CURS

Cadru tehnic cu atribuții în domeniul prevenirii și

stingerii incendiilor

Unitatea de competență specifică nr. 4 – Instruirea în domeniul

apărării împotriva incendiilor

T 1 – Cerințe specifice privind instruirea salariaților în domeniul

situațiilor de urgență (apărare împotriva incendiilor și protecție civilă)

Instruirea salariaților în domeniul situațiilor de urgență se realizează prin instructaje și prin

participarea la cursuri, aplicații, exerciții practice și antrenamente, în funcție de tipurile de risc
specifice.
Periodicitatea aplicațiilor, exercițiilor și a antrenamentelor este stabilită de Instrucțiunile
privind organizarea și desfășurarea pregătirii în domeniul situațiilor de urgență, aprobate prin ordin
al ministrului administrației și internelor.
Instruirea salariaților în domeniul situațiilor de urgență este obligatorie și trebuie să aibă un
caracter permanent și susținut în timpul desfășurării procesului de producție și la locul de muncă.
Conducătorii instituțiilor publice, patronii și managerii agenților economici au obligația să
asigure instruirea întregului personal angajat în muncă, în raport cu nivelul de pregătire al
salariaților și în funcție de specificul activității desfășurate de fiecare unitate.
Operatorii economici care desfășoară activități ce prezintă pericole de accidente majore în
care sunt implicate substanțe periculoase se supun și prevederilor legislației specifice.
Instruirea salariaților în domeniul situațiilor de urgență se face la angajare și periodic și se
realizează prin următoarele categorii de instructaje:
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul specific locului de muncă;
c) instructajul periodic;
d) instructajul pe schimb, acolo unde situația o impune;
e) instructajul special pentru lucrări periculoase;
f) instructajul la recalificarea profesională;
g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituției.

Instructajul introductiv general

Vizează dobândirea de cunoștințe cu privire la:
a) conținutul actelor normative care reglementează managementul situațiilor de urgență și
activitatea de apărare împotriva incendiilor, precum și actele normative specifice profilului
operatorului economic sau instituției;
b) managementul situațiilor de urgență și modul de organizare a activității de apărare
împotriva incendiilor la nivelul operatorului economic sau al instituției;
c) mijloacele tehnice de prevenire și stingere a incendiilor cu care sunt echipate
construcțiile, instalațiile, amenajările și modul de utilizare a acestora, precum și mijloacele tehnice
existente și planificarea resurselor pentru realizarea măsurilor de protecție civilă;
d) formele și metodele specifice de prevenire și stingere a incendiilor;
 e) modul de acțiune în cazul producerii unei situații de urgență și în cazul observării și
anunțării unui incendiu;
f) acțiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea și înlăturarea urmărilor situațiilor de
urgență.
La instructajul introductiv general participă următoarele categorii de persoane:
a) nou-angajații în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului de muncă;
b) salariații transferați de la o unitate la alta sau detașați în unitatea respectivă;
c) lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;
d) studenții și elevii din școli și licee aflați în practică de specialitate.
Instructajul introductiv general se desfășoară cu grupe compuse din cel mult 20 de persoane.
Durata instructajului introductiv general se stabilește prin reglementări interne, în funcție de
specificul activității desfășurate, complexitatea procesului tehnologic, riscul de incendiu și/sau de
explozie, nivelul de risc rezultat din clasificarea unităților din punct de vedere al protecției civile,
precum și de nivelul de pregătire al participanților, dar nu poate fi mai mică de 8 ore.
Pentru fiecare categorie de personal participant se stabilește un nivel minim de cunoștințe
necesare, iar la terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite vor fi verificate pe
bază de teste asupra cunoștințelor acumulate.
Persoanele care nu și-au însușit nivelul minim de cunoștințe stabilit pentru instructajul
introductiv general nu vor fi admise la locurile de muncă.

Instructajul specific locului de muncă

Se execută individual, după instructajul introductiv general, de către șeful locului de muncă
respectiv.
La efectuarea instructajului specific locului de muncă se urmărește să se asigure
participanților cunoștințe referitoare la:
a) caracteristicile fizico-chimice ale substanțelor, materialelor și produselor utilizate la locul
de muncă;
b) condițiile care determină ori favorizează producerea accidentelor și avariilor tehnologice
și cauzele potențiale de incendiu și/sau de explozie specifice locului de muncă, măsurile de
prevenire a acestora;
c) descrierea, funcționarea, monitorizarea și modul de intervenție la instalațiile și sistemele
de siguranță ale mașinilor și utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv cele de prevenire a avariilor
tehnologice;
d) descrierea, funcționarea, amplasarea și modul de acționare a instalațiilor, utilajelor,
aparatelor, dispozitivelor și mijloacelor de protecție împotriva incendiilor;
e) concepția de intervenție în cazul producerii unei situații de urgență și conținutul
documentelor operative de răspuns;
f) sarcini specifice pentru prevenirea situațiilor de urgență, cauzelor potențiale de incendiu și
realizarea măsurilor specifice de protecție civilă.
Instructajul specific locului de muncă se efectuează și în următoarele cazuri:
a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă;
b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;
c) la reluarea activității după producerea unui incendiu, explozii sau situații de urgență;
Durata instructajului specific locului de muncă este stabilită în funcție de complexitatea
activității desfășurate (construcții, instalații și utilaje tehnologice) și nu poate fi mai mică de 8 ore.
Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului specific locului de muncă
sunt urmate în mod obligatoriu de demonstrații practice.
 Admiterea definitivă la lucru a persoanelor instruite se face numai după verificarea acestora
pe bază de teste cu privire la nivelul de însușire a cunoștințelor necesare.

Instructajul periodic
Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariați pe o durată de cel puțin două
ore și are ca scop împrospătarea, completarea și detalierea cunoștințelor dobândite prin instructajul
introductiv general și prin instructajul specific locului de muncă.
Instructajul periodic se execută pe baza tematicii anuale și a graficului de instruire, aprobate
de conducătorii instituțiilor, manageri sau patroni.
Tematica orientativă anuală de instruire, adaptată fiecărei categorii de salariați, se
structurează de regulă astfel:
a) actele normative care reglementează managementul situațiilor de urgență, activitatea de
apărare împotriva incendiilor și activitatea de protecție civilă;
b) obligațiile generale și specifice ce revin fiecărei categorii de salariați;
c) condițiile care determină ori favorizează producerea accidentelor și avariilor tehnologice
și cauzele potențiale (riscurile) de incendiu și/sau explozie specifice; normele, regulile și măsurile
de prevenire a acestora;
d) descrierea, funcționarea, întreținerea și modul de utilizare a instalațiilor și sistemelor de
protecție destinate prevenirii avariilor tehnologice și incendiilor;
e) modul de acțiune a salariaților în cadrul serviciilor de urgență și în sprijinul acestora
pentru realizarea intervenției operative și pentru limitarea și înlăturarea urmărilor situațiilor de
urgență.
Tematica orientativă se adaptează și se completează pe parcursul anului, dacă este cazul, de
către cei care execută instruirea, cu concluziile și învățămintele rezultate din:
a) controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale și îndeplinirea sarcinilor
stabilite;
b) natura, frecvența și amploarea incendiilor, exploziilor și altor situații de urgență produse
pe raza teritorială a unității sau în sectoare de activitate similare;
c) modificări ale legislației specifice.
În graficul anual de instruire se menționează periodicitatea instructajelor și se precizează
zilele în care acestea se execută eșalonat, pe locuri de muncă și categorii de salariați.
Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabilește de conducerea operatorului
economic sau a instituției publice în funcție de specificul condițiilor de muncă din unitatea
respectivă, cu respectarea următoarelor termene:
– cel mult o lună (30 de zile), pentru personalul cu funcții de execuție sau operative, care
sprijină serviciile de urgență (structurile de răspuns) în cazul producerii situațiilor de urgență;
– 1-3 luni, pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate, mașini, utilaje și instalații
tehnologice (tehnicieni, maiștri, subingineri, ingineri), precum și pentru analiști, cercetători și
personalul din laboratoare;
– 3-6 luni, pentru personalul auxiliar din secțiile și sectoarele de producție, control tehnic,
cercetare, proiectare, de întreținere și reparații, investiții, transporturi, precum și pentru cel care
lucrează în instituții publice;
– 1-6 luni, pentru personalul auxiliar care are atribuții de organizare, conducere și control
(șefi de secții, ateliere, instalații, depozite etc.), pentru cel din conducerea operatorului economic
sau a instituției, precum și pentru cel din structura autorităților publice locale, a administrației
publice centrale și a instituțiilor statului.
Pe timpul desfășurării instructajului periodic se pune accent pe demonstrațiile practice,
salariații fiind angrenați în executarea unor operațiuni specifice.
 Verificarea persoanelor instruite privind cunoștințele însușite și deprinderile formate în
timpul instructajului periodic se face prin sondaj, insistându-se de fiecare dată pentru clarificarea
problemelor și eliminarea deficiențelor constatate.
Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste tip chestionar asupra nivelului de
însușire și cunoaștere a problematicii care a făcut obiectul instructajului periodic, rezultatele
consemnându-se în fișa individuală de instructaj.
Instructajul periodic se face de către persoanele desemnate de conducătorii instituțiilor,
managerii operatorilor economici sau patroni, astfel:
a) pentru personalul de execuție, de către conducătorul locului de muncă respectiv;
b) pentru personalul încadrat pe funcții tehnice și administrative din sectoarele de producție
și din compartimentele de cercetare, proiectare, întreținere, reparații, controlul calității,
aprovizionare tehnico-materială și desfacere, de către șefii compartimentelor respective;
c) pentru șefii de secții, sectoare, compartimente funcționale și șefii de departamente, de
către conducătorul tehnic.
Pentru operatorii economici sau instituțiile care au cel mult 9 salariați efectuarea
instructajului periodic este sarcina exclusivă a patronului sau a conducătorului instituției.

Instructajul pe schimb
Instructajul pe schimb se execută la intrarea în schimbul de lucru, cu salariații care
desfășoară activități în locuri de muncă cu risc major din punctul de vedere al existenței factorilor
de risc potențial generatori de situații de urgență.
Durata acestui instructaj nu va depăși 10-15 minute.
Instructajul pe schimb se efectuează de regulă pentru atenționarea salariaților din tura de
serviciu asupra principalelor reguli și măsuri de prevenire a situațiilor de urgență, pe baza
identificării tipurilor de risc existente și ținând cont de constatările anterioare, precum și de
operațiunile sau lucrările care se execută pe timpul schimbului respectiv.
Instructajul pe schimb se efectuează de conducătorul locului de muncă, execuția
consemnându-se sub semnătură în registrul de predare-primire a schimbului de lucru.

