VSS Kee iil ue ci) yista'Convorbiri literare, in 1873, este 0 capodopera a lirismului eminescian-dimetapade'tinerete, ,,un nucleu de virtualitaf?’ me- IPOTEZA._ Dezvoltaré"#unui-motiv-poetic-europeanintr-o-viziune lirica proprie; Floare albastré poate fi considerati 0 poezie-nu- cleu.a romantismului emine cian, FORMULAREA ARGUMENTELOR Viziunea romanticl ¢ dati de tem, de imotivele literare; de-atitudin lea poetic’, de-asocierea. I m filozofic (me- ditatie), >gloga (idil& cu dialog) si elegie. —_ ARGUMENTARE a naturii, pentru c4 natura vibreaza la starile sufletesti ale eului. Floare albastré apartine acestei teme si reprezinta ipostaza iubirii paradisiace, prezenta in idilele eminesciene din aceeasi perioada de creatie, Sara pe deal, Doringa, Lacul, Povestea teiului, sau in secventa idilicd din Luceafarul. Depaseste insi cadrul unei idile, implicand conditia geniului. - re _albastra ‘isi are de plecare in mitul ro= mantic al aspirafiel c&tre idealul de fericire, de iubire pura, intalnit_si ovalis sau Leopardi. Motiv—r circulatie europeana, floarea albastré simboliza in romanul Heinrich von Ofterdingen de Novali ytendinta spre infinit, meet de a atinge indepértata | patrie a poeziei”’, iar in opera florii albastre, re; xte eminesciené, Calin (file din poveste), Siérmanul Dionis, dobandeste aici valoare poli - ticd: aspirafie spre fericirea prin i lemare a lumii fenome- nale, nostalgie a iubirii ca mister al viey ii, opozitie ireductibil foasterii absolute. In ereafia emiiesciana, albasiral este culow rea_infinitului,a_marilor_departiri, a idealului iar floarea simbolizeazé viata, fiinta pastratoare a dorintelor dezvaluite cu nite s4 anunte marile creatii ulterioare, culminand cu Luceafarul.~ La romantici tema iubirii apare-in corelatie cu tema > Poemill Floareanbasird, Scris tr 1872"sr PUBLICAt th TES } Pad A lui Ceopardiy = lirica’ de a naufragia in infinit. Simbolul ' vraja. i ghar teswears ces? ‘ MIHAI EMINESCU jurul unei serii de opozitii: eter- 4, masculin = feminin, detasa- — realitate, Poezia se structureaza in j nitate/ moarte — tempor re apolinica — traire dio ape — departe, atun: acum. ni cofipocitia Fonmantten ge" Yealtzeaza “prin” alternarea a, doud:planuti, de fapt confruntarea a doud moduri de existen{a si Faostaze ale cunoasteriir-lumea-abstractiet si 8 clinoasterii abso- lite, infinite — lumea jubirii concrete si a cunoasterii terestre. ‘Celor doud lumi li se asociaz’ doud ipostaze umane (masculin — Femininy sau portrete spinituale (geniul — fiptura terestra). Ca in lirismul de‘masti;’eu! liric‘imprumuta pe rand cele doua iposta- ze, masculin — feminin, el — ea, intr-un dialog al ,,eternului cu efemerul”, care implica ,,0 muzicalitate proprie. fiecarei serii de simboluri, una ca siinumand, derivata din rotirea astrelor, alta pateticd si adesea sentimental-glumeajd, ritmataé de bataile ‘| inimii omenesti”. 3 ‘Simetria celor patru secvente poetice susfinuté de monologul liric al fetei, care exprima terme itinomici (lu- mea lui — lumea ei), punctat de cele doua reflectii ulterioare ale barbatului, Monologul ‘fete ia, in primele trei strofe, forma reprogului si confine simbolurile eternitatii-mortii configurand imaginea lumii reci a ideilor abstracte. Meditatia barbatului, din strofa a patra, poartff germenele ideii din final, ,,Totusi este trist in lume!”, si segmenteazi monologul fetei, care se continua cu jechemarea la iubire in spatiul terestru, cadru natural paradisiac. Prima secven{i poetic (strofele I-III) infajiseaz’ lumea rece a ideilor, lumea lui 7 ee adverbul ,,ia plasat la inceputul poeziei. Tonul sina ae EE ey. de a ret ative, interogative si exclamative. ee i nu cata” susfin adresarea fami- ispus Se fetei, exprima iubirea sincera. RS tee fae Dalvecnd santual hn Care geniul este izolat, se configu- prin enumeratia simbolurilor eternitafii-mortii, in prima strofE:ylarte-ai cufundat in stele/ $i in nori gi-n ceruri nalte?” Aspiratia spre cunoastere- absol gi-n ceruri nalte?”