OJF 2024 Book

Olimpiada de Fizică
Etapa județeană/a sectoarelor municipiului București

VI
2 martie 2024
pagina 1 din 5
În vecinătatea unei localități cu oameni gospodari se află un crâng, o pădure tânără, amenajată de
comunitate, pentru nevoile localnicilor. Elevii de la școala din localitate, au participat la lecții de fizică
de mare interes, chiar în acest crâng. Veți afla ce probleme au avut de rezolvat într-o vizită cu caracter
științific în „zonă” și veți fi solicitați să oferiți soluții.
Subiectul I. Rădăcinile unui castan (10 puncte)

Privind un copac desțelenit de o furtună puternică, elevii au aflat povestea rădăcinilor unui copac
(castan) cercetat de specialiști, în urma unui eveniment similar. Copacul analizat (vezi Figura 1.1), cu
masa 𝑀 = 4800 kg, are masa părții aeriene egală cu o fracție 𝑓1 = 70% din
masa sa totală, restul fiind rădăcinile.
a. În apropierea copacului desțelenit se află un teren de formă
dreptunghiulară, cu aria suprafeței 𝐴 = 5760 m2, unde specialiștii își
propun să planteze puieți de castan. Raportul dintre lățimea și
lungimea terenului experimental este 𝑛 = 0,9. Puieții de castan vor fi
plantați astfel încât distanța dintre rânduri să fie 𝑎 = 9 m, iar pe un
rând aceștia să fie la distanța 𝑏 = 8 m, unul față de altul. Durata medie
pentru săparea unei gropi este ∆𝑡1 = 10 min, iar plantarea propriu-zisă
a unui puiete de castan durează aproximativ ∆𝑡2 = 5 min. Determină
Figura 1.1
durata medie pentru plantarea pe terenul experimental a numărului
maxim de puieți de castan, exprimată în unitatea de măsură din SI.
b. Dintr-o bucată mai groasă de rădăcină a fost confecționat un paralelipiped drept, omogen, cu
dimensiunile 8 cm × 5 cm × 4 cm, care, cântărit, a avut masa 𝑚0 = 128 g. Pentru a măsura
dimensiunile paralelipipedului ei au folosit o riglă gradată de 50 cm, cu diviziuni de 1 mm și un
cântar de 10 kg, cu diviziuni de 2 g. Calculează densitatea corpului paralelipipedic, exprimată în
unitatea de măsură din SI.. Determină eroarea relativă corespunzătoare densității calculate.
Precizări:
1. Eroarea relativă de măsură a unei mărimi fizice 𝑋 se definește prin relația:
Δ𝐴
𝜀𝑋 = ,
𝐴
unde 𝐴 reprezintă valoarea numerică a mărimii măsurate, iar ∆𝐴 eroarea absolută de măsură.
2. Eroarea de măsură a unui instrument reprezintă jumătate din precizia sa.
3. Dacă mărimea fizică se exprimă ca produsul sau raportul a două mărimi 𝐴 · 𝐵 sau 𝐴/𝐵, atunci eroarea
relativă a acestora este dată de relația:
𝜀𝑋 = 𝜀𝐴 + 𝜀𝐵 .
1. Fiecare dintre subiectele I, II, respectiv III se rezolvă pe o foaie separată care se secretizează.
2. În cadrul unui subiect, elevul are dreptul să rezolve cerințele în orice ordine.
3. Durata probei este de 3 ore din momentul în care s-a terminat distribuirea subiectelor către elevi.
4. Elevii au dreptul să utilizeze calculatoare de buzunar, dar neprogramabile.
5. Fiecare subiect se punctează de la 10 la 1 (1 punct din oficiu). Punctajul final reprezintă suma acestora.
VI
2 martie 2024
pagina 2 din 5
c. Măsurătorile au relevat faptul că o fracție 𝑓2 = 12% din masa rădăcinilor,
considerate cilindrice, au un diametru mediu 𝑑1 = 8 cm, iar restul,
diametrul mediu 𝑑2 = 3 cm. Pentru a afla lungimea totală a sistemului de
rădăcini (vezi Figura 1.2), elevii au tăiat toate ramificațiile rădăcinii și au
introdus toate fragmentele de rădăcină într-un bazin cu apă, care are baza
de arie 𝑆 = 4 m2. Prin scufundarea completă a rădăcinilor, elevii au
Figura 1.2
măsurat că nivelul apei din bazin a crescut cu ∆ℎ = 60 cm. Calculează
densitatea medie a rădăcinilor și determină lungimea totală a acestora.
Precizări:
1. Mulţimea tuturor punctelor dintr-un plan, egal depărtate de un punct dat din acel plan, se numeşte cerc;
punctul dat este centrul cercului; distanţa dintre centrul cercului şi orice punct de pe cerc reprezintă raza
cercului; segmentul ce are ca extremități două puncte de pe cerc și trece prin centrul cercului poartă
denumirea de diametru.
2. Aria suprafeței unui cerc este: 𝐴 = 𝜋𝑟 2 , unde 𝜋 ≅ 3,14, iar r reprezintă raza cercului.
Subiectul II. Irigarea prin picurare (10 puncte)

Pentru irigarea terenului de formă dreptunghiulară, pe care au fost plantați puieții de castan, elevii
propun udarea acestora cu un sistem de irigare prin picurare. Pentru asigurarea substanțelor necesare
pentru creșterea puieților elevii propun fixarea în rezervorul instalației a
unui vas de forma unui cub, cu pereții foarte subțiri, plin cu un
g
îngrășământ lichid cu densitatea 1 = 1, 2 , care se va amesteca cu apa,
cm 3
iar soluția va ajunge prin instalația de picurare direct la rădăcina 1
kg
puieților. În rezervor curge apă,  2 = 1000 3 , cu debit volumic constant 2
m
Dv (debitul volumic reprezintă volumul de apă care curge în Figura 2.1
h (cm)
fiecare secundă), vezi Figura 2.1. Înălțimea apei din bazin în 95
funcție de timp este reprezentată în graficul din Figura 2.2.
Rezervorul are formă cubică cu latura 1 = 1,00 m .
a. Determină latura vasului cubic, 2 , ce conține 50
îngrășământul lichid, viteza cu care crește nivelul apei în
rezervor și debitul volumic Dv .
b. Calculează densitatea soluției obținute după 11 minute. 0 5 11
t (min)
c. Din rezervorul în care a curs apa 11 minute, apa cu Figura 2.2
substanțele nutritive ajunge, printr-un sistem de tuburi, la
fiecare puiet de castan prin două orificii de picurare. Consideră că debitul volumic prin fiecare
VI
2 martie 2024
pagina 3 din 5
orificiu de picurare este Dv1 = 60 mL/min , iar pe teren au fost plantați N = 80 de puieți de castan.
Determină în cât timp se va goli bazinul prin sistemul de picurare.
Subiectul III. Micul paing (10 puncte)

Elevii au observat într-un copac o pânză de păianjen (vezi Fișa de lucru nr. 1) construită plecând de la
un bețișor cu lungimea 𝑙 = 18 cm. Pânza de păianjen din imagine este la scară și este formată din 7
poligoane, fiecare având laturile egale, iar firele care leagă două poligoane succesive au lungimi egale
cu 𝑎 = 0,27 ∙ 𝑙. Fluturașul și buburuza sunt captive în pozițiile date. Micul pui de păianjen este gata să
realizeze o „inspecție” a hranei oferită de mama lui, așa că pornește spre insecte, cu viteza constantă
𝑣1 = 1 cm/s , dar când ajunge la nodul plasei cel mai apropiat de o insectă, pe drumul ales de el, își
micșorează viteza la jumătate din valoarea pe care o avea înainte de a ajunge la acel nod.
a. În deplasarea lui pe pânză, micul paing adoptă mai multe strategii, astfel încât să ajungă la o gâză
cât mai repede. Identifică strategia corespunzătoare duratei minime de parcurgere a drumului până
la fluturaș/ buburuză, desenează traiectoriile pe Fișa de lucru nr. 1 și calculează durata minimă către
fluturaș/buburuză. Consideră că micul păianjen pleacă de fiecare dată din poziția sa inițială. Pentru
determinarea drumului parcurs de păianjen, măsoară laturile poligoanelor și găsește cu cât este mai
mare o latură a unui poligon față de latura poligonului anterior.
b. Consideră acum că au mai apărut câteva gâze. Desenează pe noua imagine figurată în Fișa de lucru
nr. 2, traiectoria micului păianjen care corespunde trecerii de la o gâză la alta în timpul cel mai scurt,
astfel încât să le ”viziteze” pe toate la un singur parcurs, din momentul plecării, fără să mai revină
la locul de unde a plecat. Calculează lungimea traiectoriei descrise de micul păianjen în acest caz.
c. Încercând să scape, buburuza se dezlipește de fire și începe să se deplaseze spre stânga, doar pe
firul poligonal pe care se află (al cincilea poligon măsurat de la mama păianjen), cu viteza 𝑣𝑏 =
0,5 cm/s. Determină viteza minimă cu care trebuie să plece micul paing, aflat în poziția inițială,
pentru a prinde buburuza, știind că după ce parcurge o latură a poligonului, acesta poate să zboare.
d. Mama păianjen a transformat cel mai mic poligon din pânză în cerc. Micul păianjen se află pe cercul
aflat în plan orizontal și se deplasează pe acesta cu viteza 𝑣1 = 1 cm/s, iar mama lui se ridică vertical
cu viteza constantă 𝑣𝑝 = 2 cm/s. Determină la ce înălțime ajunge mama păianjen în timp ce micul
paing a parcurs cercul de 7 ori. Reprezintă traiectoria micului păianjen față de mama sa și descrie
proprietățile acesteia. Se cunoaște că lungimea cercului, 𝐿 , este dată de relația: 𝐿 = 2𝜋𝑟 , unde 𝑟 este
raza cercului, iar π este un număr care are valoarea aproximativă 𝜋 ≅ 3,14.
OBSERVAȚIE. Atașează cele două fișe de lucru la lucrarea ta.
Subiectele au fost propuse de:
Prof. Corina DOBRESCU, Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” – București,
Prof. Ion BĂRARU, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” – Constanța,
Prof. Florin MĂCEŞANU, Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” – Alexandria,
Prof. Dr. Gabriel FLORIAN, Colegiul Național „Carol I” – Craiova
VI
2 martie 2024
pagina 4 din 5
NU SEMNA ACEASTĂ FOAIE!

VEI ATAȘA FOAIA LA SOLUȚIA DE LA SUBIECTUL III
Fișă de lucru 1 – Subiectul III
bețișor
F
VI
2 martie 2024
pagina 5 din 5
NU SEMNA ACEASTĂ FOAIE!

VEI ATAȘA FOAIA LA SOLUȚIA DE LA SUBIECTUL III
Fișa de lucru 2 – Subiectul III
2 martie 2024
VI
Barem de evaluare și de notare
pagina 1 din 8
Subiectul I. Rădăcinile unui castan Parțial Punctaj
Barem subiectul I 10
Aria suprafeței terenului 𝐴 este:
𝐴 = 𝐿ℓ 0,25
unde: 𝐿 este lungimea terenului, iar ℓ este lungimea terenului.
Între dimensiunile liniare ale terenului poate fi scrisă relația:
0,20
ℓ = 𝑛𝐿
Efectuând calculele obținem:
𝐴 0,20
𝐿2 =
𝑛
Numărul maxim de rânduri plantate cu puieți de castan, 𝑁1 , se poate calcula din relația:
ℓ ℓ+𝑎 0,25
𝑁1 = + 1 =
𝑎 𝑎
Deci:
0,20
𝑁1 = 9
Numărul maxim de puieți de castani plantați pe un rând, 𝑁2 , se poate calcula din relația:
𝐿 𝐿+𝑏 0,25
𝑁2 = + 1 =
𝑏 𝑏
Deci:
0,20
a. 𝑁2 = 11 3
Numărul maxim de puieți de castan, 𝑁, plantați pe terenul cu aria suprafeței 𝐴 este:
0,25
𝑁 = 𝑁1 𝑁2
Rezultă:
0,20
𝑁 = 99
Durata medie pentru „săpare gropilor”, Δ𝑡3 , pe terenul cu aria suprafeței 𝐴 este:
0,20
Δ𝑡3 = 𝑁Δ𝑡1
Durata medie pentru plantarea numărului maxim de puieți de castan, Δ𝑡4 , pe terenul
cu aria suprafeței 𝐴 este: 0,20
Δ𝑡4 = 𝑁Δ𝑡2
Durata medie pentru plantarea pe terenul experimental a numărului maxim de puieți
de castan este: 0,20
Δ𝑡 = Δ𝑡3 + Δ𝑡4
sau:
0,20
Δ𝑡 = 𝑁(Δ𝑡1 + Δ𝑡2 )
Rezultă:
0,20
Δ𝑡 = 89100 s
Volumul corpului paralelipipedic este:
0,25
𝑉0 = 8 cm × 5 cm × 4 cm = 160 cm3
b. Densitatea paralelipipedului drept este: 3
𝑚0 0,25
𝜌0 =
𝑉0
1. Orice rezolvare corectă ce ajunge la rezultatul corect va primi punctajul maxim pe itemul respectiv.
2. Orice rezolvare corectă, dar care nu ajunge la rezultatul final, va fi punctată corespunzător, proporțional cu conținutul de idei
prezent în partea cuprinsă în lucrare din totalul celor ce ar fi trebuit aplicate pentru a ajunge la rezultat, prin metoda aleasă de
elev.
2 martie 2024
VI
pagina 2 din 8
Numeric:
kg 0,25
𝜌0 = 800
m3
Eroarea relativă la măsurarea dimensiunii liniare de 𝐿0 = 8 cm este:
∆𝐿0 0,5 mm 0,5 mm 0,25
𝜀𝐿0 = = =
𝐿0 8 cm 80 mm
Numeric:
0,20
𝜀𝐿0 = 0,625 %
Eroarea relativă la măsurarea dimensiunii liniare de ℓ0 = 5 cm este:
∆ℓ0 0,5 mm 0,5 mm 0,25
𝜀ℓ0 = = =
ℓ0 5 cm 50 mm
Numeric:
0,20
𝜀ℓ0 = 1 %
Eroarea relativă la măsurarea dimensiunii liniare de ℎ0 = 4 cm este:
∆ℎ0 0,5 mm 0,5 mm 0,25
𝜀ℎ0 = = =
ℎ0 4 cm 40 mm
Numeric:
0,20
𝜀ℎ0 = 1,25%
Eroarea relativă la măsurarea masei 𝑚0 = 128 g este:
∆𝑚0 1g 0,25
𝜀𝑚0 = =
𝑚0 128 g
Numeric:
0,20
𝜀𝑚0 = 0,78 %
Eroarea relativă corespunzătoare densității corpului paralelipipedic se calculează din
relația: 0,25
𝜀𝜌0 = 𝜀𝑚0 + 𝜀𝐿0 + 𝜀ℓ0 + 𝜀ℎ0
Numeric:
𝜀𝜌0 = 0,78 % + 0,625 % + 1 % + 1,25 % = 3,655 % 0,20
Densitatea medie a rădăcinilor castanului, 𝜌, este:

𝑀” 0,20
𝜌=
𝑉
unde 𝑀” reprezintă masa rădăcinilor castanului:
0,20
𝑀” = (1 − 𝑓1 )𝑀
iar 𝑉 este volumul rădăcinilor castanului:
0,20
c. 𝑉 = 𝑆Δℎ 3
Rezultă:
(1 − 𝑓1 )𝑀 0,20
𝜌=
𝑆Δℎ
Numeric:
kg 0,20
𝜌 = 600
m3
elev.
2 martie 2024
VI
pagina 3 din 8
Rădăcinile cu diametrul mediu 𝑑1 au masa:
0,25
𝑀1 = 𝑓2 𝑀”
și volumul:
𝑑1 2 0,25
𝑉1 = 𝜋 ( ) ℓ1
2
Rădăcinile cu diametrul mediu 𝑑2 au masa:
0,25
𝑀2 = (1 − 𝑓2 ) 𝑀”
și volumul:
𝑑2 2 0,25
𝑉2 = 𝜋 ( ) ℓ2
2
Dar:
𝑀1 𝑀2 𝑀1 + 𝑀2 𝑀” 0,25
= = =
𝑉1 𝑉2 𝑉1 + 𝑉2 𝑉
Lungimea rădăcinilor castanului este:
0,25
ℓtotală = ℓ1 + ℓ2
Efectuând calculele ajungem la relația:
4 𝑓2 1 − 𝑓2 0,25
ℓtotală = ( 2 + ) 𝑆Δℎ
𝜋 𝑑1 𝑑22
Numeric:
ℓtotală ≅ 3047 ÷ 3049 m 0,25
Oficiu 1
elev.
2 martie 2024
VI
pagina 4 din 8
Subiectul II. Irigarea prin picurare Parțial Punctaj
Barem subiectul II 10
Din reprezentarea grafică prezentată în Figura 2.2:
1,00
ℓ2 = 50 cm
Pentru intervalul de timp:

0,25
∆𝑡1 = 5 min − 0 min = 5 min
Viteza cu care crește nivelul apei în rezervor se calculează din relația:
ℎ1
𝑣1 = 0,25
∆𝑡1
unde: ℎ1 = 50 𝑐𝑚.
Numeric:
cm 0,25
𝑣1 = 10
min
Pentru intervalul de timp:
0,25
∆𝑡2 = 11 min − 5 min = 6 min
Viteza cu care crește nivelul apei în rezervor se calculează din relația:
ℎ2 − ℎ1
𝑣2 = 0,25
a. ∆𝑡2 4
unde: ℎ2 = 95 𝑐𝑚.
Numeric:
cm 0,25
𝑣2 = 7,5
min
Volumul apei din rezervor în intervalul de timp ∆𝑡2 este:
0,25
𝑉 = 𝐷𝑉 Δ𝑡2
Sau:
0,50
𝑉 = ℓ12 (ℎ2 − ℎ1 )
Deci:
0,25
𝐷𝑉 Δ𝑡2 = ℓ12 (ℎ2 − ℎ1 )
Rezultă:
ℓ12 (ℎ2 − ℎ1 ) 0,25
𝐷𝑉 =
Δ𝑡2
Numeric:
L 0,25
𝐷𝑉 = 75
min
Densitatea soluției este:
𝑚1 + 𝑚2 0,50
𝜌soluție =
𝑉1 + 𝑉2
b. 2
unde:
0,25
𝑚1 = 𝜌1 𝑉1; 𝑉1=ℓ32
elev.
2 martie 2024
VI
pagina 5 din 8
și:
0,25
𝑚2 = 𝜌2 𝑉2; 𝑉2 = ℓ12 ℎ2 − ℓ32
Efectuând calculele obținem relația:
𝜌1 ℓ32 + 𝜌2 (ℓ21 ℎ2 − ℓ32 ) 0,50
𝜌soluție =
ℓ21 ℎ2
Numeric:
kg 0,50
𝜌soluție = 1026,3
m3
Volumul soluției obținute este:
0,50
𝑉soluție = ℓ12 ℎ2
Numeric:
0,50
𝑉soluție = 950 L
Volumul soluției poate fi scris și sub forma:
𝑉soluție = 2𝑁𝐷𝑣1 Δ𝜏
1,00
c. unde ∆𝜏 reprezintă intervalul de timp în care în care se golește bazinul prin sistemul 3
de picurare.
Rezultă:
𝑉soluție 0,75
Δ𝜏 =
2𝑁𝐷𝑣1
Numeric:
0,25
Δ𝜏 ≅ 98,96 min
Oficiu 1
elev.
2 martie 2024
VI
pagina 6 din 8
Subiectul III. Micul paing Parțial Punctaj

Barem subiectul III 10
Drumul pentru care durata este minimă în fiecare caz (fluturaș sau buburuză) este figurat
în desenul de mai jos.
Notez lungimea unei laturi a poligonului cel mai mic cu 𝑙1 și în continuare 𝑙2 , 𝑙3 , 𝑙4 , 𝑙5 , 𝑙6 , 𝑙7 = 𝑙.
1,00
𝒍𝟏
𝒍𝟐
P
a. 𝒍𝟑 3,5
𝒍𝟒 a
𝒍𝟓
𝒍𝟔
l
F
bețișor
Intervalul de timp pentru drumul stabilit către fluturaș se exprimă:

3𝑙4 + 2𝑎 𝑎
𝑡𝐹 = +
𝑣1 𝑣2 0,75
Unde:
𝑣1
𝑣2 =
2
Intervalul de timp pentru drumul stabilit către buburuză se exprimă:
2𝑙3 + 𝑎 𝑙3 0,75
𝑡𝐵 = +
𝑣1 𝑣2
elev.
2 martie 2024
VI
pagina 7 din 8
Măsurând laturile poligoanelor se găsește că:
𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 0,50
𝑙1 ≅ ; 𝑙2 ≅ 2 ; 𝑙3 ≅ 3 ; 𝑙4 ≅ 4 ; 𝑙5 ≅ 5 ; 𝑙6 ≅ 6 .
7 7 7 7 7 7
Numeric:
Se acceptă valori ale lui 𝑡𝐹 cuprinse în intervalul [50 𝑠; 51𝑠 ] 0,50
Se acceptă valori ale lui 𝑡𝐵 cuprinse în intervalul [35 𝑠; 36𝑠 ]
Drumul parcurs în timpul minim conform cerințelor este cel figurat în imaginea de mai jos.
2,00
b. 2,5
Lungimea traiectoriei este:

