UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ȘTIINȚĂ ȘI TEHNOLOGIE

POLITEHNICA BUCUREȘTI
CENTRUL UNIVERSITAR PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTIINȚE SOCIALE ȘI PSIHOLOGIE
PROGRAM DE STUDII: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR

REFERAT EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ

PREJUDECĂȚILE

FILIALA: RÂMNICU VÂLCEA, AN II, SEMESTRUL II STUDENT:

COORDONATOR: lect.dr. ȚIBRIAN MĂDĂLINA AURELIA MATACHE
ALEXIA -MARIA

RÂMNICU VÂLCEA
2024

1
 CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................3
CAPITOLUL I - PREJUDECĂȚI: CUM APAR ȘI CUM NE INFLUENȚEAZĂ GÂNDIREA 4
1.1.DESPRE PREJUDECĂȚI.....................................................................................................4
1.2.DESPRE IZVOARELE PREJUDECĂȚILOR NOASTRE..................................................6
CAPITOLUL II - ABORDĂRI PENTRU CONFRUNTAREA CU PREJUDECĂȚILE
INCONȘTIENTE: IDENTIFICARE, REDUCERE ȘI DEPĂȘIRE...............................................7
2.1.DEPĂȘIREA PREJUDECĂȚILOR INCONȘTIENTE........................................................7
2.2.STRATEGII PENTRU IDENTIFICAREA ȘI REDUCEREA
PREJUDECĂȚILOR INCONȘTIENTE.....................................................................................8
CAPITOLUL III - IMPACTUL PREJUDECATĂȚILOR ÎN LUMEA PUTERII ȘI A
CUNOAȘTERII.............................................................................................................................10
3.1.DESPRE CORUPȚIA ȘI VICIILE CE DECURG DIN PREJUDECĂȚILE
SUVERANILOR.......................................................................................................................10
3.2.OAMENII DE ȘTIINȚĂ, ÎNȚELEPȚI FĂRĂ PREJUDECĂȚI?.......................................11
CONCLUZII................................................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................12

2
 INTRODUCERE

Prejudecățile reprezintă păreri sau atitudini preconcepute, adesea negative, față de o

persoană sau un grup pe baza caracteristicilor percepute, fără o evaluare obiectivă sau experiență
directă. Acestea pot viza o varietate largă de atribute, inclusiv rasa, genul, vârsta, orientarea
sexuală, naționalitatea, religia sau statutul socio-economic. Prejudecățile sunt alimentate de
stereotipuri, adică de idei fixe și simplificate despre membrii unui grup, și pot conduce la
discriminare când aceste atitudini negative se manifestă prin comportamente.
Originea prejudecăților este complexă și multifactorială, incluzând influențe sociale,
psihologice și culturale. De exemplu, tendința umană de a clasifica lumea în categorii poate
facilita formarea de stereotipuri și prejudecăți. De asemenea, mediul în care trăim ne poate
influența percepțiile, fiind adesea expuși la atitudini și credințe preconcepute prin intermediul
familiei, prietenilor, mass-media sau instituțiilor.
Combaterea prejudecăților implică recunoașterea și confruntarea propriilor atitudini și
comportamente preconcepute, educație și sensibilizare, promovarea empatiei și a înțelegerii
interpersonale, precum și adoptarea de politici și practici care promovează egalitatea și
diversitatea. Înțelegerea complexității și răspândirii prejudecăților este primul pas în depășirea
barierelor către o societate mai justă și incluzivă.
Prejudecățile sunt idei greșite sau păreri negative pe care le avem despre oameni fără să îi
cunoaștem bine, doar pentru că fac parte din anumite grupuri. Aceste idei greșite pot fi despre
cum arată cineva, de unde vine, ce religie are sau multe alte lucruri. Oamenii pot ajunge să
trateze rău pe alții din cauza acestor idei, ceea ce nu este corect.
Aceste idei greșite apar pentru că, de multe ori, oamenii preferă să stea doar cu cei
asemănători lor și nu încearcă să învețe despre cei diferiți. De asemenea, poveștile sau știrile pe
care le auzim de la alții sau în media pot fi greșite sau incomplete, dar le credem oricum.
Pentru a lupta împotriva acestor idei greșite, este important să învățăm mai multe despre
oameni care sunt diferiți de noi și să încercăm să îi înțelegem mai bine. Acest lucru înseamnă să
vorbim cu ei, să citim despre ei sau să vedem filme și emisiuni care îi prezintă în mod corect și
complet.
Școlile pot ajuta mult prin învățarea despre toate tipurile de oameni și culturi. Este bine să
vedem și în filme, cărți sau la televizor oameni de toate felurile, pentru că atunci când vedem pe
cineva diferit de noi prezentat într-un mod pozitiv, începem să gândim mai bine despre acei
oameni.
Pe lângă asta, este important să ne gândim bine la ce credem despre alții și de ce. Trebuie
să ne punem întrebări ca "De ce cred asta?" sau "Este posibil să greșesc?". Vorbind cu alții și
ascultând poveștile lor ne poate ajuta să vedem lumea într-un mod mai corect și mai bun.
În final, lupta împotriva ideilor greșite despre alții este un lucru la care trebuie să lucrăm
împreună, învățând unii de la alții și fiind deschiși să ne schimbăm părerea. Astfel, putem face
lumea un loc mai bun pentru toți.

3
 CAPITOLUL I
PREJUDECĂȚI: CUM APAR ȘI CUM NE INFLUENȚEAZĂ GÂNDIREA

1.1.DESPRE PREJUDECĂȚI
Cuvântul prejudecată este cel mai adesea folosit cu referire la opiniile preconcepute față
de anumiți oameni sau o persoană din motive de rasă / etnie, sex, clasă socială, vârstă, handicap,
religie, sexualitate, naționalitate sau alte caracteristici personale. Se poate referi, de asemenea, la
convingerile nefondate și poate include „orice atitudine excesivă, care este deosebit de rezistentă
la influența rațională”. (Wikipedia, 29.03.2024, 16:32)
Prejudecățile sunt de cele mai multe ori rezultatul modului în care am fost educați. Pe
parcursul vieții le depășim sau ne formăm altele în funcție de experiențele prin care trecem.
De mici, părinții ne spun: “Nu arăta că te-ai supărat, fii diplomat.” sau “Ești bărbat sau
nu? De ce plângi?” etc. Așa ajungem să credem că nu este bine să îți exprimi sentimentele, că
bărbații care plâng sunt slabi și nu poți pune baza pe ei ș.a.m.d.
Cel mai deranjant aspect al prejudecăților este că tindem să etichetăm pe ceilalți în
funcție de stereotipuri preconcepute, fie că acestea ne-au fost impuse de alții sau sunt rezultatul
unei prime impresii greșite. Astfel, ajungem să evităm interacțiunile cu acești oameni și să-i
respingem înainte de a avea ocazia să-i cunoaștem cu adevărat. În acest fel, suntem cei care
pierdem, deoarece nu realizăm ce valori sau potențial ascunde fiecare persoană în parte.
Nu este păcat? Cum ar fi să uităm pe moment că suntem diferiți, că ne place sau nu ce
știm despre celalalt și să ne îndreptăm cu deschidere unii spre alții?
De asemenea, tot în funcție de prejudecăți ne comportăm în relație cu persoane
semnificative pentru noi. De exemplu, dacă pentru noi imaginea șefului este de neatins, vom
avea tendința să nu ieșim din cuvântul lui și să nu ne spunem deschis punctul de vedere
indiferent de deciziile acestuia.
Prejudecățile pot bloca calea noastră și ne pot împiedica să avansăm în cunoaștere,
inclusiv în ceea ce privește înțelegerea de sine. Ele pot să ne oprească din a încerca lucruri noi,
din a ne exprima gândurile din teama de a nu supăra pe altcineva, din a explora locuri
necunoscute sau din a-ți urmări dorințele din cauza sentimentului de incapacitate de a le
îndeplini: "Nu voi merge acolo pentru că vremea pare mereu urâtă...", "Nu voi participa la
concurs pentru că există o concurență acerbă.", "Nu mă voi îmbrăca în felul acela pentru că mi se
pare ciudat."
Prejudecățile ne țin pe loc, ne limitează libertatea de mișcare și nu ne permit să privim
dincolo de aparențe.
Încercând lucruri noi și renunțând la prejudecăți ne putem redescoperi, ne putem cunoaște
mai bine pe noi, ne putem deschide noi orizonturi, putem avea o comunicare mai bună cu ceilalți.
(https://www.redescopera.ro/despre-prejudecati/ , 29.03.2024, 16:35).
Atunci când ideile plutesc în aer, prejudecățile devin esența pe care o respirăm. Deși
adesea nu ne dăm seama de conținutul lor sau de semnificația lor, ele satisfac și alimentează
nevoia noastră vitală, fundamentală, de cunoaștere. Similar cu un mediu universal, prejudecățile
tind să fie adesea invizibile, dar când se manifestă, se transformă în vârtejuri de energie,
perturbând totul în jurul lor. Când două prejudecăți diametral opuse se intersectează, fulgerele și
trăsnetele par a fi doar pale reflexe ale marii descărcări de energie provocate de această
confruntare.

