Instituția Publică Centrul de Excelență în Construcții

Catedra Tehnologie, utilaj și instalații inginerești

Specialitatea 73260 Sisteme de alimentare cu căldură și gaze, ventilație

Indicație metodică
pentru elaborarea Proiectului de curs la modulul

Instalații de încălzire și rețele termice

Chișinău 2022
 Aprobat
prin Hotărârea Consiliului metodico-științific
proces-verbal nr. _____ din ”____”____________20___

Examinat la ședința catedrei

proces verbal nr. __4__ din ”__23__”__decembrie____2022

Autori: ROTARU Mariana, profesor de specialitate GDÎ

DRAGAN Andrei, profesor de specialitate GDII
COLOMIEȚ Tatiana, asistent universitar UTM

Mulțumiri: MUNTEAN Irina, metodist, profesor de specialitate GDÎ

Recenzenți: BEGLEȚ Natalia, director SRL Lismar-Vent

 CUPRINS
Cuvânt înainte ........................................................................................................................... 4
I. Scopul Proiectului de curs………………………………………………………….…...…..4
II. Tematica proiectului ( modul de repartizare a temelor - opțional) ………….…...….…5
III. Structura și volumul Proiectului de curs……………………………………….……..…5
IV. Condiții de redactare…………………………………………………………….…….….6
V. Instrucțiuni privind elaborarea proiectului……………………………………..…...…...7
V.1 Instrucțiuni de elaborare a memoriului explicativ……………………........….7
V.2 Instrucțiuni de elaborare a părții grafice……………………………..…..…..36
VI. Monitorizarea procesului de elaborare a Proiectului de curs…………………...…….37
VII. Modul de prezentare și evaluare a Proiectului de curs………………………….……37
VII.1 Modul de prezentare a Proiectului de curs …………………………......….37
VII.2 Modul de evaluare a Proiectului de curs ……………….………..………....37
VIII. Bibliografie……………………………………………………………………………...39
Anexe……………………………………………………………………………………..……40
 CUVÂNT ÎNAINTE
Proiectul de curs reprezintă o lucrare elaborată de către elev și un instrument prin care
acesta sistematizează și consolidează cunoștințele și abilitățile formate în cadrul unei discipline
de profil. Pe de altă parte, proiectul de curs este utilizat drept un instrument de evaluare a
gradului de însușire a materialului studiat de către elev în cadrul disciplinei.
Indicația metodică este destinată elevilor de la specialitatea Nr. 73260 Sisteme de alimentare cu
căldură și gaze, ventilație și reprezintă un suport metodic pentru elaborarea proiectului de curs
la disciplina/modulul Instalații de încălzire și rețele termice
,,Instalaţii de încălzire și rețele termice” este una dintre disciplinele de profil în vederea
pregătirii specialiştilor în domeniul alimentării cu căldură şi ventilaţiei. Studierea ei prevede
acumularea cunoştinţelor privind construcţiile, principiile de funcţionare şi proprietăţile
caracteristice ale diferitor sisteme de încălzire, însuşirea metodelor ştiinţifice de dimensionare şi
reglare, practica de proiectare, familiarizarea cu direcţiile de perspectivă în dezvoltarea
metodelor de încălzire a clădirilor.
Elaborarea proiectului va contribui la aprofundarea cunoștințelor teoretice, formarea
deprinderilor practice de proiectare, însușirea practicii de dimensionare a elementelor sistemelor
de încălzire centrală, studierea standardelor de proiectare în domeniu și întocmirea documentației
de proiect în conformitate cu standardele de stat în vigoare.
Toate soluțiile adoptate de elev în proiectul de curs trebuie să fie argumentate prin
sugestii și calcule tehnico economice și să corespundă normelor în vigoare . Proiectul elaborat și
admis de către conducătorul proiectului va fi susținut de către elev în fața comisiei formate de
catedră.
Elaborarea proiectului presupune următoarele etape de bază:
Tabelul 1. Etapele de bază în elaborarea proiectului de curs
Nr. Denumirea activităţii Comentarii

1. Selectarea temei proiectului Sarcina cu datele inițiale este oferită elevului de către
de curs și recepția sarcinii cu profesor
date inițiale

2. Elaborarea propriu-zisă a Elevul lucrează asupra PC de sine stătător, fiind ghidat

proiectului de curs de către profesor respectând instrucțiunile din
indicația dată

3. Susţinerea proiectului de curs Proiectul de curs se susține de către elevi la ședința

deschisă a comisiei creată de catedra de profil.

I. Scopul proiectului de curs

Scopul proiectului de curs constă în consolidarea și aprofundarea cunoștințelor teoretice
dar și deprinderilor practice dobândite în cadrul disciplinei ,,Instalaţii de încălzire și rețele
termice”.

Ca rezultat al elaborării proiectului de curs, elevii vor deține cunoştinţe despre:

determinarea bilanțului termic al încăperii pentru dimensionarea corectă a sistemului de
 încălzire, elaborarea proiectelor sistemelor de încălzire conform planului casei/edificiului,
dimensionarea instalațiilor de încălzire cu apă conform cerinţelor normative şi tehnice.

II. Tematica proiectului de curs

Tema proiectului de curs se repartizează de către profesor sau se stabilește de comun
acord cu elevul. Tematica proiectelor trebuie să acopere aria curriculară la disciplina la care se
realizează. Temele proiectelor de curs repartizate elevilor se vor denumi: ,,Instalații de încălzire a
unui bloc locativ din orașul _____”. Blocurile locative se repartizează elevilor din indicația
metodică [8], conform sumei cifrei codului. Localitatea se adoptă în funcţie de suma cifrelor
codului din tabelul Anexa nr.1, parametrii climaterici exteriori se determină din tabelul1
[1],anexa 2,3,4,5,7 [1], Anexa A [4].

III. Structura și volumul proiectului

Proiectul de curs este alcătuit din două părți componente Memoriul explicativ (în volum
de 25-30 foi formatul A4) și Partea grafică (1 coală formatul A1), în care vor fi prezentate
argumentele necesare privind alegerea sistemului de încălzire, construcția lui (tipul sistemului de
încălzire, amplasarea conductelor și a altor elemente ale sistemului de încălzire), tipurile
elementelor de bază (țevi, corpuri de încălzire, armături, schema de racordare la rețelele termice,
utilajul din punctul termic, etc.).
Memoriul Explicativ şi Partea grafică trebuie să respecte următoarea structură:
Tabelul 2. Conținutul și volumul Proiectului de curs
Memoriul explicativ Partea grafică
Denumirea Nr. de coli
compartimentului/cap Conținutul format A1
Nr. de pagini
itolului

Pagina de titlu (anexa

1
12)
Sarcina (anexa
1
13)
Cuprins 1
Date inițiale Planul parter, planul
1
subsol, (Scara 1:100)
Calculul termotehnic al Secțiunea peretelui,
îngrădirilor constructive 9-11 pardoselei, tavanului,
(Scara 1:50)
1 coală
Calculul pierderilor de Sarcina termică a
5-7
căldură corpurilor de încălzire
Proiectarea și Schema instalației de
dimensionarea 6-7 încălzire, (Scara 1:100)
sistemului de încălzire
Bibliografie 1
Anexe (după caz)
TOTAL 25-30 pag. TOTAL 1 coală
 IV. Condiții de redactare recomandate pentru Îndrumarul metodic

● Marginile paginii: stânga – 3 cm; dreapta – 1,5 cm; sus – 2 cm; jos – 2 cm.

● Textul se redactează utilizând fontul „Times New Roman”, cu dimensiunea de 12

puncte, utilizând în mod obligatoriu diacriticele specifice limbii române (ă, ş, ţ, î, â).

● Spaţiere între rânduri - textul va respecta o spaţiere între rânduri de 1,5 sau 1,15 linii.
În corpul textelor nu trebuie să abunde sublinierea, boldarea.

● Alinierea textului - textul din cadrul paragrafelor normale va fi aliniat între marginile din
stânga şi dreapta (justified). Primul rând al fiecărui paragraf va avea un alineat de 1,5 cm.
Între alineatele textului se acceptă un spațiu de 6 puncte.

● Titlurile capitolelor se scriu pe pagină nouă, cu majuscule -14 puncte, cu caractere

aldine (bold) și centrate pe pagină. Titlurile subcapitolelor se scriu cu litere de 12 puncte,
bold, aliniat la stanga. Se lasă câte un spațiu liber de 12 puncte între titlul capitolelor,
subcapitolelor și corpul textului ce îl precede și un spațiu de 6 puncte între titlul
capitolelor, subcapitolelor și corpul textului ce îl succede.

● Numerotarea paginilor - numărul de pagină se inserează în subsolul paginii, centrat sau

aliniat pe dreapta, începând cu numărul 2 pe prima pagină a cuprinsului.

● Tabele – tabelele se numerotează cu 2 cifre, prima reprezentând numărul capitolului, iar

cea de-a doua reprezentând numărul tabelului din capitolul respectiv. Titlul se
menţionează deasupra tabelului, aliniat pe dreapta și se poate redacta cu caractere italic
(cursiv). Textul din tabele se redactează cu litere de 11 puncte și distanța între rânduri 1.
De exemplu:
Tabelul 2.1 Calculul corpurilor de încălzire
Numărul Pierderi de Tipul corpului de Sarcina termică a
încăperii căldură a încăperii încălzire adoptat corpului de încălzire

1 2 3 4

● Relaţiile (formulele) se scriu separat de text, iar semnificaţia fiecărui element se indică
într-un rând separat, în ordinea în care acesta apare în relaţia respectivă. Cifrele care indică
numărul relaţiei se includ între paranteze rotunde şi se aliniază la marginea din dreapta paginii.
De exemplu:
 1
U= , [u . m] (1.2)
R max

în care: U −¿coeficientul de transfer de căldură;

Rmax −¿ rezistența termică maxima a elementului constructiv;

● Figurile – figurile se numerotează cu 2 cifre, prima reprezentând numărul capitolului, iar

cea de a doua fiind numărul figurii din capitolul respectiv. Sub figură se menționează numărul şi
titlul acesteia, centrat. Numărul și denumirea figurelor se redactează cu caractere cu mărimea de
9 puncte. În text va fi inclusă cel puţin o trimitere la figura respectivă (a se vedea figura 3.1).

Figura 4.1 Straturile constructive ale pardoselei

● Bibliografia se întocmeşte la finalul lucrării, în care se indică sursele bibliografice cu

care a lucrat elevul la elaborarea Proiectului de curs. În primul rând se indică documentele
normative (standarde, normative, coduri practice etc.), ulterior literatura de specialitate (cărți și
reviste de specialitate, note de curs, indicații metodice) și paginile web. Mai jos sunt redate
exemple de notare a surselor bibliografice.
Algoritmul de notare a standardelor: Indicativul. Denumirea. Anul aprobării
Exemplu:
CP E.04.05-2017. Protecția contra acțiunilor mediului ambiant. Proiectarea protecţiei
termice a clădirilor. Ministerul economiei și infrastructurii, Chişinău, 2017.