Instructajul special pentru lucrări periculoase

Instructajul special pentru lucrări periculoase se execută înainte de începerea unor lucrări în
timpul cărora pot apărea situații generatoare de incendiu din cauza manifestării unor surse specifice
de aprindere sau a creării unor atmosfere potențial explozive ori se poate favoriza producerea unor
situații de urgență.
Lucrările care fac obiectul unui astfel de instructaj se referă în principal la:
a) executarea unor operațiuni de manevră ori de comandă a unor instalații sau utilaje
tehnologice de importanță ori intervenția asupra acestora, a căror operare greșită poate determina
sau favoriza producerea unor incendii de amploare, explozii, calamități naturale ori a altor situații
de urgență;
b) lucrări de reparații sau de întreținere, distrugerea unor deșeuri sau reziduuri periculoase
pentru viața oamenilor sau pentru mediu;
c) prelevarea de probe din recipiente sau instalații care conțin substanțe periculoase.
d) lucrări de sudare;
e) lucrări de tăiere sau lipire cu flacără;
f) lucrări care pot provoca scântei mecanice;
g) lucrări care pot provoca scântei și arcuri electrice sau scurtcircuite;
h) lucrări de topire a bitumului sau asfaltului;
 i) lucrări de curățare prin ardere a unor utilaje, aparate, conducte tehnologice sau
conductoare electrice;
j) lucrări la care se utilizează foc deschis (dezghețări, decongelări, aprinderea cuptoarelor
tehnologice, cazanelor etc.);
k) punerea ori repunerea în funcțiune a instalațiilor și utilajelor tehnologice care prezintă risc
foarte mare de incendiu sau oprirea acestora;
l) aplicarea unor materiale de protecție din care se pot degaja cu ușurință vapori și gaze
inflamabile și/sau explozive;
m) curățarea interioară a unor vase, rezervoare, recipiente sau sisteme de evacuare în care au
fost stocate, prelucrate ori vehiculate produse combustibile etc.;
n) depozitarea, manipularea și transportul de substanțe/materiale periculoase;
o) spectacole cu foc deschis/jocuri de artificii.
Instructajul special pentru lucrări periculoase se efectuează astfel:
a) privind tehnologia de execuție, de către conducătorul formației de lucru;
b) privind condițiile tehnologice, de către conducătorul locului de muncă.
Persoanelor care urmează să execute lucrările prevăzute la art. 36 li se eliberează autorizație
de lucru, al cărei conținut este prevăzut în normele specifice emise de autoritățile administrației
publice centrale de specialitate.
Efectuarea instructajului special pentru lucrări periculoase se consemnează, după caz, în
autorizația de execuție a lucrării, registrul de tură sau în fișele individuale.

Instructajul la recalificarea profesională

Se desfășoară cu toate categoriile de salariați care au parcurs un astfel de curs de formare
profesională, definit conform legislației specifice.
La stabilirea problematicii pentru instructajul de recalificare profesională, a persoanelor care
îl efectuează, a duratei necesare și a modului de verificare a însușirii cunoștințelor se vor avea în
vedere următoarele:
a) în cazul persoanelor care își vor desfășura activitatea în același loc de muncă în care au
lucrat și înainte de conversia profesională, șeful locului de muncă va prelucra cu acestea numai
unele aspecte din cadrul problematicii pentru instructajul specific locului de muncă pe care le
apreciază că sunt necesare ca urmare a noilor sarcini de muncă pe care le au de îndeplinit;
b) în cazul persoanelor care își vor desfășura activitatea în alt loc de muncă din cadrul
aceluiași operator economic sau al aceleiași instituții în care au fost angajate și înainte de
recalificarea profesională, inclusiv pentru cele recrutate din rândul șomerilor după formarea
profesională, șeful locului de muncă va prelucra cu acestea aspectele din cadrul problematicii pentru
instructajul specific locului de muncă;
c) în cazul persoanelor care își vor desfășura activitatea în cadrul altui operator economic
sau al altei instituții, acestea se consideră nou-angajate și vor parcurge categoriile de instructaje
prevăzute de prezentele dispoziții generale.

Instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a instituției

Se desfășoară cu persoanele care execută temporar activități în locurile din incinta
operatorului economic sau a instituției respective unde sunt prezenți factori de risc potențial
generatori de situații de urgență, după cum urmează:
a) personalul societăților comerciale de construcții-montaj și instalații;
b) personalul societăților comerciale de reparații, revizii, întreținere și de service;
c) personalul care efectuează transport de materiale periculoase;
d) personalul de pază aparținând altor societăți comerciale sau firme specializate;
 e) vizitatori în grup de minimum 5 persoane.
Locurile din incinta operatorului economic sau a instituției pentru care se execută
instructajul se stabilesc prin act de autoritate al conducătorului instituției publice, al managerului
sau al patronului.
Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituției, care se află
pentru o durată determinată în incinta acesteia în scopul îndeplinirii unor activități solicitate de
conducerea operatorului economic ori a instituției, se efectuează, după caz, de cadrul tehnic cu
atribuții în domeniul prevenirii și stingerii incendiilor sau de personalul de specialitate în domeniul
protecției civile ori de șeful locului de muncă respectiv, în cadrul căruia este prevăzut un asemenea
instructaj.
Problematica instructajului constă în:
a) prezentarea procedurilor specifice instructajului introductiv general pentru personalul
societăților comerciale de construcții-montaj și instalații și personalul societăților comerciale de
reparații, revizii, întreținere și de service;
b) prezentarea procedurilor din cadrul instructajului specific locului de muncă pentru
personalul care efectuează transport de materiale periculoase și personalul de pază aparținând altor
societăți comerciale sau firme specializate;
c) prezentarea unei proceduri special întocmite pentru persoanele prevăzute la art. 40 lit. e),
prin care acestea sunt instruite sumar (în maximum 15 minute) asupra principalelor reguli de
prevenire pe care trebuie să le respecte și sunt atenționate asupra pericolelor existente în anumite
locuri de pe traseul parcurs în incinta operatorului economic sau a instituției.
Consemnarea efectuării instructajului pentru personalul din afara operatorului economic sau
a instituției se face într-un proces-verbal întocmit în acest scop, care conține problematica
prezentată și tabelele cu numele, prenumele și semnătura persoanelor instruite.

Înregistrarea și confirmarea instructajului

Instruirea în domeniul situațiilor de urgență se certifică prin înscrisuri realizate, după caz, în
fișa individuală de instructaj în domeniul situațiilor de urgență, în registrul de predare-primire a
schimbului sau în procesele-verbale de instruire.
Fișele individuale de instructaj se întocmesc pentru toate persoanele angajate.
După efectuarea instructajelor este obligatorie completarea fișelor individuale de instructaj,
înscrisul efectuându-se cu pastă sau cu cerneală.
După completare, fișa individuală de instructaj în domeniul situațiilor de urgență se
semnează de persoana instruită și de către persoanele care au efectuat și au verificat instructajul.
Prin semnătură persoana instruită demonstrează participarea la instructaj, iar persoana care a
verificat instructajul confirmă, pe baza examinării persoanei instruite, că aceasta și-a însușit
cunoștințele.
Conducătorii locurilor de muncă răspund de păstrarea fișelor individuale de instructaj în
domeniul situațiilor de urgență pentru personalul din subordine.

T 2 – Organizarea și desfășurarea activității de instruire

Organizarea activității de instruire a personalului angajat în muncă se va face avându-se în

vedere următoarele:
a) responsabilitatea conducătorului instituției, managerului sau patronului privind
informarea și instruirea salariaților cu privire la actele normative, normele, regulile și măsurile
specifice instituției ori operatorului economic respectiv, care reglementează managementul
situațiilor de urgență, precum și asupra sarcinilor ce le sunt stabilite potrivit prevederilor art. 19 lit.
a), e) și f) din Ordonanța Guvernului nr. 60/1997 , aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 212/1997 , cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 5 alin. (1) din Legea nr.
481/2004, cu modificările și completările ulterioare;
b) respectarea principiului responsabilității conducătorului instituției, managerului sau
patronului privind verificarea însușirii de către salariați a obligațiilor ce le revin în cazul producerii
incendiilor, exploziilor și situațiilor de urgență;
c) asigurarea măsurilor tehnice și organizatorice necesare pentru instruirea eficientă a
salariaților în domeniul incendiilor, exploziilor și situațiilor de urgență.

Sistemul de măsuri tehnice și organizatorice vizează în principal:

a) desemnarea personalului care execută instructajele și verifică însușirea cunoștințelor;
b) stabilirea categoriilor de instructaje și de salariați, a duratei instructajelor în funcție de
specificul activității operatorului economic sau a instituției și de periodicitatea instructajelor;
c) întocmirea sau procurarea documentelor și materialelor pentru planificarea, organizarea,
desfășurarea și verificarea instructajelor;
d) asigurarea resurselor materiale și documentare necesare pentru realizarea activității.

Instruirea salariaților în domeniul situațiilor de urgență se realizează de către persoane care

îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) sunt bine pregătite profesional;
b) cunosc problematica specifică domeniului managementului situațiilor de urgență;
c) posedă calități psihopedagogice și atestatele prevăzute de lege.

Pot fi desemnate să execute instructaje în domeniul situațiilor de urgență următoarele

categorii de personal:
a) persoanele cu atribuții de conducere în cadrul unității, al departamentului,
compartimentului sau al sectorului de activitate ori șefii locurilor de muncă în care este prevăzut un
asemenea instructaj;
b) cadrele tehnice din domeniul apărării împotriva incendiilor sau personalul de specialitate
în domeniul protecției civile (inspectori de protecție civilă);
c) șefii serviciilor voluntare/private de urgență;
Persoanele menționate efectuează și verificările privind însușirea cunoștințelor de către
persoanele instruite.

În activitatea de instruire în domeniul situațiilor de urgență se pot utiliza următoarele

mijloace:
a) vizuale: afișe, broșuri, pliante, fotomontaje, panouri, inscripții și indicatoare de securitate,
grafice, machete, fotografii etc.;
b) audiovizuale: filme de scurt metraj, înregistrări video, proiecții comentate de diafilme sau
la epidiascop și altele;
c) auditive: instructaje, conferințe, expuneri, consultații, dezbateri, concursuri, casete audio
etc.;
d) practic-aplicative: exerciții, aplicații, demonstrații și antrenamente executate la locul de
muncă sau în poligoane amenajate.
La alegerea mijloacelor se va avea în vedere asigurarea caracterului intensiv al activității de
instruire.
 Instructajele în domeniul situațiilor de urgență se fac pe baza unor materiale scrise
(proceduri) întocmite de persoanele desemnate și aprobate de conducătorul instituției, de manager
sau de patron.

