“De ce se cheltuiesc zilnic milioane pentru război și niciun cent pentru medicină, pentru artiști, pentru

săraci?”

Arta, muzica, credința, toleranța și pacea sunt elemente strâns interconectate și pot fi considerate un
întreg. Acestea pot crea o lume mai bună, mai armonioasă și mai empatică.Arta și muzica, prin natura
lor, sunt expresii ale emoțiilor și ale creativității umane. Ele au capacitatea de a reprezenta nenumărate
culturi și tradiții și pot participa la promovarea diversității și înțelegerii între oameni. Mai mult ca atât,
prin intermediul artei și al muzicii, oamenii pot comunica în mod creativ și-și pot exprima diferite puncte
de vedere într-un mod pașnic și armonios. Astfel, arta și muzica pot fi considerate ca instrumente care
încurajează TOLERANȚA și PACEA. Acolo unde cuvintele eșuează, muzica vobește. Muzica poate schimba
lumea pentru că poate schimba oamenii.

“Seara, când stau culcată în pat și-mi termin rugăciunea spunând: Îți mulțumesc pentru tot ce-i bun,
drăguț și frumos, jubilez în sinea mea. Atunci mă gândesc la „ce-i bun” în clandestinitate, la sănătatea
mea și la întreaga mea ființă, la ce are drăguț Peter, la ce-i încă mic și fragil și căruia noi Ãncă nu i
îndrăznim, unimăznim, unimăznim , viitor, fericire și la „ce-i frumos”, asta însemnând lumea, natura și
frumusețea amplă a întregului, a tuturor lucrurilor frumoase împreună. Atunci nu mă gândesc la toate
nenorocirile, ci la frumusețea încă prezentă. În asta constă, în bună măsură, diferența dintre mamași
mine. Sfatul ei împotriva melancoliei este: "Gândește-te la toate nenorocirile din lume și fii fericită că nu
treci tu prin ele". Sfatul meu este: Ieși afară, mergi în câmp, în natură și soare. Ieși afară și încearcă să
regăsești fericirea in tine. Gândește-te la tot ce-i frumos în tine, în jurul tău și fii fericită!”

Ce este TOLERANȚA? Este consecinta umanității. Cu toții suntem caracterizați de slăbiciuni și erori; să ne
iertăm reciproc pentru acest lucru - acesta este cea dintâi lege a naturii.

“Cea mai mare parte a suferinţei oamenilor este inutilă. Este creată chiar de dumneavoastră, atât timp
cât viaţa vă este condusă de mintea care nu este supusă observării. Durerea pe care o creaţi acum este
întotdeauna o formă de neacceptare, o formă de rezistenţă inconştientă faţă de ceea ce este.”

În vremuri de război și disperare, speranța este ceea ce ne păstrează în viață, iar PACEA este ceea ce ne
face să fim fericiți. Aș vrea să pot face ceva pentru a ajuta la instaurarea păcii pe pământ. Am adesea
impresia că înțeleg mai bine decât adulții ce înseamnă război și că oamenii mari ar trebui să înțeleagă
mai bine ce înseamnă pacea.

“Nu pot să cred că lumea este așa de rea, că oamenii trebuie să fie răi. Nu cred că toată lumea este
condamnată să sufere. Câteodată, în mijlocul totului, îți vine să crezi că încă există dreptate în lume, sau
cel puțin dreptatea poate fi obținută. Dar trebuie să o cauți cu disperare, pentru că nu vine de la sine.
Trebuie să lupti pentru ea și să lupți din greu, și sănătatea ta, fericirea ta, poate chiar și viața ta vor
depinde de ea. Cu toate acestea, există oameni - chiar și oameni simpli, fără vreo putere specială sau
tărie morală - care se ridică pentru dreptatea altora, și împotriva unei lumi a egoismului și a urii.”

Toți oamenii sunt egali în fața legii și ar trebui să fie tratați cu același respect și demnitate, indiferent de
rasa, etnia sau religia lor. Discriminarea și ura față de cineva, din cauza diferențelor sunt nedrepte și
inumane. Ar trebui să ne concentrăm asupra a ceea ce ne unește, nu a ceea ce ne separă, și să lucrăm
împreună pentru a crea o lume în care toți oamenii se simt acceptați și apreciați pentru ceea ce sunt.

“Sunt convinsă căși când vom fi sub teroare și vom fi în ghearele morții, tot vom găsi forța de a zâmbi și
de a râde în ciuda totului și de a ne simți ca niște oameni liberi. Fiindcă, de ce să ne dăm bătuți? Suntem
în viață și suntem liberi să gândim și să simțim.”

Cred că e un adevăr universal, că un om sănătos la minte nu poate fi în război și că, într-un fel sau altul,
pacea trebuie restaurată, mai devreme sau mai târziu.

“De multe ori mă gândesc că noi, evreii, suntem niște ființe ciudate. Fiecare dintre noi trăiește în lumea
lui, a viselor și a speranțelor, a suferinței și a tristeții. Noi, evreii, suntem ca un șirag de diamante înțesat
de secrete și de lacrimi.”

În aceste zile tulburi ale războiului, oameni nevinovați sunt încarcerați și uciși fără milă, doar pentru că
aparțin unei anumite rase sau religii. Fiecare inimă care a fost și este zdrobită, fiecare vis care a fost
distrus și fiecare suflet care este rănit în aceste zile întunecate rămâne ca o cicatrice adâncă pe istoria
omenirii. Chiarși în cele mai întunecate momente ale istoriei, există o lumină strălucitoare a speranței.
Aceasta este lumina oamenilor buni care s-au ridicat împotriva intoleranței și a urii, care fac sacrificii
pentru ai proteja pe cei vulnerabili și care luptă pentru a aduce înapoi umanitatea într-o lume plină de
cruzime. Prin puterea lor de a înfrunta teroarea, acești oameni au arătat că dragostea și compasiunea
pot fi mai puternice decât orice război, că dreptatea și libertatea sunt valorile care îi definesc cu adevărat
pe oameni. Într-o lume plină de urăși de prejudecăți, aceste valori rămân adevărurile noastre cele mai
scumpeși cele mai prețioase, așa cum au fost mereu, de la începutul timpului."

“Să scrii...dragostea mea pentru scris și pentru jurnalul meu cresc în fiecare zi. Când scriu, mă simt
eliberată și fericită.”

Adeseori în discuțiile mele profunde cu singura mea confidentă, Kitty, o întreb de ce trebuie să existe
atâta ură și război. De ce nu putem toți să trăim împreună în pace? De ce trebuie să se ucidă oameni
nevinovați? Nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată.