-se o deplasare totală de 10
mm.

149
4. Rezultate și discuții
În faza inițială a testului, flambajul inimii profilului poate fi observat în mod clar după
interpretarea imaginilor făcute cu sistemul DIC și este în concordanță cu modelul
numeric, vezi Fig. 9.

a) b)
Figura 9 a) Imagine DIC din testul experimental; b) flambajul modelului numeric
Fig. 10 prezintă forța maximă pentru fiecare excentricitate atât pentru rezultatele
experimentale, cât și pentru cele numerice, modurile de cedare asociate și tranziția de la
cedarea prin distorsiune la cedarea locală odată cu variația excentricității. Forțele ultime
scad semnificativ odată cu creșterea excentricității pozitive și a valorii absolute a
excentricității negative.

Figura 10 Forță vs. excentricitate (experimental vs. numeric)

Detalii despre deformațiile obținute și dezvoltarea mecanismului plastic local atât din
experiment cât și din analiza elementelor finite sunt prezentate în Figura 11.

150
 e = -40 mm e = -20 mm e = -15 mm

e = -10 mm e = -5 mm e = 0 mm

e = +5 mm e = +10 mm e = +15 mm

e = +20 mm e = +40 mm
Figura 11 Moduri de cedare în funcție de excentricitate (experimental vs. numeric)

5. Concluzii
Rezultatele experimentale confirmă două moduri diferite de cedare în funcție de poziția
excentricității încărcării aplicată profilelor cu pereți subțiri cu secțiune transversală
deschisă.
Modelele numerice descrise urmează îndeaproape modurile experimentale de cedare și
rezultatele cantitative astfel încât modelul numeric să fie considerat validat. Diferența
dintre rezultatele experimentale și numerice este în intervalul de 4%.

151
Corelarea digitală a imaginii poate fi utilizată pentru a evalua datele de intrare pentru
modelul numeric, cum ar fi imperfecțiunile, atât deformațiile cât și tensiunile din diferite
părți a elementului.
Sunt în curs de realizare cercetări pentru o gamă mai largă de secțiuni transversale,
respectiv excentricități, pe cale numerică pentru crearea unei baze de date conținând astfel
de mecanisme plastice.

Mențiuni
Această lucrare a fost finanțată de un grant al Ministerului Cercetării, Inovării și
Digitalizării, CCCDI – UEFISCDI, proiect numărul EUROSTARS-2019-E!113493-
CFSExpert - Instrument de proiectare structurală pentru structuri din bare cu pereți
subțiri, în cadrul PNCDI III.

Bibliografie
[1] EN 1993-1-1, Eurocode 3: Design of steel structures - Part 1-1: General rules and rules for buildings,
CEN, Brussels, 2005.
[2] EN 1993-1-3, Eurocode 3: Design of steel structures. Part 1-3: General Rules. Supplementary rules for
cold-formed thin gauge members and sheeting, CEN, Brussels, 2006.
[3] Silvestre, N. and Camotim, D., First-order generalised beam theory for arbitrary orthotropic materials,
Thin-Walled Structures, Vol. 40, No. 9, p. 755-789, 2002.
[4] Silvestre, N. and Camotim, D., Second-order generalised beam theory for arbitrary orthotropic
materials, Thin-Walled Structures, Vol. 40, No. 9, p. 791-820, 2002.
[5] Silvestre, N. and Camotim, D., Nonlinear Generalized Beam Theory for Cold-formed Steel Members,
Int. Journal of Structural Stability and Dynamics, Vol. 3, p. 461-490, 2003.
[6] Ádány, S. and Schafer, B.W., A full modal decomposition of thin-walled, single-branched open cross-
section members via the constrained finite strip method, Journal of Constructional Steel Research, Vol.
64, No. 1, p. 12-29, 2008.
[7] Schafer, B.W., Review: The Direct Strength Method of cold-formed steel member design, Journal of
Constructional Steel Research, Vol. 64, No. 7, p. 766-778, 2008.
[8] Ungureanu, V., Kotełko, M., Mania, R.J. and Dubina, D., Plastic mechanisms database for thin-walled
cold-formed steel members in compression and bending, Thin-Walled Structures, Vol. 48, No. 10, p.
818-826, 2010.
[9] Ungureanu, V., Kotełko, M., Karmazyn, A. and Dubina, D., Plastic mechanisms of thin-walled cold-
formed steel members in eccentric compression, Thin-Walled Structures, Vol. 128, p. 184-192, 2018.
[10] Dubina, D., Ungureanu, V. and Kotełko, M., Post-elastic Capacity of Thin-walled Cold-formed Steel
Members, Proceedings of the Cold-Formed Steel Research Consortium Colloquium, October 20-22,
2020 (cfsrc.org) (on-line).
[11] ABAQUS/Standard, ABAQUS Documentation, Dassault Systèmes, Providence, RI, USA, 2007.
[Online]. Available: http://www.simulia.com/.

152
 EVALUAREA CAPACITĂȚII PORTANTE A UNEI
STRUCTURI METALICE AUTOPORTANTE

THE EVALUATION OF THE BEARING CAPACITY OF A

STEEL SELF-SUPPORTING STRUCTURE

ANTONIO-ANDREI CRISTIAN1*, ADRIANA-SILVIANA CHITEZ2, ION

SIMULESCU2
1
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.
2
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Rezistență a Materialelor, Poduri și Tuneluri,
București.

Rezumat: Această lucrare descrie studiile numerice ale unei structurii autoportante,
realizată din arce din tablă profilată, prăbușită în timpul „codului roșu” de vânt și zăpadă,
din județul Tulcea, Romania. Acest tip de structură este folosit din ce în ce mai des ca
spațiu de depozitare datorită avantajelor sale economice și vitezei de construire. Aceste
structuri sunt sensibile la fenomene de pierdere a stabilității și recent au fost înregistrate
colapsuri la încărcări sub valorile impuse de codul de proiectare. Este evidențiată
complexitatea și dificultatea aplicării codurilor de proiectare pentru aceste structuri.

Cuvinte cheie: oțel format la rece, structuri K-span, flambaj, structuri autoportante

Abstract: This paper describes the numerical evaluation of a collapsed self-supporting

structure assembled from profiled steel sheets arches during the “red code” wind and
snow conditions in the county of Tulcea, Romania. This type of structures is increasingly
adopted as storage facilities due to its economic advantages and construction rapidity.
These structures are sensitive to collapse phenomena and recently some collapses were
recorded under loads below the design loads combination. The complexity and difficulty in
applying the required design code are emphasized.

Keywords: cold-formed steel, K-span structures, buckling, self-supporting structures

1. Introducere
Structurile metalice autoportante sunt obținute folosind tehnologia ABM (Automatic
Building Machine), patentată de către compania Americană M.I.C. Industries Inc. Ref. [1]
și au fost utilizate intens începând cu anii 1990 de către comunitatea Seabee (batalioanele
de construcții ale Corpului de Ingineri Civili din Marina SUA) în cadrul operațiunilor
umanitare și de urgență desfășurate în diverse părți ale lumii. Aceste structuri au fost


Adresa de corespondență: Cristian, Antonio-Andrei, e-mail: cristian.antonio@utcb.ro

153
folosite inițial ca structuri temporare în regiuni cu valori reduse ale încărcărilor din
acțiunea vântului și a zăpezii [2]. Datorită avantajelor lor economice, cât și a vitezei
ridicate de construire, structurile metalice autoportante au devenit din ce în ce mai
populare. În prezent astfel de structuri realizate din tablă profilată la rece, cunoscute și
sub numele patentat de structuri K-span, se folosesc ca structuri permanente pentru spații
de depozitare și spații industriale în mai multe țări din Europa în care încărcările de
zăpadă sunt semnificative și pot conduce la colapsul unor astfel de structuri, incorect
proiectate.
Structurile K-span sunt alcătuite din fâșii profilate din tablă cu nervuri obținute prin
intermediul unui laminor la rece de tip MIC120 sau/și MIC240. Sistemul ABM creează
profile cu cute pe inimă și pe tălpi (Figura 1), care sunt juxtapuse și îmbinate cu falț pe
coama profilului. Pentru calcularea acestor structuri metalice autoportante în Europa,
practica curentă de proiectare urmărește prevederile codurilor EN 1993-1-1, EN 1993-1-3
și EN 1993-1-5 [3, 4, 5]. Astfel, din cauza supleței pereților secțiunii transversale, fâșiile
profilate din tablă de tip MIC120 și MIC240 intră în Clasa 4 de secțiuni în concordanță cu
prevederile EN 1993-1-1 [3].

Figura 1 Secțiunea profilelor în urma laminării cu utilajul MIC240

Apartenența la această clasă implică apariția fenomenelor de pierdere a stabilității locale a
pereților înaintea atingerii limitei de curgere a oțelului, aspect de care trebuie să se țină
cont în procesul de proiectare. În conformitate cu EN 1993-1-3 [4], în calcularea
capacității portante a elementelor este nevoie de stabilirea dimensiunilor eficace ale
secțiunii transversale tocmai pentru a ține cont de voalarea pereților în cazul secțiunilor
de Clasa 4 . Trebuie de asemenea menționat că normativul mai sus amintit ține cont
exclusiv de nervurile longitudinale prezente de-a lungul fâșiilor profilate, dar nu
stipulează nicio prevedere pentru situația apariției unor nervuri transversale, produse în
etapa de arcuire a fâșiilor de tablă, nervuri care influențează negativ capacitatea portantă a
acestor elemente structurale.
În acest context trebuie avut în vedere faptul că în ultimii ani mai multe structuri metalice
autoportante de acest tip s-au prăbușit în Polonia [6], Slovacia [7] și Rusia [8], după cum
se poate vedea în Figura 2.

a) b) c)
Figura 2 Vederi cu colapsul unor structuri metalice tip K-span: a) Gdansk [6], b) Stara Ľubovna
[7], c) Yuzhno-Sakhalinsk [8]

154
Un astfel de eveniment a avut loc și în România în data de 1 februarie 2014 în județul
Tulcea, România când un depozit de cereale s-a prăbușit (Figura 3) la câteva zile după
emiterea unei Avertizări de Cod Roșu de viscol violent (85km/h) și ninsoare abundentă de
către Administrația Națională de Meteorologie (ANM).

Figura 3 Depozitul de cereale din județul Tulcea înainte (stânga) și după (dreapta) colaps
Studiul de față prezintă rezultatele și concluziile obținute în urma evaluării capacității
portante ale acestei structuri utilizând normele de proiectare prevăzute în Eurocod 3.

2. Descrierea structurii și a ipotezelor de calcul

Structura analizată avea o suprafață de 24x48m și era alcătuită dintr-un arc circular de
raza R= 13,28m, deschidere 24m și înălțime liberă la cheie de 6,20m. Fâșiile de arc au
fost confecționate dintr-o tablă cutată de 1,2mm S355JR. La nașteri, arcul se sprijinea
continuu pe toată lungimea halei pe elemente de beton armat de grosime 30cm și înălțime
de 2m prin intermediul unui element în formă de jgheab realizat din tablă de 4mm
S235JR și ancorat la partea superioară a elementului de beton prin ancore chimice (Figura
4).

Figura 4 Detaliu rezemare arc tablă cu nervuri

Îmbinarea dintre arc și platbanda jgheabului s-a efectuat prin intermediul a patru (4)
buloane M12-150 gr 4.6 la pas 500mm. Acest tip de rezemare este una flexibilă care
permite deplasări la rezemare și deci posibilitatea apariției unor săgeți suplimentare față
de condiția de calcul a reazemului fix. Prin urmare modelarea s-a făcut considerând un
arc dublu articulat de lățime egală cu lățimea profilului tip MIC240. Acest arc a fost
constrâns la deformații exclusive în planul său de dezvoltare, fără a avea posibilități de
deformare laterală datorită ipotezei că arcele adiacente împiedică un astfel de fenomen și
permit exclusiv deformări în planul de dezvoltare al fiecărui arc.
Determinarea eforturilor secționale și a deformațiilor produse de încărcările de calcul
precum și de cele corespunzătoare perioadei în care a fost emisă Avertizarea de Cod Roșu
au fost realizate utilizând un program de calcul bazat pe metoda elementului finit.

