Stimați profesori,

Ne aflăm în fața unui moment de sfârșit, dar și de un nou început, un moment în care
noi porți ni se deschid, în care o viață nouă ne așteaptă.

Parcă mai ieri păşeam pentru prima dată pe poarta şcolii. Anii au trecut repede. Am

fost împreună 4 ani, iar cei mai mulţi dintre noi, chiar 8 ani. Ne-am certat, ne-am împăcat,
am râs şi am plâns împreună, iar asta ne-a apropiat.

Cu certitudine nu vom uita emoțiile tezelor, a lucrărilor de control, a ascultărilor, dar

nici bucuria notelor de 10 din carnet. Știm că n-a fost ușor, știm că nu v-am ascultat
întotdeauna , ba chiar uneori v-am și supărat, dar dumneavoastră ați avut răbdare cu noi și ați
știut să ne luați pe fiecare exact așa cum este.

Vă mai amintiți cum domnul profesor de fizică arunca cu cretă după cei visători?
Când domnul de franceză ne certa fiindcă nu ascultam?

Ne-ar plăcea să credem, atunci când ne priviți, că sunteți mândri de noi și că

reprezentăm, într-o bună măsură, rodul muncii dumneavoastră.

Dragi profesori, fără voi nu am fi reuşit. Cu toţii veţi rămâne la loc sigur în sufletele
noastre. Cu respect și recunoștință pentru tot efortul depus pentru noi, putem spune că suntem
gata pentru noul drum plin de neprevazut. Vă mulțumim!

Iar la finalul discursului, aș dori să vă arăt un videoclip cu evoluția noastră în acești

ani plini de amintiri!