4
 Am fost obișnuiți să considerăm prejudecățile ca fiind exclusiv negative, ca pe niște
bariere sau piedici în calea înțelegerii, obstacole ce trebuie să le depășim pentru a atinge
adevărata cunoaștere. Dar nu cumva această percepție reprezintă cea mai mare prejudecată
despre prejudecăți? Așa cum ne sugerează și numele, prejudecata nu înseamnă lipsă de judecată
sau judecată deficitară; ea nu este în opoziție cu judecata, ci o precede, o anticipează, o
pregătește. Prejudecata este înaintea judecății, prealabilă acesteia și, în acest sens, împărtășește
ceva comun cu judecata, fiind, în esență, o formă de judecată în sine.
Prejudecata este, mai înainte de a fi închidere, refuz, tocmai maximă deschidere şi
disponibilitate. Prejudecata are o funcţie de prehensiune şi astfel este indispensabilă oricărui act
de cunoaştere, oricărei judecăţi. Pre-judecata nu este o judecată prealabilă (dacă ar fi asta,
prejudecata ar însemna, destul de absurd, o judecată înaintea judecăţii, un fel de judecată
nejudecată), ci o luare sau aducere la cunoştinţă, o înaintare a cauzei spre judecată, o înregistrare
pe rol.
A prejudeca înseamnă să restrângi sau să definești limitat subiectul pe care îl vei judeca
în viitor, să îl descrii sau să îl identifici, să îl delimitezi. Mintea noastră poate fi asemănată cu o
arhivă plină de dosare pe care le-am ignorat, puse pe rafturi și amânate mereu. Este semnificativ
faptul că atunci când ceri cuiva care are prejudecăți să își exprime opinia într-o anumită
problemă, de multe ori acea persoană ezită, se eschivează sau recunoaște sincer că nu și-a
formulat niciodată o părere. Acest fenomen este întâlnit și în interogările lui Socrate. Mai pe
scurt, prejudecata înseamnă să fii conștient de o anumită problemă, să o cunoști, dar să nu
răspunzi sau să nu încerci să o rezolvi. Prejudecățile sunt acele lucruri necunoscute cu care ne-
am obișnuit, care s-au banalizat prin simpla lor formulare. Ele provin din confuzia fatală între a
ști sau a cunoaște problema și a ști sau a cunoaște răspunsul la aceasta.
Expresia suficientă a adultului la auzul întrebărilor tinerilor nu denotă o cunoaştere
superioară acestora ci o depăşire a stadiului problematizării, o situare într-un orizont al misterului
răsuflat, o clasare a cauzelor într-o arhivă a faptelor cu autor şi cu sens necunoscut.
Recapitulând, prejudecata pare mai degrabă un stadiu şi deci o facultate a individului
uman, manifestată prin preluarea ca atare a ceea ce i se spune, indispensabilă dezvoltării mentale,
în care înţelegerea se mulţumeşte să prindă obiectul cunoaşterii fără să-l supună unei analize
proprii. Copilul mic nu se întreabă de ce un lucru se numeşte aşa cum i se spune că se numeşte
nici de ce arată aşa cum i se înfăţişează. Or, conţinutul acestei preînţelegeri sau pre-judecăţi nu
este decât obiectul unei viitoare cunoaşteri, o circumscriere denominativă a acestuia. Există însă
şi o vârstă, tot în copilărie, a judecăţii, a problematizării, a interogaţiei privitoare la raţiunea de a
fi a unui lucru, a lui „de ce?” Doar că, prin forţa lucrurilor, aceasta, urmând primeia, este
predeterminată de ea. Obiectul cunoaşterii, câmpul cognitiv este delimitat, copilul nu se poate
întreba decât asupra lucrurilor despre care a aflat că există şi asupra felului în care a aflat că
există. (Horia Pătrașcu, Despre Prejudecată, 2004, pp. 160-161)