0,25
𝑑 = 2𝑙4 + 3𝑎 + 2𝑎 + 3𝑙5 + 𝑎 + 3𝑎 + 3𝑙3 + 𝑙3 + 4𝑎
Numeric:
0,25
Se acceptă valori ale lui 𝑑 cuprinse în intervalul [153 𝑐𝑚; 154 𝑐𝑚]
În cazul buburuzei, timpul în care aceasta parcurge latura poligonului este:
𝑙5
c. 𝑡𝑏 = 0,50 1,5
𝑣𝑏
elev.
2 martie 2024
VI
pagina 8 din 8
Pentru a ajunge buburuza, micul păianjen trebuie să parcurgă distanța până la ea în timpul:
4𝑙4 𝑎 4𝑙4 + 2𝑎 0,50
𝑡𝑏 = +𝑣 =
𝑣 𝑣
2
Se obține astfel:
𝑣𝑏 0,25
𝑣 = (4𝑙4 + 2𝑎)
𝑙5
Numeric:
cm 0,25
𝑣 ≅ 1,98
s
Mama păianjen se deplasează la înălțimea:
ℎ = 𝑣𝑝 𝑇 0,25
unde 𝑇 este timpul în care micul păianjen descrie 7 cercuri.
Acest timp este:
7 ∙ 𝑙𝑐𝑒𝑟𝑐 7(2𝜋𝑎) 0,25
𝑇= =
𝑣1 𝑣1
Se obține:
14𝜋𝑎 0,25
ℎ = 𝑣𝑝
𝑣1
d. Numeric: 1,5
ℎ ≅ 427,29 cm 0,25
Traiectoria micului păianjen față de mama sa este un cerc deplasat față de

planul orizontal. În timp ce micul paing descrie un cerc, mama sa urcă cu o
distanță ℎ1 , apoi mișcarea se reia. În raport cu mama lui, paingul se rotește
și în același timp se îndepărtează, descriind o spirală (elice).
0,50
Oficiu 1
Barem propus de:

Prof. Corina DOBRESCU, Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” – București,
Prof. Ion BĂRARU, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” – Constanța,
Prof. Florin MĂCEŞANU, Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” – Alexandria,
Prof. Dr. Gabriel FLORIAN, Colegiul Național „Carol I” – Craiova
elev.
VII
2 martie 2024
pagina 1 din 4
Subiectul I – Determinări cinematice
A. Mişcare accelerată
Imaginea alăturată surprinde, la un moment dat, alunecarea unui corp
pe un plan ȋnclinat de unghi 𝛼 = 300 . Un grup de elevi, au înregistrat, ȋn
tabelul de mai jos, distanța 𝑑 parcursă de corp ȋn funcţie de timpul 𝑡 ȋn
care a fost parcursă. Distanțele și timpii respectivi au fost măsurate din
momentul în care corpul începe să alunece pe planul înclinat.
𝑑(𝑐𝑚) 18,5 25,6 35,9 39,5 48,4

Din analiza datelor elevii constată că, ținând cont de
𝑡(𝑠) 1,00 1,19 1,39 1,48 1,64 erorile (incertitudinile) de măsură, mișcarea corpului are
v𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 (𝑐𝑚/𝑠) loc, de fiecare dată, cu aceeași accelerație.
a1) Completează tabelul (v𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 este viteza medie pe
v𝑚𝑎𝑥 (𝑐𝑚/𝑠) fiecare interval, v𝑚𝑎𝑥 este viteza maximă la sfârșitul fie-
𝑎(𝑐𝑚⁄𝑠 2 ) cărui interval) și determină, pe baza datelor înregistrate,
accelerația cu care coboară corpul.
a2) Precizează și reprezintă forțele care acționează asupra corpului ȋn timpul mișcării acestuia. Cunoscând faptul
că forța rezultantă care acționează asupra corpului este direct proporțională cu accelerația acestuia,
𝐹⃗ = 𝑚 ⋅ 𝑎⃗, unde 𝑚 este masa corpului, determină expresia și valoarea numerică a coeficientului de frecare
la alunecare dintre corp și suprafața planului înclinat în funcție de accelerație și unghiul planului.
Precizare: se consideră accelerația gravitațională 𝑔 = 10 m/s 2, 𝑠𝑖𝑛 𝛼 = 0,5, 𝑐𝑜𝑠 𝛼 ≃ 0,87
B. Trafic intens
Mișcarea unui autoturism care se deplasează într-o localitate este, în general, o mișcare neuniformă. Graficul
alăturat reprezintă distanța parcursă de un autoturism în
funcție de timp, 𝑑 = 𝑓(𝑡), corespunzător unei circulații
aglomerate, așa cum este în Bucureşti. Datele pe baza
cărora a fost trasat graficul au fost înregistrate prin
intermediul unei aplicații informatice care a folosit
sistemul GPS. Se constată că punctele care compun
graficul pot fi interpretate ca rezultate ale unor măsurători
afectate de erori (incertitudini) de măsură. Datorită acestei
constatări, pe același sistem de axe de coordonate este
trasat un al doilea grafic, liniar și care aproximează cel mai
bine tendința pe care o au coordonatele punctelor (distanța
și timpul) graficului 𝑑 = 𝑓(𝑡). Ecuația dreptei respective
se precizează alăturat.
b1) Cunoscând că timpul total de înregistrare a fost de 1400 de secunde calculează distanța parcursă de auto-
turism în acest timp.
b2) Studiază, cu atenție, cele două reprezentări grafice, iar apoi precizează și argumentează care este semnificația
fizică a reprezentării grafice liniare.
b3) Precizează și argumentează care este semnificația fizică a punctelor de intersecție a celor două reprezentări
grafice.
VII
2 martie 2024
pagina 2 din 4
Subiectul II – Telescaunul
Vlad merge în vacanța de iarnă. El își pregătește săniuța și schiurile. Așază toate bagajele pe săniuța pe care o
trage uniform cu o forță orizontală. Săniuța are masa totală de 𝑚1 = 20 kg și lungimea 𝑙 = 1 m. Aceasta se află pe
zăpadă (𝜇1 = 0,1) și se deplasează pe o distanță 𝑑 = 2 m, traversează o alee cu lățimea 𝐿 = 4 m fără zăpadă
(𝜇2 = 0,5) și în continuare parcurge o distanță 𝑑 = 2 m, din nou pe zăpadă.
a) Reprezintă forțele care acționează asupra săniuței la începutul mișcării și calculează valorile pentru 𝐹1 și 𝐹2
(conform figurii).
b) Reprezintă grafic valoarea forței de tracțiune în funcție de distanță pe întregul parcurs. Justifică forma grafi-
cului la trecerea de pe zăpadă pe alee.
c) Calculează lucrul mecanic efectuat pe întregul parcurs.
Ajuns la pârtie Vlad folosește un teleschi pentru a ajunge în
punctul cel mai înalt al pârtiei. Vlad, cu întregul echipament, are
masa 𝑚2 = 50 kg. Coeficientul de frecare dintre schiuri și ză-
padă este 𝜇1 = 0,1. Panta solului față de orizontală este 𝛼, iar
cablul de tracțiune face unghiul 𝛽 cu solul.
d) Reprezintă forțele care acționează asupra schiorului în
desenul din figura 3. Presupunând că 𝛼 = 𝛽 calculează
valoarea forței din cablul de tracțiune în cazul mișcării
uniforme a schiorului.
e) Calculează randamentul cu care este ridicat schiorul în
acest caz. Figura 1
Figura 2 Figura 3
VII
2 martie 2024
pagina 3 din 4
Subiectul III – Resorturi
Camelia și Vlad, elevi în clasa a VII-a, găsesc în curtea casei doi baloți de polistiren extrudat pe care sunt notate
caracteristicele: 50 𝑐𝑚 × 50 𝑐𝑚 × 100 𝑐𝑚 și 𝑚1 = 10 𝑘𝑔 respectiv 50 𝑐𝑚 × 50 𝑐𝑚 × 50 𝑐𝑚 și 𝑚2 = 5 𝑘𝑔.
a. Folosind formula densității demonstrați că cei doi baloți omogeni sunt formați din același tip de polistiren.
Copiii găsesc și două resorturi pe care sunt notate lungimea nedeformată 𝑙0 = 1 𝑚 și constanta elastică
𝑘 = 200 𝑁/𝑚. Ei realizează montajul din figura de mai jos în care resorturile au inițial lungimea 𝑙0 = 1 𝑚. Vlad
începe să se deplaseze uniform spre dreapta cu viteza v = 10 𝑐𝑚⁄𝑠. Corpurile încep să se miște împreună, foarte
lent și uniform, după trei secunde de la începerea mișcării lui Vlad.
b. Reprezentați forțele care acționează asupra corpurilor în primele trei secunde, calculați forța de frecare cu
solul după 𝑡1 = 1 𝑠 de la începerea mișcării și calculați coeficientul de frecare la alunecare dintre 𝑚1 și sol.
c. Determinați lucrul mecanic efectuat de forța de tracțiune exercitată de Vlad asupra sistemului și puterea
medie în primele trei secunde.
d. Vlad își continuă mișcarea spre dreapta după 𝑡2 = 3 𝑠 de la începerea mișcării dar acum are deplasarea mai
lentă și uniformă. Camelia îi spune că a observat că lungimea maximă a celui de al doilea resort 𝑙2𝑚𝑎𝑥 = 1,2 𝑚
rămâne constantă deși primul corp continua să se miște lent și uniform sub corpul al doilea. Reprezentați forțele
ce acționează asupra corpurilor, determinați valoarea coeficientului de frecare dintre cei doi baloți și lungimea
maximă a primului resort.
Camelia găsește apoi un alt resort de care atârnă vertical diferite corpuri și realizează tabelul de mai jos unde 𝑀
reprezintă masa corpurilor și 𝑙 lungimea resortului.
e. Reprezentați grafic pe hârtia milimetrică atașată lungimea resortului în funcție de greutatea corpurilor atâr-
nate. Specificați pe ce interval de forțe deformarea este direct proporțională cu forța elastică și calculați con-
stanta elastică a acestui resortului pe acel interval.
𝑀 (𝑔) 150 300 400 550 750 1000 1200

𝑙 (𝑐𝑚) 55 70 80 95 110 125 135
k2
m2
k1
m1
Subiectele au fost propuse de

prof. Victor STOICA, Inspectoratul Școlar al Municipiului București
prof. Viorel SOLSCHI, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Satu Mare
prof. Jean Marius ROTARU, Colegiul Național Iași
prof. Dorin Florin BUNĂU, Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu
2 martie 2024
VII
pagina 1 din 6
Subiectul I
Parțial Punctaj
A. 5p
a1)
acceleraţie constantă, viteză inițială v0 = 0 m/s la 𝑡0 = 0 s, rezultă
𝛥v v − 0 v 0,25p
𝑎= = =
𝛥𝑡
2
𝑡−0 𝑡
v 𝑎⋅𝑡 2⋅𝑑
𝑑 = v𝑚𝑒𝑑 ⋅ 𝑡; v𝑚𝑒𝑑 = 2; 𝑑 = 2 ⇒ 𝑎 = 𝑡 2 0,25p
𝑎1 +. . . . + 𝑎5
𝑎 = 𝑎𝑚𝑒𝑑 = 0,25p
5
𝑑(𝑐𝑚) 18,5 25,6 35,9 39,5 48,4
𝑡(𝑠) 1,00 1,19 1,39 1,48 1,64 2,5p
v𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 (𝑐𝑚/𝑠) 18,5 21,5 25,8 26,7 29,5
1,50p
v (𝑐𝑚/𝑠) 37 43 51,6 53,4 59
𝑎 (𝑐𝑚⁄𝑠 2 ) 37 36,1 37,1 36,1 36
𝑎 ≃ 36,5 cm/s2 0,25p
- se va puncta, corespunzător şi altă metodă de determinare a acceleraţiei
cum ar fi calcularea ei din panta dreptei de regresie trasată pe baza datelor
măsurate.
a2)
- forţa de greutate (precizare şi reprezentare corectă) 0,50p
- normala (precizare şi reprezentare corectă) 0,50p
- forţa de frecare (precizare şi reprezentare corectă) 0,50p
2,5p
𝑚 ⋅ 𝑎⃗ = 𝐺⃗ + 𝑁
⃗⃗ + 𝐹⃗𝑓 0,25p
𝑔 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 𝛼 − 𝑎
𝑎 = 𝑔 ⋅ (𝑠𝑖𝑛 𝛼 − 𝜇 𝑐𝑜𝑠 𝛼) ⇒ 𝜇 = 0,50p
𝑔 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼
𝜇 ≃ 0,53 0,25p
B. 4p
b1)
𝑑 = 2,5 ⋅ 𝑡 0,50p 1p
𝑡 = 1400 s ⇒ d = 3500 m 0,50p
b2)
- coordonatele punctelor care reprezintă momentul iniţial şi momentul final, 0,50p
corespunzător celor două grafice, coincid 2p
- 𝑑 = 𝑓(𝑡) este o reprezentare grafică liniară dacă mişcarea este uniformă 0,50p
- reprezentarea grafică liniară reprezintă situația ȋn care autoturismul s-ar 1p
mișcă uniform, cu viteza medie
2. Orice rezolvare corectă, dar care nu ajunge la rezultatul final, va fi punctată corespunzător, proporțional cu conținutul
de idei prezent în partea cuprinsă în lucrare din totalul celor ce ar fi trebuit aplicate pentru a ajunge la rezultat, prin
metoda aleasă de elev.
2 martie 2024
VII
pagina 2 din 6
b3)
- pentru orice punct de intersecție a celor două grafice distanța parcursă ȋn
timpul respectiv este aceeași atât pentru mișcarea accelerată (graficul ne-
liniar) cât şi pentru o mișcare uniformă (graficul liniar) 0,50p 1p
- punctele de intersecție ale celor două reprezentări grafice corespund
momentelor de timp pentru care viteza medie calculată de la momentul
inițial până la acel moment de timp este egală cu viteza medie pe întreaga 0,50p
durată a mișcării
Oficiu 1p
Total subiectul I 10p
2 martie 2024
VII
pagina 3 din 6
Barem Subiectul II Parțial Punctaj

a)
Pentru fiecare forță: 0,25p 0,75p
𝐹1 = 𝜇1 𝑚1 𝑔 0,15p 1,25p
𝐹1 = 20 N 0,10p
𝐹2 = 𝜇2 𝑚1 𝑔 0,15p
𝐹2 = 100 N 0,10p
b)
1,25p
2,10p
0,25p pentru fiecare porțiune a graficului
𝑚1
𝑁2 = 𝑙 𝑔 0,25p
𝑙 2
𝑚1
𝑁1 = (𝑙 − 𝑙2 )𝑔 0,25p
𝑙 𝑚1 𝑔
𝐹𝑓 = 𝜇1 𝑁1 + 𝜇2 𝑁2 = 𝑙
+ (𝜇2 − 𝜇1 )𝑙2 )
(𝜇1 𝑙
0,25p
𝑙2 = 0 ⇒ 𝐹𝑓 = 𝜇1 𝑚1 𝑔 = 20 N 0,05p
𝑙2 = 𝑙 ⇒ 𝐹𝑓 = 𝜇2 𝑚1 𝑔 = 100 N 0,05p
Observație: pentru precizarea faptului că forța de tracțiune crește liniar cu distanța
parcursă pe porțiunea de tranzit, fără a stabili expresia matematică a acestei
dependențe, se acordă 0,4 p.
2 martie 2024
VII
pagina 4 din 6
c)
𝐿 = 𝐴𝑟𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑏 𝑔𝑟𝑎𝑓𝑖𝑐 0,75p
1,0p
𝐿 = 500 J 0,25p
d)
3,25p
Pentru reprezentarea corectă a forțelor: 0,25 p x 3

𝐹𝑥 = 𝐹𝑓 + 𝐺𝑡 0,75p
0,25p
𝑁 + 𝐹𝑦 = 𝐺𝑛 0,25p
𝐺𝑡 = 𝑚2 𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼 = (𝑚𝑔 ℎ⁄𝑙 ) 0,25p
𝐺𝑛 = 𝑚2 𝑔𝑐𝑜𝑠𝛼 = (𝑚𝑔 𝑏⁄𝑙 ) 0,25p
𝐹𝑥 = 𝐹𝑐𝑜𝑠𝛼 = (𝐹 𝑏⁄𝑙 ) 0,25p
𝐹𝑦 = 𝐹𝑠𝑖𝑛𝛼 = (𝐹 ℎ⁄𝑙 ) 0,25p
𝑠𝑖𝑛𝛼 + 𝜇1 𝑐𝑜𝑠𝛼 ℎ + 𝜇1 𝑏
𝐹 = 𝑚2 𝑔 = 𝑚2 𝑔 0,75p
𝑐𝑜𝑠𝛼 + 𝜇1 𝑠𝑖𝑛𝛼 𝑏 + 𝜇1 ℎ
𝐹 ≅ 111 N 0,25p
e)
𝐿𝑢𝑡𝑖𝑙 0,25p
𝜂=𝐿
𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚𝑎𝑡
𝐿𝑢𝑡𝑖𝑙 = 𝑚2 𝑔ℎ 0,25p
ℎ
𝐿𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚𝑎𝑡 = 𝐹𝑥 ∙ 𝑙 = 𝐹𝑐𝑜𝑠𝛼 𝑠𝑖𝑛𝛼 0,25p
1,4p
ℎ(𝑏 + 𝜇1 ℎ)
𝜂= 0,50p
𝑏(ℎ + 𝜇1 𝑏)
9
𝜂= ≅ 0,56 (56 %)
16 0,15p
Oficiu 1
Total subiectul II 10
2 martie 2024
VII
pagina 5 din 6
Barem Subiectul III Parțial Punctaj

𝑚
a) 𝜌= 0,25p
𝑉
𝑚 𝑚1 𝑘𝑔
𝜌1 = 𝑉 1 =𝐿 = 40 𝑚3 0,25p
1 1 𝑙1 ℎ1 1p
𝑚2 𝑚2 𝑘𝑔 0,25p
𝜌2 = = = 40 3
𝑉2 𝐿2 𝑙2 ℎ2 𝑚
Densitățile sunt egale deci baloții sunt din confecționați din același material. 0,25p
b)
𝐹⃗𝑒2 = 0 ⃗⃗2
𝑁
0,50p
𝐺⃗2 𝐹⃗𝑒1
⃗⃗1
𝑁 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑁′2
𝐹⃗𝑓1 2p
𝐺⃗1
La 𝑡1 = 1 𝑠 alungirea primului resort este ∆𝑙1 (𝑡1 ) = 𝑣 ∙ 𝑡1 = 0,1𝑚 0,25p

Condiția de repaus : 𝐹𝑒1 (𝑡1 ) = 𝐹𝑓1 = 𝑘 ∙ ∆𝑙1 (𝑡1 ) = 20𝑁 0,25p
La 𝑡2 = 3 𝑠 frecarea devine dinamică 𝐹𝑓1𝑑 = 𝜇1 𝑁1 = 𝜇1 𝑔(𝑚1 + 𝑚2 ) 0,25p
𝐹𝑒1 (𝑡2 ) = 𝑘 ∙ ∆𝑙1 (𝑡2 ) = 𝑘 ∙ 𝑣 ∙ 𝑡2 = 60𝑁 0,25p
𝐹𝑒1 (𝑡2 ) = 𝐹𝑓1𝑚𝑎𝑥 ⇒ 𝜇1 = 𝑘 ∙ 𝑣 ∙ 𝑡2 ⁄𝑔(𝑚1 + 𝑚2 ) = 0,4 0,50p
c)
𝐿 = 𝐹𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 ∙ ∆𝑙1 (𝑡2 ) 0,25p
Forța de tracțiunea aplicată de Vlad este egală cu forța elastică și crește liniar cu
alungirea, deci forța medie este media aritmetică 0,25p
0+𝐹𝑒(𝑡2 ) 0,50p
𝐹𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 = 2
= 30𝑁 , 𝐿 = 30𝑁 ∙ 0,3𝑚 = 9𝐽
1,5p
Observație: se poate determina lucrul mecanic și cu ajutorul ariei dintre graficul
forței si axa deplasării.
𝐿 9𝐽
𝑃𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 = 𝑡 = 3𝑠 = 3𝑊 0,50p
2
𝑚
Observație: se poate utiliza și 𝑃𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 = 𝐹𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 ∙ 𝑣 = 30𝑁 ∙ 0,1 𝑠 = 3𝑊
2 martie 2024
VII
pagina 6 din 6
d)
𝐹⃗𝑒2 𝑚𝑎𝑥
⃗⃗2
𝑁
𝐹⃗𝑓2 𝑚𝑎𝑥
𝐺⃗2 ⃗⃗⃗⃗
𝐹′𝑓2 𝑚𝑎𝑥 0,75p
⃗⃗1
𝑁 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑁′2
𝐹⃗𝑓1 𝐹⃗𝑒1 𝑚𝑎𝑥
2,5p
𝐺⃗1
𝐹𝑓2𝑚𝑎𝑥 = 𝜇2 𝑚2 𝑔
0,25p
𝐹𝑒2𝑚𝑎𝑥 = 𝐹𝑓2𝑚𝑎𝑥 ↔ 𝑘 ∙ ∆𝑙2𝑚𝑎𝑥 = 𝜇2 𝑁2 = 𝜇2 𝑚2 𝑔 0,50p
𝜇2 = 0,8 0,25p
𝐹𝑒1𝑚𝑎𝑥 = 𝐹𝑓2𝑚𝑎𝑥 + 𝐹𝑓1𝑚𝑎𝑥 0,50p
𝜇 𝑚 𝑔+𝑘∙𝑣∙𝑡
∆𝑙1𝑚𝑎𝑥 = 2 2 𝑘 2
= 0,5𝑚 0,25p
e)
Reprezentarea corectă a graficului 0,75p
Identificarea intervalului F ∈ [0N, 5,5N] 0,50p
Observație: Se acceptă inclusiv F ∈ [0N, 7N]
Identificarea lungimii inițiale prin extrapolarea graficului: 𝑙0 = 40 𝑐𝑚 0,25p 2p
𝐹 𝑁
𝑘 = = 10 0,50p
∆𝑙 𝑚
𝑁
Se poate calcula constanta elastică și din panta graficului 𝑘 = ctg 𝛼 = 10 𝑚
Oficiu 1
Total subiectul III 10
Barem propus de:

prof. Victor STOICA, Inspectoratul Școlar al Municipiului București
prof. Viorel SOLSCHI, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Satu Mare
prof. Jean Marius ROTARU, Colegiul Național Iași
prof. Dorin Florin BUNĂU, Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu
VIII
2 martie 2024
pagina 1 din 3
Subiectul I (10 puncte)

