Stabilizatorul de tensiune, cunoscut si sub denumirea de Regulator de tensiune, este un aparat electric

care stabilizeaza tensiunea electrica in jurul valorii de 220V/230V, in cazul stabilizatoarelor monofazice, sau
380V in cazul stabilizatoarelor trifazice, protejand astfel echipamentele electrice si electrocasnice impotriva
fluctuatiilor de tensiune, fluctuatii care pot induce functionarea defectuoasa sau chiar defectarea echipamentelor
conectate la reteaua de curent electric. Stabilizatorul de tensiune isi gaseste utilitatea intr-o multitudine de situatii,
dat fiind faptul ca majoritatea echipamentelor electrice, electronice si electrocasnice sunt sensibile la fluctuatiile
de curent. Astfel, fie ca aveti un modem de internet, o centrala termica, o masina de spalat, un calculator sau o
plasma (si enumerarea poate continua), daca tensiunea electrica fluctueaza, este sigur ca acestea nu vor functiona
la parametrii normali sau se vor defecta.

La achizitionarea unui stabilizator de tensiune, pe langa dotarile pe care le are in general precum display
digital sau analog si protectii, trebuie sa se tina cont de faptul ca puterea reala exprimata in W (Watt) nu este
echivalenta cu puterea aparenta, exprimata in VA (Volt-Amper). Puterea reala (W) se calculeaza in functie de
factorul de putere. Factorul de putere variaza in functie de producator si tehnologie, in unele cazuri este 0.6 , in
altele 0.5. Formula de calcul este: Puterea reala (W) = Puterea aparenta (VA) * Factorul de putere (0.6 sau 0.5)
Exemple: Un stabilizator de tensiune cu relee Braun de 1000VA are o putere reala de 600W; Un stabilizator de
tensiune cu servomotor Braun de 1000VA are o putere reala de 500W. Toate stabilizatoarele din gama Well au
factor de putere 0.6.

Foarte important: alegeti stabilizatorul in functie de puterea totala a consumatorilor ce vor fi legati la iesirea
stabilizatorului.

- Pentru consumatorii ce contin sarcini inductive (motoare) cum ar fi: aer conditionat, frigider, centrala termica,
masina de spalat, pompe, hidrofor, se alege un stabilizator avand o putere in VA de 2-3 ori mai mare decat totalul
puterii in W a consumatorilor care se leaga la stabilizator. In acest caz se recomanda achizitionarea unui
stabilizator cu servomotor.

- Pentru consumatori rezistivi (calculatoare, imprimante, copiatoare, fiare de calcat, cuptor electric cu rezistenta,
radiatoare electrice) se alege un stabilizator avand puterea in VA de 1.5-2 ori mai mare decat totalul puterii in W a
consumatorilor care se leaga la stabilizator. In acest caz se recomanda achizitionarea unui stabilizator cu
transformator (relee).

- In cazul stabilizatoarelor trifazice este obligatoriu ca incarcarea maxima pe faze sa fie aproximativ egala (cu o
diferenta maxima acceptata de 10% intre faze), de asemenea puterea totala maxima a consumatorilor legati la una
din faze trebuie sa fie maxim 50% din puterea in VA a stabilizatorului pe acea faza. Se va avea in vedere ca
puterea unui stabilizator trifazat in VA este puterea insumata a celor 3 faze. In cazul unei incarcari
disproportionate se poate ajunge la arderea aparatului. In cazul supraincarcarii stabilizatorului sau a uneia din faze
se poate ajunge la arderea aparatului!

ATENTIE - In general puterea maxima a consumatorilor suportata de stabilizator scade proportional cu scaderea
tensiunii de intrare, ajungand pentru o tensiune de intrare de 160V la 50% din puterea nominala.
Inlocuirea unui tablou de sigurante by Radu Mihai

71 Votes

Articolul se bucura de un mare interes din partea utilizatorilor blogului. In graficul

alaturat aveti dinamica accesarilor lunare :

Recomandam ca articolul sa fie citit impreuna cu comentariile asociate lui!

In acest articol voi prezenta pas cu pas modernizarea unui tablou cu sigurante la un
apartament cu 3 camere dintr-un bloc construit in 1957. Am inlocuit tabloul original al
blocului de tip UGP cu unul modern cu sigurante automate modulare .

