Acceptarea nu înseamnă

toleranță. Și invers.
Weekendul ăsta am discutat cu participanții la Școala de Coaching Mind
Learners un subiect dificil pentru noi toți în propriile călătorii de auto-
cunoaștere și de care cu siguranță orice coach sau terapeut din lumea asta se
lovește frecvent - conflictul dintre stima de sine și imaginea de sine. Tema
asta e tare interesantă și complexă și merită un articol separat, însă ea ne-a
dus către un alt subiect la care nu mă gândisem conștient până atunci și
despre care vreau să scriu acum.

Ce diferență este între a accepta - pe tine, pe ceilalți - și a tolera - a suporta,

a fi indulgent față de comportamente cu care nu ești de acord. Aceste două
noțiuni sunt sau nu sinonime? Dacă nu, unde se termină una și unde începe
cealaltă?

Vorbind despre asta, am avut revelația că în conștiința mea astea două idei
sunt complet diferite și că, pe măsură ce m-am împăcat mai mult cu mine și
propria-mi viață, gradul de acceptare mi-a crescut (firesc probabil) însă, în
mod foarte interesant, observ cum gradul de toleranță îmi scade.

Cu alte cuvinte, îmi e mult mai ușor să accept că suntem diferiți, că alții au
dreptul să trăiască așa cum doresc, îmi vine mult mai la îndemână să nu judec
oamenii. În același timp mă surprind fiind mult mai fermă în a stabili limite, a
spune NU când e cazul, mult mai directă și mai curajoasă în a-mi asuma ce
sunt și a cere altora să respecte asta.

A accepta omul nu înseamnă a-i tolera comportamentul! 

M-am gândit la asta din nou zilele trecute când am participat la un workshop
despre parenting al prietenei mele, Urania Cremene - un om care a inspirat
(și continuă s-o facă) mii de părinți din România să construiască relații mai
conștiente cu proprii copii. Am realizat, ascultând-o, câți dintre noi am crezut
ani de zile că părinții noștri ne vor într-un anume fel pentru a ne putea
accepta - cuminți, frumoși, deștepți, premianți, devreme acasă, doctori,
avocați, de succes, căsătoriți, la casa noastră. Câți dintre noi n-am încercat ani
de zile să avem acele comportamente pe care ai noștri și le doreau, perpetuu
convinși că altfel nu suntem demni de a fi iubiți? Câți n-am proiectat asta și
în relația cu propria persoană - mereu în căutarea a ceva ce ne va face să fim
în sfârșit împăcați, să ne acceptăm așa cum suntem? Câți dintre noi nu ducem
apoi lipsa asta de acceptare în relația cu propriii copii, față de care nu știm să
ne exprimăm iubirea necondiționată?

Tocmai pentru că mulți dintre noi confundăm acceptarea cu toleranța, prea

des părinții nu înțeleg diferența dintre pedeapsă (o suferință aplicată copilului
atunci când nu "este" așa cum ar trebui) și disciplină (consecințele firești
pentru un anumit comportament). A stabili limite și a nu tolera orice
comportament este absolut sănătos, chiar necesar. A nu accepta persoana și a
lega valoarea ei ca om de acel comportament e cu totul altceva.

A fost o perioadă în viața mea când am tolerat tot felul de comportamente

care nu-mi plăceau. O perioadă când îmi era jenă să spun NU, jenă să-mi spun
direct părerea, teamă să nu supăr sau să nu creez o impresie negativă. Gradul
meu de auto-acceptare era invers proporțional cu gradul de toleranță față de
atitudini nerezonabile din partea altora. Judecam foarte aspru în sinea mea pe
cineva care, spre exemplu, îmi dădea sfaturi nesolicitate, însă zâmbeam
politicos și le ascultam în continuare. Azi nu mai judec - înțeleg nevoia acelei
persoane de a-și spune punctul de vedere și asta nu îl face mai puțin valoros
ca om în ochii mei. Am însă puterea să spun - "Mulțumesc că vrei să îmi spui
ce crezi tu că ar trebui să fac, însă chiar cred că mă descurc singură în
situația asta. E ok să discutăm despre altceva". 