5
1.2.DESPRE IZVOARELE PREJUDECĂȚILOR NOASTRE
Dacă presupunem că esența umană îl împinge pe om să caute fericirea sau să își facă
viața mai suportabilă în fiecare moment, atunci este crucial să găsească modalități pentru a
atinge acest scop și să elimine obstacolele care îi stau în cale. Pornind de la această premisă,
putem concluziona că adevărul este vital pentru om, iar erorile sau devierile de la acesta sunt
doar dăunătoare.
De la o vârstă fragedă, omul este expus la iluziile și greșelile altora, fiind introdus într-o
societate în care întâlnește alți indivizi intoxicați cu aceleași superstiții și prejudecăți pe care
nimeni nu s-a deranjat să le analizeze. Pe măsură ce timpul trece, omul se afundă tot mai
mult în labirintul social al prejudecăților, iar comportamentul celor din jur îi întărește
propriile preconcepții. El renunță să își pună la îndoială principiile impuse, integritatea
instituțiilor sau normele acceptate de toată lumea. În consecință, omul își pierde capacitatea
de gândire și rămâne captiv ideilor preconcepute. Chiar dacă, accidental, are o revelație, își
închide imediat ochii și revine la modul de gândire al majorității; înconjurat de indivizi
înșelați ca și el, ar putea fi ridiculizat, blamat sau chiar pedepsit dacă nu se conformează
gândirii predominante, adică unei delirante epidemice.
Aceleași prejudecăți, în funcție de temperamentul fiecăruia, îi fac pe oameni să se
disprețuiască între ei, să devină apatici, cufundați într-o rușinoasă letargie, care îi împiedică
să creadă că ar putea deveni folositori pentru semenii lor. Prejudecățile politice îi fac pe
oameni să depindă cel mai des de o putere arbitrară și nelegiuită, care îi dezbină, care îi pun
să se războiască unii cu alții și care acordă favoruri doar celor care se aliniază scopurilor
nesăbuite ale acesteia.
Din toate acestea reiese că există motive semnificative care au contribuit la deteriorarea
legăturilor dintre individ și societate, precum și între indivizi. Mai mult decât atât, încă din
copilărie, omul a fost învăluit într-un mediu plin de obiecte și idei inutile, datorită
prejudecăților de diverse feluri, care, în mod aparent, urmăreau să îl aducă la starea de
fericire. Pe scurt, oamenii au devenit ambițioși, dorind tot felul de onoruri și distincții
superficiale, căutând demnități fără valoare, fiecare încercând să se ridice deasupra celorlalți
cu orice preț.
Știința, talentul, cunoștințele utile sunt la fel de neglijate ca și moravurile. Nașterea într-o
familie de vază, prestigiul, opulența, favoritismele, intriga și josniciile fiind singurele
mijloace de parvenire, nimeni nu mai este interesat să-și însușească lumina necesară pentru
împlinirea sa ca ființă. De altfel, cei care dețin puterea și autoritatea sunt de cele mai multe
ori persoane incapabile, neglijente, corupte, care nu sunt în stare să aprecieze meritele
celorlalți semeni. Dimpotrivă, geniul altora îi pune în umbră sau li se pare ridicol; probitatea
îi irită, iar virtutea le displace profund. Astfel, marile talente rămân în posesia unor oameni
obscuri, care devin subiect al urii și disprețul față de măreția lor. (Eseu Despre Prejudecăți,
Paul Henri Thiry Baron D*Holbach, 2018, pp.30-41 )

6
 CAPITOLUL II
ABORDĂRI PENTRU CONFRUNTAREA CU PREJUDECĂȚILE INCONȘTIENTE:
IDENTIFICARE, REDUCERE ȘI DEPĂȘIRE

2.1.DEPĂȘIREA PREJUDECĂȚILOR INCONȘTIENTE

Majoritatea oamenilor au prejudecăți, fie ele pozitive sau negative, care modelează felul
în care percepe lumea din jurul lor. Multe dintre aceste atitudini sunt evidente (sau explicite),
însă multe altele sunt subtile (sau implicite), ghidându-ne gândurile, deciziile și acțiunile fără
ca noi să fim conștienți de influența lor. Toți oamenii au prejudecăți subtile.
Prejudecățile sunt idei și opinii care s-au cristalizat și au fost întărite de-a lungul timpului
prin interacțiuni cu familia, mass-media, influențele culturale și relatări istorice. Chiar și
cuvintele obișnuite și imagistica specifică comunităților noastre conțin prejudecăți. Prin
urmare, recunoașterea și depășirea prejudecăților noastre subtile nu este deloc o sarcină
ușoară.
Cu toate acestea, există pași pe care îi putem urma pentru a deveni mai conștienți de
prejudecățile noastre și pentru a reduce efectele lor subtile asupra comportamentului nostru,
ceea ce la rândul său ne influențează alegerile de viață.
Profesorii au responsabilitatea și provocarea de a-i trata pe toți elevii în mod egal și de a
promova respectul pentru diversitate. Pentru a face față acestei provocări, profesorii trebuie
să identifice și să chestioneze propriile prejudecăți. Dacă nu trec prin acest proces de
autoreflecție, ei pot întări, fără să știe, stereotipuri și prejudecăți prin atitudini inconștiente și
le pot transmite în sălile de clasă. De exemplu, aceste prejudecăți inconștiente pot avea un
impact asupra predării, determinând profesorii să trateze elevii în mod diferit în funcție de
rasă, etnie, limbă, religie, naționalitate, orientare sexuală, gen, dizabilitate, mediul socio-
economic sau alți factori.
Aproximativ 11 milioane de informații intră în creierul uman întrun singur moment, însă
doar între 40 și 50 de informații sunt asimilate în mod conștient.2 Pentru a gestiona toate
aceste informații, creierul nostru selectează elementele pe care le tratează conștient, respectiv
inconștient. În timp ce oamenii pot crede că iau decizii bazate pe câteva informații, de fapt
fac acest lucru pe baza informațiilor de care sunt conștienți. Mii de alte informații le
influențează deciziile în mod inconștient, creând scurtături mentale care urmează modele
instinctuale și obiceiuri de supraviețuire care s-au dezvoltat de-a lungul a milioane de ani.
Aceste scurtături mentale se numesc prejudecăți cognitive și au fost studiate de zeci de ani de
cercetători din domeniul psihologiei sociale, economiei comportamentale și științelor
cognitive. Până în prezent, au fost identificate până la 188 de tipuri diferite de prejudecăți
cognitive, inclusiv următoarele, care pot avea un impact asupra predării:
• Eroarea fundamentală de atribuire:– Când presupunem că alții care se comportă într-un
anumit mod o fac din cauza caracterului lor (o trăsătură fixă, cum ar fi etnia sau genul), mai
degrabă decât ca răspuns la factori situaționali (de exemplu, au avut o zi proastă);
• Eroarea de atribuire a grupului– Când caracteristicile unui singur membru al grupului
sunt generalizate pentru a reflecta grupul ca întreg;