Inainte de inceperea lucrarii propriu zise un pas important este alegerea unor
materiale de calitate dar si dupa caracteristice tehnice pentru un apartament . Eu
recomand pe instalatii vechi cu conductor AFY de 1,5 si 2,5 mm patrati de tip in-tenc
utilizarea de sigurante automate de 10 Amperi pentru lumina unde conductorul este
1,5 mm iar de 20 Amperi pe prize unde contuctorul are 2,5 mm patrati. In mod
frecvent se utilizeaza de 16 Amperi datorita firului de aluminiu insa un consun mai
mare duce la declansarea acesteia in mod repetat . Recomand untilizarea sigurantelor
BIPOLARE in DOUA MODULE . Acest tip de sigurante sunt formate din doua
monopolare din fabricatie si ofera un spatiu mai mare intre bornele sale permitant
intrarea la borne a mai multor fire , dar si riscul de incalzire in cazul unui consum
ridicat fiind scazut .

Deasemena si riscul de scurt-circuit este redus la zero . Tabloul a fost ales unul de opt
posturi chiar daca doua sigurante bipolare in doua module ocupa patru posturi. Este
bine sa fie cat mai multe lasate in plus pentru ca in timp se mai pot adauga circuite
precum : centrala termica , aer conditionat , circuit suplimentar de prize . Marimea
tabloului trebuie sa fie relativ mare din cauza firelor , care ocupa mult loc , acestora
fiind necesar sa li se lase rezerve in tablou dar si grosimii izolatiei firelor in-tenc .
Incep prin a prezenta sigurantele , sa optat pentru marca Schrack , singura de pe
piata romaneasca care sunt MADE IN AUSTRIA . Aproape la fel de bune sunt si
sigurantele EATON seria Moeller de productie romaneasca. fig 1+2

In poze se observa ca maneta dreapta este colorata alb , de obicei pe orice siguranta
bipolara in doua module pe unul dintre module langa surubul bornei unui signur modul
este inscriptionata litera “N” . In cazul acestor sigurante pe modulul cu maneta alba
langa orificiul surubului pe colt . Inscriptia “N” indica unde este firul de Nul pe
siguranta . Este foarte important ca acesta sa fie montat acolo si sa se respecte
polarizarea acesteia .

Modulul marcat ca fiind nul este de amperaj mai mare decat faza , motivul fiind ca
acesta sa se declanseze in urma fazei . In unele cazuri “ruperea” nulului inaintea fazei
duce la distrugerea unor consumatori aflati sub tensiune . De aici si importanta
polarizarii corecte a acestor sigurante . Acelasi lucru se intalneste si la sigurantele
bipolare intr-un modul si la cele diferentiale . Recomand pentru locuinte utilizarea
EXCLUSIVA a sigurantelor bipolare .

Actualizare conform sugestiilor facute de dl Klaxxy:

„1. Problema MCB (Miniature Circuit Breaker – siguranta automata) tip

P+N.
Aparatul folosit de dvs, conform imaginilor din articol, este urmatorul:

Fila de catalog este urmatoarea:

Rezulta, atat din schema, cat si din explicatiile atasate, ca este vorba de un MCB tip
P+N, la care nulul are doar rol de comutare, fara a fi protejat. Din schema ar rezulta
ca nu are nici macar camera de stingere pe nul – lipseste marcajul cu “X” pe
conductorul (4) de iesire. Linia intrerupta indica faptul ca declansarea se face solidar si
sincron cu polul de faza

2 Problema MCB fara protectie, tip Multi 9 – Merlin Gerin

Merlin Gerin, companie din cadrul grupului Schneider Electric, este mult prea mare si
serioasa ca sa-si permita sa scoata pe piata aparataj care sa nu fie in stricta
conformitate cu specificatia tehnica. Exista doua variante care ar explica ceea ce
spuneti dvs.

Prima varianta: poate ca dvs ati tinut in mana nu un MCB, ci un intrerupator de

izolare fabricat de Merlin Gerin pana prin anul 2000. Probabil ceva de genul:

Aceasta fila este dintr-un catalog Merlin Gerin din anul 1994. Dupa cum se vede,
aparatele nu au protectie magneto-termica, nu au camere de stingere, asigura doar
declansarea manuala sincronizata (si rapida) a polilor. Intr-adevar, este din seria de
fabricatie Multi 9, dar nu este un MCB, este doar un aparat cu ajutorul caruia se poate
inchide / deschide un circuit.