Algoritmul de notare a literaturii de specialitate: Numele şi prenumele

autorului/autorilor. Titlul. Editura, locul de apariţiei, anul apariţiei.
Exemplu:
Vârlan P. Instalații de încălzire. Editura Tehnica, UTM, Chișinău, 1996.

Algoritmul de notare a surselor web: se copiază link-ul paginii utilizate.

Exemplu:
https://www.pdfdrive.com/enciclopedia-tehnic%C4%83-de-instala%C5%A3ii-manualul-de-instala
%C5%A3ii-edi%C5%A3ia-a-ii-a-volumul-i-instala%C5%A3ii-de-%C3%AEnc%C4%83lzire-
e168472123.html
 V. Instrucțiuni privind elaborarea proiectului de curs
V.1 Instrucțiuni de elaborare a memoriului explicativ
Memoriul explicativ reprezintă o expunere scrisă, amănunțită și documentată, în care se
redau aspecte ce țin de calculul termotehnic al îngrădirilor constructive și dimensionarea
sistemului de încălzire, în corespundere cu tema proiectului și în conformitate cu structura
prezentată mai sus. La elaborarea memoriului explicativ elevul se documentează din diverse
surse cum ar fi: literatura de specialitate, note curs, pagini web specializate, documente
normative specifice domeniului instalațiilor de încălzire.

1. Date iniţiale.

Codul:

Numărul planului:

Localitatea:

Temperatura celei mai reci zile cu coeficientul de asigurare k=0,92 oC,

=-26
Temperatura celor mai reci cinci zile cu coeficientul de asigurare k=0,92 oC,
=-19
Temperatura medie a celei mai reci luni oC,
=-4.6
Durata sezonului de încălzire zile,
zînc=
Temperatura medie pe sezonul de încălzire oC,
tm.s=
Amplitudinea maximă a temperaturii exterior în luna iulie oC,
Ate =
Elasticitatea vaporilor de apă în cea mai rece lună Pa,
ee =
Umiditatea relativă a aerului exterior

Pe timp de iarnă, % φe,i=55

Pe timp de vară, % φe,v=66
Viteza minimă dintre vitezele medii pe direcţii ale vântului în luna iulie,
repetarea căreia este de 16 % şi mai mult, (se va ţine cont şi de acalmie, m/s,
v=0m/s), vmin =
Latitudinea localităţii oγ=
Intensitatea radiaţiei solare totale pe suprafaţa orizontală, W/m2:

Maximă Imax =860

Medie pe diurnă Im=326
Intensitatea radiaţiei solare totale pe suprafaţa verticală, orientată spre
vest, W/m2:
Maximă Imax =774
Medie pe diurnă Im=184
Orientarea faţadei principale faţă de punctele cardinale se adoptă din tabelul 3[8].
Încăperea nodului termic este prevăzută sub casa scarii.

Structura îngrădirilor de protecţie şi unele materiale din care sunt construite îngrădirile se adoptă
din tabelul A, B şi C anexa nr. 2. Numărul coloanei din aceste tabele din care se vor lua
construcţiile elementelor de închidere se va calcula cu formula:

,4 ( 1.1 )
în care, m, este ultima cifră a codului, iar Int(x) este partea întreagă a lui x.

Dimensiunile uşilor şi ferestrelor sunt prezentate întabelul 1.1.

Parametrii aerului interior se determină din anexa A [4]şi se înscriu în următoare formă:
-temperatura de calcul a aerului interior,oC, ti=
-umiditatea relativă a aerului interior,φi = 55-60 %

Calculul care nu corespunde codului personal al elevului repartizat de către profesor, nu se

admite la susţinere.

Tabelul 1.1. Dimensiunile uşilor şi ferestrelor

Dimensiunile îngrădirii, mm

Tipul îngrădirii Ultima cifră a codului pară Ultima cifră a codului impară

lăţimea înălţimea lăţimea înălţimea

Fereastră mare 1500 1400 1600 1450

Fereastră mică 1000 1400 1050 1450

Uşă de acces 1200 2200 1250 2250

2. Calculul termic al îngrădirilor

2.1. Noţiuni generale privind calculul termic al îngrădirilor

În conformitate cu [2] anvelopa clădirii trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
a) rezistenţa redusă la transfer termic a elementelor de închidere a clădirii trebuie să fie nu
mai mică de valorile normate;
b) caracteristica specifică de protecție termicăsă fie nu mai mare decât valorile normate;
c) temperatura suprafețelor interne a construcției de îngrădire trebuie să fie nu mai mică
decât valorile minime admisibile (cerințele sanitaro-igienice).
Cerinţele privind protecţia termică ale clădirii se vor realiza concomitent cu îndeplinirea
cerinţelor a), b) şi c).
 2.2. Rezistenţa termică a îngrădirilor şi calculul coeficientului de transfer
termic global

Toate îngrădirile exterioare ale încăperilor încălzite a clădirilor trebuie să corespundă nu

numai cerinţelor de rezistenţă, stabilitate, rezistenţă la foc, durată de viaţă cât mai mare,
economie şi design modern, dar şi să ţină cont de cerinţele privind indicii termotehnici.
Elementele anvelopei clădirilor noi și noilor unități ale clădirilor existente trebuie să corespundă
cerințelor stabilite în tabelul 2 și tabelul 3[3].
Rezistenţa termică specifică globală a îngrădirii se determină cu relaţiile:

● pentru îngrădire fără strat izolant

( 2.1 )

● pentru îngrădire cu strat izolant

, ( 2.2 )
în care:
αint - coeficientul de schimb de căldură pe suprafaţa interioară a îngrădirii, W/(m 2 ·K), care se
determină în funcţie de tipul îngrădirii conform tabelului A, anexa nr. 3;
δj - grosimea straturilor îngrădirii, cu excepţia celui izolant, m;
δiz - grosimea stratului izolant, m;
λj şi λiz - coeficientul de contuctibilitate termică a materialului straturilor, inclusiv celui izolant,
W/(m·K), care se determină în funcţie de materialul stratului;
αe - coeficientul de schimb de căldură pe suprafaţa exterioară a îngrădirii, W/(m 2 · K), care se
determină în funcţie de tipul îngrădirii conform tabelului B, anexa nr. 3.
Valoarea grosimii stratului izolant se rotunjeşte până la grosimea materialului conform
fişei tehnice a producătorului. După aceasta valoarea rezistenţei termice specifice globale a
îngrădirii se recalculează folosind relaţia (2.2).
Coeficientul de transfer termic global, U, W/(m2·K) se determină cu formula:

( 2.3)

2.3. Temperatura aerului interior

Pentru calculele generale temperatura aerului interior se adoptă conform anexa A [4], iar
pentru calculul pierderilor de căldură şi calculul instalaţiilor de încălzire şi ventilare, temperatura
de calcul a aerului interior, funcţie de destinaţia încăperilor, pentru sezonul rece se adoptă din
Normativul în Construcție Moldovenesc corespunzător sau din anexa A [4].
 2.4. Temperatura aerului exterior

Temperatura aerului exterior nu este constantă, ci variază în limite destul de mari atât
zilnic cât şi pe toată durata sezonului de încălzire. Pentru calculul puterii termice a sistemului de
încălzire trebuie luată o temperatură concretă pentru localitatea dată. Această temperatură se
numeşte temperatură de calcul a aerului exterior. În calitate de temperatură de calcul a aerului
exterior, , trebuie luată acea temperatură la care pierderile de căldură ale încăperii vor fi
maxime pentru o temperatură constantă a aerului interior.
Pentru determinarea stabilităţii termice a îngrădirii de închidere se utilizează indicele D-
grosimea convenţională a îngrădirii (gradul de inerţie termică). Conform normelor în vigoare
toate îngrădirile de închidere se împart în 4 grupe în funcţie de grosimea convenţională D:

- fără inerţie termică, D ≤1 , 5 ⇒ t ce =t eI , k as=0 , 98 ;

- cu inerţie termică mică, 1 ,5< D≤ 4 ⇒t ce =t Ie , k as=0 ,92 ;
- cu inerţie termică medie, 4 < D ≤7 ⇒ t ce =t eIII , k as=0 ,92;
- cu inerţie termică mare, D>7 ⇒t ce =t Ve , k as=0 ,92 .
*Notă: - coeficient de asigurare.
Normele în vigoare stabilesc temperatura de calcul a aerului exterior fiind egală cu media celor
mai reci 5 zile la rând din cele mai reci 4 ierni din ultimii 25-50 ani.

2.5. Calculul termic al peretelui exterior

2.5.1. Rezistenţa termică specifică globală

Succesiunea calculului termic al peretelui exterior este următoarea:

nec
1. se determină rezistenţa termică minimă necesară, Rmin , din considerente de asigurare
a condiţiilor sanitaro-igienice şi de confort;
2. se alege valoarea standard a grosimei stratului termoizolant, δ iz, cu precizia+0,05m
± 0,005 m;
3. se recalculează valoarea rezistenţei termice specifice globale a peretelui, R o, şi se
determină valoarea coeficientului de transfer termic global, U.
Exemplu de calcul 1. Să se calculeze coeficientul de transfer termic global a peretelui exterior al
unei case de locuit din oraşul Bălţi. Peretele este alcătuit din 4 straturi, stratul portant fiind din
blocuri mici de calcar 0,19x0,19x0,39m. Parametrii termici necesari ai materialelor straturilor
sunt luaţi din fişa tehnică a producătorului, regimul de umidificare în încăperile din clădiri
tabelul 1[2], categoria de exploatare tabelul 2[2] şi prezentaţi în tabelul 2.1.
Rezolvare:
c III
→ t e =t e , k as=0 , 92Pentru or. Bălţi avem: = -18oC; tms=+0,2oC.
I V
c t e +t e (−24 ) + (−18 )
t e= = (−21 ) ℃
2 2
Conform tabelulului 2[3] valoarea maximă a coeficientului de transfer termic global,
2
m ×℃
U,W/(m2·K), este egală cu 0,32 Rreq =2 , 66 . Calculăm grosimea stratului termoizolant δiz,
W
m, din considerente de asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice şi de confort.
Tabelul 2.1. Parametrii materialelor straturilor
Coeficienți
Coeficient Coeficientu Coeficientul
ul de l de de
Grosimea
Densitatea conductibil asimilare permiabilitate
Nr. str. Materialul stratului straturilor
materialului, itate termică la vapori de
constructive,
ρ, kg/m3 termică S, W/(m2· apă
δ, m
λ, W/(m·K) K) μ,
W mg/(m·h·Pa)
m×℃
1 2 3 4 5 6 7

1 Mortar din 1600 0,02 0,70 8,69 0,12

nisip şi var
2 Blocuri mici 1400 0,39 0,56 7,42 0,11
de calcar
3 Vatabazaltică 150 δiz 0,045 0,31 0,37

4 Mortar din ciment şinisip 1800 0,02 0,7 9,82 0,083

N −1
1 δ δ 1 1 0 ,02 0 , 39 0 , 02 1
Ro = + ∑ j + iz + =¿ + + + + =0,91
α i j=1 λ j λiz α e 8 , 7 0 ,70 0 ,56 0 , 7 23

m.
Grosimea stratului izolant se adoptă cea mai apropiată valoare de cea calculată ce se află în
producţie, deci se adoptă δiz=0,10m.
Recalculăm valoarea rezistenţei termice specifice globale a peretelui, R o, cu valoarea adoptată a
izolaţiei:

N
1 δ δ 1 1 0 , 02 0 , 39 0 ,10 0 , 02 +1 m2 ∙ oC
Ro = + ∑ j + iz + = + + + + + =3,134
α i j =1 λ j λiz α e 8 ,7 0 , 70 0 , 56 0,045 0 , 7 23 W

Deci, coeficientul de transfer termic global, U se va determina cu relaţia:

 1 1 W
U= = =0 , 32 , 2
R o 3 , 13 m ∙ oC
.