. Spre_cunoa: oluta este sugeratd de metafora oe Gramadesti- definit en omeniut cunoasterit guvernat de timpul infinit este tries te iputele: misterul genezei — ,,intunecata mare”, uthand. Scalia os pcdmpiile Asire” si universul de create ‘a smic — ,,Piramidele- it x. varful lor mare”. -Piramidele-nvechite/ Urcé-n cerROMANTISMUL * MIHAI EMINESCU Avertismentul final Nw cata tn depdrtare/ Fericirea ta, 4ubite!™, desi implinirea umana se realizeaza doar prin iubire, in lumea te. restra, De asémenea se impun cele dou’ categorii antinomice, a departelui — a aproapelui (cf. Ion Negoitescu), dezvoltate ulte- rior in seria de Opozifii din poem. Izolarea, singuratatea, aspi- tatia spre cunoasterea absolut si imposibilitatea fericirii terestre Sunt atribute ale geniului, sugerate aici pe un ton cald, dar dezvoltate mai tarziu, in poemul-sintez’, Luceafarul. A doua secventi poetici (strofa_a patra) constituie meditafia birbatului asupra_sensului -profund al unei iubiri tememorate, Notarea unei stiri de spirit Ew am rds, n-am zis ica” Se realizeazi prin folosirea marcilor gramaticale ale £ului, verbe si pronume la persoana I singular: eu”, am ras", nn-am zis”, $i a verbelor la trecut: Ah! ea spuse adevarul” A-treia:secvéntA poetic’ confine strofele’V-XII. Mono- | logul.fétei continua cu o chemare la lubire in lumea ei, plant terestru: Hai in codrul cu verdeafa...”. Refacerea cuplului ‘adamic (iubirea paradisiacd) necesitA un spatiu protector, para- dis terestru si un timp sacru, Categoria aproapelui se realizeaza la nivelul imaginarului poetic din elementele contingentului care compun un cadru ideal, un spatiu idilic. CadHil-natural’sé’realizeaza prin motive Tomantice-frecventé' it erotica eminesciana: codrul izvoarele, valea, balta, luna etc. Natura de incepiit de Tume; spafiu nealterat de-prezenta umané, cu atributele sAlbaticiei in viziune roman- ticd, ,,Stdnca sta sa se pravale/ In prapastia mareafa”, asociazi imagini vizuale si auditive: ,Und-izvoare plang in vale” Natura ocrotitoare a cuplului adamic: wAcolo-n ochi de péidure/ |...) / Vom sedea in foi de mure” are atributele spatiului sacru, prin sugestia centrului (,ochi de pddure”, ,balta cea senind”) si componenta axial, cu simbolul trestiei (,trestia cea. lind’). y Idealul de iubire se proiecteaza intr-un paradis terestru. Abundenta vegetatiei si regimul dium se exprim& prin sugestia cromatica a verii: verde, rosu, auriu. Caldura zilei de vara se afla in rezonanfa cu pasiunea chemérii, cu iubirea impartasitd: Si de-a soarelui caldura/ Voi fi rosie Ca marul,/ Mi-oi desface de-aur pérul/ Sa-fi astup cu dénsul gura”, Femeia este 0 aparitie de basm (,,de-aur parul”), sigalnic’ (,,$-apoi cine treaba are?”), senzual-naiva (,£u pe-un fir de romanifa/ Voi cerca de ma it best?”) si cu gesturi gingase (,,.Dulce netezindu-mi parul”), ° « Chemarea la iubire organizeazi secventa poetica gradat, intr-un_ scenariu/ ritual erotic cu etapele: descrierea naturi, ate, invitatia in peisajul rustic si intini, conversafia ludic-_ ica, jocul erotic/ ,,incercarea” iubirii pe un fir de romania ste rostit pe un ton sgalnic, cuprinde un adevar: *| interventie a vocii ud lumi care o clip s it se reaseze tn limitele lor sqnp -|,versul final, de 0 dillce tristete: simitele lor sunt sugerate de Senna, Ce 0 dulce tristete: natura ca martor al it 7 Gesture de anartesiruth is i corn TE je) a peisal ic, cu accentuarea i nzualitate $1 seducfie) la peisay ee EO (sentiment impértisid/ cuplu arhetipal): +P bolti de frunze,/ ‘Apucdnd spre sat in vale,/ Ne-om da sérutari pe jul fe cale,/ Dulci ca florile ascunse”. Pale cafor cod, foi fine” Me” ACT limbajul familiar, cu alternarea persoanei I $i @ -a a aoaaee| a pronumelor, si tonul sgalnic dau chemarji impresia pa ritate si prospetime juvenila: ,,Cui ce-i = ca-mi esti ir e fi Verbele la indicativ viitor (vom gedea”, voi cerca » vo rosie”, ,mi-oi desface”) sau conjunctiv (,,sd-fi astup’ ”) proiectea- zA in viitor visul de iubire, aspiratia spre fericire terestra. Idila este de fapt o reverie. spre deosebire rae alte idile eminiesciete; ater femeta "este aceearcare adreseazd