Roman subiectiv: Ultima noapte de dragoste, întaia

noapte de război
de Camil Petrescu
Rezumat

Cartea întâi

La Piatra Craiului, in munte

Actiunea primului capitol se desfasoara in primăvara anului 1916 in timpul
actiunilor de fortificare, tara pregătindu-se pentru intrarea in primul război mondial.
Stefan Ghiorghidiu, proaspăt locotenent rezervist ajuta la pregătirea războiului
pe Valea Prahovei si in Dâmbovicioara.
Intr-o seara la popota regimentului s-a început o discutie pe tema casatoriei si
a relatiei dintre soti. Discutia porneste de la un proces in care un bărbat este
eliberat chiar daca acesta si-a omorât sotia care îl insela.
Căpitanul Dimiu isi exprima clar părerea: ,,Nevasta trebuie sa fie nevasta si
casa, casa. Daca-i arde de altele sa nu se mărite.” Căpitanul Corabu este cel care
crede ca intr-o astfel de situatie divortul este solutia.
Asistând la aceasta discutie copilăreasca, Ghiorghidiu izbugneste si le spune
celorlalti sa nu vorbească despre dragoste pentru ca nu se pricep. Replica sa, cea
mai interesanta: ,,O iubire mare e mai degrabă un proces de autosugestie”, arata
exact ceea ce gandeste Ghiorghidiu, care este hotărât sa dezerteze, daca, nu i se
da permisie doua zile.
Diagonalele unui testament
Acest capitol începe cu amintirile lui Ghiorghidiu despre povestea lui de iubire.
Replica din incipitul capitolului: ,,Eram însurat de doi ani si jumătate cu o colega de
le universitate si bănuiam ca mă inseala”
Ea era de fapt una dintre cele mai frumoase studente. Si toata povestea a fost
hrănita de mândria pe care el o simtea pentru ca ea il iubea.
Ei, desi săraci, trăiesc o frumoasa poveste de dragoste pana când Stefan
primeste o mostenire de la unchiul sau, Tache. El încearcă, împreuna cu unchiul sau
Nae Ghiorghidiu si Lumanararu sa facă anumite afaceri, însa isi da seama ca nu e
făcut pentru asa ceva si se retrage.
E tot filozofie
Capitolul începe cu descrierea unor momente frumoase ale celor doi soti in
care se vede ca inca se iubeau, se distrau împreuna si filozofau.
Intr-o după-amiaza, pe când se plimbau, cei doi se întâlnesc cu verisoara lui
Stefan, Anisoara. De aici încolo lucrurile se schimba. Ela petrece tot mai mult timp
in prezenta Anisoarei, devine din ce in ce mai preocupata de haine si de petrecerile
mondene, schimbare pentru care Stefan, nu era pregătit.
Un episod cutremurător este cel al excursiei de la Odobesti in care Stefan este
orbit de gelozie din cauza comportamentului sotiei sale.
Aici are loc prima ruptura sufleteasca dintre cei doi, datorita apropierii Elei de
dl. G.