7
 • Atitudinile părtinitoare față de grupul intern – Când avem tendința de a atribui
caracteristici și motivații pozitive unor persoane care sunt similare cu noi;
• Prejudecata de confirmare –Când căutăm, interpretăm, favorizăm și evocăm informații
într-un mod care confirmă credințe sau idei preexistente;
• Efectul de regrupare în jurul învingătorului (”bandwagon”) – Când avem tendința să
facem (sau să credem) lucruri pentru că mulți alți oameni fac (sau cred) la fel;
• Efectul de ancorare – Când avem tendința de a ne baza prea mult sau „ancorăm” decizia
noastră pe o trăsătură sau o informație (de obicei, prima informație dobândită pe acel
subiect);
• Cascada de disponibilitate – Când o credință comună câștigă din ce în ce mai multă
plauzibilitate prin repetarea ei din ce în ce mai mult în discursul public (sau „repetă ceva de
suficient de multe ori și va deveni adevărat”). Deși nu toate prejudecățile cognitive sunt
direct dăunătoare, ele pot deveni periculoase atunci când ne împiedică să înțelegem punctul
de vedere sau potențialul altei persoane. Acest lucru este relevant în special pentru relațiile
dintre profesori și elevi. Persoanele din grupurile stigmatizate sau marginalizate sunt deosebit
de vulnerabile la efectele prejudecăților negative, iar acest fenomen împiedică societatea să
maximizeze potențialul pozitiv al diversității în școli, la locuri de muncă și în comunități.
(Depășirea Prejudecăților Inconștiente, Suport didactic 2, Organization for Security and Co-
operation in Europe, 2022, pp.1-3)
Unele prejudecăți pot fi considerate benefice de către unii, în timp ce alții le pot privi cu
neîncredere. Astfel de prejudecăți pot conduce la excluderea sau la sentimentul de inadecvare
în cazul celor care nu se conformează stereotipurilor, sau chiar pot face ca persoanele din
anumite grupuri să devină ținte bazate pe generalizări false.
Problema cu prejudecățile apare atunci când nu suntem conștienți de impactul lor asupra
propriilor noastre acțiuni sau asupra altor persoane. Prejudecățile inconștiente acumulate de
către membrii unui grup majoritar, care deține putere socială, economică sau politică, pot fi
extrem de dăunătoare pentru cei din grupurile minoritare, limitând și afectând bunăstarea
acestora.

2.2.STRATEGII PENTRU IDENTIFICAREA ȘI REDUCEREA

PREJUDECĂȚILOR INCONȘTIENTE
Din fericire, există căi pentru a diminua efectul prejudecăților asupra propriului
comportament. Primul și cel mai important pas este să recunoaștem că toți avem prejudecăți
încorporate care se manifestă în moduri diverse. Prin conștientizarea prejudecăților noastre
subtile, putem reduce impactul lor asupra comportamentului nostru. Odată ce suntem
conștienți de aceste prejudecăți, există mai multe strategii diferite pe care le putem folosi
pentru a le atenua influența asupra deciziilor noastre.
Încercarea de a se pune în locul celuilalt : Atunci când practicăm empatia, reflectăm la
experiențele psihologice ale altora și încercăm să înțelegem perspectiva și emoțiile celuilalt,
este mai puțin probabil să afișăm expresii automate de părtinire. Spre deosebire de încercarea
de a fi „obiectivi”, făcându-ne timp să învățăm despre viețile elevilor și luând în considerare
sentimentele și percepțiile lor, este mai puțin probabil să cădem pradă opiniilor stereotipice.