Fenomene termice
a. 1) Într-o incintă care nu permite schimbul de căldură cu mediul exterior, se introduc n corpuri
cu masele m1 , m2 , …, mn , căldurile specifice c1 , c2 , …, cn și temperaturile t1 , t 2 , …, t n .
Stabiliți expresia temperaturii corpurilor din incintă, după atingerea echilibrului termic, în
condițiile în care corpurile nu au suferit transformări de stare de agregare.
2) Se realizează un experiment în care se utilizează un calorimetru cu capacitatea calorică C
necunoscută, un corp cu masa m = 4,38 kg , dintr-un material cu căldura specifică necunoscută
c , și o masă de apă ma = 200 g . Dacă inițial calorimetrul și corpul au aceeași temperatură,
egală cu temperatura camerei, t , iar apa introdusă în calorimetru are o temperatură de 3 ori
mai mare decât temperatura camerei (ambele temperaturi fiind exprimate în o C ), echilibrul
termic se realizează la o anumită temperatură tf . Dacă inițial calorimetrul și apa se află la
temperatura camerei, t , iar corpul introdus în calorimetru are o temperatură de 2 ori mai mare
decât temperatura camerei, se constată că echilibrul termic se realizează la aceeași valoare a
temperaturii, tf . Determinați căldura specifică a substanței din care este confecționat corpul
și identificați substanța, utilizând datele din tabelul de mai jos. (Pentru exprimarea
temperaturii sistemului la echilibru termic, puteți utiliza relația stabilită la punctul 1).
Substanța plumb argint cupru alamă zinc fier oțel aluminiu

 J 
c  125 250,8 381,6 384,6 399,2 459,8 502,2 919,6
 kg×K 
b. Într-un calorimetru având capacitatea calorică neglijabilă se introduc m1 = 1 kg gheață cu

temperatura t1 = −20 oC și m2 = 100 g vapori de apă cu temperatura t2 = 100 oC . Determinați:
1) temperatura în calorimetru în momentul atingerii echilibrului termic;
MJ
2) masa de combustibil lichid ușor cu puterea calorică q = 40 pe care o utilizează un
kg
încălzitor cu randamentul  = 75 % , pentru ca temperatura sistemului să devină  = 80 oC.
J
Se consideră cunoscute: căldura specifică a apei, ca = 4180 , căldura latentă specifică de topire
kg×K
J J
a gheții, g = 335  103 , căldura specifică a gheții, cg = 2,1 103 , căldura latentă specifică de
kg kg×K
kJ
vaporizare a apei, v = 2,257  103 .
kg
VIII
2 martie 2024
pagina 2 din 3
Subiectul II (10 puncte)

Experimentul lui Millikan
La începutul secolului XX, oamenii de știință descoperiseră
existența electronului. În 1909, doi fizicieni, Robert Millikan
și Harvey Fletcher au realizat un experiment pentru a
determina sarcina electrică a electronului. Ei au folosit două
plăci metalice plane, orizontale, pe care le-au încărcat cu
sarcini electrice opuse și au lăsat să pătrundă între aceste plăci
picături fine de ulei electrizate (fig. 1). Cu ajutorul unui sistem
de lentile au urmărit mișcarea picăturilor și au măsurat distanța parcursă de o picătură în mișcare
uniformă și intervalul de timp în care această distanță a fost parcursă. Se cunosc următoarele informații:
• Asupra picăturii acționează: greutatea, forța arhimedică în aer, forța electrică și forța de rezistență la înaintare în aer;
• Între plăcile metalice, forța electrică ce acționează asupra picăturii este constantă în timpul mișcării și
egală cu 𝐹𝐸 = 𝑞 ∙ 𝐸, unde 𝑞 este sarcina electrică a picăturii de ulei și 𝐸 este intensitatea câmpului
electric dintre plăcile metalice, iar modulul forței electrice este mai mare decât cel al greutății picăturii;
• Forța de rezistență la înaintare în aer pentru picături sferice cu raze de ordinul micrometrilor,
depinde de viteza particulei conform relației: 𝐹𝑅 = 𝑘 ∙ 𝑣 ∙ 𝑟 unde 𝑣 este viteza picăturii, 𝑟 este raza
picăturii. iar 𝑘 este o constantă specifică aerului și formei sferice a picăturii;
4𝜋𝑟 3
• Volumul unei picături sferice se calculează cu ajutorul relației 𝑉 = 3 unde 𝑟 este raza picăturii, iar 𝜋 ≅ 3,14.
a. Realizați două desene în care să figurați toate forțele care
acționează asupra unei picături încărcate cu sarcină electrică
negativă, aflată în spațiul dintre plăcile electrizate, în cazul
în care placa superioară este negativă (fig 2.a) respectiv în
cazul în care placa superioară este pozitivă (fig 2.b).
b. O picătură de ulei, încărcată cu sarcină electrică negativă,
pătrunde printr-un orificiu practicat în placa metalică
superioară. Se produce încărcarea plăcilor astfel că placa superioară este negativă iar cea inferioară
pozitivă. Explicați de ce, în scurt timp după încărcarea plăcilor, mișcarea picăturii devine
uniformă.
c. Picătura descrisă la punctul b. coboară cu viteza constantă 𝑣𝑐 . Când picătura ajunge în apropierea
plăcii inferioare, se inversează sarcinile electrice ale plăcilor metalice astfel că placa inferioară
devine negativă iar cea superioară pozitivă, păstrând aceeași valoare 𝐸 a intensității câmpului
electric. În scurt timp picătura începe să urce uniform cu viteza 𝑣𝑢 . Exprimați cele două viteze, 𝑣𝑐
și 𝑣𝑢 în funcție de 𝑟, 𝑘, 𝑞, 𝐸, accelerația gravitațională a Pământului 𝑔, densitatea uleiului 𝜌𝑢 și
densitatea aerului 𝜌𝑎 .
d. Determinați raza și sarcina electrică pentru o picătură de ulei care, în condițiile descrise la punctul
c, coboară uniform 2,67 mm în 5,8 s și urcă uniform 1,78 mm în 7,1 s.
kg N m kg
Se cunosc: 𝑘 = 34,3 ∙ 10−5 m∙s, 𝐸 = 1,2 ∙ 105 C , 𝑔 = 9,81 s2 , 𝜌𝑢 = 1,03 ∙ 103 m3 ,
kg
𝜌𝑎 = 1,293 .
m3
VIII
2 martie 2024
pagina 3 din 3
Subiectul III (10 puncte)

Lumânare plutitoare
O lumânare de tip candelă este confecționată dintr-un cilindru din material plastic
de grosime neglijabilă, cu secțiunea 𝑆 = 10 cm2 și înălțimea ℎ = 10 cm, conținând
un fitil de masă neglijabilă. În candelă se arde ulei cu puterea calorică
MJ
𝑞 = 50 . Candela cu fitil, fără ulei, este introdusă într-un pahar cu
kg
secțiunea de două ori mai mare decât cea a candelei și înălțime
ℎ2 𝐶𝑎𝑛𝑑𝑒𝑙𝑎
suficient de mare, în care se găsește un lichid cu densitatea
g
𝜌 = 1,5 cm3 până la un nivel aflat la distanța ℎ1 = 4 cm sub
marginea superioară a paharului. În urma introducerii lumânării, 𝑆
nivelul lichidului ajunge la ℎ2 = 2 cm.
a. Calculați masa candelei.
g 2𝑆
b. În candelă începe să se toarne ulei, cu densitatea 𝜌𝑢 = 0,75 cm3.
În același timp, în pahar se toarnă lichid identic cu cel aflat deja acolo, astfel încât candela să nu
își modifice poziția față de pahar. Calculați raportul dintre viteza cu care urcă uleiul în candelă și
viteza cu care urcă lichidul în pahar.
c. După încetarea turnării lichidelor, candela este aprinsă. Prin ardere, uleiul se consumă cu un debit
constant. În urma încălzirii, o parte din lichid se evaporă, absorbind o parte din căldura degajată
prin arderea uleiului. Un procent 𝑝 din căldura degajată prin arderea uleiului este folosit doar
pentru transformarea lichidului în vapori prin evaporare, restul căldurii preluate încălzind lichidul,
candela și paharul. Considerând căldura latentă specifică de
kJ
vaporizare a lichidului 𝜆 = 1000 , cât ar trebui să fie procentul
kg
𝑝 pentru ca poziția candelei să nu se modifice în timp?
𝑦
d. Fie 𝑦 poziția fundului candelei în raport cu marginea superioară a
paharului. Reprezentați grafic dependența poziției 𝑦 de înălțimea ℎ𝑢
coloanei de ulei din candelă, ℎ𝑢 , în situația în care nu se adaugă 𝑆
lichid în pahar, din momentul în care începe să se toarne ulei în
candelă, până când aceasta se umple. 2𝑆
Notă: Se neglijează dilatarea lichidelor și a vaselor, iar vaporii formați se presupune că părăsesc
instantaneu lichidul. Uleiul se toarnă încet, candela putând fi considerată mereu în echilibru.

Prof. dr. Ana-Cezarina MOROȘANU, Colegiul Național „Petru Rareș”, Piatra-Neamț
Prof. Gabriela ALEXANDRU, Colegiul Național „Grigore Moisil”, București
Prof. Emil NECUȚĂ, Colegiul Național „Alexandru Odobescu”, Pitești
Prof. Petrică PLITAN, Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, Baia Mare
2 martie 2024
VIII
pagina 1 din 5
Barem Subiectul I – Fenomene termice Parțial Punctaj

1)
Q1 + Q2 + ... + Qn = 0 0,5p
m1c1 (tf − t1 ) + m2c2 (tf − t2 ) + ... + mncn (tf − tn ) = 0 0,5p 1,5p
m1c1t1 + m2c2t2 + ... + mn cn tn
 tf = 0,5p
m1c1 + m2c2 + ... + mn cn
2)
(C + mc )(tf − t ) = maca (3t − tf ) 0,5p
(C + maca )(tf − t ) = mc ( 2t − tf ) 0,5p
sau se aplică relația stabilită la punctul 1:

a. 3,5p
Ct + mct + maca  3t
tf = 0,5p
C + mc + maca
2p
Ct + macat + mc  2t
tf = 0,5p
C + mc + maca
mc = 2maca 0,5p
J
c = 381,7  corpul este din cupru 0,5p
kg  K
1)
Căldura necesară gheții pentru a-și mări temperatura de la t1 = −20 C la
t0 = 0 C : Q1 = −m1cg t1 = 42  103 J 0,5p
Căldura cedată de vaporii de apă în procesul de condensare:

Q2 = m2v = 225,7  103 J 0,5p
b. 3p 5,5p
Căldura necesară pentru topirea gheții: Q3 = m1g = 335  103 J 0,5p
Căldura cedată de apa rezultată din vapori, la răcirea de la temperatura

t2 = 100 C la t0 = 0 C : Q4 = m2cat2 = 41,8  103 J 0,5p
Q1 + Q3  Q2 + Q4  se topește doar o parte din gheață 0,5p

tfinală = 0 C 0,5p
2 martie 2024
VIII
pagina 2 din 5
2)
Q3 - căldura primită de gheața care se topește
Q1 + Q3 = Q2 + Q4  Q3 = 225,5  103 J 0,25p
Q3 = m1g  m1 = 0,673kg 0,25p
Masa de gheață rămasă în calorimetru: m1 = m1 − m1 = 0,327kg 0,25p
Qc = mc q 0,25p 2,5p
Qu = Qc 0,25p
Qu = m1g + ( m1 + m2 ) ca 0,5p
m1g + ( m1 + m2 ) ca
mc = 0,25p
q
mc = 15,9  10−3 kg = 15,9g  16g 0,5p
Oficiu 1
Total subiectul I 10
2 martie 2024
VIII
pagina 3 din 5
Barem Subiectul II – Experimentul lui Millikan Parțial Punctaj
a. 2p 2p
Pentru că forța de rezistență la înaintare în aer este proporțională cu viteza, la

începutul mișcării aceasta este foarte mică și deci corpul se mișcă accelerat. Ca
urmare a accelerării, viteza corpului crește și implicit creste și forța de rezistență
b. la înaintare. Din acest motiv, accelerația scade până la un moment dat când 1p 1p
devine nulă. După acest moment viteza rămâne constantă și forța de rezistență
la înaintare rămâne și ea constantă.
pentru coborâre
0,5p
𝐹𝐸 + 𝐺 = 𝐹𝐴 + 𝐹𝑅
4𝜋𝑟 3 4𝜋𝑟 3
𝑞 ∙ 𝐸 + 𝜌𝑢 ∙ ∙ 𝑔 = 𝜌𝑎 ∙ ∙ 𝑔 + 𝑘 ∙ 𝑟 ∙ 𝑣𝑐 0,5p
3 3
2
𝑞 ∙ 𝐸 4𝜋𝑟 ∙ 𝑔
𝑣𝑐 = + ∙ (𝜌𝑢 − 𝜌𝑎 ) 0,5p
𝑘∙𝑟 3∙𝑘
c. 3p
pentru urcare
0,5p
𝐹𝐸 + 𝐹𝐴 = 𝐺 + 𝐹𝑅
4𝜋𝑟 3 4𝜋𝑟 3
𝑞 ∙ 𝐸 + 𝜌𝑎 ∙ ∙ 𝑔 = 𝜌𝑢 ∙ ∙ 𝑔 + 𝑘 ∙ 𝑟 ∙ 𝑣𝑢 0,5p
3 3
𝑞 ∙ 𝐸 4𝜋𝑟 2 ∙ 𝑔
𝑣𝑢 = − ∙ (𝜌𝑢 − 𝜌𝑎 ) 0,5p
𝑘∙𝑟 3∙𝑘
1 3 ∙ 𝑘 ∙ (𝑣𝑐 − 𝑣𝑢 )
𝑟= √ 0,5p
2 2𝜋 ∙ 𝑔 ∙ (𝜌𝑢 − 𝜌𝑎 )
𝑘 ∙ (𝑣𝑐 + 𝑣𝑢 ) 3 ∙ 𝑘 ∙ (𝑣𝑐 − 𝑣𝑢 )
𝑞= √ 0,5p
d. 4𝐸 2𝜋 ∙ 𝑔 ∙ (𝜌𝑢 − 𝜌𝑎 )
𝑑𝑐 𝑑𝑐 3p
𝑣𝑐 = ; 𝑣𝑢 = 1p
∆𝑡𝑐 ∆𝑡𝑢
𝑟 = 9,22 ∙ 10−7 𝑚 = 0,922𝜇𝑚
1p
𝑞 = 9,37 ∙ 10−19 𝐶
Oficiu 1
2 martie 2024
VIII
pagina 4 din 5
Barem Subiectul III – Lumânare plutitoare Parțial Punctaj

Fie 𝑥 distanța la care se va afla nivelul candelei față de nivelul initial al apei.
La echilibru: 𝑚𝑔 = 𝜌 ∙ 𝑉𝑠 ∙ 𝑔
ℎ2
𝐶𝑎𝑛𝑑𝑒𝑙𝑎 ℎ1
0,5
𝑥
𝑆
a. 2
2𝑆
𝑉𝑠 = 𝑆(ℎ1 − ℎ2 + 𝑥) 0,5
Din conservarea volumului de lichid: 2𝑆𝑥 = 𝑆(ℎ1 − ℎ2 + 𝑥); 𝑥 = ℎ1 − ℎ2 0,5
𝑚 = 𝜌 ∙ 2𝑆(ℎ1 − ℎ2 ) = 60𝑔 0,5
b. Condiția de echilibru pentru candela ce conține ulei:
𝐺 + 𝐺𝑢 = 𝐹𝐴 1
𝑚
(𝑚𝑢 + 𝑚)𝑔 = 𝜌𝑆 (2𝑥 + 𝜌𝑆𝑙) 𝑔, de unde 𝑚𝑢 = 𝑚𝑙
𝜌𝑢 𝑣𝑢 𝑡 = 𝜌𝑣𝑙 𝑡 2
0,5
𝑣𝑢 𝜌
= =2
𝑣𝑙 𝜌𝑢 0,5
c. Din considerentele de mai sus trebuie ca masa de lichid evaporat să fie egală
cu masa de ulei ars 0,5
𝑚𝑢 = 𝑚𝑣
𝑄𝑐𝑒𝑑 = 𝑚𝑢 𝑞
𝑄𝑝𝑟𝑖𝑚 = 𝑚𝑣 𝜆 0,5
2
𝑄𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡 = 𝑝 ∙ 𝑄𝑐𝑒𝑑 0,5
𝜆
𝑝= = 2% 0,5
𝑞
Când ℎ𝑢 = 0, poziția lichidului este 𝑦0 = 2(ℎ1 − ℎ2 ) + ℎ2 = 6𝑐𝑚 0,25

Fie 𝑥1 distanța pe care coboară candela după turnarea unei coloane ℎ𝑢 de ulei.
Din considerentele anterioare, apa va urca în pahar pe aceeași înălțime, 𝑥1 . 0,25
d.
Condiția de echilibru va fi: (𝑚 + 𝜌𝑢 ℎ𝑢 𝑆)𝑔 = 𝜌(2(ℎ1 − ℎ2 ) + 2𝑥1 )𝑆𝑔
𝜌 0,5
Ținând cont de punctul a. rezultă: 𝜌𝑢 ℎ𝑢 𝑆 = 2𝜌𝑥1 𝑆 ⇒ 𝑥1 = 2𝜌𝑢 ℎ𝑢
3
2 martie 2024
VIII
pagina 5 din 5
𝑦 = 𝑦0 + 𝑥1
𝜌
𝑦 = 𝑦0 + 2𝜌𝑢 ℎ𝑢 (dependență liniară) 0,25
Paharul se umple când 𝑥1 = ℎ2 0,25
Valorile corespunzătoare umplerii paharului vor fi : 𝑦1 = 8𝑐𝑚 ; ℎ𝑢1 = 8𝑐𝑚 0,25
Din acest moment lichidul începe să curgă din pahar iar ecuația de echilibru
devine : (𝑚 + 𝜌𝑢 ℎ𝑢 𝑆)𝑔 = 𝜌𝑆𝑦𝑔 0,25
𝑚 𝜌𝑢
De unde 𝑦 = + ℎ (dependență liniară)
𝜌𝑆 𝜌 𝑢 0,25
Când candela se umple ℎ𝑢 = ℎ = 10𝑐𝑚 iar 𝑦𝑚𝑎𝑥 = 9𝑐𝑚 0,25
𝑦/𝑐𝑚
8
0,5
8 10 ℎ𝑢 /𝑐𝑚
Oficiu 1
Barem propus de
Prof. dr. Ana-Cezarina MOROȘANU, Colegiul Național „Petru Rareș”, Piatra-Neamț
Prof. Gabriela ALEXANDRU, Colegiul Național „Grigore Moisil”, București
Prof. Emil NECUȚĂ, Colegiul Național „Alexandru Odobescu”, Pitești
Prof. Petrică PLITAN, Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, Baia Mare
IX
2 martie 2024
pagina 1 din 3

Cinematică
Un corp se deplasează din A și până în D (vezi figura) doar sub acțiunea unei forțe orizontale liniar crescătoare
în timp și a greutății (se cunoaște 𝑔 = 10 m/s2 ). Inițial el se află în A, pe suprafața orizontală AB a unei
platforme suspendate la înălțimea ℎ = 80 m, față de sol, și are la
momentul 𝑡0 = 0 s, viteza 𝑣0 = 1 m/s și accelerația 𝑎0 = 2 m/s2 .
a) Determinați valoarea vitezei corpului în punctul B, la 𝑡2 = 4 s de la
începerea mișcării, dacă la momentul de timp 𝑡1 = 1 s accelerația
corpului este 𝑎1 = 3 m/s2 ;
b) Pentru 𝑡 ∈ [𝑡0 ; 𝑡2 ] s stabiliți expresia dependenței de timp a vitezei
𝑣 = 𝑣(𝑡) și reprezentați graficul aferent;
c) Pentru intervalul de timp 𝑡 ∈ [0; 4] s, estimați distanța parcursă de corp pe suprafața AB, în prima secundă,
respectiv în ultima secundă.
În punctul B porțiunea orizontală se termină și corpul este lansat orizontal cu viteza 𝑣2 , ca în figură.
d) Determinați raza momentană de curbură a traiectoriei, în punctul C, la 𝜏 = 1 s după desprinderea de
platformă (raza de curbură a traiectoriei într-un punct este raza arcului de cerc care aproximează cel mai bine
traiectoria în vecinătatea acelui punct);
e) Determinați unghiul dintre vectorii viteză și accelerație în punctul D .

Sistem de corpuri în mișcare
Sistemul mecanic reprezentat în figura alăturată este format dintr-o prismă cu
masa 𝑀, aflată pe o podea orizontală pe care se poate mișca fără frecare și un
bloc cu masa 𝑚 care poate aluneca fără frecare pe suprafața înclinată a prismei.
Suprafața înclinată a acestei prisme face unghiul 𝛼 cu orizontala. Inițial întreg
sistemul este menținut în repaus, apoi acesta este eliberat iar corpurile încep să
se deplaseze. Considerând cunoscute mărimile 𝑚, 𝑀, 𝛼 și accelerația gravitațională 𝑔 :
a) determinați expresia matematică a forței cu care blocul 𝑚 acționează asupra prismei 𝑀;
b) determinați expresia matematică a accelerației 𝑎1 cu care blocul 𝑚 se deplasează față de prisma 𝑀;
c) pe baza relațiilor obținute la punctele anterioare, analizați mișcarea acestor corpuri în cazul 𝑀 ≫ 𝑚
(respectiv, prisma este foarte grea în comparație cu blocul).
Sistemul fiind menținut în repaus, se leagă blocul de masă 𝑚 de un
perete vertical și imobil, printr-un fir ideal trecut peste un scripete ideal,
așa cum este ilustrat în figura alăturată. Ulterior este eliberat sistemul de
corpuri. Considerând că toate forțele de frecare sunt neglijabile și că în
timpul mișcării prisma nu ajunge la peretele vertical:
d) determinați expresiile matematice ale accelerațiilor 𝐴 , a prismei și
𝑎 , a blocului, față de podeaua orizontală;
e) determinați expresia matematică a forței de reacțiune normală a podelei asupra prismei.