1
Asta-i rochia albastra
In acest capitol incepe jocul dintre cei doi.
Stefan începe la rândul sau sa flirteze cu o alta femeie, după care Ela nu a
vrut sa plece acasă împreuna cu el, motiv pentru care el aduce in patul sau o
„cocota” destul de frumoasa, pe care Ela o gaseste, se supăra si pleacă de acasă.
După ceva timp, a început sa ii simtă lipsa si o intalneste intr-un sfarsit. Desi
emotia a fost puternica a reusit totusi sa păstreze o calmitate aparenta.
La a doua întâlnire, au vorbit, s-au plimbat iar el a găsit-o mai mult decât
frumoasa in rochia pe care ea o purta. S-au împăcat după o luna. Au petrecut vara
la Constanta, iar in septembrie s-au întors in Bucuresti unde au mai avut o cearta
din cauza ca Ela nu voia sa aibă un copil.
Intre oglinzi paralele
In februarie, Stefan se întoarce prin surprindere de la Azuga unde fusese
concentrat si nu a găsit-o pe Ela acasă. După ce a venit acasă dimineata, el a gonit-
o si i-a propus sa divorteze, lucru pe care ea l-a acceptat. După un timp, nu mai
suportând distanta a început sa o caute prin oras, numai pentru a o vedea. Când a
fost bolnava i-a trimis un bilet si carti încercând sa o apropie. Peste câteva luni s-au
întâlnit la curse si au vorbit mai pe larg.
Aceste scurte întâlniri ii făceau atât bine cat si rău lui Stefan.
A reluat studiul si a încercat sa găsească o lume superioara dragostei. După
un timp gaseste un bilet de la Anisoara care explica absenta Elei in seara in care a
hotărât sa divorteze, însa nu putea fi sigur daca este adevărat sau nu.
După doua saptamani este concentrat langa Câmpul-Lung si Ela se muta in C-
lung pentru a fi mai aproape de el.
Ultima noapte de dragoste
Intr-o scrisoare Ela in cheamă urgent pe Stefan la C-lung. Stefan încearcă sa
obtina permisie de la căpitanul Dimiu. După mai multe încercări, pana la urma,
reuseste sa plece desi războiul era foarte aproape.
Când ajunge la C-lung cei doi au parte de ultima lor noapte de dragoste. După
asta Ela încearcă sa-i propună lui Stefan, sa-i dea niste bani, sa isi facă testament.
El o refuza si astfel a început o discutie dureroasa. Plecând de acasă sa se
linsteasca se intalneste cu locotenentul-colonel care vrea sa il ia cu el înapoi la
regiment. Abia reseste sa dea pe la Ela sa isi ia bagajele.
Calatoria este una plina de framantari sufletesti. Pe drum se vorbeste chiar
despre Grigoriade, cel pe care îl bănuia amant al sotiei sale Stefan, care se afla la C-
lung.
Cum ajunge la regiment, era deja ordinul de pregătire pentru război.

2
 Cartea a II-a

Intaia noapte de război

In acest capitol se creează o imagine de groaza a războiului. Armata era
dezorganizata, ordinele se contraziceau unul pe altul, ofiterii erau speriati si
deznadajduiti.
Întreg capitolul cuprinde asa-zise tactici de război, nereusite însa.
Stefan, descrie frigul, groaza, foamea, frica, întunericul care reuseste sa-l facă
sa uite de situatia in care se afla cu sotia sa.
Sunt prezentate si evenimente amuzante: după ce soldatii dau nas in nas cu
un pluton si striga „prizonier, prizonier” realizează ca de fapt prizonierii sunt tot
romani.
Fata cu obraz verde, la Vulcan
A treia zi, la Vulcan, Stefan este trimis sa facă dreptate după ce niste săteni
acuzaseră tiganii ca le-au furat din curti. El se duce sa cerceteze si printre tigani
observa o fata de vreo 16 ani pe care după ce o ameninta ca o impusca o ia cu el sa
fie judecata.
Auzind focuri de arma, e nevoit sa plece si sa ii dea drumul fetei.
Intamplari pe Valea Oltului
Înaintând pe V. Oltului observa tactica inamicului.
Intr-o zi sefii sunt anuntati ca exista doua fete, Maria si Ana Manciulea, care
sunt spioane si trimit informatii inamicului.
Căpitanul este sugestiv deoarece după ce, cele doua surori sunt arestate
pentru spionaj, Maria este decorata cu „virtutea militara” pentru conducerea
armatei romana peste Olt unde învinsese inamicul.
Post inaintat la Cohalm

La Cohalm, un orasel la vreo 10 km de Olt, războiul devine din ce in ce mai

crud. Nimeni nu mai are pofta de mâncare. Pe fetele tuturor este întipărita groaza.
Romanii ajung sa fie jefuiti de către unguri. Ghiorghidiu este trimis sa rezolve
problema.
Desi povesteste la întoarcere cu amuzament cum l-au pandit pe inamic,
comandantul nu este multumit.
Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu
Capitolul cuprinde scene de apocalipsa, prin violenta si groaza.
Un soldat, Marin Tuchei, rosteste intr-una: „Ne-a acoperit pamantul lui
Dumnezeu” văzând cu zboară proiectilele pe langa ei si ii spulberau pe cei
ghinionisti, cum înotau prin nămol, altul este socat pentru ca a văzut cum un obuz i-
a retezat capul lui A Mariei, ii povestea lui Ghiorghidiu: „Fugea asa, fara cap, după
dvs. dl. locotenent”.
Wer Konn Romanien Retent?