2.5.2. Câmpul de temperatură

Câmpul de temperatură în interiorul peretelui trebuie calculat pentru valoarea medie a

temperaturii aerului exterior, corespunzătoare valorii gradului de inerţie termică, D, calculat cu
formula:
N
δ
D=∑ j ⋅S j , (2.4)
1 λj
unde:
δj - este grosimea stratului „j” al elementului de construcţie, m;
λj şi j - sunt coeficienţii de conductibilitate şi de asimilare termică a materialului stratului „j” al
elementului de construcţie respectiv;
N– numărul de straturi dispuse perpendicular direcţiei fluxului de căldură.
Funcţie de gradul de inerţie se va alege temperatura exterioară de calcul pentru determinarea
câmpului de temperatură.
Pentru regimul staţionar de transfer de căldură este cunoscută formula de calculare a temperaturii
în secţiune, amplasată la distanţa x, de la suprafaţa interioară:

, (2.5)
unde:
R(x) - este suma rezistenţelor la permeabilitate termică a straturilor cuprinse între suprafaţa
interioară şi secţiunea x.
c
t i −t e
Considerând q 0= , ecuaţia de mai sus poate fi scrisă în modul următor:
R0

, (2.6)
unde:
q0 - este densitatea fluxului de căldură, W/m2.

Deoarece graficul câmpului de temperatură reprezintă linii drepte în interiorul fiecărui strat, este
suficient de a calcula valorile temperaturilor la contactul între straturi şi pe suprafeţele interioară
şi exterioară ale peretelui.
Exemplul de calcul 2. Pentru peretele exterior din exemplul 1 să se calculeze câmpul de
temperatură în interiorul lui.

Deoarece D = 6,36< 7,0 câmpul de temperatură trebuie calculat pentru temperatura medie a celor
mai reci trei zile cu coeficientul de asigurare k=0,92,
=( + )/2=(-24+(-18))/2= -21oC
Densitatea fluxului de căldură va fi:
q0 = (20-(-21))/3,13 = 13,10 W/m2
Temperatura pe suprafaţa interioară a peretelui este egală cu:
°С

R(x) = 0, deoarece între suprafaţa interioară şisecţiuneax, nu este nici un strat.

Temperatura la contactul dintre straturile 1 şi 2 este egală cu:
t1 = 20 – 13,10·(1/8,7 + 0,02/0,70) = 18,12oC;
Temperatura la contactul dintre straturile 2 şi 3 este egală cu:
t2 = 20 – 13,10·(1/8,7 +0,02/0,70 + 0,39/0,56) = 9,00oC;
Temperatura la contactul dintre straturile 3 şi 4 este egală cu:
t3 = 20 – 13,10·(1/8,7 +0,02/0,70 + 0,39/0,56 + 0,10/0,045) = - 20,11oC;
Temperatura pe suprafaţa exterioară este egală cu:
τe = 20 – 13,10·(1/8,7 +0,02/0,70 + 0,39/0,56 + 0,10/0,045 + +0,02/0,76) = - 20,46oC;
Aceeaşi temperatură vom obţine cu formula:

= - 21 + 13,10·(1/23) = - 20,43oC.
Graficul construit conform valorilor de temperatură calculate mai sus şi prezentat în figura 2.1
face posibilă determinarea temperaturii în orice secţiune a peretelui.
 Fig. 2.1. Repartizarea temperaturii în interiorul peretelui exterior

2.5.3. Verificarea pericolului de condensare a vaporilor de apă pe

suprafaţa interioară a peretelui exterior în colţ

În încăperile de colţ transferul de căldură are loc mai intens decât în cele din mijloc. Deosebit de
nefavorabilă este situaţia termică a colţurilor exterioare, unde temperatura poate fi inferioară
celei a punctului de rouă, ceea ce conduce la condensarea vaporilor de apă din aerul încăperii.
Condensarea are loc în cazul în care temperatura în colţ τ c, este mai mică decât temperatura
punctului de rouă τpr.
Temperatura pe suprafaţa interioară a colţului exterior, τc, poate fi calculată cu formula:

, (2.7)
unde:
τi este temperatura pe suprafaţa interioară a peretelui la o distanţă considerabilă de la colţ, oC;
- temperatura de calcul a aerului exterior corespunzetoare gradului de inerţie termică, D.
Temperatura punctului de rouă, τpr, se determină din tabele sau prin calcul, funcţie de
temperatura ti, şi umiditatea relativă φi, a aerului interior în modul următor:
 - se determină presiunea parţială de saturaţie a vaporilor de apă E i, din aerul interior funcţie
de temperatura ti, a lui;
- se calculează presiunea parţială a vaporilor de apă e i, din aerul interior funcţie de
umiditatea relativă φi, a lui cu formula:
ei = (φi ·Ei)/100 (2.8)
- din aceleaşi tabele se determină care ar fi temperatura de saturaţie a vaporilor de apă,
dacă presiunea parţială de saturaţie a vaporilor de apă din aerul interior ar fi egală cu ei, respectiv
ea va fi și temperatura punctului de rouă.
Temperatura punctului de rouă, τpr, poate fi determinată cu formula:
τpρ =20,1-(5,75-0,00206.ei)2 (2.9)
sau poate fi determinată din tabelul Aanexa 5, în funcţie de presiunea parţială de saturaţie a
vaporilor de apă Ei, din aerul interior.
Exemplul de calcul 3. Să se verifice pericolul de condensare a vaporilor de apă din aerul interior
în colţul încăperii pentru condiţiile din exemplele 1 şi 2.
Calculele se execută în următoarea consecutivitate:
- temperatura pe suprafaţa interioară a colţului peretelui exterior, τ c este:
°С

unde:
τi = 18,49oC, valoarea temperaturii pe suprafaţa interioară, calculată în exemplul 2, iar
temperatura aerului interior, ti, este egală cu + 20 oC.
Valoare lui φi, pentru determinarea temperaturii punctului de rouă, trebuie considerată egală cu
55 %.
- din tabelul Aanexa 5,rezultă că temperaturii ti = + 20 oC îi corespunde presiunea parţială de
saturaţie a vaporilor de apă, Ei = 2340 Pa.
- presiunea parţială a vaporilor de apă,
ei=(φi·Ei)/100 = (55·2340)/100 = 1286 Pa.
- din tabelul Aanexa 5, găsim că presiunii parţiale a vaporilor de apă e i = 1287 Pa îi
corespunde temperatura punctului de rouă τpr = 10,7oC.
- comparând τc = 16,39oC cu τpr = 10,7oC ajungem la concluzia că nu există pericol de
condensaţie a vaporilor de apă în colţ, deoarece τc>τpr.

2.5.4. Regimul de umiditate în interiorul peretelui

Calculul se efectuază în regim staţionar, considerând transferul de masă numai prin difuzie.
Scopul calculelor este de a stabili existenţa pericolului de condensare a vaporilor de apă în
interiorul peretelui. Acest calcul trebuie efectuat la temperatura medie a celei mai reci luni, t m.l.
Se utilizează metoda grafo-analitică care cuprinde următoarea consecutivitate de calcul:
- se calculează rezistenţa la permeabilitate la vapori de apă a peretelui cu formula:

, (2.10)
unde:
δj - este grosimea stratului „j”, m;
μj – coeficientul de permeabilitate la vapori de apă al materialului stratului„j”, mg/(m·h·Pa)
luat din tabelul 2.1;
 n – numărul de straturi materiale ale îngrădirii.
- se calculează presiunile parţiale ale vaporilor de apă, e x, în secţiunile caracteristice ale
peretelui cu formula:

, (2.11)
unde:
ee - este presiunea parţială medie a celei mai reci luni a vaporilor de apă în aerul exterior, Pa;
ei - presiunea parţială medie a vaporilor de apă în aerul interior, Pa;
R(x) - rezistenţa la permeabilitate la vapori de apă a straturilor peretelui cuprinse între suprafaţa
interioară şisecţiunea x, în care se calculează valoarea lui, e(x).

Deoarece graficul ecuaţiei (2.11) în interiorul fiecărui strat prezintă linii drepte, graficul lui e(x)
pentru tot peretele va prezenta o linie frântă, de aceea este suficient de a calcula valorile lui e(x)
doar la limita dintre straturi. Pe suprafeţele interioară şi exterioară valorile lui e(x) vor fi
respectiv egale cu ei şi ee, deoarece suprafeţele îngrădirii nu opun rezistenţă la permeabilitate la
vapori de apă.
Protecția contra supraumezirii a construcției de îngrădire se efectuează în modul următor:
- se va calcula câmpul de temperatură pentru temperatura aerului exterior egală cu
temperatura medie a celei mai reci luni, tm.l, în aceeaşi secţiune caracteristică ale peretelui;
- se vor determina presiunile parţiale de saturaţie ale vaporilor de apă, E(x), funcţie de
valorile temperaturilor calculate mai sus utilizând tabelul A și B anexa 5;
- se va construi un grafic al presiunilor parţiale ale vaporilor de apă în interiorul peretelui,
pentru ce se va alege scările respective în care se vor depune valorile δ şi e(x), vezi figura 2.2;
- se va construi graficul dependenţei presiunii parţiale de saturaţie a vaporilor de apă, E(x),
în aceleaşi scări, în acelaşi mod şi pe acelaşi desen ca şi graficul e(x).

