Iubirea de sine este esențială pentru o viață împlinită.

Soluții de aplicat zi de zi

Te iubești pe tine atunci când vorbești cu tine așa cum ai vorbi cu cel mai drag prieten
 VALOAREA PERSONALĂ
 STIMA DE SINE
 IUBIREA DE SINE ESTE O ALEGERE
 EGOISMUL SĂNĂTOS
 CONFRUNTAREA CRITICULUI INTERIOR
 ATENȚIE ȘI ASCULTARE
 RECUNOAȘTE CE SIMȚI
 ACCEPTĂ CEEA CE SIMȚI
 LIPSA IUBIRII DE SINE
 BENEFICIILE IUBIRII DE SINE

Iubirea de sine este un termen pe care îl întâlnim din ce în ce mai des în conversațiile noastre zilnice.
Între „Trebuie să te iubești mai mult” și „Nu poți iubi pe altcineva dacă nu te iubești pe tine în primul
rând” apare întrebarea „Oare cum să te iubești pe tine?” Devine dificil să descrii cuiva cum să  facă
acest lucru, să încerci să oferi oamenilor sugestii despre modalități de a trăi o viață mai împlinită, de a
avea mai multă încredere, de a avea mai mult succes sau chiar de a simți altceva decât ceea ce simt.
Așadar, despre ce este vorba?

Valoarea personală

Pentru a învăța cum să te iubești pe tine, este necesar să îți accepți, pentru început, valoarea personală.
Toți o avem și reprezintă ceea ce ești, încă din clipa concepției, un dat ce nu se schimbă niciodată: o ființă
sacră care merită să iubească și să fie iubită, unică, individuală și înzestrată cu numeroase talente.

Valoarea personală nu-ți poate fi luată, ea e mereu prezentă, dar pentru mulți oameni, se află ascunsă în
spatele unor ziduri protectoare. Niciun comportament nu te poate face să însemni mai mult sau mai puțin ca
persoană.

De aceea este important să separăm persoana de comportament, în sensul de a o vedea și înțelege dincolo de
acțiuni punctuale, uneori nedorite. Cu toții suntem mult mai mult decât comportamentele noastre.

Stima de sine

Când persoana începe să vadă dincolo de comportamentul propriu, intervine stima de sine, ca protecție față
de posibilitatea de a nu fi iubit și prețuit pentru ceea ce ești. Stima de sine este un paravan, un scut pe care-l
construiești în jurul eului adevărat pentru a supraviețui fie în sistemul social din care faci parte, fie în
anumite relații.

Cu cât sunt mai mari amenințările la adresa exprimării valorii tale personale, cu atât e mai scăzută stima de
sine și cu atât sunt mai puternice mecanismele tale de protecție. Stima de sine reprezintă libertatea cu care
îndrăznești să te dezvălui altora. Stima de sine are două dimensiuni centrale: sentimentul de a fi demn de
iubire și sentimentul de a fi capabil.

Nevroza majoră din societatea occidentală este dependența: dependența de performanță (școlară, socială,

profesională sau sexuală), dependența de a fi prețuiți, iubiți, acceptați, lăudați și confirmați de alții și
dependența de succes. De unde vine această dependență? Răspunsul constă în principal în tipul de iubire și
afecțiune primit la început de familie, iar mai târziu, la școală. Condiționat sau necondiționat.

Relațiile pe care un copil le are cu adulții importanți din viața lui sunt oglinda copilului și stabilesc ce fel de
imagine de sine se formează în mintea sa. Cum părinții și alți adulți îți servesc drept oglinzi în copilărie,
dacă ai trăit predominant experiențe de căldură fizică și afectivă, confirmare, laude, încurajare, sprijin,
tandrețe, joc și înțelegere, acum ai un nivel ridicat al stimei de sine.
Dacă pe de altă parte, ai trăit adesea absența afecțiunii sau îngrijiri lipsite de căldură, ridiculizare, critici,
abuz fizic sau ai fost expus la tăceri ostile și la etichete descurajatoare, acum ai o imagine inferioară despre
propria persoană.

Iubirea de sine este o alegere

Iubirea de sine nu este pur și simplu o stare de a te simți bine. Iubirea de sine este o acțiune și o alegere. Este
un mod de a relaționa cu tine însuți, care presupune să fii înțelegător față greșelile tale, să înțelegi pierderile
tale și să poți comunica eficient cu tine despre viață fără să te judeci sau să te pedepsești cu asprime.

Cercetările au arătat că învățarea iubirii de sine este asociată cu mai puțină anxietate și depresie,

reducerea stresului din viața ta, o perspectivă generală mai optimistă asupra vieții și o mai bună aderare la
schimbările către un comportament sănătos.