Frecare la alunecare
Ivona și Nicușor, elevi în clasa a IX-a, își propun să măsoare coeficientul de frecare la alunecare pe
suprafața parchetului instalat de curând în laboratorul de fizică.
Pentru aceasta ei construiesc un plan înclinat folosind o placă de parchet neutilizată și un corp de forma
unei cutii paralelipipedice având pereții confecționați dintr-un material identic cu cel al planului înclinat.
IX
2 martie 2024
pagina 2 din 3
Planul înclinat este prevăzut la vârf cu un scripete ușor și cu un
sistem ce permite reglarea înclinării prin modificarea înălțimii acestuia
(vezi figura alăturată).
La capătul firului trecut peste scripetele fix este montat un platan
pe care sunt plasate mase marcate ce pun în mișcare sistemul.
Mișcarea corpului de pe planul înclinat are loc între pozițiile C1 și
C 2 fiind limitată de un sistem de blocare-amortizare plasat în poziția O .
Pentru măsurarea timpului de mișcare a sistemului, cei doi elevi
filmează experimentul cu ajutorul unui telefon mobil care produce fișiere
video ce conțin câte 30 cadre pe secundă.
Clipurile video înregistrate sunt apoi prelucrate cu ajutorul unui
editor video astfel încât sunt decupate și păstrate doar cadrele ce
corespund deplasării corpului între pozițiile C1 și C 2 .
Cei doi elevi realizează mai multe experimente dintre care
menționăm:
Exp. I. Planul înclinat este menținut în poziție orizontală iar masele corpului (cutiei) și platanului sunt
modificate astfel încât masa totală a sistemului rămâne constantă pe durata experimentului. Pentru aceasta
elevii transferă din cutie pe platan, la fiecare pas, câte o masă marcată de valoare m .
Au fost obținute următoarele rezultate experimentale:
(pentru m 01 = 100 g , m 02 = 700 g , m = 20 g , h0 = 0 m și l = 1,000  0,001 m )
Pasul i 0 1 2 3 4 5
m1 g  100 120 140 160 180 200
m 2 g  700 680 660 640 620 600
Nr. cadre 96 62 49 42 37 34
Exp. II. Masele corpului și platanului sunt menținute constante pe durata experimentului iar înălțimea
planului înclinat este mărită, la fiecare pas, cu aceeași valoare h = 4 cm , de la valoarea inițială h0 = 0 m până
la o valoare ce permite corpului de pe planul înclinat să urce din poziția C1 până în poziția C2 .
În acest caz, au fost obținute următoarele rezultate experimentale:
(pentru m1 = 200 g , m 2 = 600 g , h = 0,040  0,001 m și l = 1,000  0,001 m )
Pasul i 0 1 2 3 4 5
h m  0,000 0,040 0,080 0,120 0,160 0,200
Nr. cadre 34 38 43 51 67 125
Cerințe:
a) Determinați accelerațiile sistemului folosind datele obținute în fiecare din cele două experimente și
reprezentați grafic în funcție de parametrul variabil utilizat în fiecare experiment;
b) Precizați experimentul în care accelerația variază liniar cu parametrul utilizat. Justificați răspunsul;
c) Determinați accelerația gravitațională și coeficientul de frecare la alunecare dintre corp și planul
înclinat, folosind datele înregistrate în cadrul primului experiment (Exp.I).
Subiectele au fost propuse de:

prof. Constantin GAVRILĂ, Colegiul Național “Sfântul Sava” București
prof. Florin BUTUȘINĂ, Colegiul Național “Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei
prof. dr. Daniel LAZĂR, Colegiul Național “ Iancu de Hunedoara” Hunedoara
prof. dr. Leonaș DUMITRAȘCU, Liceul Teoretic “Mihail Kogălniceanu” Vaslui
IX
Nu semna această foaie! 2 martie 2024
Foaia va fi atașată lucrării tale. pagina 3 din 3
FIȘA DE RĂSPUNS
Subiectul III – clasa a IX-a
2 martie 2024
IX
pagina 1 din 10
Subiectul 1 (10 puncte)
Cinematică Parţial Punctaj
1.a. (3 p)
𝐹(𝑡) = 𝑐1 𝑡 + 𝑐2 , unde 𝑐1 , 𝑐2 ∈ ℝ
𝑎(𝑡) = 𝑏1 𝑡 + 𝑏2 , unde 𝑏1 , 𝑏2 ∈ ℝ
1p
𝑎(𝑡 ) = 𝑎0 , 𝑎 −𝑎
{ 0 ⇒ 𝑎(𝑡) = 1 0 𝑡 + 𝑎0
𝑎(𝑡1 ) = 𝑎1 𝑡1
𝑎 +𝑎
Pentru 𝑡 ∈ [𝑡0 , 𝑡2 ], 𝑎𝑚𝑒𝑑 = 0 2 2,
𝑎1 − 𝑎0 1p 3p
𝑎𝑚𝑒𝑑 = 𝑎0 + 𝑡
2𝑡1 2
∆𝑣 𝑣 −𝑣
𝑎𝑚𝑒𝑑 = = 2 0
∆𝑡 𝑡2 −𝑡0
𝑎1 − 𝑎0 2
⇒ 𝑣2 = 𝑣0 + 𝑎0 𝑡2 + 𝑡 1p
2𝑡1 2
𝑣2 = 17m/s
1. b. (1 p)
𝑎 +𝑎(𝑡)
Pentru 𝑡 ∈ [𝑡0 , 𝑡], 𝑎𝑚𝑒𝑑 = 0 2 ,
𝑎1 − 𝑎0
𝑎𝑚𝑒𝑑 = 𝑎0 + 𝑡
2𝑡1
𝑎 −𝑎 1 0,5p
⇒ 𝑣(𝑡) = 𝑣0 + 𝑎0 𝑡 + 12𝑡 0 𝑡 2 , 𝑣(𝑡) = 1 + 2𝑡 + 2 𝑡 2
1
1p
0,5p
1.c. (2p)
aria fiecărei figuri hașurate este numeric
egală cu distanța parcursă, ∆𝑥1 în prima 1p
secundă și ∆𝑥2 în ultima secundă; fiecare
figură este bine aproximată de un trapez
𝑣 +𝑣
∆𝑥1 = 0 2 1 𝑡1 , 𝑣1 = 3,5m/s , ∆𝑥1 = 2,25m
𝑣(𝑡 ′ )+𝑣(𝑡 )
1p
∆𝑥2 = 2 2 2 (𝑡2 − 𝑡2′ ), 𝑣2′ = 11,5m/s, 2p
𝑣2 = 17m/s, ∆𝑥2 = 14,25 m
*obs. Valorile exacte rezultă din ∆𝑥 =
𝑡
∫𝑡 2 𝑣 𝑑𝑡 și conduc la ∆𝑥1 = 2,16m respectiv
1
∆𝑥2 = 14,16 m, erorile relative fiind sub 5%
în ambele situații.
2 martie 2024
IX
pagina 2 din 10
d. (2p)
2p
𝑣2
𝑎𝑛 = 𝑅
𝑎𝑛 = 𝑔 cos 𝛼 − 𝑎 sin 𝛼 0,75p
𝑣 1
tg 𝛼 = 𝑦, 𝑣𝑦 = 𝑔𝜏, 𝑣𝑥 = 1 + 2(𝑡2 + 𝜏) + (𝑡2 + 𝜏)2 , 𝑣 2 = 𝑣𝑥2 + 𝑣𝑦2 0,75p
𝑣𝑥 2
𝑣𝑥 = 23,5m/s, 𝑣𝑦 = 10m/s, tg 𝛼 ≅ 0,43,
𝑎 −𝑎 0,5p
𝑎(𝑡) = 1 0 𝑡 + 𝑎0 , 𝑎 = 7m/𝑠 2 𝑎𝑛 ≅ 6,46m/𝑠 2 , 𝑣 ≅ 25,53m/s, 𝑅 ≅ 101m
𝑡1
1.e. (1p)
2ℎ 0,25p
𝑡𝑐 = √ 𝑔 , 𝑡𝑐 = 4s,
𝑣 40 0,25p
𝑣𝑦 = 40m/s, 𝑣𝑥 = 49m/s, 𝑡𝑔𝛽 = 𝑣𝑦 = 49, 𝛽 = 39,2° 1p
𝑥
2 2 𝑎𝑦 𝑔 10
𝑎𝑦 = 𝑔 = 10m/𝑠 , 𝑎𝑥 = 2(𝑡2 + 𝑡𝑐 ) = 10m/𝑠 ,𝑡𝑔𝛾 = 𝑎 = 𝑎𝑥
= 10
, 𝛾 = 45° 0,25p
𝑥
𝛾 − 𝛽 = 5,8° 0,25p
Oficiu 1p
Total 10p
2 martie 2024
IX
pagina 3 din 10
Sistem de corpuri în mișcare Parţial Punctaj
a) Pentru:
Reprezentarea forțelor:
0,5p
𝑁′ = 𝑁
2p
𝑁𝑠𝑖𝑛𝛼 = 𝑀𝐴 0,5p
în SRNI legat de prismă: 𝑁 + 𝑚𝐴𝑠𝑖𝑛𝛼 = 𝑚𝑔𝑐𝑜𝑠𝛼 0,5p
𝑀𝐴
𝑁=
𝑠𝑖𝑛𝛼
𝑀𝐴 𝑚𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼∙𝑐𝑜𝑠𝛼
𝑠𝑖𝑛𝛼
+ 𝑚𝐴𝑠𝑖𝑛𝛼 = 𝑚𝑔𝑐𝑜𝑠𝛼  𝐴 = 𝑀+𝑚𝑠𝑖𝑛2 𝛼
𝑀𝑚𝑔𝑐𝑜𝑠𝛼
𝑁= 0,5p
𝑀 + 𝑚𝑠𝑖𝑛2 𝛼
b) Pentru:
în SRNI legat de prismă: 𝑚𝐴𝑐𝑜𝑠𝛼 + 𝑚𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼 = 𝑚𝑎1 0,5p
1p
(𝑀 + 𝑚)𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼
𝑎1 = 0,5p
𝑀 + 𝑚𝑠𝑖𝑛2 𝛼
c) Pentru:
𝑚
În situația 𝑀 ≫ 𝑚 se obține 𝑀
≅0 0,2p
𝑚𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 𝑚𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼

𝐴= = ≅0
𝑀 + 𝑚𝑠𝑖𝑛 𝛼2 𝑚𝑠𝑖𝑛2 𝛼 0,3p
𝑀 (1 + 𝑀 )
1p
𝑚
(𝑀 + 𝑚)𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼 𝑀(1 + 𝑀)𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼
𝑎1 = = ≅ 𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼 0,3p
𝑀 + 𝑚𝑠𝑖𝑛2 𝛼 𝑚𝑠𝑖𝑛2 𝛼
𝑀 (1 + 𝑀 )
Deoarece corpurile erau inițial în repaus, în cazul 𝑀 ≫ 𝑚 prisma rămâne în
0,2p
repaus, iar blocul coboară pe prismă cu accelerația 𝑎1 ≅ 𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼
2 martie 2024
IX
pagina 4 din 10
d) Pentru:
Reprezentarea
forțelor:
0,5p
𝑇" = 𝑇′ = 𝑇
𝑁′ = 𝑁
𝑇𝑐𝑜𝑠𝛼 − 𝑁𝑠𝑖𝑛𝛼 = 𝑚𝑎𝑥 0,5p

𝑚𝑔 − 𝑇𝑠𝑖𝑛𝛼 − 𝑁𝑐𝑜𝑠𝛼 = 𝑚𝑎𝑦 0,5p
𝑁𝑠𝑖𝑛𝛼 + 𝑇 − 𝑇𝑐𝑜𝑠𝛼 = 𝑀𝐴 0,5p
La apropierea prismei față de perete firul orizontal se scurtează cu 𝛥𝑥 , iar blocul
se deplasează(coboară) pe suprafața înclinată a prismei cu 𝛥𝑥1 = 𝛥𝑥.
0,2p
Ca urmare, mărimea accelerației blocului față de prismă este egală cu mărimea
accelerației prismei față de podea: 𝑎1 = 𝐴
𝑎𝑥 = 𝐴 − 𝑎1𝑥 = 𝐴(1 − 𝑐𝑜𝑠𝛼)

0,5p
𝑎𝑦 = 𝑎1𝑦 = 𝐴𝑠𝑖𝑛𝛼
𝑇𝑐𝑜𝑠𝛼 − 𝑚𝐴(1 − 𝑐𝑜𝑠𝛼)
𝑁=
𝑠𝑖𝑛𝛼
𝑇 = 𝐴[𝑀 + 𝑚(1 − 𝑐𝑜𝑠𝛼)] 4p

𝑚𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼
𝐴= 0,3p
𝑀 + 2𝑚(1 − 𝑐𝑜𝑠𝛼)
𝑎 = √𝑎𝑥2 + 𝑎𝑦2 sau 𝑎 = √𝑎12 + 𝐴2 + 2𝑎1 𝐴𝑐𝑜𝑠(180o − 𝛼) 0,5p

𝑚𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼
𝑎=[ ] √2(1 − 𝑐𝑜𝑠𝛼) 0,5p
𝑀 + 2𝑚(1 − 𝑐𝑜𝑠𝛼)
e) Pentru:
𝑁0 = 𝑀𝑔 + 𝑁𝑐𝑜𝑠𝛼 + 𝑇𝑠𝑖𝑛𝛼 0,5p
𝑀+𝑚(1−𝑐𝑜𝑠𝛼)2 1p
𝑁0 = 𝑀𝑔 + 𝑚𝑔
𝑀+2𝑚(1−𝑐𝑜𝑠𝛼)
𝑀 2 +𝑀𝑚(3−2𝑐𝑜𝑠𝛼)+𝑚2 (1−𝑐𝑜𝑠𝛼)2
0,5p
sau 𝑁0 = 𝑔 𝑀+2𝑚(1−𝑐𝑜𝑠𝛼)
Oficiu 1p
Total 10p
2 martie 2024
IX
pagina 5 din 10
Determinarea coeficientului de frecare Parţial Punctaj
3.a. (3 p)
Exprimarea în unităţi din SI ai timpilor de mişcare ai sistemului în cele două
experimente se obţine prin împărţirea numărului de cadre corespunzător la 0,5p
valoarea de 30 cadre pe secundă.
0,5p
Acceleraţiile sistemului sunt date de relaţia: a = 2  l / t 2 în care l = 1,000 m .
Tabelul 1. Valorile acceleraţiilor sistemului în Experimentul I.
i Nr. cadre t [s] m1 [g] a [m*s^(-2)]
0 96 3,20 100 0,195
1 62 2,07 120 0,468
2 49 1,63 140 0,750 0,5p
3 42 1,40 160 1,020
4 37 1,23 180 1,315
5 34 1,13 200 1,557 3p
Fig. 1. Graficul acceleraţiei sistemului în funcţie de parametrul variabil m1 .
0,5p
2 martie 2024
IX
pagina 6 din 10
Tabelul 2. Valorile acceleraţiilor sistemului în Experimentul II.

i Nr. cadre t [s] h [m] a [m*s^(-2)]
0 34 1,13 0,000 1,557
1 38 1,27 0,040 1,247
2 43 1,43 0,080 0,973
3 51 1,70 0,120 0,692 0,5p
4 67 2,23 0,160 0,401
5 125 4,17 0,200 0,115
Fig. 2. Graficul acceleraţiei sistemului în funcţie de parametrul variabil h .
0,5p
3.b. (2 p)
Acceleraţia de mişcare a sistemului în Experimentul I este dată de relaţia:
m −   m2 0,5p
a=g 1 , în care M = m1 + m 2
M
Acceleraţia iniţială este:
m −   m 20
a 0 = g 10
M
Acceleraţia la pasul i este:
m −   m 2i m + im −   (m 20 − im )
a i = g 1i = g 10
M M 0,5p 2p
m10 −   m 20 m
ai = g + i  g (1 +  ) , sau
M M
m
a i = a 0 + ia , în care a = g (1 +  )
M
Deci acceleraţia de mişcare a sistemului în Experimentul I depinde liniar masa m1 .
Acceleraţia de mişcare a sistemului în Experimentul II este dată de relaţia:
m1 − (m 2 sin  +   m 2 cos  ) h l 2 − h2 0,5p
a=g , în care sin  = , cos  = .
M l l
2 martie 2024
IX
pagina 7 din 10
Acceleraţia iniţială (pentru h = 0 ) este:
m −   m2
a0 = g 1
M
Acceleraţia la pasul i este:
m − (m 2 sin i +   m 2 cos i )
ai = g 1 , 0,5p
M
ih l 2 − i 2 (h)2
în care sin  i = şi cos i = .
l l
Concluzia este că în Experimentul II acceleraţia sistemului depinde neliniar de
parametrul h = ih (datorită neliniarităţii funcţiei cos  i ).
3.c. Varianta 1 (4p)
c) Din cele prezentate la punctul b) rezultă că datele înregistrate în Experimentul I
sunt descrise de o ecuaţie de forma:
y =a +b x
ceea ce înseamnă că ele pot fi prelucrate cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate.
Pentru calculul coeficienţilor a şi b prin metoda celor mai mici pătrate, trebuie
rezolvat următorul sistem de ecuaţii:

na + b x =
  y


a x + b x = 2
 (x  y ) 1p
în care notaţiile utilizate au următoarele semnificaţii:
n – numărul eşantioanelor (determinărilor),
 x - suma tuturor valorilor x,
 y - suma tuturor valorilor y,

 x 2 - suma tuturor pătratelor valorilor x,
(x  y) - suma tuturor produselor x·y. 4p
În cazul nostru, datele experimentale ce trebuie prelucrate sunt reprezentate de

coloanele i (pentru x) şi a [m*s^(-2)] (pentru y) din Tabelul 1.
Folosind datele din Tabelul 1, obţinem rezultatele prezentate în Tabelul 3.
Tabelul 3. Valorile numerice ale cantităţilor  x ,  y , 
x 2 şi (x  y )
x y x^2 x*y
i a [m*s^(-2)] i^2 i*a
0 0,195 0 0,000
1p
1 0,468 1 0,468
2 0,750 4 1,500
3 1,020 9 3,060
4 1,315 16 5,260
5 1,557 25 7,785
15 5,305 55 18,073
(x) (y) (x^2) (x*y)
2 martie 2024
IX
pagina 8 din 10
Sistemul numeric de ecuaţii ce trebuie rezolvat este:
6a + 15b = 5,305
 0,5p
15a + 55b = 18,073
Prin rezolvarea sistemului se obţin valorile: a = 0,197 şi b = 0,275
Pentru determinarea acceleraţiei gravitaţionale şi a coeficientului de frecare la
alunecare dintre corp şi planul înclinat trebuie rezolvat sistemul:
 m10 −   m 20
 g = a0
M 0,5p

 g (1 +  ) m = a
 M
în care a0 = a = 0,197 şi a = b = 0,275
a 0,275
Folosind notaţia r = = = 1,396 se găsesc rădăcinile:
a 0 0,197
m r − m 100  1,396 − 20 119 ,6
 = 01 , = = = 0,119 şi 1p
m 02 r + m 700  1,396 + 20 997 ,2
m r + m 700  1,396 + 20 997,2 m
g = a 0 02 , g = 0,197 = 0,197 = 9,822 2 .
m 20 20 s
3.c. Varianta 2.1 (4p)
Folosim valorile acceleraţiilor calculate în Tabelul 1 de la punctul a) împreună cu
proprietatea de creştere liniară a acceleraţiei sistemului stabilită la punctul b):
m −   m 20 m 1p
a i = a 0 + ia , în care a0 = g 10 şi a = g (1 +  )
M M
În acest caz trebuie rezolvat următorul sistem de ecuaţii:
 m10 −   m 20
 g = a0
M m m 1p
 , în care a 0 = 0,195 si a = a1 − a 0 = 0,273 .
 g (1 +  ) m = a s2 s2
 M 4p
Prin înlocuirea acestor valori numerice se obţine sistemul:
 1 − 7
 g 8 = 0,195 1p

 g (1 +  ) 1 = 0,273
 40
m
care are rădăcinile:  = 0,12 şi g = 9,75 1p
s2
2 martie 2024
IX
pagina 9 din 10
3.c. Varianta 2.2 (4p)