Ce am învățat în dansul ăsta între acceptare și toleranță a fost să stabilesc

niște granițe clare dincolo de care îmi rezerv dreptul să refuz - sfaturi,
solicitări, atitudini. În același timp, mă surprind privind cu mult mai multă
acceptare către oameni diferiți de mine, tratându-i cu mult mai mult respect
pentru ceea ce sunt ei ca ființe umane, chiar dacă eu însămi am păreri sau
valori diferite.

Cred acum că acceptarea e un mod de a fi. Toleranța e un mod de a

acționa. 

Acceptarea poate, teoretic cel puțin, să nu aibă limite (deși eu una știu sigur
că sunt departe de a fi acolo și privesc cu admirație către
oameni înțelepți care par să fi ajuns la un grad de acceptare cvasi absolută a
lumii din jur). Toleranța se termină acolo unde o persoană, prin
comportamentul său, îmi încalcă libertatea. Aspir să cultiv cât mai multă
acceptare în viața mea și îmi dau voie să fiu selectivă când e vorba de ceea ce
aleg sau nu să tolerez. Iar ăsta e un proces continuu de încercare și eroare și o
sursă nelimitată de lecții valoroase de viață, pe care mă simt norocoasă și
recunoscătoare să le pot învăța conștient în fiecare zi.
Inițial, sensul cuvântului toleranță era acela de a suporta ceva dificil, de a accepta
ceva ce nu poți schimba sau ceva ce era impus prin lege, religie ori obiceiuri
culturale. În prezent, însă, cuvântul toleranță, ne duce cu gândul la acceptarea
diversității. Aș putea spune că toleranță înseamnă respect. Înseamnă acceptare,
fără judecată și fără critică, a noului, a diferitelor idei, religii, gusturi, persoane.
Ești tolerant atunci când ai libertate în gândire, când dai dovadă de integritate,
respect de sine și respect față de ceilalți, față de opiniile, faptele, gusturile lor.

Pentru a conștientiza dacă ești o persoană tolerantă, răspunde-ți

sincer la următoarele întrebări: „Îi resping pe cei care sunt diferiți de
mine? Care au alte religii, gusturi, păreri, obiceiuri?”, „Am tendința de a-i
judeca pe cei din jur pentru faptele, gândurile, ideile lor?”
Ești tolerant atunci când respecți părerile, gusturile unei persoane chiar și atunci
când nu ești de acord cu ele. Ești tolerant când accepți ideea conform căreia
fiecare persoană este diferită. Când înțelegi că nimeni nu e perfect, nici măcar tu.
Zilnic exersezi toleranța, atât în relație cu ceilalți, cât și în relație cu tine. Ești
tolerant cu tine când ai încredere în tine, când înțelegi că ai și defecte și calități.

Iată și câteva idei prin care poți exersa toleranța cu cei din jur:

 respecți persoanele ce au păreri diferite de ale tale;

 îi apreciezi cu adevărat pe cei din jur, exersând conștient descoperirea calităților
acestora;
 asculți activ opiniile celorlalte persoane;
 accepți părerile și gusturile celorlalți fără a-i judeca;
 folosești asertivitatea când își exprimi punctul de vedere;
 ești deschis în a descoperi viziuni și opinii diferite de ale tale;
 ești conștient că nu deții adevărul absolut;
 recunoști atunci când greșești;
 înțelegi că fiecare persoană are dreptul de a greși, inclusiv tu.
Toleranța te ajută să trăiești în armonie cu tine și cu ceilalți. Îți dă
ocazia de a fi optimist, integru, în timp ce îți păstrezi autenticitatea.
A fi tolerant înseamnă a da dovadă de înțelepciune. Înseamnă a fi, permanent,
pregătit să accepți ideile, opiniile, gusturile, viziunile, stilurile celor din jur, atunci
când acestea nu corespund cu cele pe care le ai tu.

Cu toții avem momente în care suntem toleranți și momente în care judecăm,

criticăm…

Alege conștient să urmezi calea toleranței, pentru că meriți să trăiești în pace cu

cei din jur, să fii pozitiv, să iubești și să fii iubit, SĂ FII FERICIT! ❤️

ACCEPTAREA INSEAMNA MAI MULT DECAT TOLERANTA

Relațiile interumane presupun o mulțime de modalități de a comunica și de relaționa

unii cu alții. În cadrul tuturor tipurilor de relații există foarte multe situații în care pot să
apară conflicte, respingere sau neînțelegere. Pe de altă parte, trăim într-o perioadă
în care am învățat să trăim „cu diplomație”. Sau am învățat să respectăm alegerile
celorlalți (cel puțin la nivel teoretic). Într-un astfel de context de foarte multe ori auzim
că suntem acceptați în diferite medii și grupuri sociale, chiar dacă suntem diferiți sau
avem o gândire diferită. Însă de foarte multe ori acceptarea despre care se vorbește
în astfel de contexte nu este altceva decât toleranță.