155
Discretizarea spațială a arcului între rezemări s-a făcut în 80 de elemente finite de tip
BEAM188 a căror secțiune transversală a corespuns cu secțiunea brută de tip M240
inclusă în Agrementul Tehnic cu privire la procedeul de realizare a construcțiilor metalice
ușoare alcătuite din fâșii profilate din tablă cu nervuri. Un număr de opt (8) tipuri de
încărcări normate au fost considerate în conformitate cu normativele naționale în vigoare.
Pentru studiul de față încărcare seismică nu a fost luată în calcul deoarece prăbușirea
acoperișului depozitului nu s-a petrecut în timpul unui eveniment seismic. Combinarea
celor 8 încărcări normate a fost efectuată atât pentru Starea Limita Ultima (SLU), la care
s-a verificat rezistența elementelor structurale și pierderea stabilității generale, cât și
pentru Starea Limita de Serviciu (SLS), la care s-au verificat deformațiile maxime ale
structurii. Au fost obținute 24 de combinații dintre care, datorită naturii încărcărilor
normate (simetrice și antisimetrice), 12 combinații au corespondente antisimetrice. În
Tabelul 1 sunt enumerate încărcările normate considerate precum și combinațiile critice
pentru care au fost depășite verificările SLU și SLS mai sus menționate.
Tabelul 1 Încărcări normate și combinații critice de încărcări
Încărcare/Combinație Coeficienți de grupare
Nume Tip LI_1 LI_2 LI_3 LI_4 LI_5 LI_6 LI_7 LI_8
LI_1 Greutate proprie 1
LI_2 Temperatura iarnă 1
LI_3 Temperatura vară 1
LI_4 Vânt dinspre stânga 1
LI_5 Vânt dinspre dreapta 1
LI_6 Zăpadă uniformă 1
LI_7 Zăpadă aglomerare stânga 1
LI_8 Zăpadă aglomerare 1
LC4 dreapta
SLU 1,35 0,9 1,05 1,5
1
LC4 SLU 1,35 0,9 1,05 1,5
2
LC4 SLU 1,35 0,9 1,05 1,5
3
LC4 SLU 1,35 0,9 1,5 1,05
7
LC4 SLU 1,35 0,9 1,5 1,05
8
LC4 SLU 1,35 0,9 1,5 1,05
9
LC5 SLS 1 0,6 0,7 1
4
LC5 SLS 1 0,6 0,7 1
5
LC5 SLS 1 0,6 1 0,7
9
LC6 SLS 1 0,6 1 0,7
În Figura1 5 sunt prezentate diagramele de eforturi pentru una dintre combinațiile de
încărcări care s-a dovedit a fi critică pentru verificările SLU atât pentru încărcările
calculate conform normativelor naționale în vigoare cât și pentru cele calculate conform
datelor raportate în Avertizarea de Cod Roșu a ANM.
În Figura 6 sunt prezentate diagramele de deplasări totale pentru combinațiile de încărcări
critice pentru verificările SLS.

156
 Figura 5 Diagrame de eforturi din combinația LC42 cu încărcări din (a) normativ, (b) Cod Roșu

Figura 6 Deplasări totale din combinația (a) LC61 pentru încărcări din normativ și
(b) LC54 pentru încărcări conform Cod Roșu

3. Soluție analitică
Secțiunea eficace trebuie calculată pentru a reduce rezistența în vederea considerării
pierderii stabilității locale a pereților. Tălpile au fost considerate elemente plane cu
rigidizări intermediare. Procedura este una iterativă și constă în următorii 3 pași:
1) Obținerea unei secțiuni eficace inițiale, considerând nervura ca un reazem rigid
(K = ∞) și efortul unitar .

2) Folosind aria eficace inițială, se determină factorul de reducere pentru flambajul

prin distorsiune luând în calcul efectele rezemării elastice.
3) Se repetă pasul 1 prin recalcularea lățimii eficace cu o tensiune redusă
și folosind determinat în iterația anterioară.

Procedura se continuă pană când , dar .

Rigiditatea rezemării date de nervurile de rigidizare a fost calculată conform prevederilor
EN 1993-1-3, formula (5.11) și a fost comparată cu rigiditatea obținută folosind un
program de element finit. Pentru tălpile superioare a fost obținută o rigiditate de 2,41
N/mm/mm folosind relația 5.11 din Eurocode și 2,54 N/mm/mm folosind programul de
element finit. Pentru talpa inferioară a fost obținută valoarea de 84,13 N/mm/mm
conform Eurocode și respectiv 84,28 N/mm/mm utilizând programul de element finit. Se
poate observa că formula din Eurocode oferă rezultate apropiate cu cele obținute în
programele de element finit.

157
Inima a fost considerată ca un element plan fără rigidizări. Conform [4] lățimile eficace
au fost determinate utilizând [5] pe baza coeficientului de reducere pentru voalarea
pereților în funcție de zveltețea redusă de perete .
Secțiunile transversale eficace au fost obținute pentru trei cazuri: i) când toată secțiunea
este comprimată, ii) când momentele încovoietoare comprimă tălpile superioare și iii)
când momentele încovoietoare comprimă tălpile inferioare. Secțiunile obținute sunt
prezentate în Figura 7.

Figura 7 a) secțiunea brută, b) secțiunea eficace când toată secțiunea este comprimată, c)
secțiunea eficace când tălpile superioare sunt comprimate și d) secțiunea eficace când talpa
inferioară este comprimată
Folosind secțiunile transversale eficace au fost calculate eforturile capabile , ,
, și s-au efectuat următoarele verificări de rezistență și stabilitate:

(1.a,b,c)

(2.a,b)

în care: este momentul adițional datorat deplasării centrului de greutate.

(3)

4. Interpretarea rezultatelor
De obicei în cazul prăbușirii unor structuri, nu există un motiv singular pentru colaps.
Cazul prezentat în studiul curent nu face excepție. Greșelile de proiectare coroborate cu
greșeli de execuție și nerespectarea Agrementului Tehnic au dus la prăbușirea structurii
din județul Tulcea, România.
Este de menționat că încărcările înregistrate în timpul Avertizării de Cod Roșu în
regiunea unde a fost amplasat depozitul s-au situat sub încărcările din normativele actuale
de încărcări de proiectare. Depășiri cu până la 46% ale verificării de rezistență pentru
întindere cu moment încovoietor au fost înregistrate în cazul combinației LC48 pentru
încărcările din normativ, în timp ce pentru încărcările conforme cu Avertizarea de Cod
Roșu nu s-au semnalat depășiri.

158
În cazul verificărilor de stabilitate generală condiția limită din ecuația (3) a fost depășită
atât pentru încărcările din normative, cât și pentru cele din Codul Roșu, atingând un
maxim de 5,60 din combinația LC48 – încărcări normativ și un maxim de 3,04 din
combinația LC42 – încărcări Cod Roșu.
În ceea ce privește verificarea deformațiilor limită valoarea maximă a raportului deplasare
maximă/deplasare admisibilă a fost de 1,82 pentru combinația LC61 cu încărcări din
normativ și 1,10 pentru LC54 cu încărcări din Codul Roșu. Deplasarea admisibilă s-a
considerat egală cu 120mm
Rezultatele de mai sus arată că folosirea prevederilor din EN 1993-1-3 pentru structuri
metalice autoportante poate fi defavorabilă din cauza prevederilor legate de utilizarea în
verificări a secțiunilor transversale eficace. Mai mult decât atât, din cauza cutelor
transversale de pe secțiunea profilelor de tablă profilată la rece, neprevăzute în EN 1993-
1-3, calculul conform acestui cod de proiectare poate duce la o supraestimare a rigidității
și capacității portante ale arcului. Codurile de proiectare în vigoare nu oferă metode
pentru calculul secțiunilor cu astfel de nervuri transversale, iar acest lucru ar trebui
îmbunătățit pe viitor.
Studii experimentale și numerice [9], [10], [11], [12] au arătat că neglijarea cutelor
transversale conduce la o supraestimare a capacității portante și o subestimare a
deformațiilor.
Modurile de cedare pentru sistemele tip K-span diferă față de cele din codul de proiectare.
În Cybulski et. al. [13] au fost analizate elemente structurale de tip K-span cu pereți plani
și cu cute transversale. În cazul secțiunilor cu pereți plani, pierderea stabilității locale a
elementului se produce în domeniul elastic de comportare. Comportamentul este în
concordanță cu prevederile EN 1993-1-3. Comportamentul diferă în cazul secțiunilor cu
cute transversale perpendiculare pe axul elementelor unde voalarea pereților nu se mai
produce.

5. Concluzii
Această lucrare descrie studiile numerice legate de evaluarea capacității portante ale unei
structurii autoportante de tip K-span, realizată din arce din tablă profilată și prăbușită în
județul Tulcea, Romania în intervalul imediat premergător emiterii unei Avertizări de
Cod Roșu de viscol și zăpadă. Din calculele efectuate rezultă că în foarte multe secțiuni
structura de tip arc nu îndeplinește condițiile minime de rezistență, stabilitate și
deformabilitate.
Deși există o istorie bogată în folosirea acestor tipuri de sisteme structurale, codurile de
proiectare în vigoare în România nu acoperă pe deplin aceste structuri. În prezent, din
cunoștința autorilor, nu există modele analitice pentru calculul structurilor metalice
autoportante cu cute transversale la nivel național și european.
Folosirea unor geometrii simplificate care ignoră cutele transversale duce la o
supraestimare a rigidității și a capacității portante. În lipsa unor modele de calcul
analitice, studii experimentale și numerice complexe sunt necesare pentru estimarea
capacității arcelor și analizarea modurilor de cedare.
Consultând literatura de specialitate constatăm că modelele numerice și metodele

159
experimentale contribuie la obținerea unor rezultate care prezic cu o acuratețe mai mare
comportamentul acestor structuri față de metodele tradiționale. Până la dezvoltarea unor
modele de încredere, autorii acestei lucrări sugerează o folosire precaută a structurilor
metalice autoportante și folosirea unor modelări numerice avansate care să descrie fidel
structurile analizate.

Bibliografie
[1] M.I.C. Industries Inc, www.micindustries.com.
[2] Builder Advanced Navedtra 14045 (Nonresident Training Course) July, 1997, Department of the
Army Headquarters, 1998.
[3] Eurocode 3, Design of steel structures- Part 1-1: General rules and rules for buildings, EN 1993-1-1,
2005.
[4] Eurocode 3: Design of steel structures - Part 1-3: General rules - Supplementary rules for cold-
formed members and sheeting, EN 1993-1-3, 2006.
[5] Eurocode 3: Design of steel structures - Part 1-5: General rules - Plated structural elements, EN
1993-1-5, 2006.
[6] A. Biegus and A. Kowal, Collapse of halls made from cold-formed steel sheets, Engineering Failure
Analysis, Vol. 31, p. 189–194, 2013.
[7] P. Rindos, “V Starej Ľubovni sa zrútila strecha zimného štadióna” ,
https://spis.korzar.sme.sk/c/6696874/v-starej-lubovni-sa-zrutila-strecha-zimneho-stadiona.html
(accesat 18 august 2021).
[8] А. Загуменская, “Руководство паркаЮжно-Сахалинска ищет причины обрушения крыши
ангара”, https://skr.su/news/post/105972/ (accesat 18 august 2021).
[9] A. Piekarczuk, P. Więch, K. Kuczyński, and R. Walentyński, Experimental and computational
approaches to the evaluation of double corrugated arch structures. A review of the latest
advancements, Archives of Civil Engineering, Vol. 67, No. 2, p. 7–35 2021.
[10] A. Piekarczuk, Experimental and numerical studies of double corrugated steel arch panels,” Thin
Walled Structures, Vol. 140, p. 60–73, 2019.
[11] A. Piekarczuk, K. Malowany, P. Więch, M. Kujawińska, and P. Sulik, Stability and bearing capacity
of arch-shaped corrugated shell elements : experimental and numerical study, Bulletin of The Polish
Academy of Sciences, Vol. 63, No. 1, p. 113–123, 2015.
[12] M. Maślak, M. Pazdanowski, and M. Suchodoła, Influence of geometrical imperfection on critical
temperature evaluation for steel corrugated arch sheets exposed to fire, MATEC Web Conf., Vol.
262, 2019.
[13] R. Cybulski, R. Walentyński, M. Cybulska, Local buckling of cold-formed elements used in arched
building with geometrical imperfections, Journal of Constructional Steel Research, Vol. 96, p. 1–13,
2014.

160
 CADRE CONTRAVÂNTUITE ÎN SISTEM „2X” SUPUSE LA
ACŢIUNI SEISMICE SEVERE

„2X”-BRACED FRAMES SUBJECTED TO SEVERE SEISMIC

ACTIONS

HELMUTH KÖBER 1*, RAMONA MARCU2, IBRAHIM KHALIL3, FLORIN

CRISTIAN PÎRVU3
1
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.
2
Universitatea Tehnică de Construcții București, Școala Doctorală UTCB.
3
Universitatea Tehnică de Construcții București, Masterand Specializarea "Inginerie Structurală", Facultatea de Construcții
Civile, Industriale și Agricole.

Rezumat: În prezenta lucrare s-a urmărit să se evidenţieze influenţa prinderilor rigide sau
articulate ale diagonalelor şi riglelor asupra comportării seismice a cadrelor contravântuite
centric în sistem „X pe două niveluri”. S-au avut în vedere trei variante constructive pentru
două cadre contravântuite centric în sistem „2X” cu şase şi zece niveluri. În cazul primei
variante constructive analizate, s-au considerat prinderi rigide între toate categoriile de
elemente structurale. În cea de a doua variantă s-au utilizat prinderi articulate pentru
diagonale şi prinderi rigide pentru rigle. Pentru cea de a treia variantă s-au folosit prinderi
articulate atât pentru diagonale, cât şi pentru riglele de cadru. Fiecare variantă constructivă
distinctă a fost supusă unor analize dinamic neliniare cu accelerograme din focarul Vrancea,
calibrate la o acceleraţie maximă a terenului de aproximativ 30% din acceleraţia
gravitaţională. S-au comparat răspunsurile diferitelor variante constructive pe parcursul
acestor analize.