Pentru a utiliza cât mai multe date experimentale din Tabelul 1, putem folosi în
locul lui a = a1 − a 0 o valoare medie a variaţiilor a i ,i +1 = a i +1 −a i .
În acest caz trebuie rezolvat următorul sistem de ecuaţii:
 m10 −   m 20 1p
 g = a0
M

 g (1 +  ) m = a
 M
în care:
m a + a12 + a 23 + a34 + a 45 a 05 1p 4p
a 0 = 0,195 şi a = 01 = = 0,272
2 5 5
s
Sistemul de ecuatii numerice ce trebuie rezolvat este:
 1 − 7
 g 8 = 0,195 1p

 g (1 +  ) 1 = 0,272
 40
m
si are rădăcinile:  = 0,12 şi g = 9,75 1p
s2
3.c. Varianta 3 (4p)
Folosind valorile acceleraţiilor calculate în Tabelul 1 de la punctul a) împreună cu
expresia acceleraţiei sistemului prezentată la punctul b) pot fi scrise următoarele 6
ecuaţii numerice cu necunoscutele g şi  :
1 − 7 m
(i = 0) g = 0,195  
8 s2 
1,2 − 6,8 m
(i = 1) g = 0,468  
8 s2 
1,4 − 6,6  m
(i = 2) g = 0,750   1,5p
8 s2 
1,6 − 6,4  m
(i = 3) g = 1,020  
8 s2 
1,8 − 6,3 m
(i = 4) g = 1,315  
8 s2 
2 − 6 m
(i = 5) g = 1,557  
8 s2 
2 martie 2024
IX
pagina 10 din 10
Întrucât cerinţa de la acest punct se referă la determinarea a două mărimi
necunoscute ( g şi  ) rezultă că este necesară utilizarea simultană a câte două
ecuaţii (din lista celor 6 scrise mai sus).
Folosind toate combinaţiile de câte două ecuaţii, de forma (i, k ) se pot obţine în
total 15 sisteme de ecuaţii distincte:
 g (1 − 7  ) = 8  0 ,195  g (1 − 7  ) = 8  0 ,195
 
 g (1 ,2 − 6 ,8  ) = 8  0 ,468  g (1 ,4 − 6 ,6  ) = 8  0 ,750
 g (1 − 7  ) = 8  0 ,195  g (1 − 7  ) = 8  0 ,195
 
 g (1 ,6 − 6 ,4  ) = 8  1 ,020  g (1 ,8 − 6 ,3  ) = 8  1 ,315
 g (1 − 7  ) = 8  0 ,195  g (1 ,2 − 6 ,8  ) = 8  0 ,468
 
 g (2 − 6  ) = 8  1 ,557  g (1 ,4 − 6 ,6  ) = 8  0 ,750
 g (1 ,2 − 6 ,8  ) = 8  0 ,468  g (1 ,2 − 6 ,8  ) = 8  0 ,468
 
 g (1 ,6 − 6 ,4  ) = 8  1 ,020  g (1 ,8 − 6 ,3  ) = 8  1 ,315
 g (1 ,2 − 6 ,8  ) = 8  0 ,468  g (1 ,4 − 6 ,6  ) = 8  0 ,750
 
 g (2 − 6  ) = 8  1 ,557  g (1 ,6 − 6 ,4  ) = 8  1 ,020
 g (1 ,4 − 6 ,6  ) = 8  0 ,750  g (1 ,4 − 6 ,6  ) = 8  0 ,750
 
 g (1 ,8 − 6 ,3  ) = 8  1 ,315  g (2 − 6  ) = 8  1 ,557
 g (1 ,6 − 6 ,4  ) = 8  1 ,020  g (1 ,6 − 6 ,4  ) = 8  1 ,020
 
 g (1 ,8 − 6 ,3  ) = 8  1 ,315  g (2 − 6  ) = 8  1 ,557
 g (1 ,8 − 6 ,3  ) = 8  1 ,315

 g (2 − 6  ) = 8  1 ,557
Pentru determinarea mărimilor necunoscute g şi  poate fi rezolvat oricare din
aceste sisteme, cum ar fi de exemplu sistemul ce corespunde primei şi ultimei
înregistrări, adică combinaţia (0,5 ) :
 1 − 7
 g = 0,195
 8

 g 2 − 6  = 1,557 1,5p

 8
În acest caz se găsesc rădăcinile:
m 1p
 = 0,119 şi g = 9,73 2
s
Oficiu 1p
Total 10p
Barem propus de:
prof. Constantin GAVRILĂ, Colegiul Național “Sfântul Sava” București
prof. Florin BUTUȘINĂ, Colegiul Național “Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei
prof. dr. Daniel LAZĂR, Colegiul Național “ Iancu de Hunedoara” Hunedoara
prof. dr. Leonaș DUMITRAȘCU, Liceul Teoretic “Mihail Kogălniceanu” Vaslui
X
2 martie 2024
pagina 1 din 3

Portavion
Sistemul principal care frânează avionul pe puntea unui portavion este compus din sistemul propriu
și un sistem complementar, cunoscut sub numele de sistem de arestare. Acest sistem include mai
multe cabluri de arestare întinse transversal pe puntea de zbor a portavionului, netensionate. Avionul,
de masă 22 t, este echipat cu un cârlig (tailhook) care, la aterizare, prinde unul dintre aceste cabluri,
km
reducând viteza avionului de la 𝑣0 = 250 până la oprire completă pe o distanță foarte scurtă, 𝑑 =
h
100 m (distanța pe punte între M și M’ reprezentând punctul arestării cablului, respectiv punctul
opririi avionului). Pentru a ajuta sistemul de frânare prin cabluri elastice, sistemul mai presupune și
comprimarea rapidă a azotului în 2 cilindri, ca în imagine. În fiecare cilindru sunt 600 L de azot la
presiunea 𝑝0 = 1,0 ∙ 106 Pa, iar suprafețele pistoanelor a căror cursă este din poziția B în poziția B’,
pe o distanță 𝑙 = 3,0 m, au 𝑆 = 1000 cm2 . Presiunea atmosferică este 𝑝𝑎 = 1,0 ∙ 105 Pa. Cunoscând
dimensiunile 𝐴𝐵 = 𝐵𝐶 = 𝐴𝐶 = 3√3 m, 𝐷𝐸 = 60 m, determinați:
a) timpul de oprire a avionului, considerând accelerația de frânare constantă;
b) constanta elastică a cablului;
c) lucrul mecanic al forțelor de frecare în sistemul propriu de frânare al avionului.
D M E
Cilindru Cilindru
Poziție inițială
A C C A
B B
D E
C
A C A
B’ B’
M’
Poziție finală
X
2 martie 2024
pagina 2 din 3

Lentile și disociație
Observații:
i) Folosește aproximația paraxială, lentilele fiind considerate lentile subțiri. Nu se iau în considerare
fenomenele superficiale.
ii) Volumul calotei sferice este V =  h 2  R −  , unde   3,14, R este raza sferei din care face parte
h
 3
calota, iar h este înălțimea calotei sferice.
iii) Se cunosc: presiunea atmosferică, p0 = 1,01 105 Pa, densitatea apei,  = 1,00  103 kg/m3 , accelerația
gravitațională, g = 9,81 m/s2 , constanta universală a gazelor, R = 8,31 J/(mol  K).
A. Un tub cilindric vertical, transparent, cu înălțimea H = 0,80 m, are baza
închisă etanș cu un dop de sticlă de forma unei lentile subțiri plan-convexe,
cu indicele de refracție ns = 1,60, ca în figura 1. Raza lentilei este
r = 5,00  10−2 m, iar înălțimea acesteia este h0 = 8,00  10−3 m. Axa optică
principală a lentilei coincide cu axa de simetrie a cilindrului. Sub tubul
cilindric se montează un ecran orizontal pe un suport reglabil, ca în figura
1. Se consideră că indicele de refracție al aerului este n0  1,00. Se umple
tubul cu apă, cu indicele de refracție na = 1,33. Pe suprafața liberă a apei se
așază un disc de plută, coaxial cu axa de simetrie a cilindrului, având raza
a = 2,00  10 −2 m.
a. Calculează convergența lentilei.
b. Calculează distanța, față de lentilă, la care trebuie așezat ecranul pentru
ca imaginea clară a discului să se obțină pe ecran, precum și raza
imaginii discului.
B. Se realizează un nou montaj. Pe circumferința suprafeței plane
a lentilei se lipește o membrană elastică foarte subțire,
transparentă, prevăzută cu un furtunaș conectat la o pompă, ca în
figura 2. Se monteză din nou lentila, cu membrana atașată, la baza
tubului cilindric vertical. Se pompează o cantitate de oxigen (O2 ),
considerat gaz ideal, între lentilă și membrană. Membrana
elastică se deformează luând forma unei calote sferice. Se
consideră că indicele de refracție al oxigenului este egal cu
indicele de refracție al aerului, n0  1,00. Se umple tubul cu apă și
pe suprafața liberă a apei se așază discul de plută, coaxial cu axa
de simetrie a cilindrului, având raza a = 2,00  10−2 m. Diferența
dintre presiunea oxigenului și presiunea din tubul cilindric la baza
acestuia este invers proporțională cu raza de curbură a membranei
X
2 martie 2024
pagina 3 din 3
elastice, p =  R , unde  = 9,00  10 N/m. Temperatura absolută este menținută permanent la valoarea
3
T = 290,00 K. Imaginea clară a discului se obține pe ecranul montat la distanța D = 1,01 m de lentilă.
a. Calculează raza imaginii discului pe ecran și înălțimea calotei sferice care conține oxigen.
b. Calculează cantitatea de oxigen introdusă sub membrana elastică.
c. Se iradiază oxigenul de sub membrana elastică cu radiație ultra-violetă, astfel încât un procent 
din numărul de molecule de oxigen disociază. Calculează gradul de disociere, , știind că ecranul
trebuie coborât cu d = 0,39 m pentru ca imaginea clară a discului să se formeze din nou pe ecran.

Balon cu aer la umbră și la soare
Două baloane din materiale diferite sunt umplute dimineața la temperatura 𝑡1 = 7 ℃ și presiunea
𝑝1 = 100 kPa cu un volum 𝑉1 = 5 L de aer. Aerul poate fi considerat un gaz biatomic. Balonul A se
destinde foarte ușor, astfel presiunea din interior este tot timpul egală cu presiunea constantă a aerului
exterior, aceasta fiind egală cu 𝑝1. Acest balon este lăsat la umbră sub un nuc. Temperatura aerului
din interiorul balonului până la amiază crește la 𝑡𝑓𝑖𝑛𝐴 = 37 ℃. Al doilea balon, B, este lăsat la soare.
Acest balon este de culoare închisă și are un perete mai rezistent, dintr-un cauciuc care se comportă
la destindere într-un mod special. În timpul încălzirii s-a măsurat presiunea aerului din interiorul
acestui balon și diametrul balonului, considerat o sferă perfectă. Rezultatele măsurătorilor sunt cele
din tabelul mai jos:
p (105 Pa) 1,00 1,02 1,04 1,06 1,08 1,10
d (cm) 21,22 21,36 21,48 21,64 21,76 21,90
V (cm3) 5000
a) Calculează valoarea căldurii primite de către balonul A la încălzirea de la 7 ℃ la temperatura finală
37 ℃.
b) Calculează temperatura aerului din balonul B corespunzătoare celei mai mari valori ale presiunii
din tabelul de mai sus.
c) Din valorile diametrului balonului B din tabelul de mai sus calculează volumul ale acestui balon
în cele 5 stări ale gazului după starea inițială, completând valorile lipsă într-un tabel similar cu cel
de mai sus. Reprezintă grafic presiunea în funcție de volumul balonului B, folosind valorile din
tabel.
d) În baza acestui grafic stabilește relația dintre presiunea aerului din balon și volumul balonului B.
e) Calculează valoarea căldurii primite de către balonul B la încălzirea din starea inițială până la cea
mai ridicată valoare a presiunii.

prof. Marian Viorel ANGHEL, Liceul Teoretic „Petre Pandrea”, Balș
Prof. dr. Costin-Ionuț DOBROTĂ, Colegiul Național „Dimitrie Cantemir”, Onești
Prof. dr. Alpár István Vita VÖRÖS, Liceul Teoretic „Apáczai Csere János”, Cluj-Napoca
Coordonator: Conf. univ. dr. Sebastian POPESCU, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
2 martie 2024
X
pagina 1 din 5
Barem Subiectul I: Portavion Parțial Punctaj

𝑎𝑡 2
𝑥 = 𝑥0 + 𝑣0 𝑡 + 0,5
2
𝑣 = 𝑣0 + 𝑎𝑡 0,5
2
a. 0 = 𝑣0 + 2𝑎𝑑 0,5 3
𝑚
𝑎 = −24,11 2
s 0,5
𝑣0 2𝑑
𝑡=− = = 2,88 s 1
𝑎 𝑣0
𝐹𝑒𝑙𝑎𝑠𝑡𝑖𝑐 = 𝑘∆𝑥 0,5
∆𝑥 = ∆𝑥1 + ∆𝑥2
0,5
′
unde ∆x1 și ∆x2 sunt alungirile cablului din triunghiul DM E, respectiv diminuarea
cablului din triunghiul AB ′ C;
∆𝑥1 = 148,8 𝑚]
∆𝑥2 = −8,78 𝑚
∆𝑥 = ∆𝑥1 + ∆𝑥2 ≅ 140 𝑚
0,8
b. Pentru a determina forța de întindere a cablului în momentul opririi avionului egală cu 3,5
forța elastică din acel moment calculăm presiunea din cilindru după comprimarea
adiabatică
𝑝1 𝑉1 𝛾 = 𝑝2 𝑉2 𝛾 0,5
𝑝2 = 2,63 ∗ 106 𝑃𝑎 0,2

𝐹𝑝𝑟𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒 = 𝑇𝑓𝑖𝑟 = 𝐹𝑒𝑙𝑎𝑠𝑡𝑖𝑐 = (𝑝2 − 𝑝0 )𝑆 ≅ 2,53 ∗ 105 𝑁 ( deoarece unghiurile sunt
0,5
de 120o sau demonstrație de compunere forțe)
𝐹𝑒𝑙𝑎𝑠𝑡𝑖𝑐 N
𝑘= = 1807,14 0,5
∆𝑥 m
∆𝐸𝑐 𝑎𝑣𝑖𝑜𝑛 = 𝐿𝐹𝑒𝑙𝑎𝑠𝑡𝑖𝑐 + 𝐿𝑔𝑎𝑧 + 𝐿𝑓𝑟𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 0,5
∆𝐸𝑐 𝑎𝑣𝑖𝑜𝑛 ≅ −53 ∗ 106 J 0,5
𝐿𝑔𝑎𝑧 = −2𝜐𝐶𝑣 Δ𝑇 = −5(𝑝2 𝑉2 − 𝑝1 𝑉1 ) = −0,96 ∗ 106 J 0,5
c. 𝑘∆𝑥 2 2,5
𝐿𝐹𝑒𝑙𝑎𝑠𝑡𝑖𝑐 = − = −17,7 ∗ 106 J 0,5
2
𝐿𝑓𝑟𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 = −34,34 ∗ 106 J 0,5
Oficiu 1
2 martie 2024
X
pagina 2 din 5
Barem Subiectul II: Lentile și disociație Parțial Punctaj

A Raza de curbură a suprafeței convexe a lentilei este:
a. r 2 + h02
R0 = = 0,16m
2h0
0,5p
1p
Convergența lentilei:
ns − n0 0,5p
C0 = = 3,75m−1
−R0
A Imaginea în dioptrul plan apă-sticlă:
b. ns na 0,5p
− =0
x ' −H
Imaginea în dioptrul sferic sticlă-aer:
n0 ns n0 − ns 0,5p
− =
x2 x ' −R0
Obținem:
n0
x2 = = 0,48m 0,5p
na n0 − ns
+
−H −R0
Mărirea liniară transversală în dioptrul plan apă-sticlă: 2,5p
x ' na 0,2p
1 = 
−H ns
Mărirea liniară transversală în dioptrul sferic sticlă-aer:
x2 ns 0,2p
2 = 
x ' n0
Mărirea liniară transversală a sistemului optic:
a' x n 0,4p
= = 1   2 = 2  a
a −H n0
−a ' = 1,6  10−2 m 0,2p
B Mărirea liniară transversală în dioptrul sferic apă-oxigen:
a. 1 =
x ' na
 0,2p
−H n0
Mărirea liniară transversală în dioptrul plan oxigen-sticlă:
x '' n0 0,2p 2p
2 = 
x ' ns
Mărirea liniară transversală în dioptrul sferic sticlă-aer:
D ns 0,2p
3 = 
x '' n0
2 martie 2024
X
pagina 3 din 5
Mărirea liniară transversală a sistemului optic:
a' D na 0,2p
= = 1  2  3 = 
a −H n0
−a ' = 3,36  10−2 m 0,2p
Calculăm raza calotei care conține oxigen.
Imaginea în dioptrul sferic apă-oxigen:
n0 na n − na
− = 0 0,2p
x ' −H R
Imaginea în dioptrul plan oxigen-sticlă:
ns n0 0,2p
− =0
x '' x '
Imaginea în dioptrul sferic sticlă-aer:
n0 ns n0 − ns 0,2p
− =
D x '' −R0
Obținem:
n0 − na
R= = 0,30m 0,2p
n0 na n0 − ns
+ +
D H R0
Înălțimea calotei cu oxigen este:
0,2p
h = R − R 2 − r 2 = 4,20  10−3 m
B Volumul calotei cu oxigen este:
b.  h 0,2p
V =  h 2  R −  = 1,65  10 −5 m3
 3
Presiunea oxigenului este:
 0,3p 1p
p = p0 +  gH + = 1,39  105 Pa
R
Cantitatea de oxigen este:
pV 0,5p
 = = 9,53  10−4 mol
RT
B Se modifică numărul de moli, volumul și presiunea amestecului de
c. oxigen atomic și molecular.
Calculăm noua rază a calotei:
n0 − na
Rdis = = 0,24m 0,5p
n0 n n − ns
+ a + 0
D+d H R0
Înălțimea calotei devine: 2,5p
0,2p
hdis = Rdis − Rdis
2
− r 2 = 5,27  10−3 m
Volumul calotei devine:
2  hdis  0,3p
V =  hdis −5
 Rdis − 3  = 2,08  10 m
3
 
Presiunea oxigenului devine: 0,5p
2 martie 2024
X
pagina 4 din 5

p = p0 +  gH + = 1,46  105 Pa
Rdis
Din ecuațiile termice de stare obținem:
 dis pdisVdis 0,5p
= = 1,32
 pv
 dis
Din  dis = (1 +  )  = − 1 = 32% 0,5p

Oficiu 1p
TOTAL subiectul II 10p
Barem Subiectul III: Balon cu aer la umbră și la soare Parțial Punctaj

7
Destindere izobară: 𝑄𝐴 = 𝜗𝐶𝑝 ∆𝑇 = 𝜗𝑅∆𝑇 1p
2
𝑝1 𝑉1
a. 𝜗𝑅 = 0,5p 2p
𝑇1
7 𝑝1 𝑉1
𝑄𝐴 = (𝑇𝑓𝑖𝑛𝐴 − 𝑇1 ) = 187.6𝐽 0,5p
2 𝑇1
a.) Din ecuația generală de stare:
𝑝1 𝑉1 𝑝𝑓𝑖𝑛 𝑉𝑓𝑖𝑛 0,5p
b. = 1p
𝑇1 𝑇𝑓𝑖𝑛𝐵
𝑝𝑓𝑖𝑛 𝑉𝑓𝑖𝑛
𝑇𝑓𝑖𝑛𝐵 = 𝑇 = 338,8𝐾 = 65.8℃ 0,5p
𝑝1 𝑉1 1
4𝜋𝑟 3 𝑑
b.) Din ecuația volumului unei sfere: 𝑉 = și 𝑟 =
3 2
5
p (10 Pa) 1,00 1,02 1,04 1,06 1,08 1,10 1p
d (cm) 21,22 21,36 21,48 21,64 21,76 21,90
V (cm3) 5000 5103 5189 5306 5395 5500
c. 3p
2p
2 martie 2024
X
pagina 5 din 5
1p pentru trasarea dreptei
0,5p pentru marcarea axelor cu mărimea fizică și unitatea de măsură
corespunzătoare
0,5p pentru notarea valorilor pe axă echidistant
Se observă că presiunea este direct proporțională cu volumul balonului
0,75p
𝑝~𝑉,
sau
d. 𝑝0 1p
𝑝= 𝑉 = 𝑎𝑉,
𝑉0
0,25p
𝑏𝑎𝑟
unde 𝑎 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡. = 0,2002 , deci dreapta va trece prin originea
𝐿
graficului p-V.
Aplicând principiul I al termodinamicii:
5 0,75p
∆𝑈𝐵 = 𝜗𝐶𝑉 ∆𝑇𝐵 = 𝜗𝑅∆𝑇𝐵 = 262,5𝐽
2
e. 𝑝1 + 𝑝𝑓𝑖𝑛 2p
𝐿𝐵 = ∆𝑉𝐵 = 52,5𝐽 0,75p
2
𝑄𝐵 = 315𝐽 0,5p
Oficiu 1
Barem propus de:

prof. Marian Viorel ANGHEL, Liceul Teoretic „Petre Pandrea”, Balș
Prof. dr. Costin-Ionuț DOBROTĂ, Colegiul Național „Dimitrie Cantemir”, Onești
Prof. dr. Alpár István Vita VÖRÖS, Liceul Teoretic „Apáczai Csere János”, Cluj-Napoca
Coordonator: Conf. univ. dr. Sebastian POPESCU, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
XI
2 martie 2024
pagina 1 din 3
Subiectul I. Rezistorii, firul elastic ... și geometria (10 puncte)

1A. Prisma cu rezistoare (6 puncte)
Schema electrică din figura 1 are forma unei prisme triunghiulare drepte,
ABCDEF, cu bazele triunghiuri echilaterale și fețele laterale pătrate. Toți
cei 9 rezistori aflați pe muchiile prismei și cei 3 rezistori de pe cele trei
diagonale ale fețelor laterale (AF, CE și BD) sunt identici. Fiecare latură
din această schemă are rezistența electrică 𝑅. Determinați rezistența
echivalentă între vârfurile A și D, 𝑅𝑒 𝐴𝐷 , între vârfurile C și D, 𝑅𝑒 𝐶𝐷 , între
vârfurile A și F, 𝑅𝑒 𝐴𝐹 , și respectiv între vârfurile A și C, 𝑅𝑒 𝐴𝐶 . Figura 1.
1B. Fir elastic trecut peste scripete (3 puncte)

Firul trecut peste scripetele din figura 2 ascultă de legea Hooke, are masa nulă, lungimea
𝐿 și constanta elastică 𝑘. Tija de prindere a firului este rigidă și are lungimea ℎ. Scripetele
este ideal și de rază mult mai mică decât 𝐿. De axul scripetelui este suspendată masa 𝑚.
Considerând cazul numeric: 𝐿 = 1,0 m, 𝑘 = 40 N/m, ℎ = 0,50 m, 𝑚 = 1,0 kg, 𝑔 =10 m/s2,
determinați:
a) perioada 𝑇 a micilor oscilații;
b) perioada micilor oscilații 𝑇𝑏 dacă scripetele este blocat și firul nu alunecă pe el.
Figura 2.
Subiectul II. Chestiuni ... vâscoase și lipicioase! (10 puncte)