Pe scurt, să înveți cum să te iubești pe tine începe cu modul în care te privești și te tratezi. Spre deosebire
de narcisism, egoism sau ego, iubirea de sine presupune să ai o relație sănătoasă cu tine însuți și să îți
îmbrățișezi sinele deplin, incluzând punctele tale forte și punctele slabe, triumfurile și provocările, succesele
și greșelile.

Iubirea de sine implică un concept despre sine sănătos și stabil, care se bazează pe propriile idei, observații
și valori, mai degrabă decât pe opiniile și judecățile altora. Cum nu este neapărat înnăscută, ea poate fi
învățată. Iată câteva sfaturi utile despre cum să te iubești pe tine:

Egoismul sănătos

Încă de la o vârstă fragedă suntem învățați că egoismul este rău: când suntem copii suntem încurajați (pe
bună dreptate) să ne împărțim jucăriile cu prietenii și frații, să nu fim lacomi și să fim buni cu cei care nu
sunt la fel de norocoși ca noi. Părinții, societatea și unele religii ne condiționează să vedem egoismul ca pe o
calitate total negativă. Cu toate acestea, adevărul este că, în circumstanțele potrivite, a fi egoist nu este doar
o reacție perfect normală și adecvată, ci este, de asemenea, crucială pentru a-ți menține propria fericire și
simțul valorii de sine în care sunt prioritizate propriile nevoi.

Uneori, egoismul nu este doar un lucru „bun”, ci vă poate motiva să întreprindeți acțiuni pozitive pentru a
remedia situațiile rele. Un astfel de egoism sănătos nu este un lucru rău, ci o virtute vitală care îți permite să
fii bun cu ceilalți pentru că ai fost bun pentru tine mai întâi. Ca ființe umane, nu posedăm energie nelimitată.
Cu toții trebuie să ne luăm timp pentru noi, să ne oprim din ceea ce facem și să ne realimentăm cu energie. A
spune „nu”, ocazional, nu este egoism, ci o recunoaștere a faptului că meritați niște pauze la fel de mult ca
oricine altcineva.

Egoismul sănătos este esențial pentru a ne permite să recunoaștem și să evităm situațiile în care suntem
tratați nedrept, exploatați sau chiar abuzați. Un prim exemplu în acest sens ar fi în contextul anumitor relații
„toxice” în care cererile altuia sunt plasate cu totul deasupra propriilor nevoi rezonabile.

În astfel de cazuri, recunoașterea faptului că o relație sau o dinamică familială este dăunătoare din punct de
vedere emoțional sau chiar fizic și luarea de măsuri pentru a vă păstra propria fericire este un pas pozitiv.

Așadar, dacă vrei să înveți cum să te iubești pe tine, stabilește limite, fă-ți timp pentru tine, iubește-te
suficient pentru a lua decizia corectă pentru tine, nu pentru nimeni altcineva. Iubirea de sine este o acțiune
continuă, un proces continuu, o alegere continuă. Ar trebui să investești în mod constant în tine lucrând la
realizarea unor lucruri care promovează iubirea de sine.

Confruntarea criticului interior

Dialogul tău interior constituie baza relației tale cu tine însuți. La fel ca mulți oameni, este posibil să ai
un critic interior foarte puternic, care te subminează în mod constant și îți pune la îndoială deciziile și, în
același timp, îți evidențiază defectele și greșelile. Acest „critic interior” poate otrăvi relația cu tine și are un
impact semnificativ asupra capacității tale de a te iubi.

Dacă vrei să înveți cum să te iubești pe tine, nu repeta gânduri autocritice sau negative. În schimb, întrerupe-
ți criticul atunci când îl prinzi în flagrant. Îndepărtează-ți atenția de la aceste gânduri și redirecționeaz-o
către o perspectivă diferită, mai blândă și mai utilă.

Adu-ți întreaga atenție și conștientizare asupra unui aspect al experienței tale actuale: unde te afli, ce faci,
vezi sau ce senzații observi în corpul tău. După ce devenim mai conștienți de gândurile noastre autocritice,
următorul pas este să începem să le provocăm și să le schimbăm.

Când apare un gând negativ, iată câteva întrebări pe care ți le poți pune pentru a schimba vocea
criticului cu una a compasiunii:

Chiar este adevărat? Ar putea fi aceasta mai degrabă o opinie decât un fapt? Ce dovezi am că acest lucru nu
este adevărat? Ce ar spune altcineva despre această situație? Ce i-aș spune unui prieten apropiat în această
situație? Aceste întrebări te pot ajuta să îți provoci gândurile negative și să dezvolți gânduri mai blânde și
mai prietenoase despre tine.

Rolul atenției și ascultării

A te asculta poate însemna două lucruri. În primul rând, atenția la modul în care vorbești intern cu tine este
crucială pentru a învăța să cultivi un sentiment intim de iubire de sine.