Cuvinte cheie: analize dinamic neliniare, consum de oţel, prinderi rigide și articulate
Abstract: The aim of this paper was to highlight the influence of rigid or pinned connections
for diagonals and beams on the seismic behaviour of "2X" concentrically braced frames.
Three constructive configurations were taken into consideration for two "2X" concentrically
braced frames with six and ten storey. In case of the first analysed constructive
configuration, rigid connections between all categories of structural elements were
considered. In the second configuration, pinned connections for diagonals and rigid
connections for beams were used. For the third configuration, pinned connections were
considered for diagonals and beams. Each distinct constructive variant was subjected to
dynamic nonlinear analyses, using base excitations from the Vrancea area, calibrated to a
peak ground acceleration value of about 30% the acceleration of gravity. The responses of
the different constructive configurations during these analyses were compared.
Keywords: dynamic nonlinear analyses, steel consumption, rigid and pinned connections


Adresa de corespondență: Köber, Helmuth, e-mail: koberhelmuth@yahoo.de

161
1. Introducere
S-au analizat trei variante constructive (notate A, B și C), pentru două cadre
contravântuite centric în sistem „2X” [1, 2] cu şase şi zece niveluri, având două
deschideri de 6,0m şi înălţimea de nivel de 3,5m (vezi Fig. 1). În varianta constructivă A
prinderea la capetele grinzilor şi diagonalelor a fost de tip rigid. În varianta B diagonalele
au fost prevăzute cu prinderi articulate, iar grinzile cu prinderi rigide. În varianta C s-au
utilizat prinderi articulate atât pentru diagonale, cât și pentru rigle. Toate categoriile de
elemente structurale au avut secţiuni „I” dublu-simetrice alcătuite din table sudate [3].

Varianta A06 Varianta B06 Varianta C06 Varianta A10 Varianta B10 Varianta C10
Figura 1 Variantele constructive analizate
Pentru cele şase cadre propuse spre analiză s-au utilizat următoarele proceduri de
dimensionare alternative la acţiuni seismice [4, 5]:
În cazul variantelor constructive A şi B:
- Mai întâi au fost dimensionate diagonalele cadrului contravântuit centric, ca elemente
disipative primare, la eforturile generate de încărcarea seismică de proiectare
neamplificată Scod (pe un cadru în care s-au luat în considerare doar diagonalele întinse).
Pentru aceste secțiuni s-a evaluat un factor de amplificare (ΩN) [1, 2].
- S-au prevăzut zone cu tălpi de lăţime redusă (zone potențial plastice) în lungul grinzilor
(vezi Fig. 2), în vecinătatea prinderii diagonalelor de grinzi, ca elemente disipative
secundare. Secțiunile acestora au fost dimensionate la eforturile produse de gruparea
accidentală de încărcări ce cuprinde și încărcarea seimică amplificată: 1,1∙γov∙ΩN∙Scod.
Pentru secțiunile dimensionate ale zonelor potențial plastice din grinzi s-a evaluat un alt
factor de amplificare (ΩM) [4, 5]; ΩM = min{ΩMi}; ΩMi = Mpl,N,Rd,i/MEd,i;
-La dimensionarea secţiunilor pentru zonele curente de grinzi, stâlpi marginali şi stâlpi
centrali s-au avut în vedere eforturile generate de încărcarea seismică amplificată
suplimentar: 1,1∙γov∙ΩN∙1,1∙γov∙ΩM∙Scod.
În cazul variantei constructive C:
- Diagonalele cadrelor C06 şi C10, au fost dimensionate la eforturile generate de
încărcarea seismică de proiectare neamplificată Scod (pe un cadru în care s-au luat în
considerare doar diagonalele întinse). Pentru secțiunile dimensionate ale diagonalelor s-a
evaluat un factor de amplificare (ΩN) [1, 2]; ΩN = min{ΩNi}; ΩNi = Npl,Rd,i/NEd,i;

162
- Secţiunile riglelor de cadru au fost dimensionate la stările de solicitare cele mai
defavorabile produse fie de gruparea seismică de încărcări (ce cuprinde și acţiunea
seismică amplificată: 1,1∙γov∙ΩN∙Scod), fie de solicitările generate de grupările
fundamentale de încărcări;
- Stâlpii centrali şi marginali au fost dimensionaţi la solicitările generate de încărcarea
seismică amplificată suplimentar: 1,1∙γov∙ΩN∙1,1∙γov∙1,05∙Scod (pentru a asigura o
suprarezistenţă a stâlpilor în comparaţie cu grinzile sub acţiuni seismice severe [4]).

zona potential zona potential

plastica plastica

zona potential
zona potential plastica
plastica

zona potential zona potential

plastica plastica

zona potential
plastica zona potential
plastica

Figura 2 Dispunerea zonelor potențial plastice în rigle (varianta constructivă A)

Cadrele contravântuite centric rezultate în urma dimensionării au fost supuse unor analize
dinamic neliniare, folosind programul de calcul Drain 2D+ [6]. Pentru analiză, fiecare
variantă structurală în parte a fost supusă la trei mișcări seismice distincte considerând
accelerogramele corespunzătoare unor evenimente seismice semnificative de origine
vrânceană (4 Martie 1977, 30 August 1986 și 30 Mai 1990). S-a luat în considerare
amortizare de tip Rayleigh [7]. S-au comparat răspunsurile diferitelor variante constructive
pe parcursul acestor analize: valorile extreme ale forţelor tăietoare de bază şi ale
deplasărilor orizontale de nivel, cantitatea de energie disipată, valorile maxime penru
deformaţiile plastice şi eforturile secţionale înregistrate în timpul analizelor dinamic
neliniare. S-a estimat consumul de oţel pentru toate variantele constructive analizate.
2. Valori extreme pentru forţa tăietoare de bază şi deplasări orizontale
Din analiza rezultatelor celor două grupuri de cadre, se constată că, în cele mai multe
cazuri, cele mai mari valori ale forţelor tăietoare de bază și cele mai reduse deplasări
orizontale au rezultat în cazul variantei constructive A (vezi Fig. 3).

Figura 3 Valori extreme pentru forțe tăietoare de bază și deplasări orizontale

163
3. Deformaţii maxime în lungul diagonalelor şi grinzilor
Toate cadrele au avut o comportare favorabilă în timpul analizelor dinamic neliniare,
deformaţiile în domeniul postelastic concentrându-se doar la nivelul diagonalelor şi în
zonele potenţial plastice din lungul riglelor de cadru.
În cazul tuturor analizelor dinamic neliniare efectuate, valorile cele mai mari ale
alungirilor diagonalelor au fost obţinute la nivelul etajelor superioare ale cadrelor din
varianta constructivă C (vezi Fig. 4). La nivelurile inferioare deformațiile maxime cele
mai ridicate din diagonale s-au constatat în cazul cadrului B10 (pentru cadrele cu zece
niveluri) și respectiv în cazul cadrului B06 (pentru cadrele cu șase niveluri). Cele mai
reduse valori ale deformațiilor plastice din diagonale au putut fi observate, în cele mai
multe cazuri pentru cadrele din varianta constructivă A (cadrele cu prinderi rigide ale
diagonalelor și riglelor).

Figura 4 Alungiri maxime în diagonalele cadrelor analizate

În medie, diferențele dintre alungirile plastice maxime de la nivelul diagonalelor
structurilor C10 şi A10, au fost de aproximativ 20% în cazul accelerogramei Vrancea 77
şi de circa 22% accelerogramei Vrancea 90. În medie, diferenţele dintre alungirile
plastice maxime de la nivelul diagonalelor structurilor C06 şi A06, au fost de circa 13%
în cazul accelerogramei Vrancea 86 şi de circa 9% accelerogramei Vrancea 90 (Fig. 4).
În cazul tuturor analizelor dinamic neliniare efectuate s-au constatat valori mai mari ale
deformațiilor plastice în lungul riglelor cadrelor din varianta constructivă B, comparativ
cu varianta A de alcătuire (vezi Fig. 5). În medie, diferențele dintre valorile rotirilor
plastice de la nivelul grinzilor cadrelor A10 şi B10, au fost de până la 23%. Datorită
prinderii articulate a grinzii de stâlpii de cadru, în cazul variantei C, nu se înregistrează
rotiri plastice.

164
 Figura 5 Rotiri maxime în zonele potenţial plastice din grinzile cadrelor
În reprezentările grafice din Fig. 6 şi Fig. 7 sunt ilustrate diferite componente energiei
disipate de cadre, în timpul analizelor dinamic neliniare.

A06 – Vrancea 86 B06 – Vrancea 86

Figura 6 Distribuţie energii pentru cadrele cu şase niveluri

Suprafața 1, de culoare galbenă, reprezintă energia consumată prin amortizare, iar
suprafața 2, de culoare neagră, indică energia cinematică. Suprafața 3, de culoare verde,
reprezintă energia consumată prin incursiuni în domeniul inelastic de comportare a
diagonalelor și suprafața 4, de culoare roșie, indică energia consumată prin deformații
plastice la nivelul zonelor potențial plastice din grinzi. Suprafața 5, ar reprezenta energia
consumată prin deformații plastice în afara zonelor potențial plastice.

A10 – Vrancea 77 B10 – Vrancea 77

Figura 7 Distribuţie energii pentru cadrele cu zece niveluri

165
Analizând graficele din cele două figuri, se poate observa că pentru toate cadrele
analizate, cantitatea de energie disipată prin deformații plastice la nivelul diagonalelor
(43÷54%) este mai mare decât cea consumată prin deformații plastice la nivelul riglelor
(12÷32%).
De asemenea, se remarcă faptul că la nivelul riglelor cadrelor din varianta B se disipă mai
multă energie decât în cadrele din varianta A de alcătuire (suprafața roșie este mai mare
pentru cadrele din varianta B de alcătuire, comparativ cu varianta A).

4. Valori maxime ale eforturilor secţionale

Analiza dinamic neliniară a evidenţiat faptul că, cele mai mari valori ale eforturilor din
elementele structurale s-au înregistrate pentru cadrele cu zece niveluri, din analiza
efectuată cu accelerograma Vrancea 77, iar pentru cadrele cu şase niveluri, din analiza
efectuată cu accelerograma Vrancea 86.
4.1. Eforturi în grinzi
Cele mai mari valori de forțe axiale înregistrate în lungul grinzilor s-au observat de regulă
în cazul cadrelor C06 și respectiv C10, iar cele mai reduse în cazul cadrelor A06 și
respectiv A10.

Figura 8 Eforturi maxime în grinzile structurilor analizate

În medie diferențele dintre valorile forțelor axiale din grinzile cadrelor C10 și A 10 au
fost de aproximativ 25%, iar între valorile C06 și A06 au fost de circa 15%. (vezi Fig. 8).
Datorită prinderilor articulate dintre rigle și stâlpi, momentele încovoietoare din riglele
cadrelor din varianta C de alcătuire au rezultat mult mai reduse decât cele din cadrele
realizate în variantele A și B. Diferențele dintre valorile maxime ale momentelor
încovoietoare înregitstrate între riglele cadrelor A06 și B06, respectiv între cele ale
cadrelor A10 și B10, au fost de până 1,6%.

4.2. Eforturi în stâlpii centrali

În cele mai multe situaţii în timpul analizelor dinamic neliniare, valorile cele mai mari
pentru forţele axiale din stâlpii centrali au fost constatate în cazul cadrelor C10 și
respectiv C06. În medie, pentru cadrele A10 şi B10, valorile maxime ale forţelor axiale au
fost cu circa 12,6% şi respectiv cu 10,7% mai mici (vezi Fig. 9). Valorile forțelor axiale
din lungul stâlpilor centrali, rezultate din analiza dinamic neliniară, sunt mai mici cu
aproximativ 5,8% pentru cadrul B06 şi respectiv cu circa 19,8% în cazul cadrului A06,
comparativ cu valorile obţinute pentru cadrul C06.

166
 Figura 9 Eforturi maxime în stâlpii centrali ai structurilor analizate
În ceea ce priveşte momentele încovoietoare din stâlpii centrali, cele mai ridicate valori se
înregistrează în cazul cadrului B10 și respectuv B06. Momentele încovoietoare maxime
din stâlpii centrali ai cadrelor A10 şi C10 au fost cu circa 8,8% şi respectiv 44,9% mai
mici, comparativ cu valorile obţinute pentru cadrul B10 (vezi Fig. 9). Raportat la valoarea
maximă de momente încovoietoare obţinută pentru cadrul B06, în cazul cadrelor A06 şi
C06 valorile au fost mai mici cu aproximativ 7,5% şi respectiv cu circa 51,5%.