Baza materială și documentară necesară în vederea desfășurării și verificării instructajelor

cuprinde:
a) legislația specifică în vigoare;
b) manuale și cursuri de specialitate;
c) standarde;
d) cărți, broșuri, cataloage, pliante, reviste;
e) filme, diapozitive;
f) afișe, panouri grafice, fotomontaje;
g) machete, mostre de diapozitive și instalații;
h) teste de verificare.

Prevederile prezentelor dispoziții generale nu se aplică salariaților care au calitatea de

membru al serviciilor de urgență.
În situația imobilelor (clădirilor) sau amenajărilor folosite simultan de mai mulți utilizatori,
proprietarul clădirii va pune la dispoziție acestora procedurile specifice instructajului introductiv
general, efectuarea celorlalte categorii de instructaje rămânând în răspunderea utilizatorului.
Intervalele de timp la care se execută instructajul periodic sunt stabilite de către proprietarul
imobilelor (clădirii) sau al amenajării prin contractul, convenția, înțelegerea de închiriere sau prin
locația de gestiune etc.
Utilizatorul trebuie să facă dovada însușirii de către toți salariații proprii a cunoștințelor și
problematicii care au făcut obiectul instruirilor.
În clădirile publice în care se organizează activități la care participă simultan mai mult de 50
de persoane, prin grija proprietarului sau a administratorului clădirii respective, înainte de începerea
activității se va prezenta o procedură sintetică privind regulile generale de prevenire a situațiilor de
urgență și modul de comportare și acțiune în cazul producerii acestora.
Conducătorii instituțiilor, managerii, patronii, utilizatorii, proprietarii, administratorii sau
alte persoane cu funcții similare vor asigura păstrarea tuturor documentelor care să certifice
organizarea și desfășurarea instruirii în domeniul situațiilor de urgență în conformitate cu
prevederile prezentelor dispoziții generale.
Pentru instruirea personalului în domeniul situațiilor de urgență managerii, patronii sau alte
persoane cu funcții similare pot încheia contracte ori convenții cu persoane fizice sau juridice care
îndeplinesc condițiile, astfel:
a) sunt bine pregătite profesional;
b) cunosc problematica specifică domeniului managementului situațiilor de urgență;
c) posedă calități psihopedagogice și atestatele prevăzute de lege.
 T 3 – Accesorii de protecție și salvare. Prezentare. Mod de
folosire

I. Accesorii de protecție
1. Costumul de protecție pentru pompieri de tip Nomex
Face parte din categoria îmbrăcămintei individuale pentru intervenție la incendii și acțiuni
similare. Costumul Nomex este confecționat din materiale speciale, asigură protecția contra focului,
căldurii radiante, nu conduce electricitatea, este greu permeabil la apă, ulei, acizi sau diverse săruri
și are culoarea blue – navy (ultramarin).
Costumul este utilizat la intervenții în caz de incendiu și alte acțiuni specifice de salvare.
Este realizat din două părți: jacheta și pantalonii cu bretele, confecționându-se pe următoarele
mărimi: S, M, L, XL, XXL (40 – 60) și talia I, II sau III.

Costumul tip Nomex are în componență următoarele straturi textile:

1. Un strat exterior din țesătură aramidică antistatică Nomex ce asigură protecția împotriva
focului și căldurii radiante.
 2. Un strat mediu cu material pentru protecție împotriva radiației calorice și membrană
imper – respirată pentru protecție împotriva apei, asamblate prin cusături sudate prin tehnologia de
termosaldare.
3. Un strat interior din țesătura aramidică și vâscoză
Piesele sunt asamblate cu ață ignifugă, bandă reflectorizantă este ignifugată, iar jacheta este
marcată pe spate cu inscripția POMPIERI.
Stabilitatea termică, între 3000 și 3500 C, nomexul pirolizează lent și se oxidează, iar
descompunerea îmbracă în principal forma carbonizării și produce o varietate de gaze degajate
asemănătoare celor generate de către lână . În medii ventilate nu există concentrații periculoase de
gaz, dar unele dintre aceste produse pot cauza iritarea căilor respiratorii.

Echiparea și dezechiparea costumului de protecție

Costumul de protecție se echipează peste lenjeria termică Nomex, în ordinea: pantalonul
prins cu bretele și jacheta încheiată cu fermoarul metalic și banda velcro. În costumul tip
combinezon, servantul intră mai întâi în partea inferioară, apoi introduce mâinile pe mânecile
acestuia după care se încheie la nasturi sau încheie fermoarul metalic și banda velcro. Dezechiparea
se execută în ordinea inversă a operațiilor prezentate anterior.

Instrucțiuni de spălare
Înainte de spălare toate dispozitivele de închidere a costumului (banda velero, fermoar,
capse) trebuie închise pentru a preveni deteriorarea acestora. Spălarea se face în mașini de spălat
fără agitator (tambur, furci), dacă este posibil în cuve de inox. mesada se va spăla numai după ce
este introdusă în saci de spălare.
- Pentru pantaloni și stratul exterior al jachetei se vor respecta următoarele instrucțiuni de
întreținere:
- spălare la temperatura de maxim 600 C .
- este interzisă clorurarea
- călcarea la o temperatură a fierului de călcat de maxim 2000 C
- curățarea chimică locală cu solvenți uzuali în caz de îmbibare cu uleiuri
- uscare pe mașina de uscat cu tambur rotativ, program moderat la
temperatură redusă, fiind interzisă uscarea prin centrifugare
- Pentru mesada jachetei se vor respecta următoarele instrucțiuni de întreținere:
- spălare la temperatura de maxim 600 C
- este interzisă clorurarea
- călcarea la o temperatură a fierului de călcat de maxim 1100 C
- în caz de curățare chimică se va folosi numai tetracloretilena sau
monofluproticolor – metan, white – spirtte cu limitare strictă a adăugirii de
apă
- uscare pe mașina de uscat cu tambur rotativ, program moderat la
temperatură redusă, fiind interzisă uscarea prin centrifugare
Se recomandă spălarea în spații special amenajate de către personal instruit. La spălare nu se
utilizează soda sau săpunuri alcaline, ci numai detergenți universali nebazici.
Producătorul recomandă maxim 5 spălări pe an.
 2. Casca de protecție

Principalele elemente componente ale căștii de protecție pentru pompieri sunt:

- calota
- viziera (ecranul facial)
- sistemul de fixare și reglare a mărimii, funcție de dimensiunile capului purtătorului
- sistemul de strângere sub bărbie cu o chingă
- apărătoare detașabilă, tip pelerină
- elemente reflectorizante
1. Calota exterioară este confecționată din duroplast armat cu țesătură aramidică, rezistentă
la temperaturi înalte provocate de flacără deschisă sau de căldură radiant.
2. Vizorul protejează întreaga față și este confecționat din polisulfon (nuanță chihlimbar),
are grosimea de 2 mm, este rezistent la temperaturi înalte și tratat antizgâriere pe ambele fețe și
prezintă cleme de prindere pe ambele părți.
3. Ajustarea pe capul utilizatorului se realizează cu ajutorul sistemului de fixre și reglare,
pentru circumferințe ale capului între 50 cm și 64 cm. Pentru a putea fi purtată și de către persoane
care au mărimi mai mici, 50 sau 51, este disponibilă o dublură suplimentară integrată în carcasa
căștii.
4. Confortul în purtare este îmbunătățit și prin cureaua de fixare sub bărbie, a cărei lungime
poate fi reglată printr-un sistem de fixare Velcro, fiind prevăzută cu sistem de eliberare rapidă.
Curelele sunt confecționate din Nomex rezistent la foc, iar banda de protecție a capului din piele
ecologică.
5. Apărătoarea detașabilă, tip pelerină, este confecționată din țesătură ignifugă aluminizată,
care protejează ceafa și gâtul împotriva apei sau a altor lichide, materialelor fierbinți sau a căldurii
radiante.
Casca trebuie sa permită utilizatorului să audă în condiții normale de folosire, pentru acest
lucru a fost crescută sensibilitatea acustică prin modificarea căptușelii de protecție din zona
urechilor.
Casca nu trebuie să aibă muchii ascuțite, asperități sau proeminențe care, în contact cu capul,
pot produce disconfort sau rănire .Astfel, casca oferă un anumit nivel de protecție împotriva
impactului cu diverse obiecte care ar putea răni capul și la contactul accidental, de scurtă durată, cu
conductori electrici sub tensiune până la 440 V.
Un accesoriu important, utilizat la intervenții în situații de urgență este lanterna pentru casca
de pompieri, fixată pe un suport special.
În vederea optimizării fluxurilor informaționale - decizionale la locul manifestării situațiilor
de urgență, categoriile de personal enumerate mai jos vor avea obligația sa echipeze în cadrul
intervențiilor la care participă, veste și căști de protecție ce dispun de un anumit cod de culori și
inscripționate diferențiat.
Echipare: Casca se ia cu mâna stângă sau dreaptă, se așează pe cap, cureaua de fixare sub
bărbie se potrivește cu ambele mâini și se ajustează pe capul utilizatorului cu ajutorul sistemului de
fixare și reglare, pentru circumferințe ale capului.

3. Bocancii din piele pentru pompieri

Bocancii din piele pentru pompieri sunt utilizați în medii periculoase, în special la intervenții
în situații de urgență și trebuie să asigure securitatea pompierilor.
Bocancii din piele pentru pompieri sunt realizați din materiale specifice în normele tehnice
și prezintă următoarele caracteristici tehnice:
- pielea rezistentă la apă, hidrofobă, respirabilă (5,0 mg\cm2\h), cu o grosime de 2,5 – 2,7
mm
- înălțimea totală a caramburilor din piele măsurată de la toc până la marginea superioară
este de 230 mm
- rezistenți la temperaturi ridicate.
- rezistenți la apă, acizi, petrol și alte substanțe chimice
- talpa antistatică și antialunecoasă
- interiorul bocancilor trebuie să fie impermeabil și respirabil
Sistemul HAIX conține următoarele materiale ce asigură protecția servantului:
a) sistem climatic HAIX cu microparticule de uscare la partea superioară a bocancului
b) microSoftLight HAIX ce asigură o amortizare îmbunătățită, deși greutatea este extrem de
redusă datorită spumei PU de-a lungul întregii suprafețe a branțului și asigură o izolație bună pentru
rece\cald
c) tehnologie HAIX EasyZip de fixare a fermoarului – bride de prindere a fermoarului,
fermoar acoperit de fanta de piele
Dublura interioară este realizată din patru straturi GORE – TEX laminate fiind hidrofoba și
permite respirația . Dublura este deosebit de rezistentă la abraziune cu strat intermediar de fleece, ce
asigură confort optim pentru toate anotimpurile anului, chiar și la o utilizare intensă. În plus,
dublura asigură protecție chimică crescută.
Branțul urmărește forma anatomică a piciorului, este detașabil, asigură absorția transpirației
și umezelii și se usucă rapid.
 Protecția pentru degete urmărește forma anatomică a degetelor.
Panta carambului este flexibilă și protectoare.
Talpa este realizată din spumă de cauciuc, este rezistentă la uzură, la temperaturi înalte și
confort bun la îndoire.