Poți încerca să reformulezi observațiile pe care este posibil să le fi formulat inițial destul de dur în cuvintele
unei persoane mai amabile și mai iertătoare. De asemenea, poți încerca să-ți scrii o scrisoare din perspectiva
unui prieten amabil și plin de compasiune (cum sigur ești față de alții). Uneori, dacă vrei să înveți cum să te
iubești pe tine poate însemna să fii atent la felul în care oferi celorlalți grijă, atenție, empatie, răbdare,
înțelegere.

Un al doilea motiv pentru care este important să te asculți este că astfel, în perioadele de suferință
emoțională, îți pui întrebarea „De ce am nevoie?”. Ascultarea atentă a răspunsului  se poate dovedi
neprețuită. După cum subliniază cercetătorii (Chris Germer & Kristin Neff), „simpla punere a întrebării este
în sine un exercițiu de auto-compasiune, cultivarea bunăvoinței față de sine”.

Totodată contează, de asemenea, să ținem cont că „De ce am nevoie?” uneori înseamnă că „o persoană
copleșită emoțional ar trebui să înceteze să mediteze complet și să răspundă comportamental la suferința sa
emoțională, de exemplu, bând o ceașcă de ceai sau mângâind animăluțul de companie.”

Recunoaște ce simți

Probabil ați auzit clișeul care spune că „primul pas pentru a depăși o problemă este să admiți că aveți una”.
Ei bine, unul dintre primii pași pentru a învăța cum să te iubești pe tine e asemănător: sa devii conștient de
tine.

Cu toții simțim o varietate de emoții de-a lungul vieții: tristețe, furie, frustrare, singurătate, fericire și multe
altele. Când ceva nu este în regulă, este important să îți oferi un moment pentru a recunoaște cum te simți în
acel moment și de ce. De ce ești trist? De ce ești supărat? De ce ești fericit?

Acceptă ceea ce simți

Deși nu este nimic în neregulă cu a simți oricare dintre emoțiile pe care le-am menționat sau altele, este
important ca odată ce îți recunoști emoțiile să le poți accepta. Indiferent dacă vrei să simți sau nu,
sentimentul este acolo. Oferă-ți un moment de pauză și stai cu acel sentiment.
Acum, scanează-ți corpul pentru a vedea unde îl simți. Înveți cum să te iubești pe tine când te implici
în învățarea emoțiilor tale, chiar și a celor care ți-ar putea provoca durere, astfel încât să poți trece la
acțiunea iubitoare. Gândește-te la sentimentele tale din perspectiva unui străin. Cum te-ai simți dacă ai vedea
o persoană dragă experimentând sentimentul pe care îl trăiești în acel moment?

Ceea ce este amuzant la viață și la creierul nostru este că ne tratăm pe noi înșine cu totul diferit față de
ceilalți. În timp ce am putea încerca să impunem un comportament pozitiv asupra prietenului nostru sau a
membrilor familiei care se confruntă cu o emoție negativă, ne certăm și acuzăm pe noi înșine pentru că ne
simțim așa.

Pericolele lipsei iubirii de sine

Lipsa iubirii de sine te poate determina să faci alegeri dăunătoare. Aceasta echivalează adesea cu lipsa
valorii de sine care duce la auto-sabotaj conștient sau inconștient și te împiedică  să pledezi pentru propriile
nevoi de bază.

Lipsa iubirii de sine poate duce la o dependență dăunătoare de ceilalți pentru validare. Bazându-se pe alții
pentru validare, deseori îi determină pe oameni să își lase deoparte propriile nevoi pentru a obține aprobarea
celorlalți.

Când nu înveți cum să te iubești pe tine, acest lucru poate încetini și vindecarea emoțională sau progresul.
Un studiu (publicat în The Scandinavian Journal of Psychology, 2015) a arătat că indivizii care se auto-
blamează și se ignoră au avut rezultate mai slabe chiar și în psihoterapie.

Beneficiile iubirii de sine

Iubirea de sine este necesară pentru a experimenta o viață împlinită. Când ne iubim necondiționat, tindem să
avem un sentiment pozitiv, să avem un scop în viață și să creăm relații semnificative.

Când înveți cum să te iubești pe tine deschizi calea pentru a trăi o existență mai optimistă, cu compasiune
față de noi înșine și ceilalți, valorificând potențialul nostru maxim și apreciind chiar și cele mai mici lucruri
din viață. Iubirea de sine este cheia pentru a umple vidul și golul cu care mulți dintre noi poat chiar ne
luptăm.

Există o singură persoană cu care petreci fiecare secundă din fiecare zi din viața ta – tu însăți/însuți.
Promovarea unei relații iubitoare cu tine poate fi un proces lung și complicat, dar va crea și spațiu pentru
mai multă fericire și libertate.