4.3. Eforturi în stâlpii marginali

În timpul analizelor dinamic neliniare, valorile cele mai mari pentru forţele axiale din
lungul stâlpilor marginali, au fost obţinute în general pentru cadrele A10 și respectiv A06.
În medie, valorile forţelor axiale din stâlpii marginali au rezulatat cu aproximativ 2,2%
mai mici pentru cadrul B10 şi respectiv cu circa 8,1% mai scăzute pentru cadrul A10,
comparativ cu valorile obţinute pentru cadrul C10. Forțele axiale din stâlpii marginali ai
cadrului A06 au rezultat în medie mai ridicate cu aproximativ 4,1%față de cele din cadrul
B06 și cu circa 7,2% comparativ cu cele din cadrul C06 (vezi Fig. 10).

Figura 10 Eforturi maxime în stâlpii marginali ai structurilor analizate

Cele mai reduse valori ale momentelor încovoietoare din stâlpii marginali, rezultate în
timpul analizelor dinamic neliniare, au fost obţinute în cazul cadrelor din varianta C de
alcătuire. Valorile maxime ale momentelor încovoietoare din lungul stâlpilor marginali ai
structurilor A10 și B10 au fost în medie, cu aproximativ 14,1% şi respectiv cu circa
17,8% mai mari decât valorile rezultate în cazul cadrului C10. Față de valorile constatate
în cazul cadrului C06, momentele încovoietoare maxime din stâlpii marginali ai cadrelor
A06 și respectiv B06 au rezultat în medie mai ridicate cu aproximativ 10,4% şi respectiv
cu circa 1,7% (vezi Fig. 10).

167
5. Consumul estimat de oţel
Cel mai mare consum estimat de oțel corespunde variantei A, iar cel mai redus variantei
C (vezi Fig. 11). Diferențele maxime dintre valorile estimate ale consumului sunt de circa
6,5% între cadrele A06 și C06 și respectiv de aproximativ 5,1% între cadrele A10 și C10.

Figura 11 Consumul estimat total de oţel pentru structurile analizate

6. Concluzii
Dacă se urmărește un consum mai redus de oțel al structurii metalice, se recomandă
varianta C de alcătuire (varianta cu prinderi articulate între rigle și stâlpi și între diagonale
și stâlpi). Dacă, în schimb, se au în vedere deformații plastice și degradări mai reduse,
suferite de elementele structurale și nestructurale în timpul evenimentelor seismice
severe, se recomandă varianta A de alcătuire (cu prinderi rigide între rigle și stâlpi și între
diagonale și stâlpi). Varianta B de alcătuire (cu prinderi rigide între rigle și stâlpi și
prinderi articulate între diagonale și stâlpi) a condus la valori intermediare între variantele
A și C, atât în ceea ce privește valorile deformațiilor inelastice suferite în timpul
analizelor dinamic neliniare, cât și în ceea ce privește valoarea consumului estimat de
oțel.

Bibliografie
[1] Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, „Cod de proiectare Seismică - Partea 1 -
Prevederi de proiectare pentru clădiri - indicativ P100-1/2013”, București, 2013.
[2] SR EN 1998-1:2004, Proiectarea structurilor pentru rezistența la cutremur - Partea 1: Reguli generale,
acțiuni seismice și reguli pentru clădiri, București, 2006.
[3] SR EN 1993-1-1:2005, Proiectarea structurilor de oțel - Partea 1-1: Reguli generale și reguli pentru
clădiri, București, 2005.
[4] Köber, H., Marcu, R., Comments about the Seismic Design of Concentrically Braced Frames, Proc.
6th National Conference on Earthquake Engineering & 2nd National Conference on Earthquake
Engineering and Seismology, Bucharest, p. 313-320, 2017.
[5] Köber, H., Beţea, Ş., An Alternative Method for the Design of Centrically Braced Frames, Proc.
Eurosteel 2008 - 5th European Conference on Steel and Composite Structures, Graz, Austria, Vol. B,
p. 1425-1430, 2008.
[6] Tsai K.C.; Li J.W., Drain2D+ A General Purpose Computer program for Static and Dynamic
Analyses of Inelastic 2D Structures, 1994.
[7] Chopra, A. K., Dinamic de estructuras, cuarta edicion, Pearson Education, Mexico, 2014.

168
 TRANSPORTUL ȘI MONTAJUL MONUMENTULUI ARIPI
APARȚINÂND ARTISTULUI MIHAI BUCULEI

TRANSPORTATION AND ASSEMBLY OF THE “ARIPI”

MONUMENT BELONGING TO THE ARTIST MIHAI
BUCULEI

MIHAI COVEIANU1*
1
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.

Rezumat: Monumentul “Aripi” se compune din 3 aripi distincte care se apropie la bază..
Zona de rezemare era un plan înclinat de 40 grade(realizat pe machetă tot din lemn).
Fiecare aripă este alcatuită din 9 elemente principale numite “pene”, (singular pană,
plural pene de la aripa de pasare). Prin tema de proiectare s-a stabilit ca o aripă
impreună cu butucul ei vor fi asamblate complet cu sudură în uzină, pe amplasament
urmind ca aceasta să fie fixată în buloanele de ancoraj pe fundație fară altă intervenție pe
structură. Dimensiunile rezultate pentru aripi, 20-25m aproximativ inalțime, 5-7m lațime și
2-3m grosime au ridicat probleme deosebite la transport cât și la montaj. Greutatea lor
30-35tone nu a reprezentat o problemă asa cum a reprezentat forma neregulată și
gabaritul lor. Problema transportului a rezultat din lațimea de 7m. Aripa 1 și 3 au circulat
pe DN1 iar Aripa 2 pe A3 centură și DN1. A fost blocat complet accesul pe DN1, Aripile
atingind 3 benzi de circulație (transportorul de 60tf circula pe banda 2 insa aripa ajungea
din banda 1 pină pe contrasens în banda 3). Performanța este deosebită, pentru
transportul unei aripi de lațime 7m pe un trailer de 2.5m. Montajul aripilor a fost făcut cu
3 macarale ridicînd intr-un fir(macara de 400tf de 250tf respectiv de 150tf), singura
alternativă posibilă unei structuri complexe și neregulate cum este Monumentul Aripi. A
fost determinat în situ centrul de greutate al fiecărei aripi.

Cuvinte cheie: montaj, transport, aripi, dispozitiv

Abstract: The "Wings" monument consists of 3 distinct wings that approach the base. The
support area was an inclined plane of 40 degrees (made on a model also made of
wood).Each wing is made up of 9 main elements called "feathers" (singular feather, plural
feathers from the bird's wing).Through the design theme, it was established that a wing
together with its hub will be completely assembled with welding în the factory, on the site it
will be fixed în the anchor bolts on the foundation without any other intervention on the
structure.The resulting dimensions for wings 20-25m approximately high, 5-7m wide and
2-3m thick raised special problems for transport and assembly. Their weight of 30-35 tons
was not a problem as was their irregular shape and size.The transport problem resulted
from the width of 7m. Wings 1 and 3 circulated on DN1 and Wing 2 on A3 belt and DN1.
The access of the Wings was completely blocked, reaching 3 traffic lanes (the 60tf


Mihai Coveianu e-mail: Mihai.Coveianu@utcb.ro

169
 conveyor circulated on lane 2 but the wing reached from lane 1 to the opposite direction în
lane 3). The performance is special, for transporting a 7m wide wing on a 2.5m trailer. The
assembly of the wings was done with 3 cranes lifting în a wire (crane of 400tf of 250tf
respectively of 150tf), the only possible alternative to a complex and irregular structure
such as the Wings Monument. The center of gravity of each wing was determined în situ.

Keywords: assembly, transport, “aripi”, device

1. Introducere
Artistul Mihai BUCULEI a cistigat un concurs cu o sculptură de 3m din lemn , si
Primăria Capitalei a hotarât amplasarea unei replici din inox de 8 ori mai mare in Piața
Presei Libere. Monumentul “Aripi” se compune din 3 aripi distincte care se apropie la
bază. Zona de rezemare este un plan înclinat de 40 grade. Fiecare Aripă este alcatuită din
9 elemente principale numite “pene”, (singular pană, plural pene de la aripă de pasăre).
Între acestea există legături care au fost numite elemente transversale sau rigidizari. La
bază există un element numit butuc. La partea lui superioară este sudat de o pană iar la
partea inferioară are prevăzute buloanele de ancoraj pentru încastrarea în fundația din
beton.
Inițial atât aripile cât și butucul au fost proiectate din oțel inox. Butucul era gândit să se
încastreze direct în planul înclinat (flanșa să de baza fiind proiectata în planul înclinat).
De abia după ce s-au proiectat 2 butuci, pentru aripile 3 și 2, beneficiarul a solicitat
reproiectarea, astfel încât butucii să aibe flanșa în plan orizontal, iar planul înclinat avea
să înglobeze o parte din butuc. Cu aceasta ocazie s-a hotărit schimbarea materialului din
butuci. Pentru realizarea butucului s-a folosit oțel S355, pentru a se reduce costurile și așa
depășite. O decizie care nu a aparținut proiectantului ci în mod exclusiv beneficiarului, a
fost ca întregul ansamblu sudat Aripa + butuc, să fie sudat integral în uzină. Acest lucru a
avut implicatii majore, atât transportul cât și montajul aveau să aducă premiere naționale.
Astfel Aripa 2 avea aproximativ 40 tone, 25m lungime și aproape 7m lățime. Aripile 1 și
3 desi mai mici , aveau inca o dimensiune importanta (profunzimea) astfel încât asa cum
se va vedea au trecut la mai puțin de 5cm de usa uzinei, respectiv pe sub podurile de la
Ploiesti până în Piata Presei Libere. De asemenea tot Aripile 1 și 3, față de poziția de
transport trebuiau intoarse cu mai mult de 90 de grade.
Atât pentru transport cât și pentru montaj au fost realizate dispozițive speciale, unicat care
s-au constituit în adevarate premiere naționale.

2. Determinarea greutății și a centrului de greutate în situ pentru fiecare Aripă

Atât pentru transport cât și pentru montaj proiectantul a cerut clar (notă pe plansă)
determinarea greutății și a centrului de greutate prin măsurători directe și nu prin calcule.
Deși beneficiarul nu a fost de acord inițial, până la urma firma care a asigurat transportul
și montajul (Felbermayer) s-a ocupat de acest lucru, sub conducerea directa a
proiectantului. Asa cum s-a vazut, la execuția Aripilor a fost necesară o structură specială
care poziționa corect penele, în vederea sudurii definițive. Aripa era aproximativ
orizontala (culcată) pe acest suport. Modalitatea de cântărire și de determinare a centrului
de greutate a constat în alegerea a trei puncte (aproape de extremități) în care să fie
rezemată Aripa. Din punct de vedere practic, aceasta a fost ridicată cu 5-10cm de pe

170
suportul ei și rezemată doar în cele 3 puncte. După realizarea acestei operații, separat în
fiecare dintre aceste 3 puncte, s-a procedat la ridicarea Aripii și lasarea ei pe un
dinamometru de 60tf. Suma greutăților măsurate indică greutatea Aripii , și cunoscându-
se coordonatele celor 3 reazeme s-au determinat coordonatele centrului de greutate.

Figura 1 Puncte de rezemare

Se observă în Figura 1 cele 3 puncte de rezemare (Aripa fiind culcată). Aripa era în uzina
pe suportul ei (care asigura poziția corecta a penelor pentru sudura). Structura a fost
ridicata de pe suport astfel încât să reazeme în cele 3 puncte. Suporții au fost realizat din
dulapi din lemn de fier (Africa) dimensiuni. 100x100x700.

Figura 2 Realizare puncte de rezemare

Deși aceasta modalitate pare rudimentară este deosebit de rapidă, eficientă și sigură. în
fiecare din acest punct structura a fost ridicată și lăsată pe un dinamometru de 60tf aflat în
dotarea Laboratorului de Incercări Construcții Metalice.
Cu ocazia predării documentației referitoare la puncte de agățare Aripi, beneficiarul, a
respins documentația, pe motiv că fixarea Aripii în vîrful penei, vezi Figura 1, va conduce
la îndoirea și ruperea aceteia. Beneficiarul nu a înțeles operațiile cântărire descrise
anterior, astfel încât, cînd aripa era rezemată în 3 puncte, (viitoarele puncte de agățare în
macara) au fost chemați la fata locului, toți reprezentanții săi, să constate că Aripa se
prezintă foarte bine, fară nici o deformație vizibilă (și cu atât mai puțin vreo rupere).

171
 Figura 3 Ridicare și rezemare pe dinamometru

3.Transportul aripilor
Transportul avea să reprezinte mai multe provocări, datorită deciziei luate de către
beneficiar de a realiza integral sudurile în uzină. Mai mult decât atât, butucii au fost
măriți la cererea beneficiarului astfel încât să reazeme pe un plan orizontal. Cu excepția
Aripii 2 celelalte 2 Aripi, au trecut razant, aproape atingând, atât ușa halei de producție
cât și podurile de traversare de pe DN1, așa cum se vede din Figura 4.

Figura 4 Aripile trecînd la limita

Aripa 2 nu avea dimensiunea a treia (profunzimea) la fel de mare ca Aripa 1, și 3, a ieșit
mai ușor pe ușa fabricii și a trecut mai ușor pe sub poduri, insă restul dimensiunilor a
făcut transportul extrem de dificil.

Figura 5 Poziționarea Aripii 2 pe trailer

172
Se observă trailerul cu dimensiuni 12x2.5m, ce mic este față de Aripa care are o lățime
între 8 și 9m. Aripile au circulat peste 60km în aceste condiții (de pe centura Ploiești până
în Piața Presei Libere). Bineînțeles ca circulația pe DN1 a fost oprită complet. În acest
context apare perfect justificat de ce cintărirea și determinarea centrului de greutate prin
măsurare directă, erau obligatorii.

4. Realizarea dispozițivelor de agățare și manipulare

Așa cum s-a menționat, fiecare Aripă reprezintă o construcție unicat, și era firesc ca
dispozițivele de agățare și manipulare să fie unicat.
Incă de la inceput, proiectantul a precizat că singura alternativă viabilă de montaj este cu
3 macarale acționînd fiecare în câte 1 fir, însă părțile implicate au fost impotrivă,
sugerând folosirea unei grinzi auxiliare de montaj. Disputa a fost tranșată, după mai mult
de un an, cu 2 săptămâni înainte de montaj, de către un membru respectat al firmei
Felbermayer (unul dîntre fondatori, din Germania) care după ce a venit la fața locului a
afirmat că singura opțiune este montajul cu 3 macarale într-un fir.
Așa cum se vede din Figura 1, și Figura 6 Aripile vor avea un punct de fixare în zona
bazei. În poziția “culcat” în acest punct era peste jumătate din greutatea Aripii. Pentru
acest punct s-a ales o ureche sudată. Pentru a nu se produce încovoieri în tabla butucului
de 16mm, acestei urechi i s-a atașat o talpă care a fost sudată pe contur de butuc. De
aceasta ureche, legatura în macara era asigurată de o cheie de tachelaj de 25tf. Următorul
punct era pe pana 1, variind de la Aripă la Aripă, sau într-un punct intermediar între pana
1 și pana 2. În sfârșit cel de al treilea punct era în virful penei 9. Inițial din faza de
proiectare a penelor (înainte de proiectul de montaj) fiecare pană era prevazută în virful ei
cu o ureche de agățare din inox. Beneficiarul s-a opus vehement sugerind un dispozițiv
demontabil, ceea ce s-a dovedit o greșală, dispozițivul rezultat fiind mult mai scump și
dificil de folosit.

Figura 6 Aripa ridicata de 3 macarale intr-un fir

Dacă pentru Aripa 2 era suficientă o ridicare și întoarcere de aproximativ 90 de grade la
celelalte aripi dispozitivele punct 2 și 3 trebuiau puse către interior pentru ca Aripa
trebuia ridicata și lasata pe spate. Daca pentru prima Aripa montata (2) nu era nici o
constringere, la urmatoarele aripi, care veneau practic lipite la baza, dispozițivul lor
atingea sau venea extrem de aproape de Aripa 2 , a se vedea și figurile 7-8.

173
 Figura 7 Schema generala de agatare și urechea de baza

Figura 8 Ansamblu Aripi

Daca pentru urechea de agățare de bază nu au apărut probleme fiind la exterior, și nici
pentru prinderea vârfului penei, nu au fost probleme, se vede că punctul 2 de fixare este
lipit de Aripa vecină și dacă montajul se poate face, demontajul ar fi foarte greu. În figura
9 se vede o schemă a jugului de fixare. Este un profil laminat HD pe a cărui inimă au fost
sudate urechi de agățare. S-a montat în partea opusă alt profil (de data aceasta, taiat pe
jumătate) cele 2 bucăți fiind prinse cu 4 M42 (tije filetate gr.8.8) care formează un jug,
după cum se vede din Figura 9.

174
 Figura 9 Jug de agățare
Asa cum se observă jugul stringe pana, iar alunecarea lui este impiedicată de forța de
frecare. Zona de contact a fost realizată dintr-o tabla de inox de 6mm pentru a impiedica
eventuala contaminare a penei din inox. Pana are capătul de aproximativ 250x300mm și
toate tablele din componenta au 8mm. Sub presiunea timpului și din dorința de a nu
aparea vreo lunecare, buloanele au fost strinse la 160daNm (presă cu aer comprimat) ceea
ce conduce la un efort de stringere total din 4 buloane 80-100tf. Desi este foarte mare,
după cum se vede și din fotografie pana nu s-a deformat, în ciuda grosimilor de 8mm a
preluat în bune condiții compresiunea de 80-100tf. Daca montarea la sol a jugului nu
reprezenta o problema, demontarea jugului dintre aripi, reprezenta o provocare (era vorba
de legatura numarul 2). La fața locului s-a constatat că cele 3 macarale de la Felbermayer
au lanțuri în dotare (capacitate 22tf). Proiectantul făcut propunerea ca legatura numarul 2
să fie schimbată față de proiectul de montaj, cu legatura de tip “laț”. Complet, tipul de
legatură se numeste “laț cu lanț”. Ideea a fost primită cu reticență pentru că acest tip de
legatură nu se mai folosește demult. Legăturile cu laț erau principalele tipuri de legături
ale înaintașilor, Gustave Effel, Anghel Saligni samd. Avantajele erau evidente, ușor de
făcut și desfăcut, și ce este mai important, alegerea corectă a punctului unde se strânge
lațul (in raport cu centrul de greutate) permite elementului ridicat să aibe exact poziția pe
care o dorim în ceea ce privește înclinarea și rotirea sa. Fără să mai existe o școală care să
precizeze aceste lucruri, alpiniștii utilitari mai în vârsta, folosesc încă frecvent, ridicarea
greutăților mai mici folosind lațul (cu frânghia centurii de siguranță sau cu anourile din
dotare). Din fericire, decanul de vîrstă de la Felbermayer, și persoana cu cea mai mare
experiență, a hotărit adoptarea legăturii cu laț cu lanț (de fapt, cu 2 lanțuri de 22tf). Se
vede detaliul acestei legături în Figura 10. În centru se văd cheile de tachelaj (capul, sau
ochiul lațului), cablul se duce din ele în sus, se vede pe imaginea din dreapta cum trece
peste rigidizare, o ocolește , se întoarce și trece prin ochiul lațului (vezi tot imaginea din
centru) și se duce către stânga unde este legat de macara. Când începe ridicarea, lațul se
stringe, așa cum se vede pe partea de intrados a Aripii. Așa cum se vede în imaginea din
stânga (poziție intermediară de montaj) Aripa a fost ridicată, intoarsă la 90 de grade și
încă se va înclina către spate (rotirea finală va fi mai mare de 90 de grade până cînd flanșa
de bază va cadea în poziție perfect orizontală). Lațul făcut corect, permite după cum se
vede acest lucru.

175
 Figura 10 Legatura de tip “laț cu lanț”

5. Concluzii
Principala concluzie a acestei lucrări este că structurile complicate (sau elemente
complicate din structuri) au ca alternativă unică de montare, 3 macarale acționând într-un
fir. Se observă din Figura 11, că acest lucru realizează dezideratul manipularii precise
lingă alt element montat deja (se vede că Aripile sunt aproape lipite) și aducerea exact la
rotirea dorită. Dacă flanșa de bază nu ar fi fost adusă în poziția perfect orizontală, nu s-ar
fi potrivit pe buloanele de ancoraj (37).
O altă concluzie importantă este că la montajul structurilor complexe, unicat, rolul
proiectantului este deosebit de important. Se poate spune că, proiectantul are obligația să
indice clar, cum se face montajul structurilor speciale.

Figura 11 Aducerea Aripilor la poziție

176
 CUPOLE PE ARCE DIN OȚEL PROIECTATE ȘI
EXECUTATE ÎN ANII ‘80

THE STEEL DOME DESIGNED AND BUILTED IN THE 1980S

CREȚU DAN 1*
1
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Rezistența Materialelor, Poduri și Tuneluri,
București.

Rezumat: În perioada anilor ’80 s-au proiectat în Institutului de Construcții București, de

către un colectiv interdisciplinar condus de către prof. Siminea Petre, o serie de cupole din
oțel pe arce cu inimă plină, sub formă de calote sferice, cu diametre de la 40 m la 128 m.
Colectivul era alcătuit din prof. Chesaru Eugen pentru partea de proiectare, prof. Țopa
Nicolai în calitate de consultant pentru alcătuirea structurală și prof. Crețu Dan împreună
cu asistent ing. Muscalu Liviu pentru calculul automat structural folosind Metoda
Elementului Finit. Calculul eforturilor în elementele structurii, arce, pane și
contravântuiri, s-a realizat pentru o gamă largă de ipoteze de încărcare cu acțiuni din vânt
și zăpadă, inclusiv o ipoteză de zăpadă aglomerată de tip troian. Structurile din oțel pe
arce sau reticulate dar și de tip pânză din beton armat fiind solicitate preponderent la
compresiune, sunt sensibile la pierderea stabilității. Pentru aceasta s-a realizat pentru
prima oară în România un calcul de stabilitate elastic liniar general al structurii spațiale
cu programul de calcul SAP V-02. Lucrarea își propune să prezinte o serie de aspecte
privind alcătuirea cupolelor, ipotezele de calcul precum și metoda de determinare a
raportului între încărcarea critică asociată pierderii de stabilitate elastică și încărcarea
reală.
Cuvinte cheie: arce din oțel, încărcări, prinderi excentrice, stabilitate

Abstract: During the 80’s, a series of steel domes, with solid web beam arches having a
spherical cap shape, have been designed by a multi-disciplinary team working for ICB. The
members of the team were prof. Petre Siminea and prof. Eugen Chesaru, both responsible
for the structural design, prof. Nicolai Topa as consultant and prof. Dan Cretu along with
assistant engineer Liviu Muscalu responsible for the computer added analysis and design.
The calculation of the stresses and forces in the elements of the structure, arches, purlins
and bracing, was performed for a wide range of load cases and combinations with wind
and snow actions, including a snow drift hypothesis. These types of structures but also
reinforced concrete thin shells types are typically working in compression and as such are
subject to possible loss of stability. For this purpose and for the first time in Romania, a
linear elastic general analysis of the structure was performed with the SAP V-02 software.
This paper aims to present a number of issues regarding the composition of domes,
analysis and design assumptions and the method of determining the ratio between the
critical load associated with the loss of elastic stability and the actual acting load.
Keywords: steel arches, loads, eccentric offset, stability


Adresa de corespondență: Crețu, Dan, e-mail: dan.cretu@utcb.ro

177
1. Introducere
În perioada 1984-1989 au fost proiectate 10 structuri spațiale din oțel tip cupolă pe arce
cu inimă plină. În tabelul 1 [1-5] se prezintă principalele caracteristici geometrice ale
cupolelor proiectate. Este vorba de cupolele din București de la Piața Socului cu
deschiderea de 38.34 m, de cupola de la Piața Unirii cu deschiderea de 46 m, de la Piața
Lujerului și de la Piața Vitan cu deschiderea de 42.4 m, predimensionarea cupolei de la
Palatul Parlamentului și de cupola de la complexul Văcărești cu deschiderea de 129 m
(proiectul a fost sistat în anul 1990). În provincie, la Târgoviște, s-a proiectat și executat o
cupolă asemănătoare cu cele realizate în București [6]. Pentru a avea un ordin de mărime
cupola de oțel de la complexul expozițional din Piața Presei Libere, refăcută după
prăbușire pe o soluție cu arce spațiale cu zăbrele, are deschiderea de 90 m.

Tabelul 1 Caracteristici geometrice generale cupole proiectate

Nr Complex Deschidere Înălțime Rază număr An dare în Încercare
crt comercial [m] săgeată arce semipetale exploatare în situ
[m] [m] din care
contravânt-
uite
1 Delfinului 38.34 9.20 25.38 20 1984 da
București 10
2 Unirii 46.0 10.4 30.00 24 1987 da
București 8
3 Lujerului 42.42 9.52 27.72 24 1989 da
București 8
4 Dudești 42.42 9.52 27.72 24 1989 -
București 6
5 Rahova 42.42 9.52 27.72 24 1989 -
București 8
6 Târgoviște 43.75 9.76 28.72 24 1989 da
8
7 Pitești 38.34 9.20 25.38 20 proiect -
10
8 Slatina 38.34 9.20 25.38 20 proiect -
10
9 Văcărești 129.0 28.0 89.50 32 proiect -
16
10 Palatul 35.6 12.0 19.2 32 1989 -
Parlamentului- 16
corp D1

În figura 1 se prezintă vederea de la interior a cupolei din complexul comercial Lujerului

din București, în figura 2 se prezintă intradosul structurii din oțel a cupolei din complexul
comercial Delfinului, prima cupolă din oțel proiectată și construită în 1984 iar în figura 3
se prezintă structura de oțel a cupolei complexului comercial Dudești.
Sunt numeroase exemple de structuri de acoperiș tip cupolă din beton armat sau din
metal. Acest tip de structură cu aspect arhitectural deosebit s-a folosit încă din antichitate
fiind și un motiv de competiție. Cea mai veche cupolă, din figura 4, construită cu ciment
roman în anul 126 dHr, este structura acoperișului Panteonului din Roma . O altă

178
construcție remarcabilă construită la 537 dHr cu o deschidere de 31.36 m și o înălțime de
55.6 m este Catedrala Sfânta Sofia din Istanbul din Figura 5. Construită după anul 1453,
anul cuceririi Constantinopolului, moscheea Albastră din apropiere nu a reușit prin
deschiderea sa de 23.5 m și înălțimea de 43 m să depășească performanțele catedralei
ortodoxe bizantine.