3
 Capitolul descrie cum se încheie marsul acesta istovitor pentru Ghiorghidiu.
Desi încearcă numeroase tactici de război, oamenii lui Ghiorghidiu, împreuna cu el,
sunt prinsi in capcana iar Ghiorghidiu este rănit la mana.
Asteptand sa fie condus la trenul sanitar, Ghiorghidiu intra in vorba cu un
neamt.
Neamtul este dezgustat de lupta romanilor, spunând ca nu astfel se poarta
războiul, cu atacuri haotice, sustinand ca războiul are si el regulile lui.

Comunicat apocrif
Rănit si spitalizat, Ghiorghidiu se întoarce la Bucuresti.
Ela i se pare o străina si-i propune sa se despartă. „Mi-e indiferent daca esti
nevinovata” desi cândva „as fi putut ucide pentru femeia asta”.
Isi da seama ca oricând putea găsi o alta femeie la fel. I-a dăruit Elei casele de
la Constanta, bani, „absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti…de la
lucruri personale la amintiri. Adică tot trecutul”.

4
 Argumentare
 Titlul

 Rezumat pe scurt

 Tema

 Gheorghidiu - Caracterizare

 Relația dintre Ela și Ștefan Gheorghidiu

 Arta narativă.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

de Camil Petrescu
- roman modern subiectiv/ interbelic/ roman de analiză psihologică/ roman al experienţei -

Opera literară „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu a apărut în perioada
interbelică (1930) marcând un moment novator în contextul prozei româneşti prin sincronizare cu literatura
universală.

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman modern de tip subiectiv, de analiză
psihologică, fiind, totodată, şi un roman al autenticităţii şi al experienţei.
Opera literară „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman modern de tip subiectiv,
de analiză psihologică deoarece deplasează interesul spre estetica autenticităţii, naraţiunea concentrându-se
asupra evenimentelor vieţii interioare, autenticitatea fiind redată prin exprimarea “exactă”, cu sinceritate, a
trăirii unor experienţe de viaţă “adevărate”. Este un roman al experienţei şi al autenticităţii pentru că
valorifică trăirea cât mai intensă, în plan interior, de către personaje, a unor experienţe definitorii.

În „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid,
însetat de absolutul sentimentului de iubire, „povestea studentului în filozofie Ştefan Gheorghidiu, care odată cu
războiul trăieşte agonia şi moartea iubirii lui” (Tudor Vianu).

5
Tema romanului o constituie dragostea şi războiul ca experienţe fundamentale de cunoaştere trăite de
protagonist.
Titlul romanului sugerează două experiente extreme, alternative ale vieţii. Simetria titlului corespunde celor
două părţi ale romanului. Persistenţa cuvântului „noapte” în ambele părţi ale titlului este o sugestie a tenebrelor
interioare ce marchează cele două experienţe în care se consumă frământările personajului: iubirea si razboiul.

Sunt prezente toate modurile de expunere. Naraţiunea este principalul mod de expunere, prin descriere sunt
conturate personajele, atât în mod direct cât şi indirect, prin fapte, gânduri, gesturi, sentimente iar dialogul
susţine veridicitatea.

Caracterul subiectiv al romanului este redat de (prin) naraţiunea la persoana I, sub forma unei confesiuni a
naratorului – personaj, cu focalizare exclusiv internă, subiectivă, naratorul utilizând pentru analiza psihologică
atât dialogul, monologul interior cât şi flashback-ul (memoria involuntară).

Conflictele romanului sunt interioare şi au in vedere raporturile lui Gheorghidiu cu sine (în relaţia de cuplu cu
Ela) şi cu lumea însăşi (în razboi).

Romanul este structurat în două părţi, precizate în titlu, care indică temele romanului: cele două experienţe
fundamentale de cunoaştere trăite de protagonist.

Prima parte, „Ultima noapte de dragoste”, este în totalitate o ficţiune şi exprimă aspiraţia către sentimentul de
iubire absolută.

Incipitul romanului îl prezintă pe Ştefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspăt
sublocotenent rezervist în primavara anului 1916, în timpul unei concentrări pe Valea Prahovei.

Eroul asistă la popota ofiţerilor la o discuţie despre dragoste şi fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din
presă: un bărbat care şi-a ucis soţia infidelă a fost achitat la tribunal. Această discuţie îi declanşează lui
Gheorghidiu amintiri legate de cei doi ani şi jumătate de căsnicie cu Ela.

Iniţial, căsnicia sa cu Ela este liniştită, cei doi duc un trai modest dar par fericiţi. Ulterior, moştenirea primită în
urma decesului unchiului Tache schimbă radical viaţa tânărului cuplu. Noul statut social şi material o transformă
pe Ela, îidezvăluie adevăratul caracter, ceea ce duce la destrămarea iubirii dintre cei doi tineri..

Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji. În casa acestei
verişoare cei doi îl cunosc pe domnul G, iar Ştefan observă că Ela pare foarte fericită în preajma acestuia.
Stefan începe să fie din ce în ce mai suspicios că Ela l-ar putea înşela.

Odată cu această situaţie, începe calvarul protagonistului: gelozia. Gheorghidiu, narator-personaj, se

autoanalizază în toate etapele acestui sentiment. Nevoia de certitudini îl determină să pună la cale o întragă
activitate detectivistică, demarând o adevărată anchetă pe cont propriu. Din toată această situaţie rezultă o
tensiune dramatică, frămantări sufleteşti şi de conştiinţă.

După o scurtă despărţire, Ela şi Ştefan se împacă şi îi aranjează Elei petrecerea verii la Câmpulung. Când îl
zăreşte în oraş pe domnul G., are certitudinea că acesta este în oraş pentru a se vedea cu Ela şi prin urmare îi
este, cu siguranţă, amant. Plănuieşte să-i omoare pe amândoi, dar planul îi este zădărnicit fiind obligat să
meargă la regiment.

6
Partea a doua, „Întâia noapte de război”, este inspirată dintr-o experienţă reală a autorului, valorificând
jurnalul de pe front al acestuia precum şi articole şi documente din perioada Primului Război Mondial, ceea ce
conferă autenticitate romanului.

Autorul transcrie experienţa realităţii atroce, devastatoare a războiului, imaginea acestuia fiind demitizată.
Experienţele dramatice de pe front modifică atitudinea personajului – narator faţă de celelalte aspecte ale
existenţei sale.

Pe front, Ştefan Gheorghidiu este rănit şi spitalizat. Fiind în convalescenţă, el se întoarce în Bucureşti. Pentru
prima dată o percepe pe Ela ca o străină şi îşi dă seama, cu luciditate, că oricând ar fi putut „găsi alta la fel”. Se
hotărăşte să o părăsească lăsându-i totul: „absolut tot ce e în casă, de la obiecte de preţ la cărţi ..., de la lucruri
personale la amintiri. Adică tot trecutul”, rămânând singur.

Construcţia personajelor este realizată într-o manieră modernă. Naraţiunea se concentrează asupra
evenimentelor vieţii interioare, fiind utilizate mijloace moderne de analiză psihologică (introspecţia, monologul
interior), demitizari (iubirea, războiul, statul).