Cu alte cuvinte suntem tolerați în anumite grupuri și medii. La rândul nostru tolerăm
anumite persoane în viața noastră. Doar faptul că este folosit termenul de
„acceptare” nu schimbă prea mult ceea ce oferim sau ceea ce primim. Și asta prin
prisma faptului că atât ceilalți, cât și noi la rândul nostru, avem capacitatea de a simți
la nivel profund când suntem acceptați cu adevărat și când este vorba doar despre
toleranță.

Să facem cunoștință cu acceptarea

Acceptarea înseamnă „îmbrățișarea” celuilalt exact așa cum este. Înseamna
acceptarea celuilalt cu atitudinea pe care o are, cu gândirea pe care o are și cu
acțiunile pe care le întreprinde. Acceptarea înseamnă să permitem oricărei persoane
care intră în lumea noastră să fie în totalitate propria persoană și să acționeze
conform valorilor sale, conform credințelor sale și conform cu sentimentele pe care le
are. Acceptarea nu caută să schimbe o persoană care dintr-un anumit motiv este
prezentă în viața noastră sau o persoană pe care noi o „invităm” să devină parte a
vieții noastre.

Viața funcționează mult mai bine dacă nu opunem rezistență la ceea ce se

petrece. Ne este greu să acceptăm pentru că, odată cu acceptarea, ne
simțim blocați în ceva ce nu ne place. Acceptarea este mai mult decât
toleranță sau resemnare. Acceptarea este pur și simplu absența rezistenței
inutile.
Marius Mihai Lungu

Acceptarea vine să elimine orice dorință de a schimba pe cineva. Acceptarea aduce

cu sine intenția de a manifesta înțelegere, iubire și deschidere față de persoanele din
jurul nostru. Prin acceptare orice formă de rezistență este eliminată. Acceptarea
spune „DA” tuturor lucrurilor pe care o persoană le manifestă în raport cu o altă
persoana.

Acceptarea pornește de la premisa de a susține individualitatea oricărei persoane cu

care interacționăm sau cu care relaționăm. Acceptarea înseamnă să manifestăm
iubirea în diferitele sale forme pentru persoanele cu care interacționăm tocmai pentru
ceea ce reprezintă ceilalți și nu pentru ce ne-am dori noi să fie sau să devină.

Acceptarea permite celorlalți să fie exact ceea ce sunt și să fie autentici, fără a
depune efort în a deveni persoanele pe care noi le-am dori. Acceptarea evită
situațiile în care apare dependența față de anumite persoane sau în care principala
atitudine este cea de judecată la adresa persoanelor respective.
 Iubirea este posibilă numai atunci când există o acceptare a sinelui, a
celuilalt, a lumii. Acceptarea creează mediul în care crește iubirea, în care
înflorește iubirea.
Osho

Cum ne putem raporta la toleranță?

Toleranța este total diferită de acceptare. Toleranța poate fi caracterizată ca fiind
acea situație în care deși nu suntem de acord cu anumite idei, persoane sau acțiuni,
permitem acestor idei, acțiuni sau persoane să fie prezente în viața noastră într-o
anumită măsură. Toleranța este manifestată chiar și la adresa persoanelor pe care
nu le agreem sau a persoanelor pe care nu le dorim în viața noastră. De cele mai
multe ori tolerăm acele situații asupra cărora nu avem nici cea mai mică putere
pentru a le schimba în acord cu dorințele sau așteptările noastre.

Atunci când tolerăm anumite persoane înseamnă că nu le respingem din viața

noastră. Pe de altă parte am dori ca respectivele persoane să se schimbe. Să devină
o versiune apropiată de ceea ce ne-am dori noi. Sau o versiune care să ne satisfacă
nouă anumite așteptări și interese. Toleranța o regăsim cel mai adesea atunci când
există un interes în raport cu o anumită persoană pentru a avea respectiva persoană
în preajma noastră sau în viața noastră. Când spunem că tolerăm anumite persoane
nu facem altceva decât să spunem că primim în viața noastră persoanele respective
în anumite condiții și pentru un anumit timp.