8
 Combaterea stereotipizării : Expunerea la imagini pozitive, istorii și modele de urmat
care contracarează stereotipurile existente s-a dovedit a fi o strategie eficientă pentru
diminuarea prejudecăților implicite.
Luarea în considerare a contrariului : dorința d e a fi corect și obiectiv nu este
suficientă pentru a depăși prejudecățile în aprecierea/ evaluarea socială. S-a demonstrat că
strategia de „a lua în considerare contrariul” are un efect de corectare mai mare.
Folosirea imaginației : Imaginile mentale pot avea un efect profund asupra stării
emoționale și psihologice. Cercetătorii au arătat că exercițiile de imaginație sunt o strategie
eficientă pentru a ajuta la interiorizarea imaginilor care contrazic stereotipurile.
Crearea de legături cu propria persoană : Deoarece evaluările despre sine sunt de
obicei pozitive, iar oamenii leagă cu ușurință membrii acestui grup capătă o imagine pozitivă.
Această strategie ne cere să redefinim referenţialul „noi” prin condiționarea unei legături de
identitate, astfel încât cei care sunt de regulă din grupul extern, să devină parte din grupul
intern.
Conștientizarea culturală : aprofundarea cunoștințelor despre culturile
grupurilor sociale din comunitatea dvs. este o modalitate utilă de a reduce presupunerile și
informațiile greșite. Abordarea des întâlnită, pe care am putea s-o numim „daltonism” (adică
evitarea sau ignorarea diferențelor rasiale sau etnice), nu este o strategie eficientă pentru a
depăși prejudecățile, deoarece „daltonismul” produce, de fapt, o prejudecată implicită mai
mare decât strategiile care recunosc diferența. Cercetările au arătat că dezvoltarea unei mai
bune conștientizări și a unei sensibilități mai mari față de diferențele de grup și individuale
este mai eficientă în abordarea prejudecății.
Comportamente de apropiere : Persoanele bine intenționate se pot simți în continuare
inconfortabil sau pot experimenta anxietate în interacțiunile lor cu persoane diferite. Acest
lucru poate duce la evitare sau la retragere, mai degrabă decât la interacțiune. Cercetătorii au
descoperit că ne putem corecta și reduce prejudecățile negative prin comportamente de
apropiere – încurajându- ne să îi abordăm pe ceilalți și învățând să ne simțim confortabil cu
ceea ce este inconfortabil.
A acționa în orb (Blinding) : Această idee a apărut în 1952 la Orchestra Simfonică din
Boston și a devenit o practică obișnuită la mai multe orchestre simfonice majore din Statele
Unite. Implică plasarea unui paravan între instrumentiștii care dau probe şi comisia de
jurizare.
Practica a arătat impactul major al prejudecăților de gen asupra compoziției orchestrelor
simfonice. Ca urmare a acestei practici, proporția femeilor angajate de marile orchestre
simfonice s-a dublat, de la 20% la 40%. Spectacolele televizate de talente folosesc uneori
această strategie. Pentru profesori, tehnica poate fi aplicată prin practici precum ascunderea
numelor elevilor atunci când corectează teste sau eseuri. ( Depășirea Prejudecăților
Inconștiente, Suport didactic 2, Organization for Security and Co-operation in Europe, 2022,
pp.4-5 )

