De ce trebuie să ne schimbăm!

Vrem să fim altfel!!!

Omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci
pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri1.

În istoria umanităţii nu de puţine ori am întâlnit fapte, evenimente care au avut la bază
violenţa. Războaiele, şi nu numai, sunt o dovadă în acest sens. Dar societatea a evoluat, lumea a
devenit mult mai inteligentă, tolerantă iar medierea a luat locul conflictului în cele mai multe
cazuri. Cu toate acestea, auzim adesea, pe stradă, la locul de muncă, în instituţii de educaţie şi
cultură, în anumite colectivităţi expresia: Viaţa este ca o junglă? Trebuie să fim pregătiţi în
orice moment pentru orice. Şi atunci intervine o altă întrebare: ce s-a schimbat faţă de trecut?
Pornind de la cartea nostră de căpătâi- Biblia, suntem toţi creaţia LUI? Şi atunci, de ce
ajungem să ne transformăm de cele mai multe ori în sens negativ, devenim adevărate fiare şi îi
facem şi pe cei apropiaţi, familia, pe toţi cei din jur să sufere?
Mult prea agasaţi de rutina zilnică, probabil, prea grăbiţi pentru a vedea ce se întâmplă în
jurul nostru, lipsiţi parcă de vlagă pentru a avea grijă de noi dar şi de cei aflaţi în suferinţă sau
nevoi, tindem să devenim simple marionete. Uităm să fim oameni, să fim înţelepţi, să zâmbim,
să fim fericiţi şi să ne bucurăm de ce avem.
Societatea informaţională, de consum în care trăim ne-a transformat în nişte roboţi
programaţi de cele mai multe ori să reacţionăm violent verbal sau fizic fără a ţine cont de nimic.
Educaţia şi bunele maniere aruncate într-un „con de umbră” sunt înlocuite cu răutate, ură,
cruzime. Tinerii în lipsă de modele şi fără o educaţie solidă în familie şi şcoală copiază ceea ce
văd. Tindem să ne dezumanizăm şi să uităm că generaţiile care au luptat pentru noi de-a lungul
istoriei n-au vrut decât linişte, bună înţelegere, respect, toleranţă, iubire între semeni.
Pentru un viitor în care tinerii noştri de astăzi să fie persoane tolerante, înţelegătoare,
iubitoare, sensibile, deosebite, implicate, responsabile, datoria noastră de părinţi, educatori,
comunitate este de a-i educa în spiritul acestor sentimente care pot deveni valori de bază a
viitoarei societăţi.
Şcoala este locul în care nu putem şi nici nu trebuie să învăţăm totul. Dar unde va trebui
să învăţăm să înţelegem, să apreciem, să acceptăm şi să asumăm, dacă este cazul, provocările
cu care ne confruntăm zi de zi (şi ceea ce facem noi astăzi aici este o provocare).

1
Noul Testament, Epistola lui Pavel către romani, Romani 1, 2, p. 189
 Tinerii trebuie să înţeleagă de ce valorile sunt elementele reglatoare ale fiinţei pe
parcursul întregii existenţe. Lumea de astăzi are prea multe exemple despre unde anume pot duce
cunoştinţele şi competenţele dublate de atitudini, crezuri şi valori ferme. Tinerii care înţeleg ceea
ce li se întâmplă lor ca indivizi şi comunităţii mai largi din care ei fac parte şi care îşi verifică
permanent ipotezele şi reflecţiile au bune şanse să fie cetăţeni responsabili faţă de ceea ce se
întâmplă în jur. Interesul pentru mersul lucrurilor şi reflecţia activă sunt premisele viitoarei
participări civice.

***

Că suntem mai buni decât în perioada anterioară, că suntem mai înţelepţi, mai toleranţi,
mai înţelegători unii cu ceilalţi, istoria şi viaţa o va demonstra. Deocamdată, grija zilei de mâine,
stresul, indiferenţa de multe ori la situaţia disperată în care se află unii dintre noi, neglijarea
copiilor de către familie în fuga acesteia după bani, dispreţul manifestat de cei bogaţi faţă de cei
săraci, atitudinea sfidătoare a celor care deţin puterea faţă de majoritate, parcă ne despart, de
multe ori, tot mai mult de Dumnezeu. Şi atunci ne punem o întreită întrebare: Ce trebuie să
facem pentru a fi mai buni, ce ar trebui să facem pentru ca ceilalţi să ne înţeleagă, ce ar trebui
schimbat pentru a fi mai toleranţi?