Chiar dacă deseori se folosește termenul de „acceptare” în loc de „toleranță”, trebuie

spus că energia din spatele cuvintelor se simte. Când suntem acceptați ne simțim
foarte bine în preajma persoanelor care chiar ne „îmbrățișează” în totalitate așa cum
suntem la momentul respectiv. În schimb atunci când suntem doar tolerați din
anumite motive, simțim cum există acolo ceva care nu ne permite să ne deschidem
complet față de persoanele care nu manifestă altceva decât o toleranță la adresa
noastră.

Simțim acest lucru la nivel energetic, o simțim la nivel de atitudine și chiar la nivelul
de tonalitate. Deși de multe ori toleranța este mascată de zâmbete, de o atitudine
binevoitoare și de cuvinte care nu deranjează deloc, toleranța nu va permite crearea
unor relații interumane autentice și care să ducă la o creștere a persoanelor
implicate în relațiile respective.

Toleranța va menține comunicarea la un nivel superficial și rece. Toleranța va duce

la evitarea destăinuirilor între persoanele care manifestă astfel de atitudine. În
schimb acceptarea se va resimți asemenea unei uși deschise. În consecință
persoanele care se vor simți acceptate în totalitate nu vor ezita să se deschidă
complet, chiar și în privința anumitor aspecte cu un grad ridicat de intimitate.

Prin toleranță discutăm mai degrabă despre o atitudine neutră în privința anumitor
situații sau persoane. Deși de cele mai multe ori toleranța mascată drept acceptare
este privită drept o calitate pozitivă, trebuie spus că vorbim despre un anumit tip de
resemnare pasivă în fața situațiilor sau de respingere pasivă în privința anumitor
persoane. Este un fel de stare de pace făcută printr-o atitudine politicoasă.

Toleranța nu face „casă bună” cu înțelegerea și cu dorința de a cunoaște persoanele

pentru care manifestăm toleranță. Riscul de a manifesta doar toleranță la adresa
anumitor categorii de persoane se poate traduce ulterior în diferite forme de
respingere sau chiar de violență. Astfel, dacă în anumite situații putem tolera
prezența anumitor persoane la locul de muncă sau în spații publice, dacă aceste
persoane ajung într-o anumită măsură în intimitatea noastră, lucrurile se schimbă
complet și dintr-o dată se poate trece la discriminare.

Relația dintre acceptare și toleranță

Între acceptare și toleranță există o anumită relație. Acceptarea depășește
valoarea toleranței, dar în același timp nu putem discuta despre acceptare fără a
include și toleranța. De cealaltă parte atunci când tolerăm nu trebuie neapărat să
vorbim și despre acceptare. Foarte multe relații de orice tip sunt caracterizate prin
haos tocmai datorită faptului că se bazează cel mai mult pe toleranță. De cealaltă
parte, relațiile care sunt bazate pe acceptarea dintre persoanele implicate în
respectivele relații sunt mult mai puternice și aduc o creștere pentru toți cei implicați.

Când abordăm lucrurile cu dragoste și acceptare, oamenii devin deodată

meritorii, nu ciudați. Brusc, devenim contributori importanți la bine și
formarea legăturilor de iubire.
Lisa Miller

Fără doar și poate, toleranța este mult mai benefică în comparație cu violența sau
agresiunea de orice natură. Însă toleranța păstrează relațiile și viața multor oameni la
un nivel superficial. Chiar și în raport cu oamenii foarte apropiați. Acceptarea implică
un grad mult mai mare de libertate la adresa celorlalți. Acest grad de libertate
înseamnă posibilitatea acestora de a se manifesta conform credințelor și percepțiilor
acestora, fără ca noi să simțim într-o oarecare măsură vreun disconfort în raport cu
atitudinea și acțiunea respectivelor persoane.