În cazul în care liniile E(x) şi e(x) se intersectează va fi pericol de condensarea a vaporilor de apă
în interiorul stratului cuprins între punctelel de intersecţie ale acestor linii. În acest caz, conform
p.8 [2], trebuie verificat dacă creşterea raportului masic de calcul al conţinutului de umiditate în
material nu depăşeşte limita admisibilă şi dacă umiditatea nu se va acumula de la an la an.
Ambele aceste condiţii trebuie să fie respectate, în caz contrar este necesar de a prevedea o
izolare higrotermică mai bună.
Fig. 2.2. Repartizarea elasticităţii de saturaţie E(x) şi elasticităţii e(x) a vaporilor de apă în interiorul peretelui
exterior la temperatura medie a aerului exterior în ianuarie

Exemplul de calcul 4. Pentru îngrădirea şi condiţiile indicate în exemplul 1 să se verifice dacă

există pericolul condensării vaporilor de apă în interiorul peretelui.
Temperatura celei mai reci luni în or. Bălţi este t m.l= - 4,4 oC. Presiunea parţială medie în cea mai
rece lună a vaporilor de apă este ee = 400 Pa.
Rezolvare: Rezistenţa la permeabilitate la vapori de apă a peretelui este:
2
0 , 02 0 , 39 0 ,10 0 , 02 m ⋅h ⋅ Pa
R p . v .= + + + =4 ,20
0 , 12 0 ,11 0 ,37 0 , 09 mg
Presiunea parţială medie a vaporilor de apă în aerul interior e i = 1287 Pa, şi în aerul exterior, e e =
400 Pa.
Presiunile parţiale ale vaporilor de apă la limitele straturilor constructive ale peretelui calculate
cu formula (2.11) sunt:
Câmpul de temperatură pentru temperatura aerului exterior egală cu temperatura medie a celei
mai reci luni, tm.l = - 4,4 0C, calculat cu formula (2.6) în aceleaşi secţiuni caracteristice ale
peretelui are următoarele valori de temperatură:

Presiunile parţiale de saturaţie ale vaporilor de apă din interiorul peretelui la temperaturile
calculate mai sus, determinate cu ajutorul anexei nr. 5 prin interpolare sunt egale, Pa, respectiv
cu: Ei=2212 Pa, E1= 2181 Pa, E2=1542 Pa, E3=442 Pa, Ee=434 Pa.
În figura 2.2 este construit graficul variaţiei presiunilor parţiale ale vaporilor de apă, e(x) şi
presiunilor parţiale de saturaţie ale vaporilor de apă, E(x), în interiorul peretelui.

Concluzie. Pericolul de condensare a vaporilor de apă nu există, deoarece liniile e(x)şi E(x) nu
se intersectează şi prin urmare, peretele satisface exigenţile [2] privind rezistenţa la
permeabilitate la vapori de apă.

2.6. Calculul termic al pardoselilor

Calculul termic al pardoselilor se deosebeşte de calculul termic al altor îngrădiri. În continuare

vom prezenta metodologia de calcul termic al pardoselilor cu diferite structuri.

2.6.1. Pardoseli aşezate pe sol

Transferul de căldură prin pardoseala amplasată pe sol este un proces foarte complicat. Pentru
simplificarea calculelor suprafaţa pardoselii se împarte în fâşii paralele cu peretele exterior a câte
2m fiecare. Fâşia din apropierea nemijlocită cu peretele exterior se notează cu numărul 1,
următoarele două zone cu numerele 2 şi 3, respectiv, iar restul pardoselii se referă la zona 4.
Calculul pierderilor de bază de căldură se calculează ca şi pentru pereţii exteriori considerându-
se că diferenţa de temperaturi este egală cu cea pentru pereţi şi nu variază de la o zonă la
alta.
Rezistenţele termice globale pentru pardoseaua amplasată pe sol pentru fiecare zonă sunt:
2
m ∙ oC
- RI = 2,1 ;
W
2
m ∙ oC
- RII = 4,3 ;
W
2
m ∙ oC
- RIII = 8,6 ;
W
2
m ∙ oC
- RIV = 14,2 .
W
Pentru pardoseala ce are în structura sa straturi izolante, coeficientul conductibilităţii termice a
materialelor cărora nu depăşeşte 1,2 W/(m· oC), rezistenţa termică pentru fiecare zonă se măreşte
cu rezistenţa termică a stratului izolant:

2
m ∙ oC
;
- W ; (2.12)

2
m ∙ oC
;
- W ; (2.13)

2
m ∙ oC
;
- W ; (2.14)

2
m ∙ oC
;
- W . (2.15)

Succesiunea calculului termic al pardoselii aşezate pe sol este următoarea:

nec
1. se determină rezistenţa termică minimă necesară, Rmin , din considerente de asigurare
a condiţiilor sanitaro-igienice şi de confort;
2. se calculează grosimea stratului termoizolant, δ iz, cu precizia+0,05m. Acest calcul se face
numai pentru prima zonă, deoarece această zonă are cea mai mică rezistenţă, iar la
celelalte zone se va folosi aceeaşi grosime a stratului izolant ca pentru prima zonă
± 0,005 m;
3. se recalculează valoarea rezistenţei termice specifice globale al pardoselii,R o,şi se
determină valoarea coeficientului de transfer termic global, U, pentru toate zonele aparte.

2.6.2. Pardoseli aşezate pe tălpi de lemn

Pierderile de căldură prin pardoseli amplasate pe tălpi de lemn, de asemenea, sunt calculate prin
zone, iar rezistenţa termică convenţională a fiecărei zone este calculată ca şi pentru pardoseli
aşezate pe sol cu straturi izolante şi înmulţită cu 1,18. Deci, pentru pardoseli amplasate pe tălpi
de lemn rezistenţele vor fi:
 2
m ∙ oC
;
- W ; (2.16)

2
m ∙ oC
;
- W ; (2.17)

2
m ∙ oC
;
- W ; (2.18)

2
m ∙ oC
;
- W . (2.19)

Succesiunea calculului termic al pardoselilor aşezate pe tălpi de lemn este la fel ca şi în cazul
pardoselilor aşezate pe sol.

2.6.3. Rezistenţa la permiabilitate termică a plăcilor cu goluri

Dacă în componenţa planşeelor peste subsol, a planşeelor de pod sau a acoperişurilor intră o
placă cu goluri de aer, atunci se determină separat care va fi rezistenţa la permiabilitate a plăcii.
Exemplul de calcul 5. Spre exemplu vom prezenta o placă cu goluri cu diametrul d=0 ,16 m,
distanţa dintre goluri a=0 , 2 m şi grosimea plăcii δ=0 , 22 m.
Înlocuim placa cu goluri de aer cu secţiunea circulară cu o placă imaginară, prezentată în figura
2.3, cu forma secţiunii transversală a golurilor de aer pătratică cu aria egală cu cea circulară.
Dimensiunele laturii pătratului golului de aer b, şi valorile dimensiunilor h şi f sunt următoarele:
b=0 , 5 ⋅d ⋅ √ ❑ (2.20)
h=f =0 , 5⋅ ( δ−b )=0 ,5 ⋅ ( 0 , 22−0,142 )=0,039 m (2.21)
c=a−b=0 , 2−0,142=0,058 m (2.22)

Fig. 2.3.Secţiunea panourilor cu goluri

La intersecţia plăcii cu secţiuni imaginare paralele direcţiei fluxului de căldură, obţinem 5 zone,
dintre care zonele 2 şi 4 sunt alcătuite din material omogen, iar zonele 1,3,5 sunt alcătuite din trei
straturi, două din oţel- beton şi unul din gol de aer (vezi figura 2.4).
Rezistenţa termică a zonelor din material omogen se determină cu formula:
2
δ 0 ,22 m ∙ oC
R2=R 4= = =0,1146 (2.23)
λ beton 1, 92 W
Rezistenţa termică a zonelor 1, 3 şi 5 este egală cu:

2
h h 0,039 0,039 m ∙ oC
R1=R 3=R5= +0 , 21+ = + 0 ,21+ =0,2506 (2.24)
λ λ 1 , 92 1 , 92 W
unde:
2
m ∙ oC
0,21 este rezistenţa termică a stratului de aer cu grosimea δ 2=0,142 m pentru direcţia
W
fluxului termic descendentă şi ambele suprafeţe ale stratului nereflectante.
Ariile suprafeţelor perpendiculare direcţiei fluxului de căldură ale zonelor sunt egale cu:

(2.25)

(2.26)

Fig. 2.4.Secţiunea panourilor cu goluri la intersecţia cu plane imaginare

a – paralele direcţie fluxului de căldură;
b – perpendiculare fluxului de căldură.

Rezistenţa la permeabilitate termică a elementului în cazul intersecţiei lui cu plane paralele

direcţiei fluxului de căldură va fi calculat cu următoarea relaţie:
❑
2 F +2 F 2 2⋅ 0,142 L+2 ⋅0,058 L 2
m ∙ oC
∑ F i=
2F
3
=
2 ⋅0,142 L 2⋅ 0,058 L
=0,186
❑ 3 2 F2 W
+ +
R3 R2 0,2506 0,1146
R II =
❑
La intersecţia cu secţiuni imaginare, perpendiculare direcţiei fluxului de căldură, elementul de
construcţie se împarte în 3 straturi dintre care, straturile 1 şi 3 sunt alcătuite din material omogen,
rezistenţa termică ale cărora este egală cu:
 2
h 0,039 m ∙ oC
R I =R III = = =0,02031 (2.27)
λ 1, 92 W
Stratul II este alcătuit din 5 zone, dintre care zonele 2 şi 4 sunt din oţel beton cu grosimea 0,142
m, iar zonele 1, 3 şi 5 din goluri de aer cu aceleaşi grosime. Rezistenţa la pearmeabilitate termică
a zonelor 2 şi 4 sunt egale cu:
2
δ 0,142 m ∙ oC
R2=R 4= = =0,074 (2.28)
λ beton 1 ,92 W
Iar rezistenţa la permeabilitate a zonelor 1,3 şi 5 este rezistenţa stratului de aer cu grosimea de
2
δ 2=0,142 m, careeste egală cu 0,21 m ∙ oC . Iar ariile suprafeţelor zonelor sunt aceleaşi ca şi la
W
intersecţia cu plane paralele.
Rezistenţa la permeabilitate termică a stratului 2, este egală cu:
❑
2 F 3 +2 F 2 2 ⋅0,142 L+2 ⋅0,058 L 2
m ∙ oC
∑ F i=
❑
=
2 F3 2 F 2 2 ⋅0,142 L 2 ⋅0,058 L
=0,1369
W
+ +
R3 R2 0 ,21 0,074
R 2=
❑
2
m ∙ oC
Rezistenţa la permeabilitate termică W la intersecţia cu plane perpendiculare este egală
cu suma rezistenţelor straturilor formate:
2
m ∙ oC
R⊥ =R I + R II + R III =0,02031+0,1369+0,02031=0,1775
W
Rezistenţa medie la permeabilitate termică a panoului cu goluri de aer,calculat cu formula:
RII + 2⋅ R ⊥ 0,186+ 2⋅ 0,1775 2
m ∙ oC
R P= = =0,1803
3 3 W