Ştefan Gheorghidiu este personajul principal al romanului fiind în acelaşi timp şi personajul – narator care
oferă o perspectivă narativă subiectivă asupra întâmplărilor, fiind un alter-ego al autorului. El trăieşte în două
realităţi temporale: cea a timpului cronologic (obiectiv), în care povesteşte întâmplările de pe front şi cea a
timpului psihologic (subiectiv), în care analizează drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt
consemnate în jurnalul de front, în care Gheoghidiu investighează cu luciditate atât experienţa subiectivă a
iubirii, cât şi pe cea obiectivă a razboiului.

Conflictul interior al personajului-narator este de natură filozofică: el caută cu încăpăţânare adevarul, fiind un
pasionat al certitudinii absolute.

Caracterizarea directă este realizată prin autocaracterizare, autoanaliză lucidă şi introspecţie: „mă chinuiam
lăuntric ca să par vesel şi eu mă simţeam imbecil şi ridicol şi naiv”.

Caracterizarea indirectă se constituie treptat, din faptele, gesturile şi cuvintele lui cât şi din relaţia
protagonistului cu celelalte personaje protagonistului.

Ştefan Gheorghidiu reprezintă tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior, care trăieşte drama îndrăgostitului
de absolut.

Prima experienţă a cunoaşterii, iubirea, este trăită sub semnul incertitudinii. Fire pasională, puternic reflexivă şi
hipersensibilă, Ştefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniştii, ale îndoielilor sale chinuitoare, pe care
le analizează minuţios, cu luciditate. Personalitatea sa se defineşte în funcţie de acest ideal – dragostea, Ştefan
sperând să găsească în Ela idealul său de iubire şi feminitate către care aspira cu toată fiinţa.

Iniţial, el a crezut că trăieşte marea iubire: „Simţeam că femeia aceasta era a mea în exemplar unic”, iubirea lui
fiind născută din admiraţie şi duioşie: „Iubeşti întâi din milă, din admiraţie, din duioşie”, dar mai ales din
orgoliu. Tot din orgoliu, Gheorghidiu încearcă să o modeleze pe Ela după propriul tipar de idealitate, ceea ce
favorizează eşecul. Primirea moştenirii generează criza matrimonială. Ela cedează tentaţiilor mondene spre
deosebire de Ştefan, care refuză să adopte comportamentul superficial al celorlalţi.

7
Gelozia, îndoiala personajului înregistrează şi alte etape ale destrămării cuplului: ruptura, împăcarea temporară,
până la izbucnirea războiului.

A doua experienţă a cunoaşterii, războiul, este o experienţă trăită direct şi care lasă definitiv în umbră
experienţa iubirii. Demistificat - războiul e tragic şi absurd, înseamnă noroi, arşiţă, frig, foame, păduchi,
murdărie şi mai ales frică – descris într-o viziune realistă, în numele autenticităţii şi al adevărului.

Confruntat cu situaţii-limită, protagonistul se autoanalizează lucid: „Ştiu că voi muri, dar mă întreb dacă voi
putea îndura fizic rana care îmi va sfâşia trupul”. Drama colectivă a războiului anulează drama personală, a
iubirii. Experienţele dramatice de pe front modifică atitudinea personajului – narator faţă de celelalte aspecte
ale existenţei sale.

În concepţia lui George Călinescu, Ştefan Gheorghidiu este „un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni, un
om inteligent”.

Limbajul. În romanul modern, de analiză psihologică, relatarea şi povestirea sunt înlocuite cu analiza şi
interpretarea. Stilul anticalofil, folosit de autor, susţine autenticitatea limbajului, care se caracterizează prin
claritate, sobrietate, fraza scurtă şi nervoasă, fiind analitic şi intelectualizat.

Opera literară „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu este un roman modern
de analiză psihologică, fiind, totodată, şi un roman al autenticităţii şi al experienţei prin temele
abordate (iubirea şi războiul), prin complexitatea personajelor, prin concentrarea naraţiunii asupra
evenimentelor vieţii interioare, prin deplasarea interesului spre estetica autenticităţi şi prin valorificarea trăirii
cât mai intense, în plan interior, de către personaje, a unor experienţe definitorii, înscriindu-se, prin valoarea
sa, în seria capodoperelor literaturii române.