Cuvinte de încheiere
Am învățat să practic acceptarea în ultimii 6-7 ani. Ca urmare a acestei abordări pot
spune că multe aspecte s-au îmbunătățit în viața mea și în toate relațiile pe care le
am cu oamenii cu care interacționez. Dacă până în urmă cu 7-8 ani toleranța era mai
degrabă atitudinea pe care o aveam la adresa multor persoane cu care
interacționam, în ultimii ani acceptarea este o atitudine sau o practică în viața de zi
cu zi. Rezultatele? Mai puține situații neplăcute, mai puține stări conflictuale sau
contradictorii, mult mai multă liniște și mult mai multe relații care să îmi ofere starea
de împlinire. De asemenea relațiile, situațiile și interacțiunile din viața mea au devenit
într-o pondere foarte mare o sursă constantă pentru a susține creșterea personală.
Nu există nici o încuietoare care să nu poată fi deschisă de acceptare. Pur
şi simplu aceasta este cheia care se potriveşte tuturor încuietorilor, pentru
că, în momentul în care accepţi ceva, în fiinţa ta a început transformarea,
pentru că acum nu mai există nici un conflict. Nu mai eşti divizat. Prin
acceptare, ai devenit un singur tot, ai devenit o unitate.
Osho

Chiar dacă sunt contexte în care toleranța ar fi mai degrabă atitudinea potrivită
pentru anumite situații sau în raport cu anumite persoane, tocmai atunci îmi propun
să accept persoanele și situațiile în totalitate. În acest mod reușesc să „îmbrățișez”
persoane care nu doar că sunt complet diferite, dar care pot avea valori și atitudini cu
care nu aș fi în acord la un anumit moment dat. Însă prin acceptare mă conectez la
energia acestora și putem să creăm o relație foarte plăcută din care toată lumea să
învețe anumite lecții și prin care să manifestăm cea mai autentică formă de
dragoste față de oameni: acceptarea în totalitate a fiecărei persoane exact așa
cum este aceasta.

În momentul în care înlocuiești toleranța cu acceptarea, viața se schimbă

semnificativ. Tot mai multe relații și situații sunt menite a aduce plus valoare vieții
tale. Relațiile care erau doar de complezență și superficiale devin tot mai puține, îți
ocupă tot mai puțin timp și îți consumă tot mai puțină energie. Pentru a te bucura de
astfel de relații nu îți rămâne decât să alegi să practici acceptarea pentru toți oamenii
pe care îi întâlnești. Acest lucru nu presupune să fii de acord cu aspecte și atitudini
care contravin valorilor și credințelor personale. Înseamnă doar mai multă deschidere
față de ceilalți. În aceeași măsură vei putea întâlni mai multe persoane care să te
accepte în totalitate.

Când simți că în loc să primești acceptare primești doar toleranță, este alegerea ta
cât timp petreci în compania persoanelor care manifestă doar toleranță la adresa ta.
Oricând poți să te îndepărtezi de persoanele respective și să te conectezi mai
îndeaproape cu persoanele care manifestă acceptare pentru persoana ta. Vei simți
astfel cum devii parte a unei lumi unde înțelegerea, compasiunea, empatia, iubirea și
sprijinul sunt mai mereu prezente.

Oamenii iubitori trăiesc într-o lume care îi iubeşte. Oamenii ostili trăiesc
într-o lume care îi urăşte. Este aceeaşi lume.
Wayne Dyer

Atunci când vei face din acceptare o practică frecventă a vieții tale vei reuși să
întâlnești prieteni peste tot și oameni care să îți faciliteze înaintarea în direcția dorită.
Dacă până la un moment dat toleranța era preponderent prezentă în viața ta și
întâlneai preponderent oameni dispuși să te asculte și să te sprijine doar prin prisma
unor interese, odată ce acceptarea va fi parte a vieții tale vei observa cum lucrurile
se schimbă mult în favoarea ta. Chiar și cei cu care nu erai de acord devin sprijin, iar
situațiile în care vei găsi un „prieten” în orice persoană pe care o întâlnești vor fi tot
mai frecvente. Dintr-o dată lumea se va transforma dintr-una ostilă într-o lume
prietenoasă, într-o lume care va „curge” în favoarea ta.
Prietenia înseamnă încredere, să fii acceptat de celălalt și, în același timp,
să-l accepți. Nu vreau să fiu nevoit să mă prefac în fața unui prieten. În
cazul ăsta, prietenia n-are nici o valoare. Prietenia înseamnă să fii luat
așa cum ești.
Reinhold Messner