9
 CAPITOLUL III
IMPACTUL PREJUDECATĂȚILOR ÎN LUMEA PUTERII ȘI A CUNOAȘTERII

3.1.DESPRE CORUPȚIA ȘI VICIILE CE DECURG DIN PREJUDECĂȚILE

SUVERANILOR
Greșelile suveranilor, pentru care deseori sunt sacrificati mulți dintre supușii lor, provin
din cauza minciunilor care le-au poluat copilăria, a pasiunilor care le-au fost implantate în
inimă, a viciilor pe care lingătorii le-au încurajat și promovat. Crescuți într-un mediu de
ignoranță și corupție, acești suverani nu știu decât să facă rău, pentru că sunt convinși că asta
le servește intereselor; sunt tirani, pentru că nu au o concepție corectă despre fericire, drepturi
și putere, fiind educați într-un mod criminal care îi împinge să se comporte astfel. Ei doresc
să aibă doar supuși manipulați, deoarece, fiind adesea lipsiți de abilități de conducere, nu știu
decât să suprime. Sunt plini de superstiții, deoarece le lipsește puterea de a fi virtuoși.
Doar adevărul are menirea de a-i dezbăra pe acești suverani de falsele idei și concepții.
Adevărul îi va învăța că sunt oameni și nu zei; că puterea nu le-a venit din cer, ci le-a fost
oferită de națiunile care i-au ales în fruntea lor pentru a veghea la propriile lor interese;
pentru că legislația nu e făcută pentru a fi expresia capriciilor unui singur om sau a curții sale,
ci expresia voinței generale a națiunii, care i se supune pentru binele ei.
Nu trebuie să privim ca imposibil proiectul de a armoniza interesele adevărului cu cele
ale suveranilor și ale popoarelor pe care le conduc. Nu trebuie să considerăm imposibilă
reconcilierea intereselor adevărului cu cele ale suveranilor și ale popoarelor pe care le
conduc. Nu trebuie să privim ca fiind lipsită de sens speranța apariției unor circumstanțe
favorabile, în care politicienii, ghidați de spiritul național, să înțeleagă importanța eliminării
prejudecăților, care sunt obstacole în calea fericirii publice. Ei vor fi convinși că prosperitatea
lor personală, puterea reală și stabilitatea tronului depind de eforturile sincere ale unei
societăți iluminate, iar propria lor fericire este strâns legată de cea a întregii comunități.
Cu toate acestea conducătorii națiunilor se înșală dacă vor crede că pot nimici peste
noaspte prejudecățile supușilor lor; ca să le vindeci mintea, trebuie să le capeți încrederea;
pentru a merita încrederea supușilor, trebuie să știi să le descoperi virtuțiile și talentele.
În ciuda rătăcirii oamenilor, rațiunea are întotdeauna intâietate asupra spiritului lor; toate
reveriile pot fi destrămate cu ajutorul satirei; nici măcar fanatismul nu-i poate rezista
ridicolului. Trebuie făcut în așa fel încât apostolii minciunii să piardă dreptul executiv de a le
vorbi națiunilor; trebuie să i se permită rațiunii să instruiască popoarele. Toleranța universală,
libertatea gândirii și a scrisului sunt remediile infailabile pe care le are la îndemână un
suveran luminat, remedii cu care poate risipi prejudecățile poporului său.
Un suveran care nu respectă adevărul, care nu îmbrățișează lumina cunoașterii și nu este
echitabil, care nu apreciază persoanele meritorii ci doar pe cei care îl adulează, nu poate
beneficia de loialitatea supușilor credincioși. Acești supuși ar trebui să fie dedicați sincer
suveranului lor și să se implice activ în afacerile publice, contribuind astfel la gloria liderului
lor. În schimb, subiecții unui astfel de suveran vor fi interesați doar de propriul lor interes
personal, încurajând viciile pentru a-și maximiza propriul profit. Ei vor face tot posibilul să-l
corupă și mai mult pe suveran, inducându-i ideea că măreția constă în lux și risipă; vor

10
distorsiona prioritățile de stat și îl vor împinge spre indolență și plăceri superficiale. În
ciuda inerției popoarelor, a neglijenței și relei voințe ale celor care le conduc, rațiunea a făcut
cu siguranță progrese extrem de vizibile. Încetineala cu care s-a instaurat nu a împiedicat-o să
distrugă o serie de greșeli și să zguduie superstițiile ce se doreau a fi veșnice. Vedem cum
mintea omenească tinde neîncetat spre perfecțiune sau, cel puțin, cum încearcă să se apropie
de adevăr. (Eseu Despre Prejudecăți, Paul Henri Thiry Baron D*Holbach, 2018, pp.77-90 )

3.2.OAMENII DE ȘTIINȚĂ, ÎNȚELEPȚI FĂRĂ PREJUDECĂȚI?

Cu siguranță, noi, oamenii de știință, avem tendințe și prejudecăți la fel ca oricine
altcineva. Totuși, cred că există un aspect care ne deosebește: suntem conștienți de acestea.
Prin urmare, cel puțin în cadrul activității noastre, ne străduim să le corectăm; nu putem
garanta succesul întotdeauna, dar acest lucru este esențial pentru noi. O altă situație este viața
de zi cu zi, după cum se spune: "în casa cizmarului nu găsești pantofi". În afara orelor de
lucru, suntem ca toți ceilalți, dar în laborator depunem eforturi susținute. Pentru a face acest
lucru, am dezvoltat cel mai puternic instrument colectiv pe care omenirea l-a creat pentru a
lupta împotriva tendințelor cognitive și a tuturor erorilor și iluziilor în care ne poate duce
mintea noastră.
O numim “metoda științifică”. Unii spun că nu există o metodă științifică propriu-zisă, ci
există mai degrabă atitudini științifice, un mod de a vedea lumea, care ajută, și care are ca
obiectiv să reducă prejudecățile.
Omul de știință își hrănește curiozitatea și își dezvoltă puterea de observație, care,
precum în cazul poetului, îl fac să se închine lumii înconjurătoare. El observă, pune întrebări,
continuă să observe și să citească ce au scris alții înaintea lui, generează noi ipoteze pentru a
avansa, analizează motivele din spatele funcționării unui fenomen și cum ar putea fi
modificate sau consolidate, testează ipotezele, interpretează rezultatele, elimină erorile și
progresează în continuare.
În acest proces, este inevitabil să apară biasuri, iar o parte din responsabilitatea sa este să
încerce să le evite. De aceea, este important să înregistreze totul pentru a evita erorile de
memorie și pentru a asigura că toți observatorii sunt de acord, reducând astfel distorsiunile în
interpretări și decizii, unificând criteriile.
De asemenea, este esențial să discute și să dezbată observațiile cu alți experți, astfel încât
să poată evalua interpretările alternative ale datelor atunci când prejudecățile și biasurile îi
pot conduce pe o cale greșită.
În plus, metoda științifică se perfecționează încetul cu încetul, nu este imuabilă. De
exemplu, testele clinice nu au fost în “dublu-orb” până când cineva și-a dat seama că
dorințele medicului și ale pacientului puteau distorsiona rezultatele; acest lucru trebuia evitat,
astfel încât metoda a trebuit să fie îmbunătățită pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Apoi,
sunt cei care susțin că nu este suficient să discutăm datele în cadrul propriei echipe de
cercetare, care poate avea ea însăși biasuri, pentru a găsi explicațiile alternative și erori în
cercetarea noastră. Mai fructuos ar fi să invităm la aceste discuții membri ai unor grupuri
rivale, deoarece este aproape sigur că ei vor puteaa detecta prejudecățile si erorile noastre
mai clar decât noi și viceversa: noi le vom vedea mai ușor pe ale lor. Ne vom înșela de
asemenea, dar în puncte diferite. Important este să poți păstra, alături de creativitatea în
căutarea de soluții și în propunerea de noi ipoteze, o atitudine vădit sceptică. Să nu avem
încredere în nimic, să nu credem în ceea ce vedem sau auzim doar pentru că simțurile noastre
sunt cele care ne furnizează informația. Să testăm, să fim atenți, să punem la îndoială primele

