UNDDINDR-C.P.

cartea1
cap1

Primul capitol al acestei povestiri se desfășoară în primăvara anului 1916, în timpul pregătirilor pentru
intrarea României în primul război mondial. Personajul principal, Ștefan Ghiorghidiu, este un
locotenent rezervist proaspăt intrat în serviciu militar și ajută la pregătirea pentru război în Valea
Prahovei și în Dâmbovicioara.

Într-o seară, în popota regimentului, are loc o discuție despre căsătorie și relația dintre soți. Discuția
pornește de la un proces în care un bărbat este eliberat chiar dacă și-a omorât soția care îl înșela.
Căpitanul Dimiu exprimă opinia că o soție trebuie să rămână o soție și casa trebuie să rămână o casă,
iar femeile care vor aventuri nu ar trebui să se căsătorească. În schimb, căpitanul Corabu crede că
într-o astfel de situație, divorțul poate fi o soluție.

Ștefan Ghiorghidiu intervine în discuție și le spune celorlalți să nu vorbească despre dragoste,

deoarece nu se pricep. Replica sa cea mai interesantă este: "O iubire mare e mai degrabă un proces
de autosugestie." Aceasta arată că Ghiorghidiu nu este de acord cu conceptul romantic al iubirii și
este hotărât să dezerteze dacă nu i se acordă permisiunea de două zile.

Astfel, primul capitol prezintă un cadru istoric marcat de pregătirile pentru război și aduce în prim-
plan diferite perspective asupra căsătoriei și iubirii, cu Ștefan Ghiorghidiu având o abordare mai cinică
și pesimistă față de subiectul dragostei.

cap2

Acest capitol începe cu amintirile lui Ghiorghidiu despre povestea sa de iubire. În replica din incipitul
capitolului, el mărturisește: "Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la universitate și
bănuiam că mă înșela."

Ea era cu adevărat una dintre cele mai frumoase studente, iar întreaga poveste de dragoste a fost
alimentată de mândria pe care o simțea pentru faptul că ea îl iubea. Deși amândoi erau săraci, au trăit
o frumoasă poveste de dragoste până când Ștefan primește o moștenire de la unchiul său, Tache. El
încearcă să își investească averea în afaceri, alături de unchiul său Nae Ghiorghidiu și Lumanararu, dar
își dă seama că nu este făcut pentru acest gen de activitate și decide să se retragă.

Astfel, în acest capitol, aflăm despre relația lui Ghiorghidiu cu soția sa de la universitate, despre
frumusețea și mândria acestei relații, dar și despre moștenirea care schimbă cursul vieții sale și a
celor din jurul său.

cap3

Capitolul începe cu descrierea unor momente frumoase din viața celor doi soți, în care se poate
observa că încă se iubeau, se distrau împreună și aveau discuții filozofice profunde.

Într-o după-amiază, în timp ce se plimbau, cei doi se întâlnesc cu verișoara lui Ștefan, Anisoara. De aici
încolo, lucrurile încep să se schimbe. Ela petrece tot mai mult timp în compania Anisoarei, devine tot
mai preocupată de modă și de petrecerile mondene, o schimbare pentru care Ștefan nu era pregătit.

Un episod cutremurător are loc în timpul unei excursii la Odobești, în care Ștefan este cuprins de
gelozie din cauza comportamentului soției sale. Acest episod marchează prima ruptură emoțională
dintre cei doi, datorată apropierii Elei de domnul G.
cap4

În acest capitol, jocul tensionat între cei doi soți începe să se dezvolte, devine tot mai complex și
tulburător.

Ștefan, răspunzând provocărilor Elei, începe să flirteze cu o altă femeie, ceea ce determină-o pe Ela să
refuze să se întoarcă acasă cu el. În consecință, el aduce în patul său o altă femeie atrăgătoare, ceea
ce îl supără pe Ela, care decide să plece de acasă.

Cu trecerea timpului, Ștefan începe să își simtă lipsa și în cele din urmă o caută. Cu toate că emoțiile
sunt puternice, el reușește să păstreze o aparentă calmă în fața ei.

La a doua întâlnire, cei doi discută și se plimbă împreună, iar Ștefan o găsește mai frumoasă ca
niciodată în rochia pe care o poartă. Ei se împacă după o lună de separare. Petrec vara la Constanța și
se întorc în București în septembrie, unde au o altă ceartă, de data aceasta legată de faptul că Ela nu
dorește să aibă un copil.

cap5-Intre oglinzi paralele –

În luna februarie, Ștefan se întoarce acasă de la Azuga, unde fusese mobilizat pentru serviciul militar,
și descoperă cu surprindere că Ela nu este acasă. După sosirea lui dimineața, el o confruntă și decide
să o gonească din casă, propunându-i divorțul. Ela acceptă această propunere. Cu trecerea timpului,
dorindu-și din ce în ce mai mult prezența ei, Ștefan începe să o caute prin oraș, încercând să o vadă
măcar o clipă. În momentele când Ela era bolnavă, el îi trimitea bilete și cărți, încercând să se apropie
de ea. Peste câteva luni, se întâlnesc la curse și discută mai pe larg.

Aceste scurte întâlniri îi provoacă lui Ștefan atât bucurie, cât și durere. El începe să reia studiul și
cautarea unei lumi superioare dragostei. Într-un final, găsește un bilet de la Anisoara care explică
absența Elei în seara în care au hotărât să divorțeze, dar nu este sigur dacă este adevărat sau nu.