2.6.4. Pardoseli deasupra subsolurilor neîncălzite

Deseori clădirile sunt prevăzute cu subsoluri neîncălzite. Calculul pierderilor de căldură prin
pardoseli deasupra subsolurilor neîncălzite nu diferă de calculul termic al pereţilor şi altor
îngrădiri. În cazul când planşeul deasupra subsolurilor are în componenţa sa plăci cu goluri de
aer, mai întâi se calculează rezistenţa la permeabilitatea termică a plăcii, după care se efectuează
calculul termic al pardoselilor.
Succesiunea calculului termic al pardoselilor deasupra subsolurilor neîncălzite exterior este
următoarea:
nec
1. se calculează rezistenţa termică minimă necesară, Rmin , din considerente de asigurare
a condiţiilor sanitaro-igienice şi de confort;
2. se calculează grosimea stratului termoizolant, δiz, cu precizia+0,05m± 0,005 m;
3. se recalculează valoarea rezistenţei termice specifice globale R o, şi se determină valoarea
coeficientului de transfer termic global, U. (În cazul când în componenţa pardoselii intră
 placa cu goluri, rezistenţa la permiabilitate a acesteia se determină separat folosind
metodologia 2.3.3)
Exemplu de calcul 6. Să se determine grosimea stratului termoizolant, rezistenţa termică
specifică globală şi valoarea coeficientului de transfer termic global al planşeului deasupra
subsolului neîncălzit fără ferestre, amplasat sub nivelul solului unei case de locuit din oraşul
Floreşti. Parametrii termici necesari ai materialelor straturilor sunt luaţi din fişa tehnică a
producătorului, regimul de umidificare în încăperile din clădiritabelul 1[2], categoria de
exploatare tabelul 2[2]şiprezentaţi în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2. Parametrii materialelor straturilor

Coeficientul de
Grosimea conductibilitate
Densitatea
Nr. straturilor termică
Materialul stratului materialului,
str. constructive,
, W/(m·oC)
, kg/m3
,m W
m×℃
1 Placă dinbeton-oţel 2500 0,20 1,92
2 Strat deruberoid 600 0,002 0,17

3 Vatabazaltică 50 0,045

Mortar dinciment
4 1800 0,04 0,76
şinisip
5 Parchet dinbrad 500 0,025 0,29

I V
t e +t e (−24 ) + (−18 )
c
Rezolvare: Pentru or. Floreşti avem: = -18 C; tms= + 0,2 C.t = 2 =
o o
e (−21 ) ℃
2
Conform tabelulului 2[3] valoarea maximă a coeficientului de transfer termic global,
2
m ×℃
U,W/(m2·K), este egală cu 0,25 Rreq =2 , 66 . Calculăm grosimea stratului termoizolant
W
δiz, m,din considerente de asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice şi de confort.
I V
c t e +t e (−24 ) + (−18 )
t =
e = (−21 ) ℃
2 2
N −1
1 δ δ 1 1 0 ,20 0,002 δ 0 , 04 + 0,025 1 m2 ∙ oC
Ro = + ∑ j + iz + =¿ + + + iz + + + =4 , 0
α i j=1 λ j λiz α e 8 , 7 1, 92 0 ,17 0,045 0 , 76 0 ,29 17 W
 δ iz
Ro = +0,429=4 , 0
0,045

δ iz =0,160 ≈ 0 , 20m.

Grosimea stratului izolant se adoptă cea mai apropiată valoare de cea calculată ce se află în
producţie, deci se adoptă δiz=0,20m.
Recalculăm valoarea rezistenţei termice specifice globale a peretelui,R o , cu valoarea adoptată a
izolaţiei:
N −1
1 δ δ 1 1 0 ,20 0,002 0 , 20 0 , 04 + 0,025 1 m2 ∙ oC
Ro = + ∑ j + iz + =¿ + + + + + + =4 , 97
α i j=1 λ j λiz α e 8 , 7 1, 92 0 ,17 0,045 0 , 76 0 ,14 17 W

Se determină valoarea coeficientului de transfer termic global, U:

1 1 W
U= = =0 , 20 2
R o 4 , 97 m ∙ oC

2.7. Calculul termic al planşeului ultimului nivel

Calculul termic al planşeului ultimului nivel este asemănător cu cel al pardoselii deasupra
subsolurilor neîncălzite, excepţie fiind numai valorile coeficienţilor de schimb de căldură la
suprafeţele planşeului şi coeficientul ce ţine cont de poziţia planşeului faţă de aerul exterior.
Exemplu de calcul 7.Să se determine grosimea stratului termoizolant, rezistenţa termică
specifică globală şi valoarea coeficientului de transfer termic global a planşeului ultimului nivel,
acoperit cu materiale din rulouri, tipul acoperişului fiind plan, al unei case de locuit din oraşul
Chişinău. Parametrii termici necesari ai materialelor straturilor sunt luaţi din fişa tehnică a
producătorului, regimul de umidificare în încăperile din clădiritabelul 1[2], categoria de
exploatare tabelul 2[2] şi prezentaţi în tabelul 2.3.

Tabelul 2.3. Parametrii materialelor straturilor

Coeficientul de
Grosimea conductibilitate
Densitatea
Nr. Materialul straturilor termică
materialului,
str. stratului constructive,
, W/(m·oC)
, kg/m3
,m W
m×℃
Placă din beton
1 2500 0,17 1,92
armat
Strat de
2 600 0,0015 0,17
ruberoid

3 Vata bazaltică 50 0,045

4 Mortar din 1800 0,04 0,76

 ciment şi nisip
Strat de
5 600 0,005 0,17
ruberoid
I V
c t e +t e (−24 ) + (−18 )
Rezolvare: Pentru or. Chişinău avem: = -16 C; tms= +0,6 C.t e = 2 =
o o (−21 ) ℃
2
Conform tabelulului 2[3] valoarea maximă a coeficientului de transfer termic global,
2
m ×℃
U,W/(m2·K), este egală cu 0,20 Rreq =2 , 66 . Calculăm grosimea stratului termoizolant
W
δiz, m, din considerente de asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice şi de confort.

N −1
1 δ δ 1 1 0 ,17 0,0015 δ 0 , 04 + 0,005 1 m2 ∙ oC
Ro = + ∑ j + iz + =¿ + + + iz + + + =5 , 0
α i j=1 λ j λiz α e 8 , 7 1, 92 0 , 17 0,045 0 , 76 0 , 17 23 W
δ iz
Ro = +0,338=5 , 00
0,045

δ iz =0 , 20m.

Grosimea stratului izolant se adoptă cea mai apropiată valoare de cea calculată ce se află în
producţie, deci se adoptă δiz=0,20m.
Recalcularea valorii rezistenţei termice specifice globale a planşeului nu este necesar să fie
făcută, deoarece grosimea stratului izolant adoptată coincide cu cea calculată.
Se determină valoarea coeficientului de transfer termic global, U:
1 1 W
U= = =0 , 20 ; 2
R o 5 , 00 m ∙ oC

2.8. Calculul termic al îngrădirilor vitrate

2
m ×℃
Rezistenţa normată la transfer termic a ferestrelor şiuşilor de balcon, Rreq , Rreq, se adoptă
W
conformtabelului 3[3][ 1 ] , în funcţie de valoarea maximă a coeficientului de transfer termic
2
m ×℃
global, U,W/(m2·K) Rreq =2 , 66 . Tipul ferestrelor şi uşilor de balcon se adoptă conform
W
prevederilor tabelului 14 [5], astfel ca rezistenţa termică specifică globală a ferestrei, R o, să nu
fie mai mică decât Rreq.Valoarea coeficientului de transfer termic global, U, se determină cu
relaţia:

1 W 1 1 W
U= , 2 k= = =0,239 , 2
R o m ∙ oC R o 4,1827 m ×℃
 2
m ×℃
Rezistenţa normată la transfer termic a uşilor de acces, Rreq , Rreq, se adoptă conform
W
tabelului 3[3][ 1 ], în funcţie de valoarea maximă a coeficientului de transfer termic global,
2
m ×℃
U,W/(m2·K) Rreq =2 , 66 .
W
Tipul uşilor de acces se adoptă astfel încât valoarea rezistenţei termice globale, R o, să nu fie mai
mică decât Rreq. Valoarea coeficientului de transfer termic global, U, se determină cu relaţia:
1 W
U= , 2
R o m ∙ oC

3. Stabilitatea termică a construcției de îngrădire

În localităţile cu temperatura medie în luna iulie de 21 oC şi mai înaltă, amplitudinea de oscilaţii

de calcul a temperaturii la suprafaţa interioară a elementului de închidere (pereţi exteriori şi
planşee/acoperişuri), A𝜏des, oC, la clădirile de locuit, spitale, ambulatorii, policlinici, maternităţi,
internate, case pentru copii, bătrîni sau invalizi, creşe şi grădiniţe de copii, precum şi clădirile
industriale, în care trebuie să se menţină la nivelul optim tempertura şi umiditatea aerului în zona
de lucru sau să se menţină la nivel constant, din necesităţi tehnologice, temperatura sau
temperatura şi umiditatea relativă ale aerului, nu trebuie să depăşească amplitudinea normată a
oscilaţiilor temperaturii la suprafaţa interioară a elementului de închidere A 𝜏reg ,oC, care se
calculează cu formula:
A𝜏reg =2,5 – 0,1·(teml – 21) oC (3.1)
în care teml– temperatura medie lunară a aerului exterior în luna iulie,oC.
Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii de calcul la suprafaţa interioară a elementului de
închidere A𝜏des trebuie să se calculeze conform [5].
Valoarea atenuării amplitudinii de calcul a oscilaţiilor temperaturii aerului exterior v în
elementul de închidere constituit din straturi omogene se calculează cu formula:
v=0,9·2,718D/√2·[(s1+αint)·(s2+Y1)∙∙∙(sn+Yn-1)·(αext+Yn)]/
/[(s1+Y1)·(s2+Y2)∙∙∙(sn+Yn) αext] (3.2)
unde: D-inerţia termică a elementului de închidere; Y 1, Y2,…, Yn-1, Yn- coeficienţii de absorbție
termică a suprafeţei exterioare a straturilor elementului de închidere, w/(m 2∙oC), calculaţi în
conformitate cu metoda expusă mai jos; α int- coeficientul de cedare a căldurii a suprafeţei
interioare a elementului de construcţie, w/(m 2∙oC);αext- coeficientul de cedare a căldurii la
suprafaţa exterioară a elementului de construcţie în condiţii de vară,W/(m 2∙oC), se determină cu
formula:
αext=1,16·(5+10√v) (3.3)
în care veste viteza minimă a vântului din vitezele medii ale vîntului pe direcţii în luna iulie, care
au repetabilitatea de peste 16%, dar nu mai mică de 1 m/s.
Amplitudinea de calcul a oscilaţiilor de temperatură a aerului exterior A t,extdes,oC, se calculează
cu formula:
At,extdes=0,5·At,ext+p·(Imax−Im )/αext (3.4)
unde:
At,ext-amplitudinea maximă a temperaturii aerului exterior în luna iulie, oC;p – coeficientul de
absorbţie a radiaţiei solare de către materialul din suprafaţa exterioară a elementului de
construcţie, se adoptă din anexa A[5];
Imax,Im - respectiv, valoarea maximă şi medie a radiaţiei solare globle (directă şi difuză), W/m 2;
αext-coeficientul de cedare a căldurii la suprafaţa exterioară a elementului de construcţie în
condiţii de vară,W/(m2∙oC).