2A. Laborator virtual: oscilator liniar armonic (4 puncte)
Un corp de masă 𝑚 = 200 g este atașat de un resort de masă neglijabilă (vezi figura 3.a). Rigla gradată
folosită are lungimea de 30 cm.
Un sistem de achiziție de date a înregistrat dependența poziției corpului în funcție de timp (vezi figura
3.b). Rigla gradată este plasată lângă foaia înregistrării. La momentul inițial al înregistrării corpul era
deplasat față de poziția de echilibru cu 98 mm. Primul punct de pe înregistrare are coordonata
temporală 0 s, iar ultimul punct are coordonata temporală 3,794 s.
Durata programată a înregistrării a fost 3,8 s. În total au fost înregistrate 242 de puncte pe graficul
𝑦(𝑡). Durata dintre 2 achiziții consecutive este aproximativ constantă. Rezoluția pentru înregistrarea
elongației a fost 0,5 mm. Se va considera resortul ideal și accelerația gravitațională 10 ms-2. Dacă este
necesar se poate folosi log10 𝑒 ≅ 0,4343.
Estimați:
a) decrementul logaritmic 𝐷 și pseudoperioada 𝑇′ a acestui oscilator. Folosiți aceste estimări pentru
a determina perioada proprie 𝑇0 în absența frecării și constanta 𝑘 a resortului folosit.
b) viteza inițială, atât din grafic, cât și din considerente energetice.
XI
2 martie 2024
pagina 2 din 3
Fig. 3. a) Fig. 3. b)
Figura 3.
2B. Plastilina pe taler (5 puncte)

N
Capetele unui resort elastic cu constanta de elasticitate 𝑘 = 50 sunt fixate de un
m
suport așezat pe catedră și celălalt de un taler cu masa 𝑀 = 100 g, aşa cum se
observă în figura 4. De la înălțimea ℎ = 0,3125 m, măsurată față de talerul aflat
în echilibru, este lăsată să cadă liber o bucată de plastilină de masă 𝑚 = 400 g, care
ciocneşte plastic talerul, lipindu-se de acesta.
Pentru legile de mișcare cerute folosește o axă Oy cu sensul pozitiv orientat în sus
și originea O în poziția de echilibru a talerului. Alege 𝑡 = 0 momentul ciocnirii
dintre taler și plastilină.
Se neglijează toate tipurile de forță de frecare și se consideră acceleraţia
m
gravitațională locală 𝑔 = 10 s2.
a) Scrie legile de mișcare ale corpului de masă 𝑚, în reperul spațio-temporal dat, Figura 4.
înainte și după ciocnire precizând parametrii: poziție de echilibru, amplitudine
XI
2 martie 2024
pagina 3 din 3
și fază inițială φ a oscilatorului armonic alegând pentru acesta funcția sinus. Prezintă rezultatele
atât analitic cât și numeric.
b) Calculează masa minimă a suportului pentru ca acesta să nu se desprindă de catedră.
c) Consideră că talerul și plastilina lipită se află în echilibru. Originea axei Oy este considerată acum
la nivelul talerului. Capătul de jos al resortului se desprinde de suport și, la 𝑡 = 0, începe să execute
oscilații sinusoidale verticale de forma 𝐴0 sin Ω𝑡 (reperul spațio-temporal s-a schimbat!).
rad
Cunoscând amplitudinea 𝐴0 =19,5 cm și pulsația Ω = 5 , scrie legea de mișcare oscilatorie a
s
talerului cu plastilina lipită de acesta.
Subiectul III. Haltera și Zborul de noapte! (10 puncte)

3A. Haltera jucăușă (4,5 puncte)
Două corpuri mici (punctiforme!) de mase 𝑚1 și 𝑚2 sunt fixate de capetele unei
tije de masă neglijabilă, așa cum se arată în figura 5. Tija pivotează liber în jurul
punctului O. Distanțele de la cele două corpuri la pivotul O sunt 𝑙1 și respectiv 𝑙2 .
Determină perioada 𝑇 a micilor oscilații ale sistemului în funcție de 𝑚1 , 𝑚2 , 𝑙1 și
𝑙2 (pentru cazul: 𝑚2 𝑙2 > 𝑚1 𝑙1).
Figura 5
3B. Liliacul și molia (4,5 puncte)
Un liliac ce zboară cu viteza de 6,00 m/s urmărește o insectă pentru a o vâna. Dacă liliacul emite un
„ciripit” de 42,00 kHz şi recepționează un ecou de 42,40 kHz, cu ce viteză se mișcă (înainte sau
înapoi – precizați dumneavoastră!) insecta față de liliac? Viteza de propagare a sunetului în aer este
𝑣 = 340 m/s. Considerați mișcările liliacului și insectei, rectilinii și uniforme.

Prof. Dumitru ANTONIE, Colegiul Tehnic nr.2 din Târgu – Jiu
Prof. Asociat dr. Cornel Mironel NICULAE, Facultatea de Fizică, Universitatea București
Prof. Florin MORARU, Colegiul National „Nicolae Bălcescu”, Brăila
Prof. Viorel MITITEAN, Colegiul Național „Emanuil Gojdu”, Oradea
Etapa județeană/a sectoarelor municipiului
București
XI
2 martie 2024
pagina 1 din 9 Barem de evaluare și de notare
Barem Subiectul I. Rezistorii, firul elastic ... și geometria Parțial Punctaj

1A. Prisma cu rezistoare
Rezolvare: Se cer rezistențele echivalente
𝑅𝑒 𝐴𝐷 , 𝑅𝑒 𝐴𝐹 , 𝑅𝑒 𝐶𝐷 și 𝑅𝑒 𝐴𝐶
Rezistența echivalentă 𝑹𝒆 𝑨𝑫 .
Schema din figura 1 o putem transfigura prin punerea
în linie a nodurilor A C E D (vezi Figura 1.a).
Excepție făcând latura ce leagă direct nodurile A și D,
față de nodurile A și D, gruparea de rezistori rămasă,
prezintă două axe de simetrie: una verticală care trece Figura 1.
prin nodurile A C E D și una orizontală care trece prin nodurile F, B, prin
punctul virtual O situat la mijlocul rezistenței ce leagă nodurile CE, și prin
punctul virtual O’ situat la mijlocul
rezistenței ce leagă nodurile AD.
Simetria observată impune ca
nodurile F, B, O și O’ să fie
echipotențiale.
Pliem figura în jurul axei verticale
și obținem schema echivalentă din
Figura 1. b). Deoarece nodurile O,
B, F și O’ sunt la același potențial
putem calcula rezistența 𝑅𝑒 𝐴𝐷 ca Figura 1. a) Figura 1. b)
fiind egală cu de 2 ori rezistența
echivalentă între nodul A și nodul obținut prin fuziunea nodurilor O B F O’,
𝑅𝑒 𝐴−𝑂𝐵𝐹𝑂′.
Adică
𝑅𝑒 𝐴𝐷 = 2𝑅𝑒 𝐴−𝑂𝐵𝐹𝑂′ = 2{[(𝑅𝐶𝑂 ‖𝑅𝐶−𝐵𝐹 + 𝑅𝐴𝐶 )‖𝑅𝐴−𝐵𝐹 ]‖𝑅𝐴𝑂′ }.
Înlocuim valorile rezistențelor și obținem consecutiv:
𝑅 𝑅 𝑅 𝑅 𝑅 𝑅 𝑅
𝑅𝑒 𝐴𝐷 = 2 {[( 2 ‖ 2 + 𝑅) ‖ 2 ] ‖ 2 } = 2 {[( 4 + 𝑅) ‖ 2 ] ‖ 2 } =
5𝑅 𝑅 𝑅 5𝑅 𝑅 5𝑅
2 {[ 4 ‖ 2 ] ‖ 2 } = 2 { 14 ‖ 2 } = 2 ∙ 24
𝟓𝑹
Astfel am găsit rezistența echivalentă 𝑹𝒆 𝑨𝑫 = .
𝟏𝟐
Figura 1a corectă 1p
Figura 1b corectă 1p 3p
Calcul corect 𝑅𝑒 𝐴𝐷 1p
Orice schemă electrică echivalentă și rezultat corect se punctează la fel.
București
XI
2 martie 2024
Rezistența echivalentă 𝑹𝒆 𝑪𝑫.
O transfigurare a circuitului inițial, importantă pentru
înțelegerea problemei, este dată în figura 1c. Cum se
ajunge la ea? Pur și simplu se numără grupurile
triunghiulare de rezistențe prezente în figura 1. Două
triunghiuri sunt bazele și alte 6 triunghiuri sunt pe fețele
laterale ale prismei. S-au găsit 8 astfel de triunghiuri.
Aceste triunghiuri constituie fețele octaedrului regulat
desenat în figura 1. c). De aici se observă că nodurile Figura 1. c)
AFEB sunt la „distanță” egală de nodurile C și D. Din
punct de vedere electric aceasta înseamnă că sunt
echipotențiale. De aceea în calcul rezistenței echivalente laturile care le leagă
nu vor contribui la rezistența echivalentă deoarece prin ele nu va circula niciun
curent. Ceea ce rămâne sunt 4 rezistente de valoare 2R situate în paralel. Mai
precis
𝑅
𝑅𝑒 𝐶𝐷 = (𝑅𝐶𝐴 + 𝑅𝐴𝐷 )‖(𝑅𝐶𝐹 + 𝑅𝐹𝐷 )‖(𝑅𝐶𝐸 + 𝑅𝐸𝐷 )‖(𝑅𝐶𝐵 + 𝑅𝐵𝐷 ) = 2 .
În plus simetria impune 𝑅𝑒 𝐶𝐷 = 𝑅𝑒 𝐴𝐸 = 𝑅𝑒 𝐵𝐹 = 𝑅/2. (1)
Deoarece avem 6 noduri se poate pune problema determinării rezistenței
echivalente dintre oricare 2 noduri. Ele sunt în număr de 𝐶62 = 15.
Tot simetria octaedrică impune ca în raport cu pătratul AFEB să avem:
𝑅𝑒 𝐴𝐷 = 𝑅𝑒 𝐹𝐷 = 𝑅𝑒 𝐸𝐷 = 𝑅𝑒 𝐵𝐷 = 𝑅𝑒 𝐶𝐴 = 𝑅𝑒 𝐶𝐹 = 𝑅𝑒 𝐶𝐸 = 𝑅𝑒 𝐶𝐵 . (2)
Simetria în raport cu pătratele BCFD și ACED produce egalități analoage,
care acoperă, împreună cu cele din relația (2), restul de 15 − 3 = 12
rezistențe echivalente posibile.
În concluzie există două clase de rezistențe electrice echivalente:
I. Rezistențe electrice echivalente care au valoarea 𝑅/2, în număr de 3
și
II. Rezistențe electrice echivalente care au valoarea 5𝑅/12, în număr de
12.
Răspunsul la cerințele problemei
Rezistențele electrice echivalente cerute în problemă sunt: 𝑅𝐶𝐷 = 𝑅/2, care
aparține clasei I și rezistențele 𝑅𝑒 𝐴𝐷 = 𝑅𝑒 𝐴𝐹 = 𝑅𝑒 𝐴𝐶 = 5𝑅/12, care aparțin
clasei II.
Figura 1c corectă 1p
Rezultat corect 𝑅𝑒 𝐶𝐷 1p 3p
Observarea existenței claselor de rezistențe echivalente I și II 1p
Orice schemă electrică echivalentă și rezultat corect se punctează la fel.
Total punctaj problemă 1A 6p
București
XI
2 martie 2024
1B. Fir elastic trecut peste scripete Parțial Punctaj

Cerințe
a) Calculează perioada 𝑇 a micilor oscilații.
b) Calculează perioada micilor oscilații 𝑇𝑏 dacă scripetele este
blocat și firul nu alunecă pe el.
Distanța 𝑦 la echilibru, 𝑦𝑒 .
Tensiunile în cele 2 porțiuni ale firului elastic sunt egale cu 𝑚𝑔/2.
𝑚𝑔 0,50p
Alungirea firului este Δ𝐿 = . Avem 𝑥𝑒 + 𝑦𝑒 = 𝐿 + Δ𝐿 și 𝑦𝑒 − 𝑥𝑒 = ℎ.
2𝑘
𝑚𝑔 𝐿+ℎ
De aici rezultă 𝑦𝑒 = + = 0,813 m;
4𝑘 2
a. Forța elastică.
𝑚𝑔+𝐹
Dacă aplicăm o forță suplimentară 𝐹, noua poziție 𝑦 va
𝐿+ℎ
1,5p
fi: 𝑦 = 4𝑘 + 2 . Astfel masa 𝑚 s-a deplasat față de poziția de
echilibru cu distanța 𝛿𝑦 = 𝑦 − 𝑦𝑒 = 𝐹/4𝑘. În concluzie constanta 1,00p
elastică echivalentă este 𝑘𝑒 = 4𝑘.
𝒎
Rezultă perioada de oscilație: 𝑻 = 𝟐𝝅√𝟒𝒌 = 0,50 s.
Constantele elastice ale celor două porțiuni de fir.
𝑚𝑔
Din ecuațiile 𝐿𝑘 = 𝐿1 𝑘1 și 𝑘1 (𝑦 − 𝐿1 ) = 2 rezultă:
2𝑘(𝑚𝑔+2𝑘𝐿)
𝑘1 = 𝑚𝑔+2𝑘(𝐿+ℎ) = 55,4 N/m. 1,00p
𝑚𝑔
Din ecuațiile 𝐿𝑘 = 𝐿2 𝑘2 și 𝑘2 (𝑦 − ℎ − 𝐿2 ) = rezultă:
b. 2 1,5p
2𝑘(𝑚𝑔+2𝑘𝐿)
𝑘2 = 𝑚𝑔+2𝑘(𝐿−ℎ) = 144 N/m.
Atunci când scripetele este blocat, perioada este:
𝑚 0,50p
𝑇𝑏 = 2𝜋√𝑘 = 0,45 s
1 +𝑘2
Total punctaj problemă 1B 3p

Oficiu 1p
București
XI
2 martie 2024
Barem Subiectul II. Chestiuni ... vâscoase și lipicioase! Parțial Punctaj
2A. Laborator virtual: Oscilator liniar armonic
Unitățile de măsură (laturile pătratelor) pentru cele 2 axe sunt: 5 mm pe verticală
și 0,1 s pe orizontală.
1 𝐴
Formula folosită este 𝐷 = 𝑖 ln 𝐴 𝑛
𝑛+𝑖 0,50p
Primul maxim este 𝐴0 = 139 mm, iar al 6-lea este 𝐴5 = 30 mm. Decrementul
𝐴
1 𝐴 log10 0
𝐴5
logaritmic estimat este 𝐷 = 5
ln 𝐴0 = 5 log ≅ 0.307.
5 10 𝑒
a. Prima trecere prin zero (0) a elongației este la 𝑡𝑖 = 0,22 s, ultima la 2p

𝑡𝑓 = 3,7 s, numărul de perioade este 5,5. Perioada medie este 𝑇′ = (3,7-0,22)/5,5 0,50p
= 0,633 s. Frecvența medie este 𝑓′ = 1.58 Hz.
2𝜋
Formula necesară aici este 𝑇0 = 𝑇 ′ 2 2. Rezultă 𝑇0 = 0.632 s (mai exact
√𝐷 +4𝜋 0,50p
0.631975 s).
4𝜋2 𝑚
Constanta elastică rezultă din: 𝑘 = = 19,8 N/m (mai exact 19,76924
𝑇02 0,50p
N/m)
Durata medie Δ𝑡 dintre 2 înregistrări consecutive este: Δ𝑡 = 3,794 s / 241
0,25p
intervale = 0,01574 s.
Din enunț știm că 𝑥(0) = 98 mm. Următorul punct de pe grafic are elongația
𝑥(Δ𝑡) = 114 mm. Viteza inițială estimată din primele 2 puncte de pe grafic este 0,25p
∆𝑥
𝑣0 = = (114 − 98) mm / 0,01574 s ≅ 1,02 m/s (mai precis 1,016342 m/s).
Δ𝑡
Constanta 𝑏, care apare în legea de mișcare 𝑥 = 𝐴𝑒 −𝑏𝑡 sin(𝜔𝑡 + 𝜑), este
legată de decrementul logaritmic prin relația 𝐷 = 𝑏𝑇′. Adică 0,25p
𝑏 = 𝐷/𝑇′ = 0,485 s-1 (mai exact 0,4846564 s-1).
Energia totală, la amortizări slabe, depinde de timp precum
𝑘𝐴2 𝑒 −2𝑏𝑡 0,25p
𝐸𝑡 (𝑡) ≅ 2
.
Dacă notam cu 𝑋𝑛 al n-lea extrem al elongației care apare la momentul 𝑡𝑛
b. când viteza oscilatorului trece prin zero, 𝑣(𝑡𝑛 ) = 𝑦̇ (𝑡𝑛 ) = 0, conservarea 2p
𝑚𝑣02 𝑘𝑥02 𝑘𝑋𝑛2
energiei se scrie +
2
− ∆𝐸𝑡 (𝑡𝑛 ) =
2
unde 2
, 0,50p
(𝑛 = 0,1, …). și ∆𝐸𝑡 𝑛 este pierderea de energie a oscilatorului de la
(𝑡 )
începutul mișcării.
𝑘𝑋𝑛2
Deoarece pierderea de energie este ∆𝐸𝑡 (𝑡𝑛 ) = 2
(𝑒 2𝑏𝑡𝑛 − 1) se obține
𝒎𝒗𝟐𝟎 𝒌𝒙𝟐𝟎 𝒌𝑿𝟐𝒏
ecuația energetică 𝟐
+ 𝟐
= 𝟐
𝒆𝟐𝒃𝒕𝒏 . După câteva calcule simple se 0,25p
deduce pentru viteza inițială formula 𝒗𝟎 = 𝝎𝟎 √𝑿𝟐𝒏 𝒆𝟐𝒃𝒕𝒏 − 𝒙𝟐𝟎 .

Dacă se alege ultimul extrem |𝑋11 | = 25 mm = 0,025 m din înregistrare, care
este atins la timpul 𝑡11 = 3,52 s. Se obține: 0.25p
𝑣0 ≅ 0,967 m/s (mai precis 0,966917 m/s).
Total 2A 4p
București
XI
2 martie 2024
2B. Plastilina pe taler

𝑁
Date numerice: 𝑘 = 50 𝑚, 𝑀 = 100𝑔, ℎ = 0,3125 m,
𝑚
𝑚 = 400g, 𝑔 = 10 𝑠2 .
𝑎(𝑡−𝑡0 )2
Legea de mișcare generică este 𝑦 = 𝑦0 + 𝑣0 (𝑡 − 𝑡0 ) + ;
2
Aici 𝑦0 = 0; 𝑡0 = 0; 𝑣0 = −√2𝑔ℎ și 𝑎 = −𝑔;
0,50p
𝒈𝒕𝟐
Legea de mișcare este: 𝒚 = −𝒕√𝟐𝒈𝒉 − 𝟐 . Rezultat numeric:
𝒗𝟎 = −2,5 m/s.
Viteza după ciocnirea plastică 𝑢. Legea conservării impulsului asigură
𝑚𝑣0 + 𝑀 ∙ 0 = (𝑚 + 𝑀)𝑢. 1,00p
𝒎
Rezultă: 𝒖 = 𝒎+𝑴 𝒗𝟎 = −2,0 m/s.
Calcului pulsației 𝜔. Masa de mișcare este 𝑚 + 𝑀.
𝒌 0,50p
Rezultă: 𝝎 = √𝒎+𝑴 = 10 rad/s.
Calculul amplitudinii 𝐴. Poziția de echilibru pentru oscilatorul armonic
a. este mai jos față de poziția inițială a talerului, la distanța 4p
𝑑 = 𝑚𝑔/𝑘 = 0,08 m.
Scriem conservarea energiei oscilatorului față de noua poziție de 1,00p
echilibru:
(𝑚+𝑀)𝑢2 𝑘𝑑2 𝑘𝐴2 (𝒎+𝑴)𝒖𝟐
+ = . Rezultă 𝑨 = √ + 𝒅𝟐 = 0,2154 m.
2 2 2 𝒌
Forma generică a legii de mișcare este 𝑦 = −𝑑 + 𝐴 sin(𝜔𝑡 + 𝜑);
Legea vitezei este 𝑦̇ = 𝐴𝜔 cos(𝜔𝑡 + 𝜑).
Din condițiile inițiale la 𝑡 = 0, 𝑦(0) = 0 și 𝑦̇ (0) = 𝑢, rezultă:
𝐴 sin(𝜑) = 𝑑 și 𝑢 = 𝐴𝜔 cos(𝜑). Observăm că unghiul 𝜑 aparține 1,00p
𝑑
cadranului II trigonometric deoarece sin(𝜑) = 𝐴 > 0 și
𝑢
cos(𝜑) = 𝐴𝜔 < 0. Rezultă 𝜑 = 2,761 rad= 158,2°.
Legea de mișcare este 𝒚 = −𝟎, 𝟎𝟖 + 𝟎, 𝟐𝟏𝟓𝟒 𝐬𝐢𝐧(𝟏𝟎𝒕 + 𝟐, 𝟕𝟔𝟏) [m].
București
XI
2 martie 2024
Pentru ca suportul, de masă 𝑀𝑠 , să nu se
desprindă de catedră, amplitudinea 𝐴 trebuie
(𝑚+𝑀+𝑀𝑠 )𝑔
să fie mai mică decât .
𝑘
𝑘𝐴
Adică 𝑀𝑠 > − 𝑚 − 𝑀.
𝑔
b. Rezultă 𝑀𝑠𝑚𝑖𝑛 = 0,577 kg. 0,50p 0,50p
Proiecția pe axa Oy a tensiunii din resort care
acționează asupra suportului, 𝐹, depinde de 𝑦
astfel:
𝐹(𝑦) = −𝑀𝑔 + 𝑘𝑦; 𝐹 = +𝑀𝑠 𝑔 atunci când
𝑦 = (𝑀 + 𝑀𝑠 )𝑔/𝑘.
Ecuația de mișcare este (𝑚 + 𝑀)𝑦̈ + 𝑘𝑦 = 𝑘𝐴0 sin Ω𝑡.
Soluția particulară a acestei ecuații o căutăm de forma
𝜔2𝐴
𝑦𝑝 = 𝐵 cos(Ω𝑡 + 𝜃). Găsim 𝜃 = 0 și 𝐵 = 𝜔2 −Ω02 = 0,26 m = 26 cm,
𝜔2 𝐴
adică 𝑦𝑝 = 𝜔2 −Ω02 sin Ω𝑡. Soluția completă este de forma:
𝜔2 𝐴
𝑦 = 𝜔2 −Ω02 sin Ω𝑡 + 𝐷 sin(𝜔𝑡 + 𝛼), unde 𝐷 și 𝛼 se găsesc din condițiile
c. 0,50 0,50p
inițiale.
Din enunț rezultă condiția inițială 𝑦(0) = 0. Aceasta impune ca 𝛼 = 0.
𝜔2𝐴 Ω
Din cealaltă condiție inițială care este 𝑦̇ (0) = 0, impune 𝐷 = − 𝜔2 −Ω02 𝜔
𝝎𝟐 𝑨 𝛀
. Prin urmare legea de mișcare este 𝒚 = 𝝎𝟐 −𝛀𝟎𝟐 [𝐬𝐢𝐧 𝛀𝒕 − 𝝎 𝐬𝐢𝐧(𝝎𝒕)].
Numeric: 𝒚 = 𝟎, 𝟐𝟔 ∙ [𝐬𝐢𝐧(𝟓𝒕) − 𝟎, 𝟓 ∙ 𝐬𝐢𝐧(𝟏𝟎𝒕)] [m].
Total 2B 5p
Oficiu 1p
Total subiectul II 10p
București
XI
2 martie 2024
Subiectul III. Haltera și Zborul de noapte!

