Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Problema 2. Dacă
2x x x1 + x2
A = 1 2
x1 + x2 1
unde x1 , x2 sunt rădăcinile ecuaţiei
x 2 − 3x + 2 = 0
atunci
− 21 2 x1 + x2
−1
a. A = x1 + x2x1 + x2 x12 + x22
2 2 − 22x1x22
x1 + x2 x1 + x2
− 1 3
b. A−1 = 3 5 5 2
5 − 5
− 1 2
c. A−1 = 2 5 5 4
5 − 5
− 15 52
d. A = 2
−1
2
5 − 5
5 5
1 2
e. A−1 = 2 2 .
5 5
Problema 3. Dacă a n nN *
este un şir de numere reale definit prin
n
C ( −1)
k
k
n
+n
an = k =0
,nN*
n +1
atunci:
a. lim n→ an = 1
b. lim n → an 2
c. lim n→ an 1
d. lim n → an
e. lim n → an = 1,5 .
a. lim Sn = 2
n →
1
b. lim Sn =
n →
9
c. lim Sn = 0
n →
d. lim Sn = 1
n →
e. lim Sn = −1 .
n →
atunci
( )
a. F (x ) = 2 x 2 x 2e x x 2 + 1 + 2 x 2 + 1 e x
4 2
( ) 4
b. F (x ) = 4 xe x (x 2 + 1)(x + x 2 + 1)(− x + x 2 − 1)
4
e. F ( x ) = xe x ( x 2 − 1)( x + x 2 + 1)( − x + x 2 + 1)
4
1 3
Problema 6. Dacă f : R → R este definită prin f (x ) = − x3 + x 2 − 2 x atunci:
3 2
a. x = 1 este punct de minim local pentru funcţia f iar x = 2 este punct de maxim
local pentru funcţia f
b. x = 1 şi x = 2 sunt puncte de minim local pentru funcţia f
c. x = 1 şi x = 2 sunt puncte de maxim local pentru funcţia f
d. x = 1 este punct de maxim local pentru funcţia f iar x = 2 este punct de minim
local pentru funcţia f
e. f nu are puncte de extrem local.
Problema 7. Dacă
A = (x + 1) e− x dx
1 2
0
atunci:
a. A = 5 − 10 e −1
b. A = 5e −1 − 10
c. A = 5e − 10
d. A = 5 − 10 e
e. A = −10e .
Problema 9. Numărul de numere de 6 cifre distincte care se pot forma cu cifre de la 1 la 9 este:
a. C96
b. A96
c. P6
d. C96 − P6
e. A96 − A85
Problema 10. Dacă
1 1
E (x ) = − , x (1, ),
x − x −1 x + x −1
atunci soluţia ecuaţiei E ( x ) = 2 este:
a. x 3
b. x 4
c. x = 4
d. x
e. x = 3, 5 .
Model 2
a. α = 0 şi β = 1
b. α ∈ R \ {0} şi β = 1
c. α = 0 şi β ∈ R \ {1}
d. α ∈ R \ {0} şi β ∈ R \ {0}
e. nu există α , β ∈ R pentru care sistemul să fie incompatibil
Problema 2. Dacă
1 2
A =
2 1
și S este suma elementelor matricei A n ( n ∈ N ∗ ) atunci:
a. S = 2 ⋅ 3n
[
b. S = 2 ⋅ 3n − (− 1)
n
]
c. S = 2 ⋅ 3 − (− 1) + 1
n n
d. S = 3n
e. S = 2 ⋅ (− 1)
n
a. n=2 , a = 3 , b = −2 , c =1
b. n=2 , a = −2 , b = 3 , c =1
c. n=2 , a = −3 , b = 2 , c =1
d. n=2 , a = 4 , b = −3 , c =1
e. n=2 , a = 2 , b = −3 , c =1
Problema 4. Dacă
{an }n∈N
este un şir de numere reale definit prin
an =
(− 1)n n 2 1 + 1 n
n2 + 1 n
atunci:
a. şirul este divergent deoarece subșirul termenilor de rang par converge la e iar al celor
de rang impar la − e
b. şirul este convergent
c. subșirul termenilor de rang par converge la − e
d. subșirul termenilor de rang impar converge la e
e. limita șirului există
-2 -1 0 1 2
x
b. este porțiunea din cercul C(O,4) situată deasupra axei Ox:
4
y3
2
1
-4 -2 0 2 4
x
c. este porțiunea din cercul C(O,6) situată deasupra axei Ox:
6
y
5
4
-4 -2 0 2 4
x
d. este porțiunea din cercul C(O,3) situată deasupra axei Ox:
3
y
2
1
-2 0 2
x
e. nu este o porțiune dintr-un cerc
Problema 8. Dacă (an )n∈N∗ este un şir de numere reale definit prin
1 1
an = ∫
−x
e n dx
0 x+n 2
atunci:
a. lim an = 0
n →∞
b. lim an nu există
n →∞
c. lim an < 0
n →∞
d. lim an > 0
n →∞
este 21⋅ 2lg 2 sunt:
a. x = −1, x = 1
b. x = −1, x = 10
c. x = −10, x = 1
d. nu există valori reale ale lui x care să îndeplinească cerinţa
e. există cel puțin 3 valori reale ale lui x care să îndeplinească ipoteza
Problema 1. La un turneu de tenis de masă, 9 tenismeni au participat și fiecare dintre ei s-a întâlnit
o singură dată cu ceilalți. Numărul total de meciuri jucate între ei este:
a. C92
b. A92
c. P2
d. A92 − P2
e. C92 − P2
Problema 8. Fie
3 2 1
A= 0 0 0 şi PA ( λ ) =− det ( A λ I 3 ) pentru λ ∈ R.