Amplitudinea de calcul a oscilaţiilor temperturii la suprafaţa interioară a elementului de

construcţie A𝜏des,oC, se calculează cu formula:
A𝜏des = At,extdes/v (3.5)
Pentru a determina coeficientul de absorbție termică a suprafeţei exterioare a unor straturi ale
elementului de închidere trebuie calculată în prealabil inerţia termică D, a fiecărui strat cu
formula (2.4).
Coeficientul de absorbție termică a suprafeţei exterioare a stratului Y j, W/(m2∙oC), cu inerţia
termică D ≥ 1 trebuie considerată egală cu coeficientul de calcul al asimilării termice S j a
materialului acestui strat.
Coeficientul de absorbție termică a suprafeţei exterioare a stratului Y j, W/(m2∙oC), cu inerţia
termică D < 1 se determină prin calcul, începând cu primul strat din partea interioară a
elementului de închidere, în modul următor:
a) Pentru primul strat, cu formula:
Y1=(R1·S12 +αint)/(1+R1·αint) (3.6)
b) pentru stratul j (următorul), cu formula:
Yj=(Rj·Sj2 +Yj-1)/(1+Rj ·Yj-1) (3.7)
unde: R1, Rj, – rezistenţe termice pentru, respectiv, primul strat şi stratul j al elementului de
închidere, m2∙oC/W, se determină cu formula:
2
m ∙ oC
Rj=δj/λj, (3.8)
W
Dacă A𝜏des ≤ A𝜏reg, elementul de construcţie corespunde normelor de stabilitate termică.
Dacă inerţia termică a construcției de îngrădire D ≥ 4, calculul stabilității termice nu este
necesar.

Exemplul de calcul 8. Să se verifice respectarea cerinţelor stabilităţii termice a planșeului

ultimului nivel din exemplul 7.Temperatura medie lunară a aerului exterior a celei mai calde luni
(iulie), se adoptă teml=21,5oC.
Amplitudinea maximă a oscilaţiilor diurne de temperatură a aerului atmosferic, se adoptă A t.ext
=14,7oC (este luat pentru or. Odesa).
Valorile maxime şi medii ale radiaţiei solare globale (directe şi dispersate) în luna iulie cu cer
senin pentru suprafaţa orizontală sunt Imax=870W/m2 şi Im=328 W/m2.
Viteza de calcul a vântului, se adoptă v= 1m/s. Coeficientul de absorbţie a radiaţiei solare în
materialul suprafeţei exterioare a construcţiei de îngrădire, se adoptă p=0,9.
Rezolvare: Stabilim amplitudinea normată a oscilaţiilor temperaturii la suprafaţa interioară a
elementului de închidere A𝜏reg, oC, care se calculează cu formula:
A𝜏reg =2,5 – 0,1·(21,5 – 21)=2,45 oC
Stabilim coeficientul de cedare a căldurii la suprafaţa exterioară a elementului de construcţie în
condiţii de vară,W/(m2∙oC), cu formula:
 W
αext=1,16·(5+10√1)=17,4 2
m ∙ oC
Stabilim amplitudinea de calcul a oscilaţiilor de temperatură a aerului exterior A t,extdes,oC, cu
formula:
At,extdes=0,5∙14,7+0,7(870−328)/17,4=38,5oC

Stabilim inerţia termică a fiecărui strat şi chiar a planșeului, cu formulele:

Dj =Rj·SjşiD =∑Rj·Sj
- stratul interior, beton-oțel:
D1= (0,17/1,92)∙17,98 = 1,59
- stratul din ruberoid:
D2= (0,0015/0,17)∙3,53 = 0,03
- stratul din vata bazaltică:
D3= (0,20/0,045)∙0,31 = 1,38
- stratul din mortar din ciment şi nisip:
D4= (0,04/0,76)∙9,60 =0,51
- stratul din ruberoid:
D5 = (0,005/0,17)∙3,53 = 0,10
D= 1,59+0,03+1,38+0,51+0,10 = 3,61
Deci Y1 = S1 = 17,98 şi Y3 = S3 = 0,31W/(m2∙℃), iar Y2, Y4 şi Y5 se va calcula cu
formulele:
Y2=((0,0015/0,17)∙3,532 +17,98)/(1+(0,0015/0,17) ∙17,98) =15,61 W/(m2∙℃)
Y4=((0,04/0,76)∙9,602+1,38)/(1+(0,04/0,76) ∙1,38) = 6,73W/(m2∙℃)
Y5=((0,005/0,17)∙3,532+6,73)/(1+(0,005/0,17) ∙ 6,73) = =8,49W/(m2∙℃)
Valoarea atenuării amplitudinii de calcul a oscilaţiilor temperaturii aerului exterior v în
elementul de închidere constituit din straturi omogene se calculează cu formula:
v=0,9·2,7183,61/
√2
·[(17,98+8,7)·(3,53+17,98)·(0,31+15,61)·(9,60+0,31)·(3,53+6,73)·(17,4+8,49)]/
[(17,98+17,98)·(3,53+15,61)·(0,31+
0,31)·(9,60+6,73)∙(3,53+8,49)·17,4]= 190,66
Amplitudinea de calcul a oscilaţiilor temperturii la suprafaţa interioară a elementului de
construcţie A𝜏des, ℃, se calculează cu formula:
A𝜏des = 38,5/190,66 = 0,20℃
Concluzie: deoarece A𝜏des = 0,20℃< A𝜏reg =2,45℃, planșeul al ultimului nivel corespunde
normelor de stabilitate termică.

4. Absorbția termică a suprafeței pardoselilor

Suprafața pardoselii în clădirile trebuie să aibă un coeficient de absorbție termică

Ypard,W/(m2·oC), nu mai mare de valoarea normată Y necpard, indicată în tabelul Anexa 6. Nu se
normează coeficientul de absorbție termică al suprafeței pardoselilor, indicat în p.9.2.3[5].
Valoarea de calcul a coeficientului de absorbție termicăY pard,W/(m2·oC), se determină în felul
următor:
a) dacă acoperirea de pardoseală( primul strat al construcției pardoselei) are inerție termică
D ≥ 0,5, atunci coeficientul de absorbție al căldurii al suprafeței pardoselei trebuie
determinat prin formula:

Ypard= 2S1 (4.1)

b) dacă acoperirea de pardoseală( primul strat al construcției pardoselei) are inerție termică
D1< 0,5, dar inerțe termică a straturilor D 1+D2 ≥ 0,5, atunci coeficientul de absorbție al
căldurii al suprafeței pardoselei trebuie determinat prin formula:

Yn= (2R1·S12 + S2)/(0,5+R1 · S2) (4.2)

c) dacă primele n straturi ale construcției pardoselei (n ≥1) au inerția termică totală D 1+D2
+Dn< 0,5, dar inerția termică a (n +1) a straturilor D 1+D2 +Dn+1 ≥ 0,5, atunci coeficientul
de absorbție al căldurii al suprafeței pardoselei trebuie determinat consecutiv calculului
coeficienților de absorbție al căldurii al suprafeței pardoselei straturilor construcției,
începând cu numărul n până la 1:

pentru stratul n:

Yn= (2Rn·Sn2 + Sn+1)/(0,5+Rn · Sn+1) (4.3)

pentru stratul i (i = n-1; n-2;...;1):

Yi= (4Ri·Si2 + Yi+1)/(1+Ri · Si+1) (4.4)

Coeficientul de absorbție al căldurii al suprafeței pardoseleiY pard, W/(m2·oC), se adoptă egal

coeficientului de absorbție al căldurii al suprafeței stratului I Y1.
Dacă valoarea de calcul Ypard al coeficientului de absorbție al suprafeței pardoselei se va depista
nu mai mare de valoarea normată Y necpard, indicată în tabelul Anexa 6, atunci această pardoseală
satisface cerințele în privința absorbției termice. DacăY pard> Y necpard, atunci trebuie de elaborate o
altă construcțiea pardoselei sau de modificat grosimea straturilor sale separate până la
satisfacerea condițiilor Ypard≤ Y necpard.
Exemplul de calcul 9. Să se determine coeficientul de absorbție al căldurii al suprafeței
pardoselei Ypard, W/(m2·oC), deasupra subsolului neîncălzit unei case de locuit din oraşul Floreşti.
Parametrii termici necesari ai materialelor straturilor și date inițiale sunt luaţi din fişa tehnică a
producătorului, tabelul 2.2. și exemplu de calcul 6.
I V
t e +t e (−24 ) + (−18 )
Rezolvare:t ce = = (−21 ) ℃ Conform tabelul Anexa 6 valoarea maximă
2 2
normată a coeficientului de absorbție al căldurii al suprafeței pardoselei Y necpard, W/(m2·oC), este
2
m ×℃
egală cu 12 Rreq =2 , 66 . Să se determine valoarea de calcul a coeficientului de absorbție
W
termică Ypard, W/(m2·oC). Acoperirea de pardoseală (primul strat al construcției pardoselei) are
inerție termică D1< 0,5:

Dar inerțe termică a straturilor D1+D2 > 0,5:

Atunci coeficientul de absorbție al călduriial suprafeței pardoseleiYpard,W/(m2·oC):

Valoarea de calcul Ypard al coeficientului de absorbție al suprafeței pardoselei este mai mică de
valoarea normată Y necpard, indicată în tabelul Anexa 6:
11,25 < 12,0
atunci această pardoseală satisface cerințele în privința absorbției termice.
1 1 W
k= = =0,239 , 2
R o 4,1827 m ×℃

5. Calculul pierderilor de căldură

Pentru asigurarea în încăperi a parametrilor aerului conform normelor în vigoare la calculul

puterii termice a sistemului de încălzire este necesar să se ia în consideraţie:

⮚ pierderile de căldură prin îngrădirile exterioare de construcţie (pereţi exteriori - PE,

planşeul ultimului nivel - Tv, pardosea - Pd, acoperiş - A, îngrădiri vitrate - FD, FT,uşi-
UE, UB), repectiv, prin îngrădirile dintre încăperile a căror diferenţă de temperatură
depăşeşte 3oC;
⮚ necesarul de căldură pentru încălzirea aerului exterior infiltrat în încăperea încălzită;

⮚ necesarul de căldură pentru încălzirea materialelor, unităţilor de transport intrate în

încăpere;
⮚ aporturile regulate de căldură degajată de la aparatele electice, corpurile de iluminat,
oameni, utilajul tehnologic şi alte surse.