4. Mănușile de protecție pentru pompieri

Mănușile de protecție pentru pompieri, cu cinci degete, asigură protejarea mâinilor în lupta
împotriva incendiilor, inclusiv în operațiile de căutare - salvare.
Nu sunt destinate pentru manipularea voluntară a produselor chimice, însă asigură o anumită
protecție împotriva contactului accidental cu produse chimice.
Palma interioara este confecționată din Kevlar și silicon\carbon și este foarte rezistentă la
uzură, străpungere și frecare.
Dosul palmei este confecționat din dublu strat silicon, 50% Nomex Delta TA + 50%
vâscoză.
Mănușa interioară este realizată din țesătura Kevlar, iar în interiorul mănușii se găsesc
membrane Eurotex de înaltă calitate pentru protecția la umezeala și vânt, care permite și respirația
pielii.
Manșeta mănușii este reglabilă cu banda Velcro, benzi reflectorizante 3M
galben\argintiu\galben, iar în apropiere a fost prevăzută o carabină pentru fixarea de jachetă.
Toate cusăturile sunt realizate cu ață Kevlar, cu rezistență mare.

5. Aparatul de respirat izolant, autonom, cu aer comprimat și presiune pozitivă,

pentru mediile cu atmosferă potențial explozivă
 1. Mască
2. Supapă la cerere
3. Furtun de MP
4. Bretelele suportului dorsal
5. Butelie
6. Centura suportului dorsal
7. Robinetul buteliei
8. Suport dorsal
9. Manometru și fluier
10. Tub dublu ÎP/MP
11. Colier strângere butelie
12. Reductor de presiune

Ariac - Plus este destinat intervențiilor de medie durată, asigurând o autonomie de

funcționare de aproximativ 60 minute, când este echipat cu o butelie de 6,8 litri, la o presiune de
300 bari.
Aparatul de respirat poate fi utilizat în zone cu atmosferă potențial explozivă și nu se
folosește în activitatea subacvatică.
Aparatul de respirat Ariac - Plus asigură izolarea completă față de mediul ambiant, fiind
obligatorie utilizarea lui în următoarele cazuri:
- concentrația ridicată a unor gaze toxice ( amoniac în concentrație mare, metanol, oxizi de
carbon, acid azotic, gaz metan, soluție amoniacală, fum și gaze de ardere etc.)
- necunoașterea tipului și a concentrației gazelor din atmosferă
- scăderea concentrației de oxigen sub 17%

Elementele componente ale aparatului de respirat

Aparatul de respirat autonom, cu aer comprimat tip Ariac – Plus este compus din:
a) Rezervor de aer compus dintr-o butelie cu capacitatea nominală de 6,8 litri, echipată cu
robinet, având un racord de ieșire tip G ( aer comprimat stocat la o presiune de 300 bari ) realizată
din materiale compozite
b) Reductor de presiune la care se racordează robinetul buteliei și care este prevăzut cu
următoarele ieșiri distincte:
- furtun de înaltă presiune (egală cu cea din butelie) echipat cu un manometru cu domeniul
de măsurare 0 – 350 bari, care permite purtătorului citirea cu exactitate de 10 bari, cu cadran foto-
luminescent, cu limita de siguranță (presiunea de declanșare a semnalului sonor de avertizare)
marcată în mod distinct ( culoare cu roșu ) protejat cu manșon de protecție la șoc
- dispozitiv (fluier) de avertizare sonoră la atingerea presiunii de siguranță (rezerva de aer de
siguranță (55 +- 5 bari)
- furtun de medie presiune care face legătura cu supapa la cerere, echipat cu sistem de
cuplare rapidă, etanș la presiune, iar lungimea furtunului permite folosirea în condiții optime a
aparatului
- furtun de presiune medie pentru legătura cu alt consumator, echipat cu o cuplă mamă
etanșă la presiune și care permite cuplarea/ decuplarea sub presiune
- supapa de suprapresiune
Supapa la cerere cu suprapresiune asigură o presiune pozitivă
Masca facială are următoarele caracteristici:
- vizor panoramic
- sistem de fixare cu 5 bride reglabile
 - supapa de expirație reglabilă, care permite reglarea suprapresiunii din mască
- membrana fonică care permite amplasarea unui sistem de comunicații fără afectarea
etanșeității măștii la montarea acestui sistem
Supapa de inspirație.
Racordul măștii care permite verificarea operativă a etanșeității măștii pe fața purtătorului.
Suport integrat pentru rama ochelarilor.
Placa dorsală care:
- asigură fixarea buteliei cu aer comprimat și a reductorului de presiune cu celelalte
componente ale sale
- are prevăzute șoldiere contra mișcărilor laterale
- oferă posibilitatea montării uneia sau două butelii
Harnașamentul care:
- asigură fixarea ergonomică a aparatului și are în componență:
- chingi cu perne de umăr
- centura cu perna dorsală
- elemente luminiscente vizibile în locuri întunecoase
Pentru un efort mediu, consumul de aer este de 30 – 50 litri/minut, putând ajunge până la
120 litri/minut în cazul unui efort mare și al unui purtător neantrenat.
Volumul de aer înmagazinat în butelie se calculează (aproximativ)

V= (Capacitatea buteliei) x (Presiune de încărcare)

Astfel, o butelie de 6 litrii încărcată la 200 bari va conține circa 1200 litri aer.

Masca de protecție – echiparea și dezechiparea

Se va proceda astfel:
- se pune chinga de gât pe ceafă, cu vizorul măștii în jos
- bărbia se plasează în partea inferioară a măștii și se trece harnașamentul peste cap
- centrul harnașamentului se poziționează cât mai departe posibil spre ceafă și se strânge
progresiv, începând cu chingile inferioare și apoi cu cele superioare, nu se strâng prea tare
- verificarea etanșeității – se acoperă cu palma mâinii racordul măștii, se inspiră și se
menține inspirația , masca trebuie să se lipească de față și să rămână deformată până la respirație
- dacă masca își reia poziția inițială înaintea expirației se reglează din nou bridele și se
repetă testul
Pentru scoaterea măștii se va proceda astfel:
- se împinge spre înainte, cu ajutorul degetului mare, clapetele bridelor pentru lărgirea
harnașamentului
- se trage cu atenție masca în sus, pe deasupra capului

Recomandări de luat în seamă la utilizarea aparatelor de respirat cu aer comprimat

- masca trebuie să fie perfect etanșă nu se utilizează dacă nu este etanșă
- părul nu trebuie să fie prins între față și mască
- etanșeitatea măștii poate fi afectată de barbă, favoriți sau brațele ochelarilor
- echipamentul de protecție respiratorie cuplat la mască este adaptat intervenției în curs
- în timpul unei utilizări normale se va respira lent și regulat
- în cazul defectării măștii sau a echipamentului respirator asociat se va părăsi imediat zona
contaminată
- nu se îndepărtează masca înainte de a părăsi zona contaminată
 - când se îndepărtează masca, se vor lua măsurile necesare pentru a se evita inhalarea
prafului sau a elementelor nocive depuse pe suprafața exterioară a măștii

Echiparea aparatului de respirat în șapte pași:

- Pasul 1 - Verificarea componentelor aparatului și a integrității acestora
- Pasul 2 - Verificarea gradului de încărcare al buteliei
- Pasul 3 - Echiparea aparatului de respirat
a) Se pune aparatul în spate, salvatorul se apleacă și trage extremitățile bretelelor spre
înapoi, la maxim
b) Se repetă operațiunea de aplecare și tragere a extremităților bretelelor spre înapoi, astfel
încât aparatul să se simtă confortabil pe umeri
c) Se strânge centura suportului dorsal, apoi chinga de piept atașată la cele 2 bretele
- Pasul 4 - Verificarea etanșeității circuitului
- Pasul 5 - Echiparea măștii de protecție
- Pasul 6 - Verificarea dispozitivului de semnalizare acustică
- Pasul 7 - Începerea lucrului în medii ostile vieții

Asigurarea cu aer de la binom

- Pasul 1 – Atragerea atenției partenerului
- Pasul 2 – Poziționarea
- Pasul 3 – Regula mâinilor
- Pasul 4 – Decuplarea furtunului de rezervă
- Pasul 5 – Cuplarea măștii
- Pasul 6 – Verificarea etanșeității circuitului
- Pasul 7 - Retragerea din mediul ostil

6. Cagula pentru pompieri

Cagula pentru pompieri este utilizată pentru protecția servanților de căldură radiantă
degajată pe timpul stingerii incendiilor în spații deschise.
Echipare: Se introduce cagula pe cap, se lasă în jos până la nivelul gâtului, se fixează masca
aparatului de respirat pe față, după care se ridică pe cap.
Cagula este realizată din straturi duble, este ignifugă și antistatică și oferă o protecție
completă asupra feței. În ceea ce privește durabilitatea are o durată lungă de viață, are rezistență
mare la rupere și spălare.
Caracteristici de protecție: Rezistență mărită la flăcări (4270C), nu se scurge/topește.
Greutate: 210 g