In acest moment Merlin Gerin nu mai fabrica acest aparat (sau, cel putin, nu mai
apare in cataloagele detinute de mine). Am gasit insa ceva similar, fabricat de
compania mama – Schneider Electric:
A doua varianta: se stie ca grupul Schneider Electric, in general, dar compania
Merlin Gerin, in special, este intr-o disputa juridica si comerciala cu statul chinez de
aproape 20 de ani, in joc fiind interese de multe miliarde USD. Problema o constituie
contrafacerile masive de produse din seria Multi 9 facute de companiile chinezesti. Am
tinut in mana astfel de contrafaceri si, daca despre asa ceva e vorba, aveti toate
motivele sa faceti afirmatia de mai sus: acestea (contrafacerile) arata impecabil la
exterior, dar sunt execrabile din punctul de vedere al componentelor utilizate si al
sigurantei in functionare. Ca idee, am gasit bucati de carton, probabil luate de la niste
coperti de carte (aveau pe ele diverse inscrisuri, dar se vedea ca erau bucati rupte, nu
semnificau ceva anume), introduse intr-un MCB pe post de izolator intre doua
componente care se apropiasera prea mult si riscau sa se atinga. Ridicol!

Lucrez zilnic cu astfel de aparate si nu ca utilizator, ci ca proiectant, domeniu in care

trebuie permanent sa te informezi, sa analizezi, sa decizi si sa implementezi cele mai
bune solutii. Concluzia mea, dupa multi ani de activitate, este ca folclorul e daunator
in activitatea noastra. Este mult mai bine sa analizam, de fiecare data si cu mare
atentie, fisele tehnice ale producatorilor aparatelor pe care le utilizam.”

***

A doua etapa este pregatirea tabloului inainte de a incepe lucrarea , echiparea

acestuia cu sina Omega pt. sigurante si fixarea provizorie a sigurantelor in el dar si
confectionarea puntilor intre sigurante scutesc din timpul montajului la fata locului . fig
3+4
Fixarea acestora cu suruburile din cutia tabloului . ATENIE la achizitionarea tablolului
sa fie complet din punct de vedere al echiparilor .

Fig 5
Sigurantele automate de orice tip se fixeaza pe sina Omega standard cu agrafele de
pe spatele lor , agrafa de regula este in partea de jos a sigurantei . Si pe spatele
sigurantei se observa un punct rosu cu vopsea . Acesta reprezinta modulul fazei sau
mai putem spune ca pe acea parte a sigurantei este indicat sa treaca firul de faza.

Dupa ce sunt fixate sigurantele in tablou confectionati puntile din conductor de cupru
de 4 mmp . Intotdeauna utilizati numai conductor de 4 mmp , respectand tot odata
codul culorilor pentru fire in sistemul monofazat : ROSU sau MARON pentru faza ,
ALBASTRU pentru nul si firul multicolor GALBEN-VERDE pentru impamantare .

Fig 6+7
Bupa debitarea la lungimea necesara a conductorului dezizolati-l in funtie de
adancimea lacasului la borna . Dupa adancimea acestuia firul trebuie dezizolat dublu
ca lungime. Ulterior indoiti conductorul ca in imaginile de mai sus , facandu-i capat
dublat . Capatul dublat trebuie sa fie lung exact cat este de adanc lacasul bornei . Ca o
masura suplimentara eu curat cu un burete abraziv capatul condutorului inainte de
indoire dupa care il degresez cu un tampon imbibat cu alcool medicinal sau industrial
pentru curatire. Degresarea cu alcool intarzie oxidarea cuprului. Dupa care se poate
trece la montarea conductoarelor.

Fig 8

Acestea sunt puntile utilizate in cazul de fata. Eu am utilzat maron pentru faza si
albasru pentru nul . Capatul dublat in orice legatura este foarte important deoarece
asigura un contact ferm si o suprafata mai mare de atingere intre camele bornei si
suprafata conductorului .
Etapa urmatoare consta in montarea provizorie a sigurantelor in tablou si a puntilor .

Fig 9

In colturile tabloului se gasesc suportii pentru montarea barei de nul , pe care o

montati inainte de fixarea pe perete a tabloului , ca in poza de mai jos .

Fig 10
Pentru demontarea sigurantelor trageti agrafa in jos cu o surubelnita pana aceasta
iese partial din lacasul ei , cum arat in poza de mai jos . NU scoateti agrafa de tot !!!

Fig 11
Etichetarea tabloului se face cu ajutorul autocolantului din echiparea acestuia care se
lipeste deasupra sigurantelor pe capacul tabloului. Scrieti cat se poate de citet cu litere
mari de preferabil culoare neagra ce circuit deserveste fiecare siguranta, departajand
modulele cu o linie ca sa se inteleaga pana unde tine siguranta circuitului .

Fig 12

In poza de mai jos prezint tabloul complet echipat si gata de montaj .

Fig 13
Iar acum sa vedem si tabloul ce va trebui inlocuit .

Fig 14+15
In stanga sa este o sonerie de 220V ~ .

Demontarea tabloului …

Fig 16

Verificati sigur care sunt circuitele sigurantelor dupa care notati pe carcasa . Eu notez
L-lumina P-prize . Dupa aceea cu ajutorul incercatorului verificati care sunt fazele pe
circuit si notaile pe carcasa . Ulterior desurubati sigurantele si becul .