5.1. Pierderile de bază de căldură

Pierderile principale de căldură se calculează cu formula:

Qî ,b =k × F × ( t i−t ce ) × n , ,W ( 5.1 )
în care: U este coeficientul de transfert termic global al îngrădirii respective, W/(m 2·K); F - aria
suprafeţei perpendiculare pe direcţia fluxului termic, m 2, a îngrădirii respective; n - n−¿
coeficientul care ţine cont de poziţia îngrădirii faţă de aerul exteriorpoate fi determinată din
c
tabelul Aanexa 4; şi - t i , t e −¿temperaturile de calcul ale aerului interior şi exterior, oC,
respectiv.

Precizia de determinare a pierderilor de bază de căldură, Qî ,b ,W pentru fiecare încăpere

trebuie să fie ±5,0W.

5.2. Reguli de măsurare a îngrădirilor

Dimensiunile îngrădirilor vor fi luate în conformitate cu scara clădirii, conform indicaţiilor

prezentate în figura 5.1.

5.3. Adaosuri la pierderile de bază de căldură

Relaţia de calcula pierderilor de căldură cu influenţacoeficienţilor de adaos este:

( )
❑
∑
( )
❑
β Qî =k × F × ( t i−t e ) × 1+ ∑ β × n ,
c
( 5.2 )
Q b=U ⋅ F ⋅ ( t i −t e ) ⋅n ⋅ 1+
' c ❑
❑
❑
unde: ∑β sunt adaosurile la pierderile de bază de căldură, %, calculate cu relaţia:

( 5.3 )
Suma adaosurilor la pierderile de bază de căldură se compune din:
 Fig. 5.1. Reguli de măsurare a îngrădirilor

- adaosuri în funcţie de orientarea îngrădirii, care se adoptă pentru îngrădirile (pereţi

exteriori, ferestre şi uşi de balcon) încăperilor cu orice destinaţie, β1, şi capătă valori:
Nord – 10% Sud – 0%
Nord-Est – 10% Sud-West – 0%
Est – 10% West – 5%
Sud-Est – 5% Nord-West – 10%
- adaosuri când într-o încăpere sunt 2 sau mai mulţi pereţi exteriori, β 2, atunci adaosurile
prezentate în punctul 1 se majorează cu 5 %;
- adaosuri pentru uşi exterioare care nu sunt dotate cu perdea de aer cald, β 3, care se i-au în
dependenţă de înălţimea clădirii şi anume:
β 3=20 ⋅ H , %- pentru uşă cu trei pânze şi două tambure între ele;

β 3=27 ⋅ H , %- pentru uşă cu două pânze şi un tambur între ele;

β 3=34 ⋅ H , % - pentru uşă cu două pânze fără tambur între ele;

β 3=42⋅ H , % - pentru uşă cu o singură pânză.

5.4. Necesarul de căldură pentru încălzirea aerului infiltrat

Necesarul de căldură pentru încălzirea aerului infiltrat, Qinf, se determină din relație, W:

Qinf = 0,28 ∙ G0∙ c ∙ F ∙ (ti – tev) ∙ k ( 5.4 )

unde: Go este debitul de aer exterior infiltrat prin îngrădiri vitrate, kg/m 2h; c – capacitatea termică
specifică masică a aerului egală cu 1 kJ/(kg· oC); F – aria îngrădirilor vitrate, m; k- coeficientul
ce ţine cont de influenţa fluxului termic contracurent prin îngrădire, obţinânduse următoarele
valori: 0,7 – pentru joncţiuni între panouri şi ferestre cu trei foi de geam; 0,8 – pentru ferestre şi
uşi de balcon cu cercevele separate cu două foi de geam; 0,9 - pentru ferestre şi uşi de balcon cu
cercevele cuplate cu două foi de geam; 1,0– pentru ferestre şi uşi de balcon cu o singură foaie de
geam.
Debitul de aer infiltrat pentru ferestre, G0, se determină din relație:
G0= 1/Rinf∙ (ΔP/ΔP0) 2/3 (5.5 )
Pentru uși:
G0= 1/Rinf∙ (ΔP/ΔP0)1/2 (5.6 )
Rezistenţa la pearmibilitatea de aer necesară, Rinf, m2h/kg, se calculează conform formula :
Rinf= 1/Gn (ΔP/ΔP0) 2/3 (5.7 )
Pearmibilitatea de aer normată Gn, kg/m2h, se adoptă din tabelul 6[5].
Diferenţa de calcul între presiunile aerului pe suprafaţa exterioară şi interioară a îngrădirii la
nivelul etajului, ΔP, Pa, se determină din relație:
ΔP = 0,5∙H∙(ρe– ρi)∙g – h∙(ρe – ρi)∙g + 0,5∙ρe∙v2/2∙Kdin∙(ce,n – ce,p) (5.8)

în care: H este înălţimea clădirii de la nivelul mediu al solului până la partea superioară a
cornişei, m;ρe , ρi – densităţile aerului interior şi exterior, kg/m 3,calculat cu formula ρ =
353/(273+t); g – accelerația căderii libere,m/s 2, h– înălţimea de calcul de la nivelul mediu al
solului până la partea superioară a golului de fereastră sau uşă, m; v – viteza maximă dintre
vitezele medii ale vântului în luna ianuarie, m/s, luată din anexa 4 [1];Kdin – coeficient în care se
ţine cont de variaţia vitezei vântului, în funcţie de înălţime, care se ia din tabelul 4.1;c e,n și ce,p –
coeficienţi aerodinamici pe suprafaţa expusă şi apărată de vânt, respectiv, a îngrădirii, care de
obicei au valorile: ce,n= 0,8 şi ce,p= -0,6.
Tabelul 5.1. Coeficientul în care se ţine cont de variaţia vântului
Înălţimea etajului deasupra solului, m

Amplasarea clădirii
5 10 20 40 60 80

Localităţi urbane 0,50 0,65 0,85 1,10 1,30 1,45

Localităţi urbane cu clădiri

înalte 0,40 0,40 0,55 0,80 1,00 1,15
(H >25 m)

Diferenţa de presiune a aerului pe suprafaţa, respectiv, exterioară şi interioară a îngrădirii, la care

se determină rezistenţa la pearmibilitatea, ΔP0= 10Pa.
Necesarul de căldură pentru încălzirea aerului infiltrat, Q inf, W,nu se va calcula pentru bucătării,
coridoare şi camera de baie în case de locuit.
Exemplul de calcul 10. Să examenăm încăperea auxiliară în casa de locuit din oraşul
Chişinău.Temperatura aerului interior ti =+16 0C. Înălţimea clădirii de la nivelul mediu al solului
până la partea superioară a cornişei, H =4,5 m.h – înălţimea de calcul de la nivelul mediu al
solului până la partea superioară a golului îngrădirii,pentru fereastră h = 3,5m, pentru uşi de
acces h = 2,1m. Viteza vântului în luna ianuarie v = 4,4 m/s. Coeficient în care se ţine cont de
variaţia vitezei vântului, în funcţie de înălţime, K din = 0,4.Aria ferestrelor F = 2,30m2,aria ușilor
de acces F = 1,90m2. Din tab.6[5] pearmibilitatea de aer normată G n = 5 kg/m2h - fereastră, Gn =
7 kg/m2h – uși de acces.
Rezolvare:Densităţile aerului interior şi exterior:
ρe = 353 / (273 + (-16)) = 1,4 kg/m3
ρi= 353 / (273 + 16) = 1,22 kg/m3

Diferenţa de calcul între presiunile aerului pe suprafaţa exterioară şi interioară a îngrădirii la

nivelul etajului pentru fereastră:
 ΔP = 0,5 ∙ 4,5 ∙ (1,4 – 1,22) ∙ 9,81 – 3,5 ∙ (1,4 – 1,22) ∙ 9,81+ 0,5 ∙ 1,4 ∙
19,36 / 2 ∙ 0,4 ∙ (0,8 – (-0,6)) = 1,59Pа

Pentru uși de acces:

ΔP = 0,5 ∙ 4,5 ∙ (1,4 – 1,22) ∙ 9,81 – 2,1 ∙ (1,4 – 1,22) ∙ 9,81+ 0,5 ∙ 1,4 ∙
19,36 / 2 ∙ 0,4 ∙ (0,8 – (-0,6)) = 4,06Pа
Rezistenţa la pearmeabilitatea de aer necesară pentru fereastră:
Rinf= 1/5 х(1,59/10) 2/3 = 0,06 m2 h/kg
Pentru uși de acces:
Rinf= 1/7 х(4,06/10) 2/3 = 0,08 m2 h/kg
Debitul de aer infiltrat pentru fereastră:
G0= 1/0,06 ∙ (1,59/10) 2/3 = 4,89 kg/m2 h
Pentru uși de acces:
G0= 1/0,08 ∙ (4,06/10)1/2= 7,96kg/m2 h
Necesarul de căldură pentru încălzirea aerului infiltrat pentru fereastră:
Qinf= 0,28 ∙ 4,89 ∙ 1 ∙ 2,30 ∙ (16 – (-16)) ∙ 0,9 = 91 W
Pentru uși de acces:
Qinf= 0,28 ∙ 7,96 ∙ 1 ∙ 1,90∙ (16 – (-16)) ∙ 1 = 136 W
Necesarul de căldură pentru încălzirea aerului infiltrat în încăperea auxiliară a casei de locuit:
Qinf = 91+136 = 227 W≈ 225W

5.5. Degajări de căldură

Din aceste considerente la calculul pierderilor de căldură numai a clădirilor de locuit

pentru bucătării şi încăperile de locuit se permite a considera fluxul de căldură degajat a fi egal
cu 10W pentru un metru pătrat de suprafaţă vie a pardoselii.

5.6. Bilanţul de căldură al încăperilor

Pentru determinarea pierderilor totale de căldură se întocmeşte bilanţul de căldură al

încăperilor pentru timpul de iarnă:

( 5.8 )
Calculul pierderilor de căldură, al adaosurilor la pierderile de bază de căldură, a
necesarului de căldură pentru încălzirea aerului infiltrat şi a degajărilor de căldură urmează a fi
indicat în tabelul A,anexa nr. 7.

5.7. Calculul termic al corpurilor de încălzire pentru toate încăperile clădirii.

Calculul de dimensionare a corpurilor de încălzire se efectuează pentru toate încăperile casei.

Scopul calculului este de a determina numărul de elemente în fiecare corp de încălzire, şi se face
doar după calculul de dimensionare a conductelor, deoarece în calcul se ţine cont de degajările de
căldură de la conductele ce traversează încăperile încălzite.
Calculele de dimensionare a corpurilor de încălzire se fac în formă de tabel.