7. Costumele anticalorice aluminizante

Costumele anticalorice sunt realizate în scopul măriri eficacității și siguranței protecției
personalului care efectuează operații de intervenție la incendii sau în alte condiții de lucru la
temperaturi înalte.
Costumele anticalorice se îmbracă peste echipamentul de serviciu, cu excepția
încălțămintei. Sub mănușile costumului se echipează o pereche de mănuși de lână, iar în cizme
ciorapi groși de lână. Este interzisă purtarea de lenjerie sau altă îmbrăcăminte din fire sintetice de
către personalul destinat intervenției.
Corespunzător domeniilor de condiții au fost realizate următoarele tipuri de costume:
A. Costumul anticaloric de tip AU – costum de apropiere ușor
- Destinația: - protecția personalului în condiții de apropiere ușoare (AU)
 - Modelul este adaptat necesității unei echipări foarte ușoare și rapide, utilizării în condiții de
teren desfumat și unei ventilații naturale mai intense .
- Structura ansamblului termoprotector este următoarea:
- Strat exterior termoreflectant din țesătură aluminizată cu suport din bumbac
ignifugat
- Strat intermediar termoizolant din vatelină
- Căptușeală din doc ignifugat
- Alcătuirea costumului este următoarea:
- Halat lung până la genunchi
- Cizme înalte până la șold cu cizme interioare din cauciuc
- Capișon detașabil cu cască interioară si vizor din geam duplex tip antisol (fumuriu)
- Mănuși cu un singur deget
- Greutate – cca 7 kg
Echiparea servantului se efectuează, astfel:
- se încalță cizmele și se leagă de cingătoare cu șnurile prevăzute în acest scop
- se îmbracă halatul și se încheie dispozitivele metalice
- se îmbracă capișonul asigurându-se așezarea corectă pe cap a căștii interioare și strângerea
curelei sub bărbie
- se îmbracă mânușile și se fixează de mâneci prin dispozitivele metalice

B. Costumul anticaloric de tip AN – costum de apropiere normal

- Destinația: - protecția personalului în condiții de apropiere normală (B)
- Structura ansamblului termoprotector este următoarea:
- strat exterior termoreflectant din țesătură aluminizată cu suport din bumbac
ignifugat sau azbest
- strat intermediar termoizolant de vatelina
- căptușeala din doc ignifugat
- Alcătuirea costumului AN este următoarea:
- bluza strânsă pe talie, cu șicană de etanșare
- pantaloni cu burduf lateral și bretele reglabile
- capișon detașabil cu casca interioară și vizor din geam duplex tip antisol (fumuriu)
- mănuși cu un singur deget
- cizme scurte cu cizme interioare din cauciuc
- Greutatea – cca 7 kg
Echiparea servantului se efectuează, astfel:
- se îmbracă pantalonii și se încheie burduful lateral prin dispozitivele metalice, în caz de
nevoie se ajustează bretelele .
- se încalță cizmele, introducându-le sub pantaloni
- se îmbracă bluza, încheindu-se dispozitivele metalice
- se îmbracă capișonul, asigurându-se așezarea corectă pe cap a căștii interioare și strângerea
curelei sub bărbie
- se îmbracă mănușile și se fixează de mâneci prin dispozitivele metalice

C. Costumul anticaloric de tip PN – costum de pătrundere normal

- Destinația: - protecția personalului în condiții de pătrundere normale (C)
- Structura ansamblului termoprotector este următoarea:
- strat exterior termoreflectant din țesătură aluminizată cu suport din azbest
- strat intermediar termoizolant din vatelină
 - căptușeală din doc ignifugat
- Alcătuirea costumului PN este următoarea:
- bluza cu capișon fix, etanșată pe talie, încheiată în față prin șicana de etanșare,
prevăzută cu locaș dorsal pentru introducerea aparatului de respirat
- vizor duplex metalizat
- pantaloni cu burduf lateral și bretele reglabile
- mănuși cu un singur deget
- cizme scurte – cca. 10 kg
Echiparea servantului se efectuează, astfel:
- se îmbracă pantalonii, încheindu-se burduful lateral prin dispozitivele metalice, iar dacă
este nevoie se ajustează bretelele
- se încalță cizmele, introducându-le în pantaloni
- dacă este cazul servantul se echipează cu aparatul de respirat
- se îmbracă bluza cu capișon și se încheie dispozitivele metalice
- se echipează mănușile și se fixează de mâneci prin dispozitivele metalice

D. Costum anticaloric tip PG – costum de pătrundere greu

- Destinația: - protecția personalului în condiții grele de pătrundere (D)
- Structura ansamblului termoprotector este următoarea:
- strat exterior termoreflectant din țesătura aluminizată cu suport din azbest
- strat intermediar termoizolant dublu din vatelină
- căptușeala din doc ignifugat
- Alcătuirea costumului PN este următoarea:
- combinezon cu capișon și cizme atașate și cizme atașate, formând o singură piesă,
combinezonul este prevăzut în spate cu o deschidere în formă de „T” întors și cu
locaș pentru introducerea aparatului de respirat .
- capișonul este prevăzut cu o cască interioara și vizor din geam duplex metalizat .
- cizmele sunt fixate pe cizme din cauciuc rezistent la foc .
- Greutatea – cca. 15 kg
- Echiparea servantului se efectuează, astfel:
- servantul va fi ajutat de un alt servant
- dacă este cazul servantul se echipează cu aparatul de respirat
- se pliază costumul pe deschiderea orizontală din spate
- servantul intră mai întâi în partea inferioară (pantaloni – cizme) a costumului
- servantul introduce apoi concomitent mâinile și cu capul în partea superioară (bluză –
capison) a costumului
- servantul ajutător va asigura așezarea exactă a părții dorsale pe aparatul de respirat și
încheierea costumului mai întâi pe orizontală prin dispozitivele metalice și apoi pe verticală prin
fermoar și dispozitivele metalice
- servantul va echipa apoi mănușile și va fi ajutat de al doilea servant pentru fixarea acestora
de mâneci prin dispozitivele metalice
 II. Accesorii de salvare
Accesorii pentru salvări și autosalvări sunt mijloace se folosesc pe timpul intervențiilor, în
scopul asigurării împotriva căderii, salvării oamenilor și animalelor, evacuării bunurilor materiale
de valoare și autosalvării salvatorilor în diferite situații de urgență.

1. Centura de siguranță

Centura de siguranță este destinată asigurării împotriva căderilor pe timpul lucrului la

înălțime, executării autosalvărilor și salvărilor, precum și portul diferitelor accesorii. Centura este
confecționată dintr-un material textil sau piele, încheiată în față printr-o pafta metalică ce conține 2
piese: piesa mică a paftalei de care este fixat un capăt al centurii și piesa mare prin care este trecut
celălalt capăt mobil al acesteia, cu rezerva întoarsă prin doua găici de piele.
Pe lângă chingă sunt fixate:
- inelul mare în partea din față dreapta, din oțel, care servește pentru asigurare și suspendare,
precum și pentru prinderea cârligului de siguranță
- inelul mijlociu în spate, din oțel necesar pentru tragerea pe verticală(îndepărtare de zid) cu
ajutorul unei cordițe cu cârlig de siguranță prins printr-o întăritură
- doua inele mici laterale pe fiecare parte care servesc pentru prinderea diferitelor accesorii
Centura se ajustează pe talia purtătorului prin reglarea capătului mobil.
Echiparea centurii de siguranță
Centura de siguranță se apucă cu mâna stângă de ambele capete (din porțiunea de lângă
sistemul de încătărămare) având lipit de palmă capătul ei reglabil, se așază pe corp și se încheie prin
trecerea piesei mici a paftalei prin deschizătura piesei mari, cu inelul mare în partea dreaptă. În caz
de nevoie, centura poate fi rotită pe corp de la stânga la dreapta .
Cârligul de siguranță se poartă agățat de inelul mare(în față, dreapta).
 Întreținerea centurii de siguranță
După utilizare, se curăță prin periere și se fac reparațiile necesare, cusându-se eventualele
rupturi.
Verificarea aspectului exterior și a integrității:
- Să aibă toate piesele componente, să nu prezinte destrămări, rosături, fire rupte sau alte
deteriorări
- Verificarea rezistenței la tracțiune

2. Cârligul de siguranță

Se folosește pentru asigurare când se lucrează pe o scară sau la înălțime, pentru prinderea
altor accesorii din echipamentul servantului sau pentru filarea cordiței în cazul executării
autosalvărilor (slăbirea ei treptată pentru a asigura o coborâre lină) .
Întreținerea cârligului de siguranță
Înainte și după folosire se verifică elasticitatea arcului și funcționarea normală a sistemului
de închidere.

3. Coarda și cordița de salvare

Coarda și cordița de salvare sunt utilizate pentru executarea salvărilor oamenilor,

animalelor, evacuării de obiecte de valoare, autosalvării și asigurării securității salvatorilor pe
timpul lucrului la înălțime sau în locuri periculoase, transmiterea semnalelor de siguranță și
ancorarea scărilor sau a altor obiecte.
 Mânuirea corzii și cordiței de salvare
Coarda și cordița de salvare se strânge și se matisează de către doi servanți, procedându-se,
astfel:
- primul servant prinde cu mâna dreaptă de la 0,50 m de capătul cu cosă al corzii(cordiei) și
cu mâna stângă coarda (cordița) la o distanță de circa 1,50 m față de mâna dreaptă și ajutat față de
antebraul stâng al celuilalt servant strânge coarda (cordița) în inele turtite cu diametrul de 0,50 –
0,70 m pană ce mai rămâne de strans aproximativ un metru de cordiță
- fixează apoi inelul corzii(cordiței) din mâna dreaptă cu ajutorul capătului cu cosă prin
matisare din interior către exterior, după care acesta se prinde cu nod
- matisează cu celălalt capăt, prin exterior sub formă de spiră, inelele corzii (cordiței)
pornind de la capătul cu cosă spre celălalt capăt pe care îl fixează cu un nod petrecut printre inele
Echiparea corzii de salvare
Coarda și cordita de salvare se poartă în husă, cu curelușa pe umărul stâng, astfel încât să
poată fi ținută la spate sau se poartă agățată cu cosa metalică de cârligul de siguranță.
Întreținerea corzii de salvare
Corzile și cordițele trebuie să fie împletite, uniform, să nu prezinte fire rupte, netensionate
uniform, noduri, porțiuni roase, destrămate, mucegăite sau arse. De asemenea, trebuie să nu prezinte
întreruperi sau uzură avansată(scămoșare) peste limita firelor colorate de control.

4. Cuiul de susținere

Cuiul de susținere se folosește în cadrul executării autosalvărilor salvatorilor, salvărilor de

oameni și evacuării obiectelor de valoare, permițând ancorarea corzii sau cordiței.
Clasificarea cuiului de susținere:
După dimensiunile lui, cuiul de susținere poate fi :
- mare - pentru coardă
- mic - pentru cordiță
Este confecționat din oțel moale. La un capăt este ascuțit pentru a pătrunde cu ușurință în
lemn sau zid, iar la celălalt capăt are o formă pătrată pentru a putea fi bătut, cu toporașul. Lateral, la
capătul pătrat, se găsește un cârlig metalic pentru trecerea corzii sau cordiței .
Întreținerea cuiului de susținere
După întrebuințare se curăță și se îndreaptă dacă este cazul, totodată, verificându-se și
rezistența acestuia.