3A. Haltera jucăușă
Metoda 1. Momentul rezultant al forțelor care

acționează asupra sistemului este:
𝑀 = −(𝑚2 𝑔𝑙2 𝑠𝑖𝑛 𝜃 − 𝑚1 𝑔𝑙1 𝑠𝑖𝑛 𝜃),
𝑀 = −(𝑚2 𝑙2 − 𝑚1 𝑙1 )𝑔 𝑠𝑖𝑛 𝜃. (1) 1,00p
Figura 5.
Ecuația mișcării de rotație va fi:
0,75p
𝑀 = −(𝑚2 𝑙2 − 𝑚1 𝑙1 )𝑔 𝑠𝑖𝑛 𝜃 = 𝐼 ⋅ 𝜀 = 𝐼 ⋅ 𝜃̈. (2)
În cazul micilor oscilații (𝑠𝑖𝑛 𝜃 ≈ 𝜃), obținem ecuația
oscilatorului armonic: 0,50p
1. 𝑔
𝜃̈ + (𝑚2 𝑙2 − 𝑚1 𝑙1 ) 𝐼 ⋅ 𝜃 = 0. (3)
𝑔
Pătratul pulsației oscilatorului este 𝜔2 = (𝑚2 𝑙2 − 𝑚1 𝑙1 ) 𝐼 și
perioada de oscilație devine: 0,75p
2𝜋 𝐼
𝑇= = 2𝜋√𝑔(𝑚 . (4)
𝜔 2 𝑙2 −𝑚1 𝑙1 )
Momentul de inerție față de axul pivot va fi:

0,75p
𝐼 = 𝑚1 𝑙12 + 𝑚2 𝑙22. (5)
Se deduce perioada:
𝑚 𝑙2 +𝑚2 𝑙22 0,75p
𝑇 = 2𝜋√𝑔(𝑚1 1𝑙 . (6)
2 2 −𝑚1 𝑙1 )
Total metoda 1 4,5p
Metoda 2. Pentru mișcarea de rotație ecuația de mișcare se scrie:

𝐼𝜃̈ = momentul rezultant. Dacă mișcarea este armonică se va
obține o ecuație de oscilator armonic în variabila 𝜃: 0,50p
𝜃̈ + 𝜔02 𝜃=0, (7)
analoagă cu ecuația 𝑥̈ + 𝜔02 𝑥=0 obținută pentru mișcarea de translație.
Energia cinetică de rotație este:
𝜃̇2 𝜃̇2
2. 𝐸𝑐 = 𝐼 2 = (𝑚1 𝑙12 + 𝑚2 𝑙22 ) 2 , (8)
1,00p
unde 𝑚𝑒𝑓 = 𝐼 este elementul de inerție al oscilatorului armonic
echivalent, care acum este momentul de inerție.
Energia potențială este:
𝜃2
𝐸𝑝 = (𝑚2 𝑔𝑙2 − 𝑚1 𝑔𝑙1 ) 2 , (9)
1,00p
unde 𝑘𝑒𝑓 = 𝑔(𝑚2 𝑙2 − 𝑚1 𝑙1 ) este elementul elastic al oscilatorului
armonic echivalent, în variabila 𝜃.
București
XI
2 martie 2024
În practică întâlnim două situații:
a) Dacă 𝑚2 𝑙2 − 𝑚1 𝑙1 > 0 micile oscilații sunt cu masa în jos;
b) Dacă 𝑚2 𝑙2 − 𝑚1 𝑙1 < 0 micile oscilații sunt cu masa în jos.

1,00p
Pentru a exista mici oscilații trebuie ca: 𝒎𝟐 𝒍𝟐 − 𝒎𝟏 𝒍𝟏 ≠ 𝟎; (10)
În cazul 𝑚2 𝑙2 − 𝑚1 𝑙1 = 0 echilibrul este indiferent, deci nu
există oscilații.
Folosind analogia cu oscilatorul liniar armonic rezultă perioada
𝑚
𝑇 = 2𝜋√ 𝑘 𝑒𝑓 , (11)
𝑒𝑓 0,50p
în care 𝑘𝑒𝑓 și 𝑚𝑒𝑓 sunt mărimi efective care provin de la similitudinea
cu oscilatorul liniar armonic.
Cazul general conduce la rezultatul:
𝒎 𝒍𝟐 +𝒎 𝒍𝟐 0,50p
𝑻 = 𝟐𝝅√𝒈|𝒎𝟏 𝒍𝟏 −𝒎𝟐 𝒍𝟐 |. (12)
𝟐 𝟐 𝟏 𝟏
Total metoda 2 4,5p
3B. Liliacul și molia

Când atât sursa cât şi observatorul sunt în mişcare, pe aceeaşi direcţie,
formula efectului Doppler are forma:
𝑣+𝑣𝑜𝑏𝑠𝑒𝑟𝑣𝑎𝑡𝑜𝑟
𝑓 ′ = 𝑓 𝑣−𝑣 , (1)
𝑠𝑢𝑟𝑠𝑎
unde 𝑓 este frecvenţa proprie a sunetului, 𝑓 ′ este frecvenţa recepţionată
de observator, iar 𝑣 este viteza sunetului în mediu (în cazul de faţă în aer). 1,00p
Celelalte viteze (𝑣𝑜𝑏𝑠𝑒𝑟𝑣𝑎𝑡𝑜𝑟 şi 𝑣𝑠𝑢𝑟𝑠𝑎 ) sunt raportate la referenţialul
exterior (Pământ). În această formulă semnele vitezelor 𝑣𝑜𝑏𝑠𝑒𝑟𝑣𝑎𝑡𝑜𝑟 şi
𝑣𝑠𝑢𝑟𝑠𝑎 corespund situaţiei în care sursa și observatorul se apropie unul de
celălalt. În cazul îndepărtării lor, semnele se schimbă.
În problemă distingem două etape:
1. liliacul este sursă, iar insecta este observatorul;
2. insecta reflectă sunetul devenind sursă, iar liliacul devine 4,5p
observatorul. 1,00p
În prima etapă insecta recepţionează frecvenţa
𝑣+𝑣
𝑓insecta = 𝑓 𝑣−𝑣insecta . (2)
liliac
Să admitem că insecta va fi prinsă, adică are loc apropierea liliacului de
insectă. Semnele vitezelor 𝑣insecta şi 𝑣𝑙𝑖𝑙𝑖𝑎𝑐 sunt ca în formula (1). Cu
340+𝑣insecta
valorile numerice din enunţ putem scrie: 𝑓insecta = 42 340−6 [kHz],
unde viteza de deplasare a insectei 𝑣insecta este necunoscută. 1,50p
În a doua etapă, formula (1), combinată cu 𝑓insecta , se scrie sub
𝑣+𝑣𝑙𝑖𝑙𝑖𝑎𝑐 340+𝑣insecta 346
forma 42,40 = 𝑓insectă = 42 . , [kHz].
𝑣−𝑣insectă 334 340−𝑣insectă
De aici găsim viteza 𝑣insecta = − 4,39 m/s. (3)
București
XI
2 martie 2024
Aceasta înseamnă că insecta fuge de liliac (lucru firesc, într-o astfel de
circumstanţă!). Prin urmare, liliacul se apropie de prada sa, cu viteza. 1,00p
(𝟔 − 𝟒, 𝟑𝟗)𝒎/𝒔 = 𝟏, 𝟔𝟏m/s. (4)
Total 3B 4,5p
Oficiu 1
Barem propus de:

Prof. Dumitru ANTONIE, Colegiul Tehnic nr.2 din Târgu –Jiu
Prof. Asociat dr. Cornel Mironel NICULAE, Facultatea de Fizică, Universitatea București
Prof. Florin MORARU, Colegiul National „Nicolae Bălcescu”, Brăila
Prof. Viorel MITITEAN, Colegiul Național „Emanuil Gojdu”, Oradea
XII
2 martie 2024
pagina 1 din 4

Un oscilator este format dintr-un resort şi un pendul matematic, legate ca în figura de mai jos. Tija de
lungime l= 1,00 m este articulată în punctul O și are suspendat la celălalt capăt un corp de masa
𝑚 = 0,10 kg. La distanța 𝑎 = 𝑙/2 de capătul tijei este fixat capătul liber al unui resort de constantă
elastică 𝑘 = 10 N/m. Resortul este relaxat când pendulul este vertical. Accelerația gravitațională este
𝑔 = 10 m ∙ s −2 . Oscilatorul, astfel format, efectuează oscilații
amortizate datorită forței de rezistență din partea aerului 𝐹⃗𝑟 = −𝑏𝑣⃗,
unde b este un coeficient de rezistență la înaintare iar v este viteza
de mișcare. Un dispozitiv special înregistrează amplitudinea
mișcării oscilatorii, măsurată de-a lungul axei Ox, la diferite
momente de timp. La momentul inițial viteza oscilatorului este nulă.
Valorile înregistrate sunt prezentate în tabelul de mai jos.
A/cm 10 5,8 3,4 2,0
t/s 0 0,539 1,078 1,616
a) Pe baza datelor din tabel, să se traseze graficul de variație a amplitudinii oscilației sistemului în
funcție de timp și să se calculeze coeficientul de amortizare;
b) Să se determine expresia ecuației dinamice a oscilatorului și legea de mișcare, apoi calculați
frecvența de oscilație a oscilatorului;
3𝑇
c) Să se determine valoarea forței de rezistență la înaintare la momentul 𝑡 = ;
5
d) Să se calculeze valoarea medie a forței de rezistență în intervalul de timp cuprins între 𝑡 = 0 și

𝑇
𝑡=4.
XII
2 martie 2024
pagina 2 din 4

A. Oscilator armonic cuantificat (2 puncte)
Un oscilator armonic unidimensional are pulsația  și masa m . Folosind condiția de cuantificare
care impune condiția că unda asociată microparticulei să fie o undă staționară de-a lungul traiectoriei
A dx
(matematic se scrie 2  = n , unde n este un număr natural nenul, 𝑑𝑥 este deplasarea elementară
−A 
pe traiectorie, iar 𝜆 este lungimea de undă a undei asociate), să se arate că energia și amplitudinea
oscilației microparticulei sunt mărimi cuantificate și să se exprime valorile posibile ale acestora, în
h
funcție de  , m și constanta Planck redusă = .
2
B. Interferențe (7 puncte)
Un dispozitiv interferențial constă din două prisme optice triunghiulare identice, confecționate din
sticlă cu indicele de refracție n = 1,5 , având fiecare secțiunea principală un triunghi dreptunghic cu
unghiul la vârf  1 rad și cateta alăturată egală cu a , așezate cu cateta opusă unghiului 𝛽 (biprisma
lui Fresnel) în contact. Un fascicul de lumină monocromatică, având lungimea de undă în aer egală
cu  = 700 nm , paralel cu axa de simetrie a dispozitivului, este incident normal pe suprafața
prismelor (pe catetele de lungime a ). Franjele de interferență se observă pe un ecran, așezat
perpendicular pe axa de simetrie a dispozitivului. Prin deplasarea ecranului, franjele se observă până
la o distanță maximă de dispozitiv D = 10 m , interfranja rămânând constantă i = 1 mm ;
a) Să se arate că unghiul de deviere al unei raze din fascicul, la trecerea printr-o prismă a
dispozitivului, este  (n − 1)  ;
b) Să se determine unghiul la vârf  al prismelor, lățimea 2a a biprismei și numărul maxim de franje
luminoase care se pot observa pe ecran;
c) Pe suprafața dispozitivului este incident normal un fascicul de lumină, paralel cu axa de simetrie
a acestuia, compus din două radiații monocromatice cu lungimile de undă 1 = 462 nm și
2 = 756 nm , pentru care indicii de refracție ai sticlei prismelor sunt n1 = 1,55 , respectiv
n2 = 1,54. Să se determine numărul maxim de franje luminoase monocromatice distincte ce se pot
forma pe ecran.
XII
2 martie 2024
pagina 3 din 4

Oscilații armonice, clasice și relativiste
A. Pahar cilindric într-un ghidaj vertical (2 puncte)
Un pahar cilindric vertical, P, cu masa m, având pereţii foarte subţiri, pluteşte în echilibru, cu gura în
jos, în interiorul unui ghidaj cilindric vertical, într-un vas cu apă, foarte larg, aşa cum indică desenul
din figura 1, înălţimea coloanei de aer din pahar fiind
l0 . P
a) Să se determine perioada oscilaţiilor verticale mici
ale paharului, efectuate în interiorul ghidajului
vertical, care menţine poziţia verticală a paharului,
atunci când temperatura sistemului, T0 , rămâne
constantă. Se cunoaşte acceleraţia gravitaţională, g.
Se neglijează tensiunea superficială şi toate frecările.
−1
 y y
Se ştie că 1 −   1 + , dacă y  l0 , unde y Fig. 1
 l0  l0
este elongația oscilațiilor paharului.
B. Coloană de lichid oscilantă (2 puncte)
b) Să se determine perioada oscilațiilor mici ale coloanei de mercur,
provocate în tubul vertical reprezentat în desenul din figura 2, știind
că, în starea de echilibru, evidențiată în desen, lungimea coloanei de
aer din sectorul închis al tubului este l. Se cunosc: S – aria secțiunii
transversale a tubului; p0 – presiunea atmosferică înconjurătoare;  –
densitatea mercurului; m – masa întregii coloane de mercur din tub; g
– accelerația gravitațională. Se va considera că în evoluția sistemului,
temperatura aerului din tub rămâne constantă.
Fig. 2
C. Oscilator elastic armonic relativist (5 puncte)
Un punct material cu masa de repaus m0,
conectat la unul din capetele unui resort
elastic liniar, orizontal, cu constanta de
elasticitate k, oscilează relativist armonic
de-a lungul axei OY, aparținând SRL, așa
cum indică desenul din figura 3.
Se știe că, și în variantă relativistă, atunci

când vectorii forță elastică din resort, Fe ,
  
elongație, y , viteză, v, și accelerație, a ,
Fig. 3
XII
2 martie 2024
pagina 4 din 4
sunt coliniari, mișcarea punctului material este, ca și în varianta clasică, tot o mișcare oscilatorie
armonică.
c) Să se determine perioada oscilațiilor armonice relativiste ale oscilatorului armonic relativist:
A
dy
T = 4  ,
0
v

unde d y este deplasarea elementară a oscilatorului, din poziția corespunzătoare elongației y , de la
momentul t, până la momentul t + dt , în intervalul de timp elementar, d t , când viteza instantanee,
v, a oscilatorului relativist armonic, se poate considera constantă.
Se cunosc: amplitudinea oscilațiilor, A; viteza luminii în vid, c.
d) Să se rezolve cerința de la punctul c) luând în considerare cazul particular:
k  A2
2  1.
m0  c 2
Se știe că:
1) Energia potențială de deformare maximă a resortului este mult mai mică decât energia de repaus a
k  A2
 (A 2 − y 2 )  1;
k
oscilatorului:  m0  c 2 ; astfel încât
2 4  m0  c 2
Deci
−1 / 2
 
1
= 1 +

k
 2
( A2 − y 2 )
  1−
k
8  m0  c 2
 ( A 2 − y 2 );
 ( A2 − y 2 )  
k 4 m c
1+ 0
4  m0  c 2
unde: A – amplitudinea oscilațiilor armonice relativiste ale punctului material; y − elongația
oscilatorului armonic relativist la momentul t , atunci când viteza oscilatorului armonic relativist este
v; c − viteza luminii în vid;
A
dy 
A
  A2
2) 
0 A2 − y 2
=
2
; 
0
A2 − y 2  d y =
4
;
k  A2 k2 k2
3)  m0  c 2 ;  ( A 2
− y 2 2
)  1, astfel încât  ( A2 − y 2 ) 2  0.
2 16  m02  c 4 16  m02  c 4

Prof. dr. Luciu ALEXANDRESCU, Centrul Județean de Excelență, Brașov
Prof . Cristian MIU, Colegiul Național „Ion Minulescu” Slatina
Prof. dr. Mihail SANDU, Călimănești
Coordonator: prof. Sorin TROCARU, Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, Breaza
2 martie 2024
XII
pagina 1 din 15
Barem Subiectul I.... Parțial Punctaj

Utilizând datele din tabel, graficul obținut arată o scădere exponențială,
conform figurii de mai jos
12
10
8
A/cm
6 0,50
4
2
0
0 0,5 1 1,5 2
t/s
La oscilațiile amortizate amplitudinea este dată de relația:
𝐴 = 𝐴0 𝑒 −𝛿𝑡 0,30
unde A0 este amplitudinea inițială, t este timpul.
a. Reprezentând datele în coordonate semilogaritmice, rezultă: 1,50
2,5
2,0
1,5
ln(A/cm)
0,30
1,0
0,5
0,0
0 0,5 1 1,5 2
t/s
Panta graficului dă valoarea lui

0,40
−𝛿 = −0,9954 s−1 ≅ −1,00 s −1 .
2 martie 2024
XII
pagina 2 din 15
În starea perturbată, energia cinetică a sistemului oscilant este
𝑚𝑣 2 0,20
𝐸𝑐 = ,
2
iar energia potenţială
𝑘𝑥12 0,20
𝐸𝑝 = + 𝑚𝑔ℎ,
2
unde
𝑙 𝑙𝜃 0,20
𝑥1 = sin𝜃 ≅ ,
2 2
iar
𝑙𝜃 2 0,20
ℎ = 𝑙(1 − cos𝜃) ≅ .
2
Energia scade în timp din cauza acţiunii forţei de rezistență asupra
corpului, aşa încât
b. 𝑑𝐸 3,00
= −𝐹𝑟 𝑣 = −𝑏𝑣 2 ,
𝑑𝑡
0,30
de unde
𝑑𝑣 𝑘𝑙 2 𝑑𝜃
𝑚𝑣 +( + 𝑚𝑔𝑙) 𝜃 = −𝑏𝑣 2 .
𝑑𝑡 4 𝑑𝑡
Viteza corpului este

𝑑𝑠 𝑑𝜃 0,20
𝑣= =𝑙 ,
𝑑𝑡 𝑑𝑡
iar coordonata 𝑥 a corpului este
0,20
𝑥 = 𝑙sin𝜃 ≅ 𝑙𝜃 = 𝑠,
de unde rezultă ecuația de mișcare a corpului
𝑘𝑒 0,30
𝑥̈ + 2𝛿𝑥̇ + 𝑥 = 0,
𝑚
unde
2 martie 2024
XII
pagina 3 din 15
𝑏
𝛿=
2𝑚 0,10
este coeficientul de amortizare, iar
𝑘 𝑚𝑔
𝑘𝑒 = + = 3,5 N/m
4 𝑙
0,20
este constanta elastică echivalentă a oscilatorului cu masa 𝑚.
Legea de mișcare a oscilatorului este
0,30
𝑥 = 𝐴0 𝑒 −𝛿𝑡 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡,
deoarece la momentul inițial viteza oscilatorului este nulă, adică
0,20
𝜑0 = 0.
Pulsația oscilațiilor amortizate este dată de relația;
𝑘𝑒 2 0,20
𝜔= √𝜔02 − 𝛿2 = √( ) − 𝛿 2 = √34 rad/s,
𝑚
Frecvența oscilațiilor fiind

𝜔 0,20
𝜈= = 0,928 Hz.
2𝜋
kg
𝐹𝑟 = 𝑏𝑣, 𝑏 = 2𝛿𝑚 = 0,2 , 0,30
s
𝑣 = −𝐴0 𝑒 −𝛿𝑡 (𝛿 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡 + 𝜔 sin 𝜔𝑡) 0,30

3𝑇 6𝜋
La 𝑡 = , 𝜔𝑡 =
5 5
iar 0,30
c. 𝑒 −𝛿𝑡 = 𝑒 −6𝜋𝛿/5𝜔 = 3,945 ∙ 10−2 , 1,50
de unde
6𝜋𝛿 6𝜋 6𝜋 0,30
𝑣 = −𝐴0 𝑒 − 5𝜔 (𝛿 cos + 𝜔 sin ) = 1,67 ∙ 10−2 m/s
5 5
6𝜋𝛿 6𝜋 6𝜋
𝐹 = −2𝛿𝑚𝐴0 𝑒 − 5𝜔 (𝛿 cos + 𝜔 sin ) = 3,34 ∙ 10−3 N. 0,30
5 5
2 martie 2024
XII
pagina 4 din 15
〈𝐹𝑟 〉 = −𝑏〈𝑣〉 0,40

