Toleranța - limite și provocări

Toleranța, un cuvânt frumos, care ne invită la a fi buni unii cu alții și chiar mai mult, la
a ne accepta cu diferențele noastre, de opinie, de gândire, de credință, de rasă,de cultură,
de religie,de limbă, de port,ș.a. Toleranța este un cuvânt frumos ce ne invită până la urmă la
conviețuire pașnică și chiar la a crea momente frumoase împreună, ceea ce ne și iese.
Avem modele de toleranță în societate, cum ar fi toleranța rasială între persoane căsătorite,
fiind de rase diferite, de culoare diferită, chiar și de culturi diferite și chiar de religii diferite.

Avem toleranță în societate acolo unde conviețuiesc (pașnic) etnii diferite,cum ar fi la

noi Dobrogea, unde avem multe naționalități, români, turci, tătari, greci, lipoveni,ș.a. de
culturi, rase, religii diferite.În unele orașe cosmopolite, coexistența diferitelor tipuri de rase,
culturi, religii este mult mai pregnantă decât la noi în țară, acest lucru extinzându-se și la
școală, la job, nu doar în spațiul public,cum ar fi orașele mari din
Vest,Paris,Londra,Berlin,ș.a.Este un proces normal, de integrare în societate pentru buna
desfășurare a lucrurilor. Există manifestări în comun în care fiecare etnie își prezintă
specificul ei. Și sunt lucruri frumoase.

Care sunt provocările?

Provocările cele mai mari, din punctul meu de vedere,se referă la interacțiunea
conceptelor,credințelor,valorilor,principiilor.Noi putem admira produsul final al
acestora,specific pe fiecare naționalitate, adică admirăm diversitatea de port, de limbă, de
cultură,uneori chiar și de religie…dar până unde admirăm această diversitate!? Până când
avem senzația că intră în conflict cu propriile opinii, credințe, valori, principii. Acolo ne oprim
în a mai accepta diversitatea. Așa apar apoi conflictele ideologice, politice, religioase,ș.a.
Care sunt mai bune!? Trebuie să renunț eu la ale mele!? Nu,în nici un caz,nu
aceasta este soluția! Dacă nu putem accepta acele lucruri, nu le acceptăm deoarece nu
suntem obligați la acest lucru. Cred că tocmai aici ar putea fi o punte de legătură și anume
de a accepta ceea ce este diferit, fără să judecăm. A fi diferit nu înseamnă că ceea ce este
diferit este mai bun sau nu decât ceea ce am eu! Este doar diferit!! A accepta că și alte
persoane, națiuni, etnii pot produce lucruri bune ca și mine sau ca și națiunea sau etnia
mea,este un exercițiu de maturitate, de fapt. Reprezintă o acceptare a faptului că…da, ghici
ce, pe această planetă nu sunt doar eu sau doar națiunea mea sau doar etnia mea. Dar, ce
mai pot constata!? Că și ceilalți sunt oameni, ca și mine, cu aceleași nevoi. Iată din nou o
punte de legătură între mine și ceilalți. Ca dovadă, atunci când interesele o cer, persoane
diferite, națiuni diferite se pot uni pentru a atinge același scop, fără a se contopi.
Unde mai apar limite ale toleranței!?
Acolo, unde dreptul tău de manifestare încalcă dreptul meu de manifestare!!!
Atunci, da, este imperios necesar să acționez, să iau măsuri, să susțin dreptul meu la
exprimare și manifestare, dar, cel mai bine ar fi…fără a-i acuza și denigra pe ceilalți, care
susțin altceva sau o fac altfel, ci respectându-le și lor dreptul de a fi așa cum sunt.Este vorba
despre o alegere, până la urmă și de alternative.
Da. știu, uneori este greu,întrucât nu avem acest exercițiu și nici nu vrem să îl facem,
deoarece este mult mai comod să stau în ceea ce cunosc deja, dar faptul că eu nu exersez
acest lucru nu înseamnă că el nu există.Îl exersează alții! Și atunci, ce fac, pentru a-mi fi
șederea plăcută în ceea ce cunosc deja!? Îmi fac aliați, nu ! Atunci nu mă mai voi simți
singur, ciudat, defect, străin sau că nu sunt pe placul altora (conformismul). Așa apar
polarizările,grupurile și grupulețele de interese și influență. Și manipularea bineînțeles, poate
apărea! Deoarece este vorba despre putere. Și așa apar războaiele, deoarece fiecare crede
că are dreptate.
Ca și concluzie, susțin faptul că a investi în noi înșine- în dauna confortului interior de
a sta în ceea ce cunosc- de a fi deschis la nou și diferit, fără să-mi periclitez mie identitatea,
de a accepta ceva diferit, fără să emit judecăți de valoare reprezintă exerciții care ne pot
îndrepta către o înțelegere acceptatoare și tolerantă,chiar plină de compasiune, care șă
permită oricărei ființe umane șă parcurgă drumul inițiatic al vieții.

Costache Luis Constantin

18 nov.2022.