5. Cadrul universal de salvare

Cadrul universal de salvare pentru suspendare la înălțime este realizat din țeavă de oțel,
compus dintr-un cadru principal, prevăzut cu locaș de fixare a mijloacelor de coborâre, un sistem de
fixare pe zid cu deschidere reglabilă, precum și un cadru secundar detașabil pentru suspendarea
tubului expandabil la care găsim o pâlnie din pânză groasă.
Cadrul de suspendare prezintă următoarele caracteristici tehnice:
- înălțime totală (m) 1
- lățime (m) 0,7
- înălțime deasupra zidului (m) 0,7
 - deschidere în afara zidului (m) 0,5
- deschidere reglabila (m) 0,15 – 0,60
- greutate (kg) cca 45
Pentru transport și depozitare cadrul are posibilitatea de reducere a gabaritului prin rabatarea
sistemului reglabil în interiorul cadrului principal, ansamblul fiind ambalat într-o husă, în care se
introduc și mijloacele auxiliare (coșuri, corzi, centuri etc.).
Utilizarea cadrului
Pentru utilizare, cadrul se transportă sau se ridică la punctul de salvare și se scoate din husă,
procedând la pregătirea și montarea pe zid, după cum urmează:
- se desfac chingile de fixare ale sistemului reglabil ale cadrului secundar și ale pintenilor;
- se rabate sistemul reglabil în exterior și se fixează cu ajutorul șurubului de blocare, se
înfiletează pintenii în mufele respective;
- dacă este cazul se atașează cadrul secundar și tubul de salvare;
- se marchează mufele cadrului reglabil și pintenii astfel încât să se asigure o deschidere mai
mare decât lățimea zidului în punctul de fixare;
- se așază cadrul pe bordura zidului prin ridicarea de părțile laterale; tubul racordat se va
așază lateral lângă zid pentru a nu stânjeni montarea cadrului;
- se execută strângerea cadrului pe zid, manevrându-se mai întâi mufele de reglare și apoi
pintenii; manivelele pintenilor se vor fixa cu capetele spre exteriorul zidului;
- se ancorează cadrul de elementele rezistente ale clădirii cu ajutorul corzilor de 25 m
introducându-se cârligele în găurile de la capetele superioare ale montanților verticali;
- în funcție de varianta de utilizare în locașul cadrului se va fixa aparatul de coborâre cu
dublă acțiune sau scripetele cu suport;
- în cazul utilizării tărgilor se va proceda la fixarea corzilor de susținere, iar în cazul
utilizării scripetelui se va trece peste rolă o coardă de 80 m.

6. Tubul expandabil de salvare

Tubul expandabil de salvare este executat sub forma de tronsoane cu lungimi diferite,
constituind seturi care prin îmbinare cap la cap realizează înălțimi de salvare variate.
Principalele caracteristici tehnice ale tubului sunt:
- lungimi tronsoane set (m) 20; 10; 5 si 2,5
- lățime aplatizată tub exterior (cm) 80
- lungime pâlnie (cm) 30
- greutate unitară (kg) 1,3
- ritm de salvare (pers./oră) cca 60
 Tubul este constituit din 3 tuburi concentrice; un tub interior care asigură frânarea, realizat
din tricot de poliester în strat dublu și întărit prin 4 chingi longitudinale din relon; un tub interior din
pânză foaie cort, cu rol de etanșare contra fumului și de limitare a întinderii; un tub exterior din
țesătură gumată cu cauciuc ignifug care asigură protecția împotriva căldurii (inclusiv prin stropirea
cu jet de apă în caz de nevoie).
Tubul interior și cel intermediar sunt îmbinate la capete prin cusături pe bordurile unei pâlnii
din pânză groasă de bumbac, prevăzută cu chingi (la capătul superior) și catarame (la capătul
inferior). Tubul exterior este cusut pe bordura pâlniei superioare, capătul inferior fiind acoperit în
zona de îmbinare.

7. Coșul de salvare
Coșul de salvare se folosește în special la salvarea copiilor, bolnavilor și persoanelor în stare
de inconștiență . El poate fi folosit și pentru evacuarea unor materiale de valoare .
Este confecționat din pânză rezistentă și are o formă cilindrică, cu fund la partea inferioară .
Are un diametru interior de cca 55 cm și o lungime de cca 1,30 m .
La el se disting :
- două cercuri metalice îmbrăcate în piele, cu rol de a da forma cilindrică a coșului și a-i
mări rezistența
- sistemul de suspendare format din 3 corzi prinse de sac prin chingi de pânză cusute, corzile
sunt unite la partea superioară, permițând suspendarea coșului de coarda de salvare
- întăriturile din chinga de pânză de pe fundul sacului
Mânuirea coșului de salvare
Se execută de către servanții echipei de salvare care pot adopta unul din cele două procedee
de salvare: cu ajutorul unui scripete sau cu ajutorul cotului metalic pentru furtun.
Întreținerea coșului de salvare
După întrebuințare, se curăță prin scuturare sau periere și se repară eventualele rupturi.

8. Tubul expandabil de salvare

Tubul expandabil se folosește la salvarea oamenilor, în special când numărul acestora este
mare (cazul școlilor, internatelor, instituțiilor, unităților militare). El permite salvarea unui nr. mare
de persoane întru-un timp scurt.
Tubul expandabil de salvare este executat sub forma de tronsoane cu lungimi diferite,
constituind seturi, care prin îmbinarea cap la cap realizează înălțimi de salvare variate.
 Tubul de salvare este construit din 3 tuburi concentrice:
- un tub interior care asigură frânarea, realizat din tricot de polyester în strat dublu și întărit
cu 4 chingi longitudinale din relon
- un tub interior din pânză tip foaie cort, cu rol de etanșare contra fumului și de limitare a
întinderii
- un tub exterior din țesătură gumată cu cauciuc ignifug care asigură protecția împotriva
căldurii (inclusiv prin stropirea cu jet de apă în caz de nevoie)
Tubul interior si cel intermediar sunt îmbinate la capete prin cusături pe bordurile unei pâlnii
din pânză groasă de bumbac, prevăzută cu chingi (la capătul superior) și catarame (la capătul
inferior). Tubul exterior este cusut pe bordura pâlniei superioare, capătul inferior fiind liber și
acoperă zona de îmbinare .
Cadrul universal de salvare pentru suspendare la înălțime este realizat din țeavă de otel
compus:
- dintr-un cadru principal, prevăzut cu locaș de fixare a mijloacelor de coborâre
- un sistem de fixare pe zid cu deschidere reglabilă
- precum și un cadru secundar detașabil pentru suspendarea tubului expandabil, la care găsim
o pâlnie din pânză groasă
Pentru transport și depozitare cadrul are posibilitatea de reducere a gabaritului prin rabatarea
sistemului reglabil în interiorul cadrului principal, ansamblul fiind ambalat într-o husă, în care se
introduce și mijloacele auxiliare ( coșuri, corzi, centuri)
Întreținerea tubului expandabil de salvare
După întrebuințare, se curăță prin scuturare sau periere și se repară eventualele rupturi.

9. Tărgile de salvare
Targa pliabilă
Targa pliabilă este utilizată în special pentru transportul traumatizaților ( victimele efectelor
unor situații de urgență), dar poate fi utilizată și la executarea unor salvări de persoane surprinse la
înălțime, subsoluri sau locuri cu posibilități limitate de acces.
Este realizată dintr-un cadru din aliaj de aluminiu, pliabil, de înaltă rezistență și material din
nailon ignifug (folie din poliester impermeabilă).
- Sarcina maximă (Kg) – 160
- Greutatea proprie (Kg) – 7
- Dimensiuni în stare de utilizare (Cm) – 203x50x15
- Dimensiuni în stare pliată (Cm) – 96x17x15
Mânuirea tărgii pliabile
Se execută de servanții echipei de salvare.
Pentru folosire, servantul 1 scoate targa din suportul ei și o transportă la locul unde se află
persoana accidentată, ajutat de servantul 2.
Pregătirea tărgii și a persoanei pentru transport se face astfel:
- servanții desfac, fiecare, la capete curelele de fixare a tărgii din poziția strâns
- depliază lonjeroanele și fixează barele distanțiere cu ajutorul manșoanelor de blocare,
întinzând astfel suportul de pânză al tărgii
- așază targa alături de rănit
- servanții 1 și 2 se așază de-a lungul părții sănătoase a rănitului, unul în dreptul toracelui și
capului, celălalt în dreptul bazinului și membrelor inferioare, după care se lasă pe un genunchi și își
trec mâinile pe sub rănit primul sub cap și omoplați, al doilea sub bazin și membrele inferioare și
ridicând deodată rănitul de pe sol, îl așază pe targă
 - servanții 1 și 2 apucă targa de mânere, fiecare de la câte un capăt, o ridică lin fără
smucituri și transportă rănitul pe locul ordonat, executând deplasarea în pas cadențat

Targa lopată

Targa lopată este folosită pentru mobilizarea traumatizatului în condiții de siguranță, pentru
a fixa un pacient pe targa lopata este necesară intervenția a minimum 3-5 salvatori. Inițial se așază
targa lateral de victimă pentru a putea fi fixată la dimensiunea corespunzătoare. Se desface apoi
targa în cele două componente, fiecare componentă va fi așezată de o parte și de alta a victimei.
Un salvator fixează coloana cervicală și comandă operațiunea. Alți minim doi salvatori se
așază lateral, iar componentă va fi așezată de o parte și de alta a victimei.
 Un salvator fixează coloana cervicală și comandă operațiunea. Alți minim doi salvatori se
așază lateral de victimă și la comanda celui de la cap întorc pacientul în decubit lateral. O altă
persoană va introduce prima de victimă și la comanda celui de la cap întorc pacientul în decubit
lateral. O altă persoană va introduce prima jumătate a tărgii sub victima, și tot la comandă se așază
pacientul pe aceasta. La fel se va proceda și pentru introducerea celeilalte jumătăți a tărgii. Se
închide targa la cele două capete și pacientul poate fi transportat. Important la ridicare este faptul ca
Se închide targa la cele două capete și pacientul poate fi transportat. Important la ridicare este faptul
ca salvatorii să se așeze uniform în jurul tărgii, forțele să fie uniform repertizate.

Targa de coloana Baxtrap

Sunt confecționate din fibră de carbon. Este radiotransparentă X, CT, RMN, flotantă.
Testele efectuate în diferite laboratoare independente demonstrează că targa rezistă la o
greutate egal distribuită pe suprafața sa de peste 1100 kg, fără distrugeri structurale.
Are 14 mânere pentru transport și 12 locașuri pentru fixarea centurilor.
 Accesorii necesare pentru imobilizarea completă a coloanei:
- Centuri de fixare, 2 x 150 cm, 3 seturi
- Dispozitiv de imobilizare a capului pe targă
- Guler cervical adult ajustabil

Targa rigidă pliabilă – Lenify

Lenify este o targă de urgență pliabilă care elimină riscul producerii de leziuni secundare
provocate de ridicarea victimei pe targă.
Pentru a rezolva această problemă, targa se împarte în trei părți, în funcție de proporțiile
corpului uman: corpul superior, brațele/secțiunea mediană și corpul inferior. Această construcție
unică face posibilă “imobilizarea” victimei în targă, fără a o ridica/coborî, cum se procedează în
metodele clasice de salvare.

T 4 – Mijloace de apărare împotriva incendiilor

A) Instalațiile de hidranți interiori

Instalațiile de hidranți interiori trebuie să asigure posibilitatea utilizatorilor de a realiza
intervenția, în faza inițială a incendiului, cu debitele, presiunile, durata teoretică de funcționare,
lungimea jetului și a furtunului normate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
Echiparea tehnică cu hidranți de incendiu interiori se realizează la:
a) clădiri închise din categoriile de importanță excepțională A ori deosebită B
b) clădiri înalte
c) clădiri foarte înalte
d) clădiri cu săli aglomerate
e) clădiri de învățământ sau cultură, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
- au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane
- au aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 2 (două) niveluri supraterane
f) clădiri pentru turism, precum și cele cu destinația de cazare a elevilor, studenților,
sportivilor, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
- au mai mult de 50 locuri de cazare
- au aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane
g) clădiri de sănătate/pentru supravegherea, îngrijirea ori cazarea/adăpostirea copiilor
preșcolari, a bătrânilor, persoanelor cu dizabilități sau lipsite de adăpost, dacă este îndeplinită una
dintre următoarele condiții:
- au capacitatea maximă simultană mai mare de 50 de persoane
- au volumul mai mare de 2000 mc
h) clădiri și spații (o încăpere sau mai multe încăperi, inclusiv circulațiile lor comune)
pentru comerț cu aria desfășurată mai mare de 600 mp
i) clădiri administrative ori de cult, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
- au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane
- au aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane
j) clădiri de sport în care se pot afla simultan mai mult de 200 de persoane
k) clădiri și spații (o încăpere sau mai multe încăperi, inclusiv circulațiile lor comune) de
producție și/sau depozitare cu aria desfășurată mai mare de 600 mp și risc mare sau foarte mare de
incendiu;
l) clădiri și spații (o încăpere sau mai multe încăperi, inclusiv circulațiile lor comune)
subterane, cu excepția locuințelor, având aria desfășurată mai mare de 300 mp
 m) clădiri civile, cu excepția locuințelor și a celor menționate la lit. a)-l), având aria
construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane
n) parcaje supraterane închise, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
- au mai mult de 10 autoturisme
- au peste 2 (două) niveluri
o) parcaje supraterane deschise, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
- au mai mult de 50 de autoturisme
- au peste 2 (două) niveluri
p) parcaje subterane conform prevederilor reglementării tehnice specifice în vigoare

În vederea echipării cu hidranți de incendiu interiori, pentru clădirile cu funcțiuni mixte se

stabilește funcțiunea civilă ori de producție și/sau depozitare.
Nu se prevăd hidranți de incendiu interiori atunci când apa nu este indicată ca substanță de
stingere și când stingerea incendiului se asigură cu alte substanțe de stingere: gaze inerte, spumă,
abur, pulberi, precum și la construcțiile parter, cu destinația de producție și/sau depozitare, Ia care
stingerea incendiului în interior se asigură de la hidranții de incendiu exteriori cu debitele și
presiunile necesare, cu furtun având lungimea de maxim 40 m.
Hidranții de incendiu interiori se amplasează în locuri vizibile și ușor accesibile în caz de
incendiu, în funcție de lungimea furtunurilor și de geometria spațiilor protejate ale clădirii, în
următoarea ordine: lângă intrări în clădiri, în case de scări, în holuri sau în vestibuluri, pe coridoare,
lângă intrarea în încăperi și în interiorul acestora.
În sălile de spectacole, atunci când distribuția interioară a clădirii permite, se va amplasa,
în sală, un număr suficient de hidranți interiori pentru a putea acționa în fiecare punct al sălii cu cel
puțin un jet, iar restul hidranților necesari pentru realizarea cerințelor trebuie să fie amplasați în
exteriorul sălii, lângă uși.
Hidranții de incendiu interiori se pot monta aparent sau îngropat, marcându-se
corespunzător. Standardele de referință sunt ISO 3864/1,2, 3, 4 și ISO 7010.
În lipsa iluminatului normal, identificarea hidranților trebuie să se facă prin iluminat de
securitate pentru marcarea hidranților interiori.
Robinetul hidrantului de incendiu, împreună cu echipamentul de serviciu format din furtun,
tamburul cu suportul său și dispozitivele de refulare a apei, se montează într-o cutie specială,
amplasată în nișă sau firidă în zidărie, la înălțimea de 0,80m...1,50m de la pardoseală.

Hidranții de incendiu interiori se echipează cu furtunuri semirigide sau cu furtunuri plate și

cu țevi de refulare universale montate la extremitățile furtunurilor pentru a forma, dirija și controla
jetul de apă (standarde de referință SR EN 671-1 sau SR EN 671-2).
 Furtunurile semirigide trebuie să aibă unul din următoarele diametre interioare: 19 mm; 25
mm; 33 mm. Diametrul nominal al furtunului plat nu trebuie să depășească 52 mm. Fac excepție
aplicațiile specifice care permit alte valori.
Lungimea furtunului semirigid trebuie să fie de maxim 30m., iar lungimea furtunului plat
trebuie să fie de maxim 20 m.

Țeava de refulare universală trebuie să permită următoarele poziții de reglare: închidere și

jet pulverizat și/sau jet compact. Când jetul pulverizat și jetul compact sunt condiționate, se
recomandă să se poziționeze jetul pulverizat între poziția de închidere și poziția jetului compact.
Țeava de refulare universală trebuie prevăzută cu un robinet de închidere a alimentării cu
apă. Robinetul de închidere trebuie să fie cu supapă sau de alt tip cu deschidere lentă. Robinetul
trebuie să se închidă prin acționarea unei roți de manevră în sens orar, iar sensul de deschidere
trebuie marcat.

Cutiile trebuie prevăzute cu o ușă și pot fi echipate cu o încuietoare. Cutiile care pot fi
zăvorâte, trebuie prevăzute cu un dispozitiv de deschidere în caz de urgență care să fie protejat cu
ajutorul unui material transparent, care să poată fi spart cu ușurință.
Robinetul de închidere cu supapă înșurubat până la capăt, trebuie poziționat astfel încât să
permită rămânerea a cel puțin 35mm spațiu liber în jurul diametrului exterior a roții de manevră.
Dacă dispozitivul de deschidere în caz de urgență este protejat printr-un geam frontal,
acesta trebuie să poată fi spart cu ușurință, fără a exista riscul de a lăsa bucăți sau corpuri ascuțite
care să poată provoca rănirea celor care acționează dispozitivul de deschidere în caz de urgență.
Ușile cutiilor trebuie să se deschidă cu minimum 1700 pentru a permite furtunului să fie
mișcat liber în toate direcțiile. Pentru anumite condiții climatice este necesar să se prevadă cutia cu
găuri cu ventilare corespunzătoare.
Spațiile cu pericol de îngheț trebuie să fie echipate cu instalații cu hidranți interiori în
sistem aer-apă.
 Rețelele interioare care alimentează cu apă mai mult de 8 hidranți de incendiu pe nivel, se
proiectează inelare. În distribuitorul rețelei de alimentare cu apă se prevede o conductă cu
Dn100mm cu robinet de închidere, ventil de reținere și două racorduri fixe având cuplaj Storz cu
diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea de la pompele mobile de incendiu.
Rețelele inelare de conducte se prevăd cu robinete astfel încât, în caz de avarii, să nu se
întrerupă funcționarea a mai mult de 5 hidranți pe un nivel al clădirii.
Timpul teoretic de funcționare a instalației de hidranți interiori este de:
a) 120 de minute pentru clădirile foarte înalte
b) 60 de minute pentru clădirile închise de importanță excepțională și deosebită, clădirile
înalte, clădirile cu săli aglomerate, parcaje subterane cu patru niveluri sau mai mult
c) 30 de minute la parcaje subterane din categoriile P1 și P2, definite conform
reglementărilor tehnice specifice, care nu sunt echipate cu instalații de stingere cu sprinklere,
parcaje supraterane închise cu mai mult de 10 autoturisme ori cu peste 2 (două) niveluri, parcaje
supraterane deschise cu peste 2 (două) niveluri sau cu mai mult de 50 de autoturisme clădiri de
producție și/sau depozitare care nu sunt echipate cu instalații de stingere cu sprinklere
d) 10 minute pentru celelalte categorii de construcții echipate cu instalație de hidranți
interiori

B) Instalațiile de hidranți exteriori

Instalațiile de hidranți exteriori trebuie să asigure o legătură la conducta principală de apă
pentru echipamentele și utilajele de stingere a incendiilor, conform prevederilor reglementărilor
tehnice specifice, standardelor europene de referință, precum și standardelor naționale referitoare la
cerințele de racordare și adâncimea de îngropare.
Echiparea tehnică cu hidranți exteriori se realizează la:
a) clădiri închise din categoriile de importanță excepțională A ori deosebită B
b) clădiri înalte
c) clădiri foarte înalte
d) clădiri cu săli aglomerate
e) clădiri de sănătate/pentru supravegherea, îngrijirea ori cazarea/adăpostirea copiilor
preșcolari, persoanelor în vârstă, persoanelor cu dizabilități sau lipsite de adăpost, dacă este
îndeplinită una dintre următoarele condiții:
- au capacitatea maximă simultană mai mare de 100 de persoane
- au peste 2 (două) niveluri și aria construită mai mare de 600 mp
f) clădiri de cultură sau învățământ, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
- au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane
- au mai mult de 2 (două) niveluri supraterane și aria construită mai mare de 600 mp
g) clădiri de sport în care se pot afla simultan mai mult de 300 de persoane
h) clădiri de comerț, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 1.250 mp
i) clădiri administrative sau de cult, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
- au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane
- au mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane și aria construită peste 600 mp
j) clădiri pentru turism, precum și cele cu destinația de cazare a elevilor, studenților,
sportivilor, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
- au mai mult de 100 de locuri de cazare
- cu aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane
k) clădiri montane sau din Delta Dunării, cu capacități mai mari de 150 de locuri de cazare
și mai mult de 4 (patru) niveluri supraterane
 l) clădiri de producție și/sau depozitare, cu risc mare sau foarte mare de incendiu și
volumul peste 3.000 mc
m) depozite deschise pentru materiale sau substanțe combustibile, cu aria construită mai
mare de 1.200 mp
n) parcaje subterane, potrivit reglementării specifice
o) parcaje supraterane închise, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
- au mai mult de 10 autoturisme
- au peste 2 (două) niveluri
p) parcaje supraterane deschise dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
- au mai mult de 50 de autoturisme;
- au peste 2 (două) niveluri;
q) clădiri civile subterane, cu excepția locuințelor, având aria desfășurată mai mare de 800
mp
r) clădiri civile, cu excepția locuințelor, având un volum mai mare de 10.000 mc.