∆𝑥
〈𝑣〉 = , 0,40
∆𝑡
unde
𝑇 𝑇 0,20
∆𝑡 = −0= ,
4 4
iar
𝑇 0,20
∆𝑥 = 𝑥 ( ) − 𝑥(0),
4
unde
𝑇 𝜔𝑇 𝜋 0,40
𝑥 ( ) = 𝐴0 𝑒 −𝛿𝑇/4 𝑐𝑜𝑠 = 𝐴0 𝑒 −𝛿𝑇/4 𝑐𝑜𝑠 = 0,
4 4 2
d. iar 3,00
0,40
𝑥(0) = 𝐴0 .
Prin urmare,
4𝐴0 2𝜔𝐴0 0,40
〈𝑣〉 = − =− ,
𝑇 𝜋
iar
2𝑏𝜔𝐴0 4𝑚𝛿𝜔𝐴0 0,40
〈𝐹𝑟 〉 = = .
𝜋 𝜋
Numeric:
0,20
〈𝐹𝑟 〉 = 7,42 ∙ 10−2 N.
Oficiu 1,00
Total subiectul I 10,00
2 martie 2024
XII
pagina 5 din 15
Barem Subiectul II.... Parțial Punctaj

Subiect II A (2p)
p2 x2 A2
Energia oscilatorului armonic: E = + m 2 = m 2 ;
2m 2 2 0,30
Deducem p = m A2 − x 2 ; 0,20
Lungimea de undă asociată oscilatorului:  = h p 0,20

Condiția de staționaritate a undei asociate de-a lungul traiectoriei
a. oscilatorului: 2p
A dx
2 = n , unde n este un număr natural nenul;
−A 
De aici:
A A 2n 1
2 pdx = nh  2m  A2 − x 2 dx = nh   m A2 = nh  An =
−A −A m
An2
Apoi nivelele de energie cuantificate En = m 2 = n 0,30
2
Subiect II B (7p)
0,5 p
a. 2p
 = r −i = r −  0,25 p
n  sin i = sin r 0,5 p
i, r 1rad  ni rr n 0,25
În final
 (n − 1)  0,5
Fie P un punct oarecare situat pe ecranul de observare, așezat la distanța
d de dispozitiv și la distanța x față de axa de simetrie a dispozitivului.
b. Notăm cu a și a distanțele de la razele fasciculului care vor interfera în 0,5 4p
1 2
punctul P , până la axa de simetrie.
2 martie 2024
XII
pagina 6 din 15
a1 − x x + d
Avem relațiile:  tg =  a1 = x + (n − 1)  d 0,4 p
d + a1 1 − 
a +x − x + d
 tg = 2  a2 = − x + (n − 1)  d 0,4 p
d + a2  1 − 
Drumurile optice ale razelor care interferă:
1 n(a − a1 ) + d + a1  1 na − (n − 1) x + d ; 0,5 p
2 n(a − a2 ) + d + a2    2 na + (n − 1) x + d ; 0,5 p
Diferența de drum optic dintre razele care interferă:
 = 2 − 1   = 2(n − 1) x 0,3 p
Condiția de maxim de interferență:  = 2k.  , k  conduce la pozițiile

2

maximelor: xk = k . ,k  0,1 p
2(n − 1) 
 
Interfranja: i = xk +1 − xk  i =  = ;  = 7 10−4 rad 0,4 p
2(n − 1)  2i(n − 1)
Regiunea (câmpul) de interferență are forma unui romb cu diagonala mare
D și diagonala mică L .
a a a
 tg =  D = − a 
D + a  (n − 1) 
2a = D(n − 1)  ; 2a = 7 mm 0,3
D
L 2 1
Apoi = L a; L 3,5 mm 0,3
2a D + a  2
2 martie 2024
XII
pagina 7 din 15
Numărul maxim de franje luminoase ce se pot forma pe ecran:
L 0,3
N max = 2    + 1; N max = 7
i
1 2
i1 = ; i1 = 0, 6 mm ; i2 = ; i2 = 1 mm 0,4
2(n1 − 1)  2(n2 − 1) 
Numărul maxim de franje luminoase corespunzătoare radiației 1 este
2   L  + 1 = 11 , iar cel corespunzător radiației 2 este 2   L  + 1 = 7 .

0,4
c.  i1   i2  1p
Observăm că 3i2 = 5i1 , prin urmare trei franje luminoase ale radiației 1 se
suprapun peste trei franje luminoase ale radiației 2 . În consecință,
0,2
numărul maxim de franje luminoase monocromatice distincte formate pe
ecran va fi: 11+7 - (3+3)=12.
Oficiu 1
Barem Subiectul III.... Parțial Punctaj

Corespunzător secvenţelor din figura 4, rezultă:
0,5
g. 4
a. 2,00
mg
G = mg; F0 = p0 S ; F0 = mg; p0 S = mg; p 0 = ;
S
V mg l 0
p0V0 = pV ; p = p 0 0 = ;
V S l
l
F = pS = mg 0 ; l = l0 − y; y  l0 ; 0,5
l
−1
l l0  y
F = mg 0 = mg = mg1 −  ;
l0 − y  y  l0 
l0 1 − 
 l0 
2 martie 2024
XII
pagina 8 din 15
 y   
F  mg 1 + ; R = F + G; R = F − G;
 l0 
 y mg mg
R = mg 1 +  − mg; R = y; k = ;
 l0  l0 l0
 
R = ky; R = −ky,
ceea ce dovedeşte că oscilaţiile verticale mici ale paharului sunt oscilaţii armonice;
y = Asin (t +  );
unde A este amplitudinea oscilațiilor paharului, iar  este pulsația oscilațiilor
paharului;
v =  Acos( t +  ); v = v max cos( t +  ); v max = A; 0,5
a = − Asin (t +  ); a = −amax sin (t +  ); amax =  A;
2 2
 
a = − 2 y; a =  2 y,
unde v și a sunt viteza și respectiv accelerația instantanee ale oscilațiilor paharului;
 
R = ma; R = ma;
ky = ma; ky = ma; ky = m 2 y;
4 2 mg l 0,5
k = m = m 2 =
2
; T = 2 0 ,
T l0 g
reprezentând perioada oscilațiilor verticale mici ale paharului.
În desenul din figura 5 este evidențiată diferența de nivel dintre cele două coloane
ale lichidului din tub, într-un moment oarecare, atunci când rezultanta forțelor care
acționează pentru revenirea sistemului în starea de echilibru este:
0,5
b. 2,00
Fig. 5
F = G0 + (p - p0)S;
p(l - y) = p0l;
1,00
−1
= p0 1 −   p0 1 +  ;
p0 l y y
p=
l−y  l  l
2 martie 2024
XII
pagina 9 din 15
y
p - p0 = p0 ;
l
 p 
G0 = m0g = 2ySg; F = S  2g + 0  y;
 l 
 p 
k = S  2g + 0  ;
 l 
 
F = ky; F = -k y ,
ceea ce evidențiază că oscilațiile mici ale coloanei de mercur sunt armonice.
În aceste condiții, rezultă:
4 2  p 
k = m2 = m ; k = S  2g + 0  ;
 l 
2
T
0,5
 p0  4 2 m
 2  g +  S = m ; T = 2 .
 l  T2  p 
S  2 g + 0 
 l 
Mișcarea oscilatorului fiind rectilinie, atunci, și în variantă relativistă, direcția

 
forței elastice, Fe , este aceeași cu direcția vectorului accelerație, a , și aceeași cu
direcția vectorului

viteză, v, așa cum
indică desenul din
figura 6.
Fig. 6
c. 1.00 4,00
În acord cu legea conservării energiei totale a sistemului, scrisă pentru

momentul trecerii oscilatorului printr-o poziție extremă și pentru un
moment oarecare, rezultă:
k  y2 k  A2 m0
m  c2 + = m0  c 2 + ; m= ;
2 2 v2
1− 2
c
2 martie 2024
XII
pagina 10 din 15
m0  c 2
ky 2
kA 2
+ = m0  c 2 + ,
v 2 2 2
1−
c2
unde A este amplitudinea oscilațiilor;
m0  c 2
= m0  c 2 +
k  A2 − y 2
;
1 (
= 1+
)
k  A2 − y 2
;
( )
v2 2 v2 2  m0  c 2
1− 2 1− 2
c c
v2 1
1− =
c2
1+
(
k  A2 − y 2
;
)
2  m0  c 2
v2 1
1− 2
= 2
;
 
( )
c k
1 +  A2 − y 2 
 2  m0  c
2

v2 1
2
= 1− 2
;
 
( )
c k
1 +  A2 − y 2 
 2  m0  c
2

c2
v2 = c2 − 2
;
 
1 +
k
 A2 − y 2 ( ) 
 2  m0  c
2

2
 
c  1 +
2 k
(
 A2 − y 2  − c 2 )
 2  m0  c
2
v2 =  ;
2
 
1 +
k
 A2 − y 2  ( )
 2  m0  c
2

 2
 (A 2 − y 2 ) +  (A 2 − y 2 )  − c 2
2
k k
c 2  1 + 2 
 2  m0  c 2
4  m0  c
2 4

v2 = 2
;
 
1 +
k
 A2 − y 2  ( )
 2  m0  c
2

 k 2
( ) ( )
2
k
c2    A2 − y 2 +  A2 − y 2 
 m0  c 4  m0  c
2 2 4
v2 = ;
2
 
1 +
k
 A2 − y 2  ( )
 2  m0  c
2

2 martie 2024
XII
pagina 11 din 15
 k 2
  A 2
− y (
2
+
k2
)
4  m0  c
2 2
 A2 − y 2  ( )
v2 =  0 ;
m
2
 
1 +
k
 A2 − y 2  ( )
 2  m0  c
2

 
k
(
 A2 − y 2  1 + ) k
 A2 − y 2  ( )
 4  m0  c
2
m
v2 = 0 ;
2
 
1 +
k
 A2 − y 2  ( )
 2  m0  c
2

k
(
 A2 − y 2 ) 1 + 4  mk  c  (A
2
2 
− y2 )
m0  
v=
0
,
1+
k
2  m0  c 2
 A 2
− y 2
( )
astfel încât durata, d t , a deplasării punctului material din punctul de
coordonată y până în punctul de coordonată y + dy, când viteza sa se poate
considera constantă, v, este:
dy
dt = .
v
În aceste condiții perioada oscilațiilor armonice relativiste este:
A
dy
T = 4  ;
0
v
k
1+  ( A2 − y 2 )
2  m0  c
A 2
m0
k 0
T = 4   d y.
 k 
( A2 − y 2 )  1 +  ( A2 − y 2 )
 4  m0  c
2

k 1,00
1+  ( A2 − y 2 )
2  m0  c
A 2
m0
k 0
T = 4   d y.
 k 
A 2 − y 2  1 +  ( A 2 − y 2 )
 4  m0  c
2

k
1+  ( A2 − y 2 ) −1 / 2
2  m0  c  2 
( )
A 2
m0 k
k 0
T = 4   1 +  A − y   d y.
2
 4  m0  c
2
A2 − y 2 
2 martie 2024
XII
pagina 12 din 15
Admițând că :
−1 / 2
 
1
= 1 +
k
4  m0  c 2
( )
 A2 − y 2  
 ( A2 − y 2 )  
k
1+
4  m0  c 2
k
 1−  ( A 2 − y 2 ),
8  m0  c 2
rezultă:
 2  k  A2
1 +
k
 ( A 2
− y ) = 1 + 
1
 (A 2 − y 2 ) =
 4  m0  c 2  m0  c 2  A
2 2 2

kA 2
1  y2 
= 1 + 2 2   1 − 2 ;
m0  c 2  A 
și știind din enunțul problemei, că:
k  A2
 m0  c 2 ; y  A,
2
rezultă :
k  A2 0,50
( ) 2  1  1 − y   1;
2
k
 A 2
− y 2
=
4  m0  c 2 m0  c 2 2  A2 
 (A2 − y 2 )  1;
k
4  m0  c 2
−1 / 2
 
1
= 1 +
k
4  m0  c 2
( )
 A2 − y 2  
 ( A2 − y 2 )  
k
1+
4  m0  c 2
1 k
 1−   ( A 2 − y 2 );
2 4  m0  c 2
1 k
1−  ( A 2 − y 2 );
k 8  m  c 2
1+  ( A2 − y 2 ) 0
4  m0  c 2
k
1+  ( A2 − y 2 )

2  m0  c
( )  d y;
A 2
m0 k
k 0
T = 4   1 −  A2 − y 2
 8  m0  c
2
A −y
2 2

2 martie 2024
XII
pagina 13 din 15
   
1 +
k
(
 A 2 − y 2   1 −
k
)
 A2 − y 2  ( )
m0  2  m0  c   8  m0  c
A 2 2
T = 4    d y;
k 0 A −y
2 2
 k   k 
1 +  ( A 2 − y 2 )  1 −  ( A 2 − y 2 ) =
 2  m0  c   8  m0  c
2 2

k k
=1+  ( A2 − y 2 ) − −  ( A2 − y 2 ) −
2  m0  c 2
8  m0  c 2
k2
 ( A2 − y 2 ) 2 ;
16  m02  c 4
rezultă:
k k  A2
 y2 
k
8  m0  c 2
( )1
4 m0  c
1
(
 A2 − y 2 =  2 2  A2 − y 2 =  2 2
4 m0  c
)  1 − 2 ;
 A 
k  A2
2 2
2  1; y  1; y  1; 1 − y  1;
m0  c 2 A A2 A2 0,50
k k  A2
 y2 
k
8  m0  c 2
( )1 1
(
 A2 − y 2 =  2 2  A2 − y 2 =  2 2
4 m0  c 4 m0  c
) 
 1 − 2 ;
 A 
k  A2
2
2  1; 1 − y  1;
m0  c 2 A2
 (A2 − y 2 )  1;
k
8  m0  c 2
k2 k 2  A4 2
 y2 
k2
16  m0  c
2 4
1
 ( A2 − y 2 ) 2 =  24 4  A2 − y 2
4 m0  c
( )2 1
=  24 4
4 m0  c
 1 − 2  ;
 A 
2
 k  A2   k  A2 
2
   2 
1  2 
2
k2  y2  1  y 
(A − y ) = 
2 2 2
 1 − 2  =  2 2  1 − 2   ;
16  m02  c 4 4 m0  c 2 2( )  A   4 m0  c

 c 

 
2 martie 2024
XII
pagina 14 din 15
2
k  A2  k  A2 
 2 
1  y 2
1  y 
 2  1 − 2   1;    2 2  1 − 2    1;
4 m0  c 2  A   4 m0  c  c 
 
 
 k   k 
1 +  ( A 2 − y 2 )  1 −  ( A 2 − y 2 ) =
 2  m0  c   8  m0  c
2 2

k k k2
=1+  ( A 2
− y 2
) −  ( A 2
− y 2
) −  ( A2 − y 2 ) 2 ;
2  m0  c 2
8  m0  c 2
16  m0  c
2 4
2
 k  A2 
 2 
k 2
1  y 
 ( A2 − y 2 ) 2 =   2 2  1 − 2    1;
16  m0  c
2 4
 4 m0  c  c 
 
 
 k   k 
1 +  ( A 2 − y 2 )  1 −  ( A 2 − y 2 ) =
 2  m0  c   8  m0  c
2 2

k k
=1+  ( A2 − y 2 ) −  ( A2 − y 2 );
2  m0  c 2
8  m0  c 2
rezultă:
 k   k 
1 +  ( A 2 − y 2 )  1 −  ( A 2 − y 2 ) 
 2  m0  c   8  m0  c
2 2

3 k 1,00
 1+  ( A2 − y 2 );
8  m0  c 2
 3 k 
1 +
8  m0  c
A 2
 A2 − y 2  ( )
    d y;
m0
T = 4
k 0 A −y
2 2
m0  3 k 
A A
dy
k  0 A 2 − y 2 8  m0  c 2 0
T = 4   +  A 2
− y 2
 dy ;
 

A
A
dy πA2

0 A2 − y 2
=
2
; 
0
A2 − y 2  dy =
4
;
m0  3 k   A2  m0   3  k    A 2 
T = 4   +   ; T = 4   + ;
k  2 8  m0  c
2
4  k  2 32  m0  c 2 
 m0  3  k  A2 
T = 4  
 1+ ;
2 k  16  m0  c 2 
2 martie 2024
XII
pagina 15 din 15
m0 3  k  A2 
T = 2    1 + ,
2 
 16  m0  c 
k
reprezentând perioada oscilatorului armonic relativist, analizat în această
problemă.
Caz particular:
k  A2
k  A2
 m0  c 2 ;  q = 2 2  1;
2 m0  c
d. k  A2 1,00 1,00
3 k  A 2
3 3
=  2 2 =  q; q  1;
16  m0  c 2
8 m0  c 8
3  k  A2 m0
 1;  T = 2    .
16  m0  c 2
k
Oficiu 1
Barem propus de:

Prof. Dr. Luciu Alexandrescu, Centrul Județean de Excelență, Brașov
Prof . Cristian Miu, Colegiul Național „Ion Minulescu” Slatina
Prof. dr. Mihail Sandu, Călimănești
Coordonator: prof. Sorin TROCARU, Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, Breaza

OJF 2024 Book

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OJF 2024 Book

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Olimpiada de Fizică

Etapa județeană/a sectoarelor municipiului București

Subiectul I. Rădăcinile unui castan (10 puncte)

Subiectul II. Irigarea prin picurare (10 puncte)

Subiectul III. Micul paing (10 puncte)

NU SEMNA ACEASTĂ FOAIE!

Fișă de lucru 1 – Subiectul III

NU SEMNA ACEASTĂ FOAIE!

Fișa de lucru 2 – Subiectul III

Densitatea medie a rădăcinilor castanului, 𝜌, este:

Pentru intervalul de timp:

Subiectul III. Micul paing Parțial Punctaj

Intervalul de timp pentru drumul stabilit către fluturaș se exprimă:

Lungimea traiectoriei este:

Traiectoria micului păianjen față de mama sa este un cerc deplasat față de

Barem propus de:

𝑑(𝑐𝑚) 18,5 25,6 35,9 39,5 48,4

Subiectul III – Resorturi

𝑀 (𝑔) 150 300 400 550 750 1000 1200

Subiectele au fost propuse de

Barem Subiectul II Parțial Punctaj

0,25p pentru fiecare porțiune a graficului

Pentru reprezentarea corectă a forțelor: 0,25 p x 3

Barem Subiectul III Parțial Punctaj

La 𝑡1 = 1 𝑠 alungirea primului resort este ∆𝑙1 (𝑡1 ) = 𝑣 ∙ 𝑡1 = 0,1𝑚 0,25p

Barem propus de:

Subiectul I (10 puncte)

Substanța plumb argint cupru alamă zinc fier oțel aluminiu

b. Într-un calorimetru având capacitatea calorică neglijabilă se introduc m1 = 1 kg gheață cu

Subiectul II (10 puncte)

Subiectul III (10 puncte)

Subiectele au fost propuse de

Barem Subiectul I – Fenomene termice Parțial Punctaj

(C + maca )(tf − t ) = mc ( 2t − tf ) 0,5p

sau se aplică relația stabilită la punctul 1:

Căldura cedată de vaporii de apă în procesul de condensare:

Căldura cedată de apa rezultată din vapori, la răcirea de la temperatura

Q1 + Q3  Q2 + Q4  se topește doar o parte din gheață 0,5p

Q1 + Q3 = Q2 + Q4  Q3 = 225,5  103 J 0,25p

Q3 = m1g  m1 = 0,673kg 0,25p

Masa de gheață rămasă în calorimetru: m1 = m1 − m1 = 0,327kg 0,25p

Qu = m1g + ( m1 + m2 ) ca 0,5p

mc = 15,9  10−3 kg = 15,9g  16g 0,5p

Barem Subiectul II – Experimentul lui Millikan Parțial Punctaj

Pentru că forța de rezistență la înaintare în aer este proporțională cu viteza, la

Barem Subiectul III – Lumânare plutitoare Parțial Punctaj

Când ℎ𝑢 = 0, poziția lichidului este 𝑦0 = 2(ℎ1 − ℎ2 ) + ℎ2 = 6𝑐𝑚 0,25

Subiectul I (10 puncte)

Subiectul II (10 puncte)

Subiectul III (10 puncte)

Subiectele au fost propuse de:

în SRNI legat de prismă: 𝑁 + 𝑚𝐴𝑠𝑖𝑛𝛼 = 𝑚𝑔𝑐𝑜𝑠𝛼 0,5p

𝑚𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 𝑚𝑔𝑠𝑖𝑛𝛼 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼

𝑇𝑐𝑜𝑠𝛼 − 𝑁𝑠𝑖𝑛𝛼 = 𝑚𝑎𝑥 0,5p

𝑎𝑥 = 𝐴 − 𝑎1𝑥 = 𝐴(1 − 𝑐𝑜𝑠𝛼)

𝑇 = 𝐴[𝑀 + 𝑚(1 − 𝑐𝑜𝑠𝛼)] 4p

𝑎 = √𝑎𝑥2 + 𝑎𝑦2 sau 𝑎 = √𝑎12 + 𝐴2 + 2𝑎1 𝐴𝑐𝑜𝑠(180o − 𝛼) 0,5p

Tabelul 2. Valorile acceleraţiilor sistemului în Experimentul II.

 y - suma tuturor valorilor y,

În cazul nostru, datele experimentale ce trebuie prelucrate sunt reprezentate de

3.c. Varianta 2.2 (4p)

Subiectul I (10 puncte)

Subiectul II (10 puncte)

Subiectul III (10 puncte)