După două săptămâni, Ștefan este mobilizat în apropierea Câmpului-Lung, iar Ela se mută în Câmpul-
Lung pentru a fi mai aproape de el.

cap6- Ultima noapte de dragoste -

Prin intermediul unei scrisori, Ela îl cheamă urgent pe Ștefan în Câmpul-Lung. Ștefan încearcă să
obțină permisiunea de la căpitanul Dimiu, dar este un proces dificil și îndelungat, deoarece războiul
era tot mai aproape.

Când ajunge în Câmpul-Lung, cei doi împărtășesc ultima lor noapte de dragoste. După această
experiență, Ela încearcă să-i propună lui Ștefan să îi dea bani și să își facă un testament, dar el refuză
și astfel începe o discuție dureroasă între ei. Plecând de acasă pentru a se liniști, se întâlnește cu
locotenent-colonelul care dorește să-l ia înapoi la regiment. Abia reușește să treacă pe la Ela pentru a-
și lua bagajele. Călătoria lui către regiment este plină de agitație interioară, iar pe drum se discută
chiar și despre Grigoriade, bărbatul pe care Ștefan îl bănuia de relația cu Ela și care se afla în Câmpul-
Lung.

Odată ajuns la regiment, primul război mondial este pe punctul de a începe, iar viața lui Ștefan va
suferi o schimbare radicală în această nouă etapă a povestirii.

CARTEA2.

- Intaia noapte de război -

Acest capitol prezintă o imagine înfiorătoare a războiului. Armata era în dezordine, ordinele se
contraziceau reciproc, ofițerii erau înspăimântați și dezamăgiți. Întreg capitolul cuprinde tentative
eșuate de a implementa tactici militare. Ștefan descrie frigul, groaza, foamea, frica și întunericul care
reușesc să îl facă să uite de situația în care se afla cu soția sa. În ciuda acestor condiții groaznice, el
încearcă să se adapteze și să supraviețuiască în această realitate brutală a războiului. Într-o notă mai
ușoară, sunt prezentate și câteva evenimente amuzante, cum ar fi soldații care, după ce dau nas în
nas cu un pluton și strigă "prizonier, prizonier", realizează că prizonierii sunt tot români.

- Fata cu obraz verde, la Vulcan -

A treia zi de război, la Vulcan, Ștefan este trimis să facă dreptate după ce niște săteni acuzaseră țiganii
că le-au furat din curți. El se duce să cerceteze situația și printre țigani observă o fată de aproximativ
16 ani. După ce o amenință că o împușcă, el o ia cu el pentru a fi judecată. Cu toate acestea, din cauza
unor focuri de armă auzite în apropiere, Ștefan este nevoit să o lase să plece.

- Întamplari pe Valea Oltului -

Înaintând pe Valea Oltului, Ștefan observă tactica inamicului. Într-o zi, superiorii sunt informați că
există două fete, Maria și Ana Manciulea, care sunt acuzate de spionaj și transmit informații
inamicului. Căpitanul reacționează sugestiv, iar după ce cele două surori sunt arestate pentru spionaj,
Maria este decorată cu "virtutea militară" pentru conducerea armatei române peste Olt, unde a
învins inamicul. Această întorsătură surprinzătoare arată complexitatea situației de război și
dificultatea de a identifica adevărul în mijlocul conflictului.

- Post înaintat la Cohalm -

La Cohalm, un orașel situat la aproximativ 10 km de Olt, războiul devine tot mai crud. Nimeni nu mai
simte pofta de mâncare, iar pe fețele tuturor este scrisă groaza. Romanii ajung să fie jefuiți de către
unguri, iar Ghiorghidiu este trimis să rezolve această problemă. Cu toate că povestește cu amuzament
cum au surprins inamicul la întoarcere, comandantul nu este mulțumit de rezultate.

- "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu" -

Acest capitol cuprinde scene apocaliptice caracterizate prin violență și groază. Un soldat, Marin
Tuchei, exclamă înspăimântat: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu", observând cum proiectilele
trec pe lângă ei și fac ravagii în rândurile celor ghinioniști, care înoată în noroi. Un alt soldat este șocat
pentru că a văzut cum un obuz i-a retezat capul A Mariei și îi povestește lui Ghiorghidiu: "Fugea așa,
fără cap, după dvs., domnule locotenent".

- "Wer Konn Romanien Retent?" -

Acest capitol descrie cum se încheie marșul istovitor pentru Ghiorghidiu. În ciuda încercărilor sale de
a aplica tactici de război, oamenii săi, împreună cu el, cad într-o capcană, iar Ghiorghidiu este rănit la
mână. În timp ce așteaptă să fie dus la trenul sanitar, Ghiorghidiu intră în discuție cu un german.
Neamtul este dezgustat de lupta romanilor, susținând că așa nu se poartă un război, cu atacuri
haotice, și afirmând că războiul are regulile sale.

- Comunicat apocrif -

Rănit și spitalizat, Ghiorghidiu se întoarce la București. Ela îi apare acum ca o străină și îi propune să
se despartă. Ghiorghidiu răspunde cu indiferență: "Mi-e indiferent dacă ești nevinovată," în ciuda
faptului că odinioară spunea că ar fi fost în stare să ucidă pentru ea. Își dă seama că ar putea găsi
oricând o altă femeie similară. El îi dă Elei casele de la Constanța, bani și tot ce se află în casă, de la
obiecte valoroase la cărți, de la obiecte personale la amintiri. Cu acest act, el pare să își lase în urmă
trecutul și relația lor.