În vederea echipării cu hidranți de incendiu exteriori, pentru clădirile cu funcțiuni mixte se

stabilește riscul de incendiu și funcțiunea civilă ori de producție și/sau depozitare.
Montarea cutiei obturatorului hidranților exteriori se face sub limita de îngheț, măsurată de
la partea superioară a cutiei până la suprafața terenului amenajat.
Conductele pe care se amplasează hidranții de incendiu exteriori au următoarele diametre
minime:
a) 100mm pentru hidranții Dn 80mm, standarde de referință SR EN 14384 sau SR EN
14339
b) 150mm pentru hidranții Dn 100mm, standarde de referință SR EN 14384 sau SR EN
14339
c) 250mm pentru hidranții Dn 150mm, standard de referință SR EN 14384

Hidranții de incendiu exteriori se dotează cu accesorii pentru trecerea apei în funcție de

scenariul de securitate la incendiu pentru situațiile cele mai defavorabile, adoptate în proiect (la
clădirea sau compartimentul de incendiu cu debitul cel mai mare, intervenție la nivelul cel mai înalt
etc.).
Hidranții de incendiu exteriori se amplasează la o distanță de minimum 5 m de pereții
exteriori ai clădirilor pe care le protejează.
Hidranții exteriori pot fi subterani sau supraterani.
- hidranți subterani
 - hidranți supraterani (de suprafață)

C) Stingătoarele de incendiu
Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acționate manual care conține o substanță ce
poate fi refulată și dirijată asupra unui focar de ardere sub efectul
presiunii create în interiorul lor. Se utilizează pentru limitarea și
stingerea începuturilor de incendiu.
Stingătoarele se clasifică și au simbolurile, în funcție de
natura substanței de stingere pe care o conțin astfel:
- cu apă pulverizată (A.P.)
- cu spumă mecanică (S.M)
- cu pulbere (P)
- cu dioxid de carbon (G)
De asemenea stingătoarele se pot clasifica și după modul de
transport, astfel:
- stingătoare portative până la 10 kg
- stingătoare transportabile, pe roți, peste 10 kg
a) Stingătorul cu apă pulverizată
Este destinat primei intervenții la incendiile de materialele celulozice, mase plastice, uleiuri,
unsori, grăsimi, vopsele, motorină grea, dezvoltate cu precădere în spațiile cu risc de incendiu
redus (locuințe, birouri, magazine, școli).
Este alcătuit din următoarele subansamble:
- recipientul stingătorului
- butelia cu CO2
- capacul cu dispozitivul de percutare
- sistemul de refulare

Stingător portativ cu apă pulverizată – 1 recipient stingător; 2 butelie cu gaz sub presiune (C02, aer
sau azot); 3 siguranță; 4 arc; 5 cui percutor; 6 furtun de refulare; 7 piuliță butelie; 8. membrană
siguranță; 9 tub sifon
 Pentru punerea în funcțiune a stingătorului se procedează astfel:
- se așază pe sol în aproprierea locului de intervenție și se scoate
agrafa de siguranță care blochează cuiul percutor
- cu mâna stângă se prinde furtunul de refulare, iar cu dreapta se
lovește energic butonul percutorului
- se apucă stingătorul de mâner cu mâna dreaptă și se îndreaptă
jetul pulverizat la baza focarului.

b) Stingătorul cu pulberi
Sunt destinate primei intervenții în cazurile începuturilor de
incendiu la materialele din clasele B (lichide combustibile, unsori,
grăsimi) sau C (gaze combustibile sub presiune), limitat, cu eficiență
redusă la cele din clasa A (materiale celulozice, carbonoase uscate) și
ineficient la cele din clasa D (metale combustibile).

Stingător portativ cu pulbere - 1 recipient stingător; 2 butelie cu gaz sub presiune (C02, aer sau
azot); 3 siguranță; 4 arc; 5 cui percutor; 6 furtun refulare; 7 piuliță butelie; 8 membrană siguranță;
9 tub sifon; 10 apărătoare butelie

Este alcătuit din următoarele subansamble:

- recipientul (corpul) stingătorului
- capacul cu dispozitivul de percutare
- butelia cu dioxid de carbon (CO2) sau azot
- sistemul (furtunul) de refulare
Ultimele tipuri de stingătoare cu pulberi nu mai dispun de butelii cu gaz inert, recurgându-se
la presurizarea recipientului de regulă cu azot, model care trebuie să fie prevăzut cu manometru
pentru măsurarea presiunii.
Pentru punerea în funcțiune se procedează astfel:
- seașază stingătorul pe sol în apropierea focarului și se scoate agrafa de siguranță care
blochează cuiul percutor
- cu mâna stângă se scoate furtunul de refulare din suport, iar cu mâna dreaptă se apasă
pârghia sistemului de percutare (la tipurile cu butelie încorporată, cu mâna dreaptă se lovește
energic butonul percutorului)
- se îndreaptă jetul de pulbere la baza focarului până la stingerea acestuia
c) Stingătorul cu dioxid de carbon
Stingătoarele portative cu dioxid de carbon sunt destinate primei intervenții la incendiile
dezvoltate, în general, în spații închise de dimensiuni reduse, indiferent de natura materialelor
combustibile, exceptând cele din clasa D, cu care CO2 venind în contact ar putea genera reacții
periculoase.
Utilizarea CO2 are avantajul că nu lasă urme, nu impurifică și nu prezintă pericol de
electrocutare în cazul intervenției la echipamente electrice sub tensiune. Din acest motiv, acest tip
de stingătoare se recomandă a fi folosite pentru biblioteci, muzee, magazine sau depozite de
blănuri sau materiale de valoare, alimentație publică și echipamente electronice sau electrice sub
tensiune etc.
Stingătoarele de C02 se compun din următoarele părți:
- butelia pentru dioxid de carbon, de formă cilindrică, confecționată din oțel, prevăzută la
exterior cu un mâner pentru manevrare, iar în interior cu o țeavă sifon prinsă pe robinetul de
închidere a buteliei; robinetul este prevăzut cu o siguranță și un cep găurit pentru ieșirea dioxidului
de carbon
- difuzoare, de forme diferite, confecționate din tablă de fier sau masă plastică, prevăzute
la partea superioară cu un mâner pentru manevrare, iar la partea anterioară cu o gaură pentru
ieșirea zăpezii carbonice, puse în legătură eu robinetul buteliei, fie prin intermediul unui furtun de
cauciuc armat cu sârmă, fie prin intermediul unei țevi scurte din oțel și a unei articulații care să
permită rotirea
Pentru punerea în funcțiune a stingătorului se îndreaptă difuzorul spre locul incendiului și se
deschide robinetul buteliei. Prin deschiderea robinetului, dioxidul de carbon lichid aflat în butelie
iese din țeava sifon (datorită presiunii la care se află) și, prin furtunul de cauciuc sau țeava de oțel,
pătrunde în difuzor. Aici, datorită fenomenului de detentă ce are loc (trecerea de la un volum mic și
presiune mare la volum mare și presiune mici), temperatura dioxidului de carbon scade sub
temperatura de solidificare (de 78,580C) și trece în stare solidă, sub formă de fulgi de zăpadă
carbonică. Zăpada este evacuată din difuzor spre focarului incendiului. Fulgii de zăpadă carbonică
pot produce răni dureroase atunci când vin în contact cu părțile descoperite ale corpului omenesc.
Cantitatea de dioxid de carbon din butelie se verifică prin cântărire. Când butelia a pierdut
circa 20-25% din greutate, se face verificarea și înlocuirea (încărcarea) ei. Stingătorul se curăță și
se verifică periodic, urmărindu-se funcționarea robinetului și etanșeitatea buteliei prin scufundarea
ei în apă.

T 5 – Intervenția pe locul de muncă pentru stingerea incendiilor

Organizarea intervenției de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:

a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare și de alertare în caz de incendiu a personalului
de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situații de urgență, a
conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronului/administratorului, precum și a
specialiștilor și a altor forțe stabilite să participe la stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalațiilor și a dispozitivelor de limitare a propagării și de stingere
a incendiilor, a stingătoarelor și a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare și de
protecție a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare
loc de muncă;
c) stabilirea componenței echipelor care trebuie să asigure salvarea și evacuarea
persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru și în afara programului;
d) organizarea efectivă a intervenției, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau
să pună în funcțiune mijloacele tehnice din dotare de stingere și de limitare a propagării arderii ori
să efectueze manevre sau alte operațiuni la instalațiile utilitare și, după caz, la echipamente și utilaje
tehnologice.
 Intervenția la locul de muncă presupune:
a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace
specifice, anunțarea incendiului la forțele de intervenție, precum și la dispecerat, acolo unde acesta
este constituit;
b) salvarea rapidă și în siguranță a personalului, conform planurilor stabilite;
c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze și fluide combustibile a consumatorilor
și efectuarea altor intervenții specifice la instalații și utilaje de către persoanele anume desemnate;
d) acționarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva
incendiilor din dotare și verificarea intrării în funcțiune a instalațiilor și a sistemelor automate și,
după caz, acționarea lor manuală;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu și protejarea echipamentelor care pot fi
deteriorate în timpul intervenției;
f) protecția personalului de intervenție împotriva efectelor negative ale incendiului :
temperatură, fum, gaze toxice;
g) verificarea amănunțită a locurilor în care se poate propaga incendiul și unde pot apărea
focare noi, acționându-se pentru stingerea acestora.
Pentru efectuarea operațiunilor precizate, nominalizarea se face pentru fiecare schimb de
activitate, precum și în afara programului de lucru, în zilele de repaus și sărbători legale.