DECIZIE nr.

501 din 5 decembrie 2013 referitoare la excepţia

de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (4) şi art.
22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de
noroc
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel
Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
20 alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie
ridicată de Societatea Comercială "Tisza Game'' - S.R.L. din Târgu Mureş în
Dosarul nr. 4.606/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureş. Excepţia formează
obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 314D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca
neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face referire
la Decizia Curţii Constituţionale nr.1.344/2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă din 10 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr.
4.606/320/2012, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (4) şi art. 22 alin.
(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea
şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Comercială
"Tisza Game" - S.R.L. din Târgu Mureş cu ocazia soluţionării unei plângeri
contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că
obligarea operatorilor economici de a declara tranzacţiile cu mijloace de joc
la comisia de autorizare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice constituie o
încălcare şi o limitare a dreptului de proprietate, garantat şi ocrotit de art. 44
alin. (1) şi (2) şi de art. 136 alin. (5) din Constituţie. Astfel, arată că pot
exista două situaţii:
- cumpărătorul licenţiat al unor mijloace de joc nedeclarate depune la
"comisie" dosarul de autorizare, în vederea exploatării lor legale, în acest
caz, informaţiile necesare fiind comunicate odată cu dosarul de autorizare, iar
obligaţia de declarare devine superfluă;
- cumpărătorul licenţiat nu depune la "comisie" dosarul de autorizare a
mijloacelor de joc, el optând fie pentru nefolosirea bunului respectiv, fie
pentru o exploatare comercială neautorizată, expunându-se sancţiunilor legii
penale sau contravenţionale.
Mai mult, dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 77/2009 sancţionează nedeclararea tranzacţiei cu amendă, dar şi cu
confiscarea bunului respectiv, ceea ce contravine prevederilor art. 44 alin.
(3), (8) şi (9) şi art. 56 alin. (2) şi (3) dinConstituţie.
Judecătoria Târgu Mureş nu şi-a exprimat opinia referitor la excepţia de
neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de
sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că raţiunea textelor de lege criticate pentru
neconstituţionalitate vizează exercitarea supravegherii de către stat, prin
intermediul instituţiilor competente, a acestui tip de activitate economică,
ţinând seama de necesitatea protecţiei minorilor ori a altor categorii
vulnerabile, a eliminării fraudelor (există posibilitatea modificării frauduloase
a mijloacelor de joc prin modificarea parametrilor, în aşa fel încât să fie
adusă atingere elementelor de şansă sau metodelor de selecţie).
Rezultă că textele de lege vizează o serie de condiţii legitime impuse de
legiuitor pentru accesul la o anumită activitate economică, în considerarea
faptului că această activitate este monopol de stat, neputând fi reţinută
încălcarea textelor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată
ori la contribuţiile financiare. De altfel, posibilitatea de exercitare a accesului
liber la o activitate economică nu este una absolută; conform art. 45
din Constituţie, "Accesul liber al persoanei la O activitate economică, libera
iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate". Iar potrivit
art. 44 alin. (9) dinConstituţie referitor la dreptul de proprietate privată, în
condiţiile legii, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori
contravenţii pot fi confiscate. Pentru aceste motive apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin.
(4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009.
Dispoziţia art. 20 alin. (4) a fost modificată prin articolul unic pct. 15 din
Legea nr. 227/2013pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional
pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea
jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433
din 16 iulie 2013. Având în vedere că în cauză se aplică dispoziţia de lege în
forma de dinainte de modificare, instanţa de contencios constituţional este
competentă să se pronunţe asupra acesteia.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 20 alin. (4):
"Operatorii economici care vând sau cumpără mijloace de joc sunt obligaţi să
declare mijloacele de joc care fac obiectul tranzacţiei comisiei, conform
prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în
termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea acesteia.";
- Art. 22 alin. (2):
"Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 20 constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, iar mijloacele de joc
respective şi/sau sumele provenite din operaţiunile economice aferente, după
caz. se confiscă."
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă
prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2), (3), (8) şi (9) referitor la
dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) şi (3) referitor la contribuţii
financiare şi art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea, în condiţiile legii, a
proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile
de lege criticate reglementează în sarcina operatorilor economici care vând
sau cumpără mijloace de joc obligaţia declarării acestora Comisiei de
autorizare a jocurilor de noroc, în termen de 15 zile lucrătoare de la
realizarea tranzacţiei, nerespectarea acestei obligaţii constituind contravenţie
şi fiind sancţionată cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei şi, după caz, cu
confiscarea mijloacelor de joc respective şi/sau a sumelor provenite din
operaţiunile economice aferente.
Curtea observă că situaţia reglementată de textele de lege criticate se
circumscrie domeniului activităţilor de jocuri de noroc, a cărui organizare şi
exploatare, pe teritoriul României, constituie monopol de stat.
Referitor la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 205 din 15 mai 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 6 iunie 2003,
a reţinut că domeniul jocurilor de noroc ridică serioase probleme pe planul
ordinii şi al moralei publice, ceea ce justifică adoptarea unor măsuri
restrictive.
Totodată, prin Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a
luat în considerare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în
domeniul libertăţii de a presta servicii. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că
jurisprudenţa europeană statuează, în esenţă, următoarele:
- în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o
marjă foarte largă de acţiune;
- obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta
împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de
noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori;
- o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri
de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a
preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar;
- art. 46 alin. (1) din Tratatul CE permite restricţii ale libertăţii de a presta
servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de
sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecţie a consumatorilor, de
prevenire a fraudei şi a incitării cetăţenilor la o cheltuială excesivă legată de
joc, precum şi de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general;
- statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori,
obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc şi, eventual, să
definească cu precizie nivelul de protecţie urmărit. De asemenea, trebuie ca
restricţiile pe care le impun să îndeplinească cerinţele care reies din
jurisprudenţa Curţii, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea lor.
În lumina acestor considerente Curtea, prin Decizia nr. 973 din 22
noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57
din 25 ianuarie 2013, a reţinut că piaţa jocurilor de noroc este o piaţă
restrictivă, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum şi condiţiile de
exploatare a acestora constituind monopol de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009.
Plecând de la aceste premise, Curtea, prin aceeaşi decizie, a constatat că în
domeniul exploatării jocurilor de noroc - monopol de stat - statul poate
adopta condiţiile pe care le consideră necesare tocmai pentru a salvgarda
imperativul interesului public, precum şi pentru a asigura un control eficient
al acestei activităţi în scopul evitării comportamentelor care intră în sfera
penalului.
Aşa fiind, Curtea constată că impunerea în sarcina operatorilor economici
care vând sau cumpără mijloace de joc de a declara mijloacele de joc care
fac obiectul tranzacţiei comisiei, în termen de 15 zile lucrătoare de la
realizarea acesteia, se circumscrie tocmai dreptului statului de a impune
reguli de disciplină economică, cu atât mai mult cu cât activitatea în cauză
este monopol de stat, neputând fi, astfel, reţinută încălcarea textelor
constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată ori la contribuţiile
financiare.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 22 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 77/2009, care sancţionează nedeclararea
tranzacţiei cu amendă, dar şi cu confiscarea bunului respectiv, contravin
prevederilor art. 44 alin. (3), (8) şi (9) dinConstituţie, Curtea observă că
nici aceasta nu poate fi reţinută.
Astfel, accesul liber al persoanei la o activitate economică nu înlătură
obligaţia comerciantului de a se conforma regulilor de comerţ şi, de
asemenea, nu exclude instituirea, prin lege, a sancţiunii confiscării
mărfurilor, produselor sau sumelor de bani destinate desfăşurării unor
activităţi comerciale ilicite (în acest sens, Decizia nr. 472 din 4 noiembrie
2004, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie
2005).
Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005, că prin
săvârşirea unei contravenţii se încalcă o normă legală care reglementează un
anumit domeniu de activitate. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de
înlăturare a prezumţiei generale de dobândire licită a averii. O interpretare
contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în
orice condiţii, inclusiv când legea este încălcată. Interdicţia confiscării averii
dobândite licit şi prezumţia caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de
alin. (8) al art. 44 din Constituţie, nu exclud posibilitatea confiscării
bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii potrivit alin. (9).
Prin însăşi săvârşirea contravenţiei autorul acesteia se situează în afara sferei
licitului, cu consecinţa firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) dinConstituţie,
a posibilităţii de a suferi rigorile legii, între care şi confiscarea bunurilor
destinate, folosite sau rezultate din fapta sa.
De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit în mod constant, în
jurisprudenţa sa, că aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv
măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod
direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile
constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa
unor încălcări ale legii (în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 67 din 18
aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din
19 iulie 2000, precum şi Decizia nr. 261 din 24 iunie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Societatea Comercială "Tisza Game" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr.
4.606/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 20
alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc sunt
constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2013.
-****-
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 96 din data de 7 februarie 2014