Figura 1 Cupolă metalică Lujerului-deschidere 42.42 m

Figura 2 Cupolă metalică Delfinului-deschidere 38.34 m

O structură a unei cupole de oțel cu o deschidere de 60.0 m și o săgeată de 10.0 m
adăpostește pavilionul central al Centrului multifuncțional din municipiul din Craiova și a
fost proiectată de către S.C. Proiect București S.A. în anul 2009.

179
 Figura 3 Cupolă metalică Dudești-deschidere 42.42 m

Figura 4 Panteonul din Roma deschidere 33 m, diametrul 43.2 m, h=42 m

Lucrarea își propune să prezinte o serie de aspecte privind alcătuirea cupolelor, ipotezele
de calcul, considerarea prinderilor excentrice dintre arce și pane precum și metoda de
determinare a raportului între încărcarea critică asociată pierderii de stabilitate elastică și
încărcarea reală.

180
 Figura 5 Catedrala Sfânta Sofia Istanbul

2. Descrierea structurilor cupolelor din oțel proiectate

Structura cupolelor proiectate este în general asemănătoare fiind alcătuite din arce pline,
cu secțiunea dublu T, din table de oțel OL52 2k cu grosimea de 5 mm pentru inimă și de
10 mm pentru tălpi, o premieră la acea dată. Arcele circulare sunt încastrate la partea
superioară într-un inel casetat cu diametrul de 7-8.0 m, cu inimi de 6 mm și tălpi cu
grosimea de 10 mm. La partea inferioară este plasat un inel cu secțiunea dublu T, arcele
fiind articulate la bază în stâlpi de b.a. legați cu un inel de b.a. cu secțiune
dreptunghiulară.

Figura 6 Structura de rezistență a cupolei complexului agroalimentar din piața Socului-Delfin

Între arce sunt poziționate pane cu secțiune dublu T dispuse inelar și prinse excentric la
talpa superioară a arcelor. Între pane și arce sunt dispuse contravântuiri din corniere cu
aripi egale. La partea superioară și respectiv inferioară inelele împreună cu pana inelară

181
apropiată sunt contravântuite continuu. Contravântuirile dintre arce și pane formează
petale dispuse la unul, două sau trei interspații necontravântuite [2-4], după cum se poate
vedea din figurile 1-3. Panele, inelele, contravântuirile și tiranții dintre panele
necontravântuite sunt din oțel OL 37 2n.

Figura 7 Structura de rezistență a cupolei centrului Văcărești

3. Încărcări și ipoteze de încărcare

Structurile spațiale ale cupolelor proiectate au fost solicitate prin calcul la un set larg de
încărcări cu scopul de a se surprinde situațiile defavorabile de încărcare. S-a considerat
greutatea proprie a elementelor de rezistență, greutatea permanentă a cupoletei transmisă
la inelul superior, greutatea învelitorii metalice și a suprafețelor vitrate, încărcarea
provenită din zăpada distribuită uniform și nesimetrică, din zăpadă nesimetrică tip troian,
din acțiunea vântului, din variații de temperatură uniformă precum și din
acțiunea vântului și încărcare simetrică și aglomerată pe cupoletă. Combinațiile de
încărcări au corespuns prevederilor STAS 10101/0A-77.

4. Aspecte privind calculul static al cupolelor

Structurile alcătuite din bare se modelează reducând elementele de rezistență la axele
acestora. De cele mai multe ori axele elementelor care se conectează sunt excentrice
(Figura 8.a şi b). Detaliul de realizare a imbinărilor acestor elemente asigură formarea
unei legături rigide între elemente. Această legătură conduce la relaţii lineare între
deplasările extremităţilor elementelor legate direct [7], [8]. Modelarea legăturilor rigide
se exprimă prin transmiterea forţelor de legatură de la nodurile sclave, secundare sau
excentrice, la nodul principal şi exprimarea unor relaţii liniare între deplasări în funcție de
poziția acestora. O astfel de situație a apărut la modelarea prinderilor excentrice dintre
arcele de oțel, ca elemente principale și panele dispuse inelar ca în Figura 8 a și b.
Variantele inițiale ale programului de calcul SAP, cum ar fi SOLID SAP sau SAP IV nu
conțineau posibilitatea modelării prinderilor excentrice între elemente. S-a elaborat o
versiune îmbunătățită a programul de calcul SAP05 (SAP LIEGE) în care se puteau
defini prinderi excentrice precum și efectuarea calculului la flambaj în domeniul elastic.
Această versiune a fost utilizată la calculul cupolelor de metal destinate complexelor

182
agroalimentare dar și pentru proiectarea cupolei complexului de săli de conferințe
Văcărești.

a) b)
Figura 8 Poziția excentrică a panelor față de axa arcelor
Braţul rigid de legătură între nodul (principal) și un nod (secundar), ca în figura 9,
este definit de vectorul , iar vectorul dintre noduri are expresia

(1)

k(xk , yk , zk )

j(xj , yj , zj )

Figura 9

Vectorii forţei şi momentului care se dezvoltă în nodul secundar au componentele

(2)
respectiv în nodul principal
(3)
Relaţiile de reducere a forţelor din nodul secundar în nodul principal sunt:
(4)
respectiv
(5)
Relațiile de reducere a forțelor nodale se pot scrie matriceal

183
 (6)

s-a notat cu matricea de transformare care exprimă reducerea forţelor din în iar

(7)

reprezintă matricea unitate cu dimensiuni 3x3

Matricea pătrată este antisimetrică şi are expresia:

(8)

Relațiile de legătură între deplasări sunt similare. Deplasările în nodul secundar sunt
impuse de deplasările nodului principal

(9)

sau în formă matriceală:

(10)
în care:

(11)

şi
(12)

Ecuaţia de echilibru în sistemul general de axe la nivel de element finit se scrie sub
forma:
(13)

înlocuind cu relaţia (10) şi preînmulţind cu T se obţine:

(14)
În raport cu deplasările şi forţele din nodul principal ecuaţia de echilibru devine
(15)
în care s-a notat:
- vectorul deplasărilor în nodul principal, - vectorul deplasărilor în nodul secundar,
- vectorul forţelor în nodul principal și - vectorul forţelor în nodul secundar

184
Relaţia de transformare a fost scrisă considerând expandarea matricii pentru a
considera atât gradele de libertate care se află într-o relaţie de subordonare cât şi cele
independente.
5. Determinarea factorului critic de pierdere a stabilității sistemelor de bare.
Forțele axiale de compresiune reduc rigiditatea la încovoiere a barelor și favorizează
producerea pierderii de stabilitate. Pierderea de stabilitate se produce în momentul în care
energia potențială provenită din deformațiile axiale se transmite ca energie de deformație
prin încovoiere fără modificarea forțelor exterioare care rămân constante, cu direcția și
punctele de aplicare nemodificate. Acest aspect critic de comportare caracterizează
flambajul prin bifurcare. Deoarece rigiditatea axială la bare este mult mai mare față
de rigiditatea la încovoiere flambajul apare în momentul în care forțele axiale de
compresiune au atins o valoare apreciabilă astfel încât rigiditatea la încovoiere devine
neglijabilă. Dacă forța axială este de întindere are loc un fenomen de consolidare,
stabilizator, ca și cum s-ar produce o creștere a rigidității la încovoiere. Pierderea de
stabilitate prin bifurcare presupune că bara este perfect dreaptă, cu secțiune constantă,
fără imperfecțiuni, liberă de încărcări laterale iar forța de compresiune este perfect
centrică. La bifurcație există două situații posibile de echilibru când bara rămâne dreaptă
ceea ce caracterizează echilibrul stabil sau bara flambează, echilibru instabil ca în Figura
10.
În realitate bara nu este perfect dreaptă, prezintă imperfecțiuni geometrice care constituie
abateri de la forma rectilinie. În acest caz nu se poate pune în evidență un punct de
bifurcare deoarece deformațiile laterale, produse de încovoierea generată de excentricități,
sunt continui. Punctul limită este definit doar de capacitatea sa de rezistență la încovoiere
cu forță axială.
Pe de altă parte pierderea de stabilitate se poate produce prin depășirea limitei de
proporționalitate care mărginește superior domeniul elastic liniar de comportare. Acest
prag poate fi identificat prin coeficientul de sveltețe. Analiza la flambaj, pentru o
comportare neliniar fizică, furnizează valori exagerate pentru forța critică de pierdere a
stabilității.
Flambajul poate fi abordat fie printr-un calcul neliniar geometric și fizic cu considerarea
imperfecțiunilor inițiale fie printr-un flambaj liniar-elastic.
În acest ultim caz, analiza flambajului în domeniul liniar-elastic, fără imperfecțiuni, va
furniza rezultate aproximative, descoperitoare, care nu sunt de partea siguranței. Efectul
de ordinul doi într-o analiză liniar-elastică constă în corecția matricei de rigiditate, a unui
element de grindă, cu o matrice de rigiditate geometrică , direct proporțională cu
mărimea și semnul forței axiale [9]. Procedura de analiză este mai complicată necesitând
rezolvări iterative pas cu pas. Matricea de rigiditate geometrică a întregii structuri se
obține prin sumarea matricilor de rigiditate geometrică, aferentă fiecărui element
structural, care depind de mărimea forțelor axiale asociate.
Energia potențială totală de deformație
(16)
se compune din:

185
 Bară ideală
dreaptă fără
imperfecțiuni
Bară cu fără imperfecțiuni
imperfecțiuni Comportare elastic-
1,0
liniară

cu imperfecțiuni

w λ

Figura 10 Flambajul bare cu și fără imperfecțiuni

–energia potențială de deformație din încovoiere și din deformații axiale iar
– este energia potențială provenită din forțele exterioare
În cazul unui grinzi încovoiate de către forțele exterioare într-un plan principal, expresia
energiei potențiale de deformație este:

(17)

în care
(18)

Al doilea termen este efectul neliniar al scurtării barei din forța axială de compresiune
(19)

După înlocuirea deformației specifice în relația (17) rezultă

(20)

Prima integrală conduce la matricea de rigiditate a unui element de bară dublu articulată
cu deplasările la capete și , a treia integrală reprezintă matricea de rigiditate a unui
element de grindă plană cu câte două grade de libertate la cele două capete ale barei,
și respectiv și iar a doua integrală conține efectul scurtării barei din forța axială
de compresiune .
Energia potențială a forțelor exterioare , care acționează normal pe axa grinzii,
considerate distribuite în lungul ei este:

(21)

Deformațiile axiale și din încovoiere se pot scrie sub forma:

186
 (22)

în care și sunt funcții de modelare care definesc deformația barei

(23)

Funcțiile de interpolare pentru deformațiile laterale de încovoiere corespund barei drepte

dublu încastrate și sunt polinoame de ordinul trei. Matricea de rigiditate a barei este
(24)

iar matricea de rigiditate geometrică se obține din

(25)
Efectul forțelor axiale asupra deformațiilor din încovoiere se obține prin rezolvarea
ecuației de echilibru obținută prin minimizarea energiei potențiale totale de deformație în
raport cu deplasătile nodale. și sunt matricile de rigiditate și
geometrice ale structurii iar și sunt vectorii deplasărilor și de încărcare nodale.
(26)

Ecuația de stabilitate elastică pentru flambajul prin bifurcare se obține din variația
energiei potențiale totale față de poziția rectilinie a barei înainte de flambaj. Condiția de
compatibilitate este de forma
(27)

Prin dezvoltarea determinantului se obține o ecuație caracteristică în care exprimă

factorul de creștere a mărimii încărcărilor exterioare pentru a se produce pierderea de
stabilitate. Ecuația de stabilitate poate fi tratată ca o problemă standard de valori proprii.
În cazul cupolei din Figura 6 pentru o încărcare simetrică din greutatea proprie a
structurii, din încărcări permanente din învelitoare și zăpadă uniform distribuită a rezultat
, ca urmare a flambării contravântuirilor din zona inelului superior. Dacă se
elimină contravântuirile prima formă de pierdere a stabilității este o răsucire generală în
jurul axului de simetrie vertical, cu . A doua formă de flambaj o reprezintă o
încovoiere generală antisimetrică a arcelor în planul vertical de simetrie , cu
. Dacă se elimină și panele prima formă de flambaj este o răsucire în jurul axei
verticale de simetrie cu . Rezultatele sunt valabile în domeniul elastic-liniar
de flambaj și pun în evidență rolul stabilizator al contravântuirilor și al panelor în
rigidizarea arcelor din structura cupolei [10].

