29 ianuarie 1394

Verona

Dragă Romeo,

A trecut ceva vreme de când nu am mai vorbit,

Și timpurile devin din ce în ce mai singuratice.

Cu fiecare clipă care trece mă gândesc la tine.

Știu că am prieteni și nu sunt singură, dar îmi e dor de tine din ce în ce mai mult,

Cu fiecare clipă

Cu fiecare secundă

Cu fiecare bătaie a inimi pe care știi că ți-o dau și va fi mereu a ta.

Știu că sunt conflicte care ne despart, dar eu tot voi fi a ta,

Eu tot te vreau

Așa cum ești

Știu că aceste două lumi care ne despart nu ne vor permite niciodată să fim împreună, dar nu ne
pot lua iubirea și sentimentele.

Nici nu știu cât va dura ca această scrisoare să ajungă la tine, dar eu te voi aștepta.

Îți voi aștepta răspunsul o viață întragă, fie că va fi ultimul lucru pe care îl voi face,

Ca să știi cât de mult te iubesc.

Tu mi-ai intrat în viață ca o rază de lumină într-o dimineață întunecată,

m-ai adus la lumină și mi-ai condus calea iar acum sunt pierdută fără tine.

Știu că totul e trecător, dar doare atât de tare și nu pentru că ai fi făcut vreodată ceva rău.

Tu ești una dintre cele mai bune părți ale vieți mele

și doare faptul că aceste lumi crude ne despart,

Fiind un concept care niciodată nu ar putea fi realizabil,

Două lumi complet diferite conviețuind una cu alta.

Știu că e vina mea că m-am îndrăgostit de tine dar probabil și a ta,

Dar nu regret nimic din toate acestea

Și nici o dată nu o să regret.

Nu am să iubesc pe nimeni vreodată din nou,

Cel puțin nu cum te-am iubit pe tine

Tu vei fi mereu dragostea vieți mele și nu mă voi îndoi niciodată de asta.

a ta Julieta