11
 explicații care ne vin în minte, raționamentele pe care le aplicăm. Să ne gândim de două ori,
și de câte ori este necesar, atunci când ceva este important. (Prejudecăți Și Erori Cognitive,
Helena Matute, 2022, pp. 129-131)

CONCLUZII

Prejudecățile reprezintă o problemă complexă și persistentă în societatea noastră, cu

repercusiuni profunde asupra relațiilor interpersonale, coeziunii sociale și egalității de
oportunități. În urma analizei acestui fenomen, s-au conturat câteva concluzii importante:
Recunoașterea prejudecăților este primul pas către combaterea lor. Este crucial să fim
conștienți de propriile noastre prejudecăți și să ne analizăm atent gândurile și comportamentele
în raport cu ceilalți.
Educația joacă un rol esențial în lupta împotriva prejudecăților. Promovarea diversității și
incluziunii în programele educaționale poate contribui la dezvoltarea unei mentalități deschise și
respectuoase față de diferențele dintre oameni.
Media și instituțiile sociale au responsabilitatea de a promova reprezentări echilibrate și
respectuoase ale diversității. Prin transmiterea de mesaje pozitive și corecte, acestea pot influența
în mod semnificativ percepțiile și atitudinile publicului față de grupurile marginalizate.
Angajamentul într-un dialog deschis și empatic este crucial pentru depășirea
prejudecăților.Prin ascultarea activă și înțelegerea perspectivelor celorlalți, putem dezvolta
legături mai puternice și mai respectuoase între membrii diferitelor grupuri sociale.
Combaterea prejudecăților necesită eforturi susținute la nivel individual și colectiv.Este
important ca fiecare individ să se implice în procesul de schimbare a propriilor prejudecăți și să
susțină inițiativele și politica care promovează egalitatea și diversitatea în societate.
În concluzie, eliminarea prejudecăților este crucială pentru a dezvolta o societate mai
corectă, deschisă și solidară pentru toți membrii săi. Prin munca susținută și cooperarea între
diversele grupuri din comunitate, putem aspira la crearea unui mediu în care fiecare individ să fie
valorizat și respectat, indiferent de trăsăturile sale personale.

BIBLIOGRAFIE

Matute, Helena. "Prejudecăți Și Erori Cognitive." 2022, pp. 129-131.

D*Holbach, Paul Henri Thiry Baron. "Eseu Despre Prejudecăți." 2018, pp. 77-90.
Organization for Security and Co-operation in Europe. "Depășirea Prejudecăților Inconștiente,
Suport didactic 2." 2022, pp. 4-5.
Organization for Security and Co-operation in Europe. "Depășirea Prejudecăților Inconștiente,
Suport didactic 2." 2022, pp. 1-3.
D*Holbach, Paul Henri Thiry Baron. "Eseu Despre Prejudecăți." 2018, pp. 30-41.
Pătrașcu, Horia. "Despre Prejudecată." 2004, pp. 160-161.

12
"Despre Prejudecăți." Redescopera.ro, 29.03.2024, 16:35, https://www.redescopera.ro/despre-
prejudecati/.
"Prejudecată."Wikipedia, 29.03.2024, 16:32, https://ro.wikipedia.org/wiki/Prejudecat%C4%83.

13