6. Concluzii
Lucrarea reprezintă un remember al unor lucrări de structuri din oțel, de tip cupolă,
realizate în a doua jumătate a anilor ’80. Într-o perioadă în care posibilitățile de calcul
automat, hardware și software erau limitate, un grup remarcabil de cadre didactice
universitare ai vechiului Institut de Construcții București, redenumit după anul 1990

187
Universitatea Tehnică de Construcții București, au realizat lucrări de referință în
domeniul construcțiilor metalice. O parte dintre aceste lucrări adăpostesc astăzi magazine
ale unor firme internaționale de prestigiu, complexele fiind cunoscute sub numele de mall
Vitan sau mall Lujerului.

Bibliografie:
[1] Proiectarea și încercarea cupolei metalice pentru piața multifuncțională Văcărești-Unirea
II București, Sinteza contractelor de proiectare și de cercetare, 1986, Institutul de
Construcții București, secțiunea IIb, pg. 65
[2] Țopa, N., Crețu, D., Memoriu Justificativ, Contract nr. 207/88 catedra de Mecanică și
Rezistența Materialelor, mai 1989, ICB
[3] Siminea, P., Chesaru, E., Țopa, N., Crețu, D., Centrul Consiliilor Naționale ale
Democrației Muncitorești Revoluționare, faza I: Concepția și alcătuirea cupolei metalice.
Memoriu Justificativ, Facultatea de Construcții, catedra de Beton și Construcții Metalice,
contract nr. 207/88 și AA nr. 1/1989 mai 1989
[4] Andronic, O., Un reprezentativ complex comercial agro-alimentar, Lujerului, Informația
Bucureștiului, nr. 11 202, 7 noiembrie 1989
[5] Georgescu, M., Complexul agroindustrial Lujerului, România Liberă, nr. 14014, 28
noiembrie 1989
[6] Chesaru, E., Coveianu, M., Influența contravântuirilor radiale asupra comportării la
încărcări asimetrice a structurilor metalice de rezistență, cu arce, pentru cupole sferice, a VI
Conferință de Construcții Metalice, Timișoara, 10-20 octombrie, 1991
[7] Weaver, W. Jr, Jonston, P.,R., Finite Elements for Structural Analysis, Prentice Hall, Inc,
1984
[8] Crețu, D., Curs Metoda Elementului Finit partea I-a, U.T.C.B, 2003, note de curs
[9] Cook, R., D., Malkes, D., S., Plesha, M., E., Concepts and Applications of Finite Element
Analysis, John Wiley&Sons, 1989, ediția a 3-a
[10] Computers and Structures. Inc., SAP2000 Ultimate, version 23.2.0

188
 ANALIZA STRUCTURALĂ A UNOR GRINZI DE RULARE
PENTRU MĂRIREA CAPACITĂȚII DE RIDICARE LA UN
POD RULANT. STUDIU DE CAZ

ANALYSIS OF CRANE RUNWAY BEAMS IN ORDER TO

INCREASE CRANE LIFTING CAPACITY. CASE STUDY

GABRIEL-MIRCEA URIAN1*, ALINA-DORA HAUPT-KARP2

1
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Construcții, Departamentul Structuri.
2
S.C. Romsoft Comimpex S.R.L.

Rezumat: Lucrarea prezintă soluțiile de consolidare propuse, la grinzile cu secțiune

metalică ale unei căi de rulare, în vederea sporirii capacității de ridicare a unui pod rulant
amplasat într-o hală industrială existentă. În urma verificării prin calcul s-a constatat că
grinzile de rulare existente nu pot prelua în condiții de siguranță eforturile generate de
noul pod rulant. Ca urmare au fost elaborate posibile soluții de consolidare în vederea
montării podului rulant cu capacitate de ridicare mărită.

Cuvinte cheie: grinzi de rulare metalice, mărire capacitate de ridicare pod rulant

Abstract: The paper presents some reinforcing solutions for the steel runway beams from
an existing warehouse, in order to increase crane lifting capacity. After calculus
evaluations it turned out that existing runway beams cannot operate safely in the proposed
situation. As a result, possible reinforcing solutions have been elaborated in order to
achieve increased load bearing capacity of steel runway beams.

Keywords: steel runway beams, increase crane lifting capacity

1. Introducere
Ansamblul grinzilor de rulare studiat este montat într-o clădire cu destinație de hală
industrială, situată în zona Transilvaniei din România. Construcția a fost proiectată și
executată în perioada anilor 1977-1979. De la momentul execuției și până în prezent, hala
industrială studiată, nu și-a modificat destinația. Regimul de funcționare al podurilor
rulante din aceasta a fost și este în continuare regim foarte greu-continuu. Proprietarul
construcției a dorit înlocuirea unui pod rulant existent, cu capacitatea de ridicare de 3,2
tone, cu unul mai mare, cu capacitatea de ridicare de 10 tone. Pentru a se realiza
înlocuirea podului rulant a fost solicitată o analiză statică a structurii de rezistență care să
pună în evidență posibilitățile de atingere ale scopului propus.


Adresa de corespondență: Gabriel-Mircea, URIAN, e-mail: gabrielurian@yahoo.com

189
2.1. Descrierea structurii de rezistență a construcției
Hala industrială analizată are regim de înălțime Parter, având structura de rezistență
alcătuită din: fundații izolate de tip pahar din beton armat; stâlpi din beton armat, realizați
în sistem prefabricat, prevăzuți cu console scurte pentru așezarea grinzilor de rulare;
grinzi de rulare cu secțiune metalică de tip dublu T alcătuită; ferme metalice de acoperiș;
contravântuiri și pane metalice; închideri din panouri termoizolante la nivelul
acoperișului; panouri de beton armat prefabricate și sticlă la pereți (vezi Fig. 1).

Figura 1 Fotografie din interiorul halei

Construcția are deschiderea principală între stâlpi de 30,00 m și traveea de 12,00,
respectiv 18,00 m. Deschiderea efectivă a podului rulant este de 28,00 m.

2.2. Date referitoare la grinzile de rulare

Proprietarul construcției deține o parte din proiectul de execuție al clădirii. Dimensiunile
și caracteristicile secționale ale grinzilor de rulare au fost preluate din proiectul de
execuție al clădirii, pentru zonele pe care acesta există, respectiv prin măsurare directă la
fața locului, pe zonele pe care nu au putut fi identificate planșe de execuție.
Din planurile avute la dispoziție s-a constatat că pentru elementele analizate a fost folosit
oțel de tip OL 52, echivalent al clasei actuale de oțel S355. Pentru confirmarea folosirii în
execuție a oțelului marcat pe planuri, din grinzile de rulare, au fost prelevate probe,
pentru a fi încercate la tracțiune. Au fost prelevate un număr de 16 probe care să acopere
cât mai fidel toate tronsoanele grinzilor de rulare de pe calea analizată. Încercările
efectuate în laborator au confirmat clasa de oțel a grinzilor de rulare ca fiind S355,
conformă datelor extrase din proiectul inițial de execuție al elementelor supuse analizei.
Curba de comportare a epruvetelor încercate la tracțiune este prezentată mai jos, pentru
exemplificare, doar pentru un singur tronson de grindă analizată (vezi Fig. 2).

190
 Figura 2 Curbe de comportare ale epruvetelor încercate

3. Evaluarea prin calcul a grinzilor de rulare

3.1. Verificarea prin calcul a grinzilor de rulare în situația existentă și cea propusă.
Evaluarea grinzilor de rulare studiate a fost efectuată în conformitate cu normativele de
proiectare în vigoare [1], atât în situația existentă, cât și în cea nou propusă. Apăsările pe
roți ale noului pod rulant au fost furnizate de către producătorul acestuia. În funcție de
caracteristicile podurilor rulante vechi, montate în hală, au fost evaluate toate forțele
verticale și orizontale care acționează pe grinzile de rulare, în conformitate cu normativul
de poduri rulante în vigoare [2].
Schema statică a grinzilor de rulare este de grindă continuă, cu mai mult de 3 deschideri.
Pe lungimea halei sunt prevăzute două rosturi unde este întreruptă și continuitatea
grinzilor de rulare.
Pentru partea de calcul static a fost folosit programul comercial de calcul Axis VM12.
Rezultatele calculului static au fost folosite pentru verificarea secțiunii elementelor. În
urma verificărilor s-au constatat depășiri ale capacității portante, atât în situația existentă,
cât și în cea propusă. În situația existentă depășirile se situează la valori cuprinse între 5-
13%. Normele și reglementările de proiectare și execuție au suferit unele schimbări în
timp, acestea devenind mai restrictive decât la momentul construirii acestei hale.
Coeficienții de siguranță aplicabili solicitărilor sunt diferiți față de cei folosiți la
momentul proiectării, ca urmare depășirile constatate, în situația actuală, se explică din
aceste modificări legislative. În situația propusă, cu podul rulant de capacitate mai mare,
s-au constatat depășiri semnificative ale capacității portante pe toate deschiderile grinzilor
de rulare, și anume: depășiri la moment încovoietor atât în câmp, cât și pe reazem,
depășiri de forță tăietoare, respectiv depășiri de săgeată. Depășirile de capacitate portantă
au fost evaluate la procente cuprinse între 18÷65% , în funcție de tronsonul de grindă
supus analizei [3].

191
3.2. Măsuri de consolidare propuse
Având în vedere că rezultatele calculului de verificare a grinzilor de rulare a condus la
concluzia că acestea nu pot fi folosite în forma existentă, pentru montarea podului rulant
cu capacitate de ridicare superioară, acestea prezentând depășiri mari ale capacității
portante, au fost căutate soluții de creștere a capacității portante care să permită adăugarea
noului pod rulant.
Au fost prezentate beneficiarului mai multe soluții de consolidare, astfel încât cerințele
acestuia să poată fi puse în aplicare. Ca și primă soluție de consolidare s-a propus
reducerea deschiderii grinzilor de rulare, prin amplasarea a câte unui stâlp suplimentar la
mijlocul deschiderilor, rezultând înjumătățirea deschiderilor, sau dispunerea unor
contrafișe de la stâlpii existenți la grinzi, montate tot în scopul micșorării deschiderilor la
grinzi. Aceste soluții nu au fost agreate de către proprietar din motive legate de procesul
de producție. Prin urmare, pentru creșterea capacității portante a grinzilor de rulare, s-a
propus adoptarea unei soluții de mărire a secțiunii transversale a grinzilor. Pentru zonele
de câmp s-a propus mărirea secțiunii prin adăugarea unui profil laminat la partea
inferioară, sau adăugarea unor platbande de oțel, pe talpa inferioară și superioară a
grinzilor de rulare (vezi Fig. 3). Pentru consolidările pe zonele de reazem s-a propus
prinderea cu sudură a unor platbande de oțel, atât pe inimă, cât și pe tălpi (vezi Fig. 4).
Pentru reducerea lungimii de flambaj lateral s-a propus dispunerea unor contrafișe sau
montanți suplimentari în sistemul de stabilizare deja existent.

Figura 3 – Detalii de consolidare zone de câmp

Figura 4 Detalii de consolidare zone de reazem

192
4. Urmărirea în timp a grinzilor de rulare
Proprietarul construcției a realizat consolidarea grinzilor de rulare, pe baza unui proiect
tehnic de consolidare întocmit în baza analizei prezentate anterior. Pentru exemplificare,
consolidarea realizată pe zonele de câmp se poate observa în Fig. 5. Pe această zonă a fost
fixat la partea inferioară un profil de tip dublu T, prevăzut cu rigidizări poziționate în
dreptul rigidizărilor existente. Pentru modul de aplicare al măsurilor de consolidare pe
zona de reazem se poate vedea Fig. 6. Pe această zonă au fost prinse cu sudură platbande
de oțel pe inimă și tălpi. Lucrările de consolidare prezentate în cadrul acestei lucrări au
fost efectuate cu aproximativ cinci ani în urmă. Comportarea în timp a acestor elemente a
fost monitorizată de către beneficiarul lucrării, de la intervenție și până în prezent, acestea
având o comportare bună. Acestea sunt exploatate în continuare în regim de funcționare
foarte greu-continuu. Fotografiile prezentate în Fig. 5 și Fig. 6 au fost realizate în anul
2021, la aproximativ cinci ani de la finalizarea și recepționarea lucrărilor de consolidare a
grinzilor de rulare.