chemarea-ta iubire: ea incearca-atragerea 5, ‘Darbatului in paradisul ca aspiratie spre refacerea_cu- Hie plului adamic, a perfectiunii umane primordiale redate de mitul androginului, in schimb, fiinta poetic’ se afla in ipostaza demo- nului, investit cu cunoastere daimonica, in acceptie platoniciana, condamnat la singurdtate si la neputinta de regasire a paradisului pierdut. Astfel idila Floare albastrét face trecerea de la ipostaza paradisiac& a iubirii la cea demonic din fnger si demon sau tiei Darbatului asupra acestei iubiri trecute pe care 0 acunr tn-ideat si-amintire, Cadrul obiectiv al idilei se desparfirea, pe subiectiv, se accentue mi ‘Trairea dionisiaca, simbolizata de i fe a : i , simt ipostaza femit inlocuit’ de detasarea apolinica (ipostaza masculina) ae = maee ee tl ae Noten la timpul trecut (,,stam”, wfe-a oe lecalajul temporal si i elegiac’. Contrastul dintre vis si realitate ee af inte taten dine eele dou Thad co ealitate, casi incompatibili- pentru_ca apoi si clipa sau in tke : »Totusi este trist in lume!”. in Flo int veh 2 are albastré se ca in lirismul de masti— ROMANTISMUL * MIHAI EMINESCU TIC Perceptia principiului masculin asupra femeii inre- gistreaza mai multe trepte ale cunoasterii erotice, sugerate prin modificarea apelativelor/ a calificarilor acesteia, de la ,mititica” (iubirea ca joc), la ,Ce frumoasd, ce nebund/ E albastra-mi, dulce floare!” (asumarea iubirii-pasiune), la dulce minune” (iu- birea ca mister al vieyii) si pana la chemarea nostalgicd din final »Floare-albastra! floare-albastré ..” (idealul de iubire). Trece- tea de la concret la abstract se realizeaza stilistic prin trecerea de la epitet la metafora si apoi la simbol. In timp ce principiul feminin, aflat in consonanta cu natura personificata, are ca atribute gratia rustica si migcarea, principiul masculin este contemplativ (,,£u am rds, n-am zis nimica”; ,,Ca.un stélp eu stam in lund!”) si meditativ (,,Totusi este trist in lume!”), [ Limbajiit poetic din prima de creatie sti sub semi #podeabelor retorice”. Stilul poeziei erotice este mai colorat, mai-imagé decat ulterior. Imaginarul poetic se realizeazd cu ajutorul unei diversitati de figuri de stil - epitetul: ,prapastia mareafa”, ,trestia cea lind”; personificarea: ,,izvoare plang in vale”; comparatia: rosie ca marul”, ,sdrutdri... dulci ca Slorile ascunse”, inversiuni: ,,de-aur pdrul”, ,,albastra-mi, dulce Aloare”; metafora: ,rduri in soare”, ,,dulce Sloare”; simbolul: sfloare albastra”, ,ceruri nalte”, ,intunecata mare”; repetitia: »Floare-albastra! floare-albastrd!...”, . La nivelul lexico-semantic, cele doua campuri semantice care polarizeaza opozifia structural a poemului sunt cosmicul (,s1ele", norl™, ,ceruri nalte”, ,rduri de soare”, ,departare”) gf spafiul terestru (,,codru”, ,izvoare”, vale”, ,padure”, wbalta”, wtrestie”, ,foi de mure”, ,romanita”, ,bolti de frunze”, »Sat”, al es on a portii prag”). Zed2® termeni- Spree sfncalte” -xmumedta”,...vom sedea”, 01 desface”,-wnime™ ol ~“verbutesteo categorie morfologicd valorizata stilistic: verbele la prezentul etern redau lumea eterna a ideilor sau ves- nicia naturii (in descriere); verbele la viitor proiecteaza aspiratia spre iubire in reverie (in monologul fetei);“verbele la trecut redau detasarea reflectiei si distantarea temporala (in meditatia barbatului). \_ Muzicatitatea "apatte a" poemulur” este-conferita-de”ele= mentete-de~prozodie: masura de 8 silabe, rima imbratisata, ritmul trohaic= sugereaza starea idealista, juvenila.[Se remarcd inovafiile la nivelul_rimei.(cuvinte-rare:gdndiré™ — yasire”; parti de vorbire diferite: ,dispare” — wfloare”, ,noastra” — »albastrd”). De asemenea, la nivel fonetic, ,,armonia imitativa” reda concordanta intre sonoritatea expresiei si ideea exprimata;CONCLUZIE : ; : ; Dezvoltare a unui motiv romantic de circulatie europeani éntr-o viziune liric proprie, poemul Floare albastra reprezinta © capodopera a creatiei eminesciene din etapa de tinerete, purtand in germene marile teme si idei poetice dezvoltate mai 4yZiu in Luceafarul, ~ /