Tabelul 5.2. Calculul corpurilor de încălzire

Numărul Qînc . Tipul radiatorului Qrad .
adoptat
încăperii (W) (W)

6. Proiectarea şi dimensionarea sistemului de încălzire

Pe planul casei se va proiecta un sistem de încălzire bitubular, se va executa schema

axonometrică a sistemului de încălzire. Pentru dimensionarea sistemului de încălzire (adoptarea
diametrelor conductelor, determinarea pierderilor de presiune) prin metoda pierderilor specifice
de presiune este necesar de a determina circuitul de bază (circuitul cel mai nefavorabil din punct
de vedere hidraulic). Pentru acest sistem circuitul de bază va fi circuitul prin cel mai indepărtat
corp de încălzire a nivelului inferior.
Circuitul de bază se imparte în tronsoane (tronson-segment de conductă cu acelaşi debit,sarcină
termică). Pentru a adopta diametrele conductelor sistemului de încălzire, este necesar de a
determina presiunea disponibilă, care se determină cu formula:
Pd =PP + 0 , 4∗Pg (6.1)
unde:
P P−¿presiunea dezvoltată de pompă sau după elevator , care se determină funcţie de condiţiile
tehnice, (adoptăm P P=6000 Pa).
P g−¿presiunea gravitaţională, care se determină cu formula:
P g=g∗h∗( ⍴ r−⍴ f ) . (6.2)
g=9 , 81
h−¿distanţa pe verticală între centrele de încălzire (punctul termic) şi de răcire (corpul de
încălzire) h=2 ,5 m ;
⍴r ,⍴f −¿ (densitatea apei reci şi fierbinţi), funcţie de temperatură. (Anexa 8)

t r,t f – temperatura în conducta tur și retur

Pentru adoptarea diametrelor conductelor prin metoda pierderilor liniare specifice unitare, se
determină pierderile unitare medii prin formula:
0 , 65∗Pd
Rm =
l( )
❑
Pa (6.3)
∑
❑ m
unde:
❑
∑
❑
l−¿ ¿suma lungimilor tronsoanelor circuitului de bază (de calcul), din schema axonometrică
tur şi retur.
Pentru adoptarea diametrelor este necesar de a determina debitele agentului termic pe tronson,
care se determină prin formula:
3 ,6∗Qtr .
Gtr . = (6.4)
c∗(t f −t r )

unde:
Qtr . −¿sarcina termică a tronsonului (schema axonometrică);

c−¿capacitatea termică specifică a apei c=4,19 ( kg∗℃

kj
);
Diametrele se adoptă din (Anexa 9)
După adoptarea diametrelor ţevilor , pe tronsoane se determină pierderile de presiune liniare cu
formula:
Rreal∗l [ Pa ] (6.5)

unde:
Rreal −¿pierderi de presiune specifice reale (din nomograme sau tabele);
Se determină pierderile de presiune în rezistenţele locale, care se determină cu formula:
❑
Z=∑ з∗Pd (6.6)
❑

unde:
❑
∑
❑
з−¿¿ suma coeficienţilor rezistenţelor locale adoptate din literature respectivă funcţie de
rezistenţă, (cot,teu…), (Anexa 10)
Pd −¿presiunea dinamică , se adoptă funcţie de viteza mişcării apei în tronson, (Anexa 11) şi în
sfîrşit se determină pierderile de presiune în tronson:
(Pd = Rreal∗l+ Z ) [ Pa ] ; (6.7)
Pentru comoditate, calculul hidraulic se efectuează în formă tabelară.

Tabelul 6.1. Calculul hidraulic.

Date din schema de Calculul preliminar
calcul
Nr. Sa Debitul Lun Diame Viteza Rezis Coef. Reziste Presiu Rezist Reziste
tr. rc necesar gim trul apei tenţa reziste nţa nea enţa nţa
in ea condu liniar nțe liniară dinami locală totală
(G, ( v,
a tron ctelor ă locale (R*l) că ¿, Pa)
kg/h) m/s) (
te son specif ¿ Pa
r ului
(d,
ică R∗l+ Z
mm) ), Pa
m (l, (R,
ic m) Pa/m)
ă
(
Q,
W
)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

❑ ❑
∑
❑
l=¿ ¿ ∑
❑
¿

V.2 Instrucțiuni de elaborare a părții grafice a proiectului

Partea grafică a proiectului de curs presupune o coală format A1 ( 594 x 841 mm), pe care
este reprezentat:
- Planul parter, planul subsol, (Scara 1:100)
- Secțiunea peretelui, pardoselei, tavanului, (Scara 1:50)
- Sarcina termică a corpurilor de încălzire
- Schema instalației de încălzire, (Scara 1:100)
Partea grafică se realizează asistat de calculator, utilizând programul AutoCad (sau alte
programe specifice domeniului). Cerințele de realizare a Părții Grafice sunt redate mai jos:

Reprezentarea generală:
● la elaborarea materialului grafic se ţine cont de prescripţiile standardelor de specialitate.
Se respectă indicatorul din imagine:
 Figura 5.2.1 Indicator pentru partea grafică format A1

● aspectul Părţii Grafice nu trebuie să genereze impresia încadrării cu orice preţ în

volumul recomandat;

● formatul desenului de reprezentare se alege astfel încât suprafaţa planşei să fie folosită
cât mai util, fără spaţii goale mari şi fără măriri nejustificate;

● Partea Grafică se execută pe coli format A1, în formă electronică (utilizând programa
de proiectare AutoCAD sau alte programe specifice domeniului).

Redactarea textului:
● se utilizează unul dintre fonturile – ISOCPEUR, Times New Roman, Arial;

● mărimea textului pentru:

⮚ titluri – 7 mm;

⮚ denumirea tabelelor – 5 mm;

⮚ conţinutul tabelelor – 2,5 mm.

Dacă intervin motive obiective, care argumentează imposibilitatea elevului de a

!!! realiza partea grafică în program AutoCad, se acceptă realizarea acesteia în
creion, respectând cerințele expuse mai sus.

VI. Monitorizarea procesului de elaborare a Proiectului de curs

Pentru organizarea eficientă a timpului de lucru al elevului asupra elaborării proiectului

de de curs, profesorul evaluează o dată la 6h produsele elaborate de către elev. În cadrul acestor
procentări cadrul didactic verifică cantitativ şi calitativ lucrul realizat de către elev și îl
apreciază cu notă.

VII. Modul prezentare și evaluare a Proiectului de curs

VII.1 Modul de prezentare a Proiectului de curs

Memoriul și Partea grafică a proiectului de curs se prezintă într-o mapă de carton (a se

vedea fig. 1, a). Coala nu se împăturește până când proiectul nu este susținut (a se vedea fig. 1,
b).

a) b)
 Figura 7.1.1 Modul de prezentare a proiectului

VII.2 Evaluarea Proiectului de curs

Conform Regulamentului de evaluare a rezultatelor învățării, nota finală la proiectul de
curs se calculează după cum urmează:

Tabelul 3.Calcularea notei finale

Componente Pondere Nota Puncte Nota finală

1 2 3 4 5

Media evaluărilor formative 30 % 7 2,1

Proiectul propriu-zis 50 % 8 4,0 7,90

Susţinerea proiectului 20 % 9 1,8

Notă: În coloanele 3, 4 și 5 este prezentat un exemplu de calcul al notei finale la Proiect de curs.
● Evaluarea Proiectului propriu-zis
La evaluarea proiectului propriu-zis comisia va ține cont de următoarele criterii de
evaluare:
Tabelul 4. Criterii de evaluare a proiectului
Nr. Criteriu de evaluare a Proiectului

1 Conținutul corespunde sarcinii proiectului

2 Corectitudinea efectuării calculelor

3 Respectarea condițiilor de redactare a memoriului

4 Partea grafică corespunde cu descrierea din memoriu

5 Respectarea cerințelor de elaborare a părții grafice

● Susținerea Proiectului de curs

Proiectul de curs se susține de către elevi la ședința deschisă a comisiei creată de catedra
de profil. Optimal ar fi comisia să fie constituită din trei membri ai catedrei, profesori de
specialitate. Graficul de susținere a Proiectului de curs este elaborat de către profesor, iar elevii
sunt informați din timp.
Pentru prezentarea proiectului de curs elevului i se acordă 7-10 minute. Prezentarea
trebuie sa fie concisă, abordând esența proiectului, cât și detaliile semnificative. La finele
prezentării comisia îi acordă elevului întrebări referitoare la cele expuse (minim trei întrebări).
 Tabelul 5. Criterii de evaluare a susținerii proiectului

Nr. Criteriu de evaluare a susținerii proiectului

1 Discursul este concis și laconic abordând aspectele esențiale:

- Argumentarea necesității realizării calculului termotehnic al
îngrădirilor constructive

- Descrierea procedurii de determinare a pierderilor de căldură

- Descrierea procedurii de determinare a numărului de elemente în

fiecare corp de încălzire

- Caracterizarea metodei de dimensionare și proiectare a sistemului

de încălzire

2 Răspunsul la întrebări

VIII. Bibliografia

1. СНИП 2.01.01-82Строительная климатология и геофизика, 1983.

2. NCM E.04.01:2017Protecția contra acțiunilor mediului ambiant. Protecţia termică a
clădirilor. Ministerul economiei și infrastructurii, Chişinău, 2017.
3. NCM M.01.01:2016Eficiența energetică a clădirilor rezidențiale. Performanța energetică a
clădirilor. Cerințe minime de performanța energeticăa clădirilor. Ministerul dezvoltării
regionale și construcțiilor,Chişinău, 2016.
4. NCM M.01.01:2016 Performanța energetică a clădirilor. Metodologia de calcul al
performanței energetice aclădirilor. Ministerul dezvoltării regionale și
construcțiilor,Chişinău, 2016.
5. CP E.04.05:2017Protecția contra acțiunilor mediului ambiant. Proiectarea protecţiei termice
a clădirilor. Ministerul economiei și infrastructurii, Chişinău, 2017.
6. Tihomirov C. V., Sergheenko E. S.. Termotehnica, alimentarea cu căldură şi gaze, ventilarea,
Chişinău, Firma editorial-poligrafică „Tipografia Centrală”, 1994.
7. Pavel Vârlan. Instalaţii de încălzire,Chişinău, Editura “TEHNICA”, 1996.
8. Indicații metodice pentru proiectul de curs la disciplina Ventilarea clădirilor civile, Chişinău,
U.T.M., 2011.
9. Muntean I. Instrucțiuni privind elaborarea Îndumarului metodic pentru Proiectul de curs
la disciplinele de specialitate.
10. C.V. Tihomirov, S. Sergheenco, traducerea Pavel Vârlan, Termotehnica, alimentarea cu
căldură, gaze și ventilare, editura Lumina, 1994
11. Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din România, Enciclopedia tehnică de instalaţii,
Manualul de instalaţii, Volumul Încălzire, Ediţia a II-a, Editura Artecno, Bucureşti, 2010