Figura 5 Consolidare grindă de rulare pe zonă de câmp

Figura 6 Consolidare grindă de rulare pe zonă de reazem

193
5. Concluzii
În cazul verificării prin calcul a unor grinzi de rulare, realizate cu secțiune metalică,
proiectate înainte de anul 2000, se vor constata depășiri ale capacității portante, cel mai
probabil la moment încovoietor, depășiri generate în primul rând de modificarea gradului
de asigurare impus la aceste structuri și de modul diferit de evaluare, promovat de
normele actuale în comparație cu normele vechi. În România există un fond construit
mare de hale industriale proiectate în perioada anilor 1970÷1980, care sunt exploatate în
continuare. Ca urmare a modificării cerințelor de producție, precum și a multor altor
factori care duc la necesitatea modernizării acestor construcții există multe situații în care
trebuie găsite soluții de consolidare, astfel încât aceste clădiri să poată fi exploatate în
continuare în condiții de siguranță, conform cerințelor legislative actuale, pentru o
perioadă cât mai lungă de timp.
Pentru consolidarea unor grinzi de rulare, realizate cu secțiuni metalice, se pot adopta
diferite metode. Printre acestea sunt și cele de modificare a schemei statice prin
introducerea unor elemente suplimentare de tip stâlp sau contrafișă, în vederea reducerii
deschiderilor grinzilor de rulare. O altă soluție care poate fi adoptată, pentru grinzile de
rulare continue, este schimbarea schemei statice a acestora în grinzi simplu rezemate, în
cazul în care se dorește evitarea unor consolidări pe zonele de reazem. În această situație
trebuie avut în vedere obligativitatea consolidării zonei de câmp. În cazul în care o soluție
cu introducere de elemente suplimentare care să reducă deschiderile nu poate fi adoptată
soluția de mărire a secțiunii transversale rămâne varianta cea mai facilă de pus în aplicare.
În această situație multitudinea tipurilor de elemente metalice existente pe piață oferă o
mare varietate de alegere a soluției metalice de consolidare care poate fi adoptată pentru
creșterea secțiunii transversale. La alegerea oricărei variante de consolidare, executată
într-o construcție existentă, trebuie avut în vedere faptul că aceste tipuri de lucrări sunt
dificil de realizat, implică diferite restricții de aplicare impuse de construcție sau
producție, precum și utilizarea unui personal cu calificare ridicată.
Din experiența lucrării prezentate, a altor lucrări similare executate și urmărind
comportarea în timp a grinzilor de rulare consolidate prin mărirea secțiunii transversale,
am constatat, ulterior intervențiilor, o comportare bună a acestora, putând considera acest
tip de intervenție ca unul cu rată ridicată de succes și care nu modifică invaziv
conformarea structurală a clădirii în care se aplică.

Bibliografie
[1] SR EN 1993-1-1, Eurocode 3: Proiectarea structurilor de oțel. Partea 1-1: Reguli generale și reguli
pentru clădiri, Iulie 2006.
[2] SR EN 1991-3, Eurocode 1: Acțiuni asupra structurilor. Partea 3: Acțiuni induse de poduri rulante și
mașini, Decembrie 2007.
[3] Expertiza tehnică nr. 718, întocmită de către S.C. ROMSOFT COMIMPEX S.R.L., Decembrie 2015.

194
 SOLUTIE DE COMPARTIMENTARE SI CONSOLIDARE A
UNEI HALE INDUSTRIALE

SOLUTION FOR COMPARTMENTALIZATION AND

CONSOLIDATION FOR AN INDUSTRIAL HALL

MIHAI COVEIANU1*
1
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Construcții Metalice Management și Grafică
Inginerească, București.

Rezumat: Structura care face obiectul acestei lucrari face parte din fostele hale Vulcan
Bucuresti. Au fost cumparate in anii 90 de firma ALUMIL din Grecia si in prezent de un
investitor imobiliar din Ungaria. Hala principala are o deschidere de 30m si 16 travei de
cite 12m (cu rost la 8 travei). Are inaltime de 17m si 4 poduri rulante de 30tf (cu greutate
proprie 60tf). In anul 2003 firma a cerut realizarea in prima travee un corp de birouri cu 3
etaje, ocupind aproximativ 30% din suprafata, respectiv 120mp, astfel incit sa se permita
accesul unui TIR pe linga corpul construit in interiorul halei. In urma unor divergente cu
constructorul in ceea ce priveste solutia de fundare a corpului nou, am propus o solutie
radical diferita si anume o constructie suspendata in hala pe prima travee, lasind inaltime
libera 4.5m pe intreaga travee (gabaritul celui mai mare TIR). Structura noua s-a bazat pe
cite o grinda perete cu zabrele realizata pe fiecare cadru al primei travei. Intre nodurile
grinzilor cu zabrele,s-au dispus grinzile secundare (IPE400) pe care a fost realizat
planseul (FARA BETON) din tabla cutata de 150 pe care a fost dispuse placi OSB. In 2007
pentru structura suspendata a fost acordat Brevet de inventie.
Cuvinte cheie: Grinda perete cu zabrele, Corp suspendat.
Abstract: The structure that is the object of this work is part of the former Vulcan
Bucharest halls. They were bought in the 90s by the company ALUMIL from Greece and
currently by a real estate investor from Hungary. The main hall has an opening of 30m and
16 bays of 12m each. It has a height of 17m and 4 cranes of 30tf (with its own weight 60tf).
In 2003, the company requested the construction of a 3-storey office building in the first
bay, occupying approximately 30% of the surface, respectively 120sqm, so as to allow
access to a TIR inside the hall. We proposed a radically different solution, a suspended
structure in the hall on the first bay, leaving a free height of 4.5m on the entire bay (the
size of the largest truck).The new structure was based on a lattice wall girder made on
each frame of the first beam. Between the nodes of the lattice beams, the secondary beams
(IPE400) on which the floor (WITHOUT CONCRETE) was made of corrugated sheet of
150 on which OSB boards were placed. The lattice beam was composed of UPN 120
profiles welded back to back on the gussets. After the main directions, the sections were
reinforced at 45 degrees by adding a UPN240 profile on either side..In 2007, a patent was
granted for the suspended structure.
Keywords: Lattice wall girder, suspended structure


Mihai Coveianu e-mail: Mihai.Coveianu@utcb.ro

195
1. Introducere
Structura care face obiectul acestei lucrari face parte din fostele hale Vulcan Bucuresti.
Au fost cumparate in anii 90 de firma ALUMIL din Grecia si in prezent de un investitor
imobiliar din Ungaria. Hala principala are o deschidere de 30m si 16 travei de cite
12m(cu rost la 8 travei). Are inaltime de 17m si 4 poduri rulante de 30tf (cu greutate
proprie 60tf). In anul 2003 firma a cerut realizarea in prima travee un corp de birouri cu 3
etaje, ocupind aproximativ 30% din suprafata respectiv 120mp, astfel incit sa se permita
accesul unui TIR pe linga corpul construit in interiorul halei. In urma unor divergente cu
constructorul in ceea ce priveste solutia de fundare a corpului nou, am propus o solutie
radical diferita si anume o constructie suspendata in hala pe prima travee, lasind inaltime
libera 4.2m pe intreaga travee (gabaritul celui mai mare TIR).

2. Descrierea structurii existente

Hala principala are o deschidere de 30m si 16 travei de cite 12m(cu rost la 8 travei). Are
inaltime de 17m si 4 poduri rulante de 30tf (cu greutate proprie 60tf).
Elementul principal de rezistenta este cadrul transversal alcatuit din stilpi incastrati in
fundatie , si rigla cu inima plina incastrata in stilp.Stilpul este in trepte sectiunea de baza
are dimensiunea maxima de 2m pina la cota la care reazema grinda de rulare.

Figura 1 Sectiune transversala initiala

Pe directie longitudinala sunt 12 travei (8 pina la rost). Pina la rost, exista un cadru portal,
in a patra travee, elementele verticale avind sectiune variabila. In Figura 2 este prezentata
sectiunea longitudinala pina la rost (primele 8 travei). In desen grinda de rulare si portalul
apar hasurate.

196
 Figura 2 Sectiune longitudinala initiala
Sectiunile stilpilor sunt prezentate in Figura 3. Stilpul are sectiune cu inima plina avind
talpi si contratalpi.In figura sunt prezentate dimensiunile si grosimile conform proiect pus
la dispozitie de beneficiar. Asa cum se va vedea in capitolul urmator, stilpul avea tablele
mai subtiri decit in realitate.

Figura 3 Sectiune curenta stilp baza

3. Descrierea structurii propuse

In anul 2003 firma a cerut realizarea in prima travee un corp de birouri cu 3 etaje,
ocupind aproximativ 30% din suprafata respectiv 120mp, astfel incit sa se permita accesul
unui TIR pe linga corpul construit in interiorul halei.
In urma unor divergente cu constructorul in ceea ce priveste solutia de fundare a corpului
nou, am propus o solutie radical diferita si anume o constructie suspendata in hala pe
prima travee, lasind inaltime libera 4.5m pe intreaga travee (gabaritul celui mai mare
TIR).
Structura noua s-a bazat pe cite o grinda perete cu zabrele realizata pe fiecare cadru al
primei travei. Intre nodurile grinzilor cu zabrele, s-au dispus grinzile secundare, IPE400.

Figura 4 Structura de birouri propusa de beneficiar

197
Grinda cu zabrele a fost compusa din profile UPN 120 sudate spate in spate pe
gusee.Dupa directiile principale au fost intarite sectiunile la 45 de grade prin adaugare de
o parte si de alta a cite unui profil UPN240. Grinda cu zabrele a fost proiectata integral cu
sudura iar grinzile secundare cu suruburi. Constructorul a cerut inlocuirea suruburilor cu
sudura.

Figura 5 Structura de birouri realizata

In Figura 6 se vede structura de birouri suspendata pe directia longitudinala a structurii.Se
observa grinzile de planseu IPE400.

Figura 6 Structura suspendata vedere longitudinala

Structura a fost realizata fara beton, pe grinzile IPE400 s-a dispus tabla cutata de 100 pe
care a fost dispuse placi OSB conform detaliilor din Figura 7.

198
 Figura 7 Detaliul pardoseala

4. Consolidarea structurii existente in vederea realizarii corpului suspendat

In urma calculelor efectuate a rezultat ca structura existenta are capacitatea portanta
necesara preluarii noului corp suspendat.Cu toate acestea calculul dinamic a indicat o
flexibilitate excesiva pe directie longitudinala. Astfel perioada proprie de vibrati Ttr=0.6s
iar Tl=1.6s. Datorita invelitorii din beton armat, greutatea acoperisului si implicit a
intregii structuri conducea in urma vibratiilor, la resimtirea unor miscari ale terenului in
imobilele din beton armat adiacente (inclusiv in corpul administrativ Alumil).
La acest lucru a contribuit si identificarea unor grosimi mai mici decit cele prevazute in
proiect pentru talpa si contratalpile stilpului. Astfel, in loc de 25mm cum era prevazuta in
proiect grosimea acestora a fost identificata doar de 12mm, vezi figura 3.
Consolidarea longitudinala a fost facuta adaugind diagonale intinse in fiecare travee,
barele inferioare L150x150x15 iar cele superioare L100x100x10.
Dupa realizarea consolidarii au disparut deplasarile in teren, si implicit miscarile resimtite
in imobilele vecine.

199
 Figura 8 Consolidare longitudinala

5. Detaliile de executie ale grinzii perete cu zabrele

Asa cum s-a aratat, grinda cu zabrele a fost realizata din profile UPN120 sudate de o
parte si de alta pe gusee de 12mm. Pe directiile principale au fost adaugate profile
UPN240. Grinzile de planseu IPE 400 au fost initial prevazute cu suruburi insa la cererea
constructorului detaliul a fost realizat cu sudura. Structura a rezultat integral sudata.

Figura 9 Detalii de noduri

200
6. Tehnologia de montaj a structurii
Structura fiind unicat, proiectantul trebuie sa indice clar, tehnologia de montaj. Asa cum
s-a precizat anterior, corpul suspendat a fost realizat integral sudat. Grinda cu zabrele
perete a fost realizata din doua grinzi cu zabrele de 3m (deschidere 30m), trasate si
realizate la sol (sudate complet). S-au montat Grinda G1, urmata de Grinda G2, dupa care
s-au realizat legaturile intre Grinda G1 si rigla cadrului, respectiv restul legaturilor dintre
grinzile G1 si G2. Dupa ce s-a asamblat grinda perete complet se adauga profilele pe
directiile principale de compresiune din profile UPN240. Dupa ce s-au montat grinzile cu
zabrele perete se monteaza grinzile IPE400 incepind de sus si terminind in jos.

Figura 9 Tehnologie de montaj

Dupa realizarea montajul grinzilor IPE400 se monteaza tabla cutata(tot de sus in jos si tot
simetric).In final structura arata conform Figura 10.

Figura 10 Structura finala

201
In anul 2007 OFICIUL DE STAT PENTRU INVENTII SI MARCI a acordat Brevet de
inventie pentru aceasta structura. A fost comparata cu o structura suspendata din Londra,
de linga Gara Liverpool insa s-a hotarit ca structurile nu au nimic in comun.

7. Concluzii
Halele existente de dimensiuni mari echipate cu poduri rulante de capacitate mare, din
Bucuresti, Galati cum ar fi 23 AUGUST, IMGB, GENERAL TURBO 2000, etc permit
realizarea acestor corpuri suspendate. Destinatia lor principala este de birouri (la Alumil
au fost obtinuti prin cele 4 etaje suspendate 4x400=1600mp, un etaj oferind un open
space de 400mp). Spatiul de sub corpul suspendat ramine deschis circulatie auto, parcarii
de autovehicule sau depozitare de marfuri.

202