1 2 3
Dacă λ1 , λ2 , λ3 ∈ R sunt soluţiile ecuaţiei PA (λ ) = 0 atunci
a. λ1 = 2, λ2 = 0, λ3 = 4
b. λ1 = −2, λ2 = 0, λ3 = 4
c. λ1 = 2, λ2 = 0, λ3 = −4
d. λ1 = −2, λ2 = 0, λ3 = −4
e. = λ1 2,= λ2 0,=
λ3 3
Problema 9. Fie R 1 [X ] mulţimea polinoamelor de grad cel mult 1 , de coeficienţi reali în
nedeterminata X . Care afirmaţie este adevărată:
a. ∀α , β ∈ R ∀P, Q ∈ R 1 [ X ] are loc αP + βQ ∈ R 1 [X ]
b. ∀α , β ∈ R ∀P, Q ∈ R 1 [ X ] are loc αP + βQ ∉ R 1 [X ]
c. ∀P, Q ∈ R 1 [ X ], ∃ α , β ∈ R astfel încât αP + βQ ∉ R 1 [X ]
d. ∃α , β ∈ R astfel încât ∀P, Q ∈ R 1 [ X ], are loc αP + βQ ∉ R 1 [X ]
e. niciuna dintre variantele de răspuns de mai sus nu este corectă
3 x 2 + 27
f (x ) = e−x
(3 + x )
2 2
Problema 2. Dacă
A = {1, 2, 3, 4} şi B = {3, 4, 5, 6, 7}
atunci sunt funcţii f : A → B următoarele relaţii definite prin tabelul:
a.
x 1 2 3 4
f(x) 3 4 5 7
b.
x 1 2 3 4 4
y=f(x) 3 4 5 6 7
c.
x 1 2 3 4
y=f(x) 3 3 7
d.
x 1 2 2 3 4
y=f(x) 7 4 3 5 6
e. nu există funcții f : A → B
Problema 6. Dacă
3 2 1 1
0 −1 0 0
D=
1 2 3 1
4 3 2 1
atunci:
a. D = 4
b. D = −4
c. D > 4
d. D < 4
e. niciuna dintre variantele de răspuns de mai sus nu este corectă
Problema 9. Dacă {an }n∈N∗ este un şir de numere reale definit prin
1 1 1
an = ln1 + + ln1 + + ... + ln1 +
2 3 n
atunci
a. lim an = ∞
n →∞
b. lim an = −∞
n →∞
c. lim an = 0
n →∞
d. ∃/ lim an
n →∞
Problema 10. Fie R 1 [ X ] mulţimea polinoamelor de grad cel mult 1 , de coeficienţi reali în
nedeterminata X şi f : R 1 [ X ] R definită prin
f (P( X )) = ∫ (P(t ) − P′(t )) dt
1
oricare ar fi P( X ) = aX + b ∈ R 1 [ X ] . Ecuaţia
f (P( X )) = 0
este verificată pentru
a. P( X ) = a( X + 12 ) unde a ∈ R sau P( X ) = b(2 X + 1) unde b ∈ R
b. P( X ) = a( X − 12 ) unde a ∈ R sau P( X ) = b(2 X − 1) unde b ∈ R
c. P( X ) = a(− X + 12 ) unde a ∈ R sau P( X ) = b(− 2 X + 1) unde b ∈ R
d. singurul polinom care verifică ecuația este P( X ) = 0
e. nu există P( X ) ≠ 0 care să verifice ecuația dată