Fig 17
Pentru indeaprtarea carcasei desurubati Oringurile filetate care o tin fixata de elementi
. De regula acestea sunt din ceramica .

Fig 18

Indepartati carcasa cu grija fara a o atinge de bornele tabloului . Curatai praful de pe

bornele suruburilor inainte de demontare pentru a evita mici scurt-circuite , cu o
periuta dentara uzata . Urmariti cu atentie legaturile la elementii sigurantelor fuzibile
pentru a intelege fiecare circuit. Inainte de a se incepe demontarea firelor de la borne
este intrerupta tensiunea din siguranta bransamentului !

Fig 19+20
Slabim suruburile bornelor de pe elementi pentru a deconecta fiecare fir in parte ,
dupa care puneti-le fanioane pentru a sti ce reprezinta fiecare . Eu utilizez bucati mici
de banda izolatoare pe culori pentru a recunoate fiecare fir . De exemplu : alb-nul
lumini , alb si rosu – faza lumini , galben-nul prize , galben si rosu – faza lumini . Daca
mai sunt si alte circuite improvizati alte combinatii . Pentru notificarea corecta a firelor
ajutati-va de inscriptiile facute pe carcasa tabloului care este demontata .

Fig 21
Decuplarea conductorilor de alimentare generala , care vin din Blocul de Masura si
Protectie de pe palierul scarii .In poza de mai sus acestea inca se aflau sub tensiune ,
insa dupa decuplarea lor l-am scos de sub tensiune . Firul galben este Impamantarea
pe acest circuit . Greaseala producatorului care nu a utilizat un colorit corect pentru
impamantare restul fiind in regula : rosu este faza , albastru nulul .

Fig 22
Decuplati echipamentele auxiliare precum sonerie si becul de pe hol aflat pe tablou.

Fig 23

Demontarea definitiva a tabloului , acestea de regula sunt prinse in partea de jos cu

un holzsurub si sus sunt ancorate de doua holzsuruburi …practic este agatat cu
ajutorul unor bride lasate din fabricatie . Aceasta operatie se face dupa ce au fost
demontate toate firele care veneau catre tablou .

Fig 24
Dupa demontarea suruburilor se indeparteaza tabloul , cam asa rata locul unde a
fost , cazand multa tencuiala aceasta fiind foarte prost calitativa . Au fost desurubate
si holzsuruburile din partea superioara a tabloului care il tineau suspendat . Acum se
poate trece la montaj .

Fig 25
Decuparea intrarilor pe tablou functie de pozitia firelor . In acelasi timp vor fi facute si
garuile pentru holzsuruburi in tabloul .

Fig 26
Gaurirea peretilor pentru diblurile de plastic . In cazul de fata am putut utiliza curent
de la vecini , daca acest lucru nu este posibil utilizati o fisa care o veti conecta in
cablurile de alimentare generala . In cazul blocurilor vechi , folosesc spiral de 6mm dar
diblurile vor fi de 8 mm , din cauza tencuielii proaste . In timpul utilizarii bormasinii cu
percutie mai cade din tencuiala dislocata .

Fig 27
Inainte de fixarea definitva a tabloului este obligatorie repararea peretului . Aceasta
se va face cu ipsos , desi acesta este un material pretentios ca se incheaga repede ,
este un foarte bun liant . Va prezint cateva din tehnicile necesare pentru a avea o
lucrare corecta cu ipsos : in primul rand trebuie demolata toata tencuiala instabila ,
cioburi sau bucati fisurate , cu ocazia aceasta schimbati si pozitia firelor intr-o pozitie
cat mai convenabila .

Curatarea suprafetei foarte meticulos dand cu o perie tot praful la o parte , daca se
poate chiar si aspirat . Urmeaza prepararea ipsosului , turnand pulberea de ipsos in
apa rece si curat amescand in continuu pana devine o crema gri uniforma si fara
bulgari de material in ea . Aveti un timp scurt de maxim 2 minute in care veti umecta
toata suprafata care urmeaza sa fie tencuita . Utilizati un pulverizator de spalat
geamuri care este incarcat cu apa rece . NU UTILIZATI APA CALDA LA PREPAREAREA
DE MATERIALE DE CONTRUCTII !!! se distruge compozitia . Umeziti bine suprafata.
Cand materialul preparat ajunge sa aibe o consistenta mai tare , adica nu mai cade
dupa spaclu , incepeti imediat sa il aplicati pe perete , apasand destul de bine pe
spaclu ca acesta sa nu creeze goluri de aer si sa acopere toata suprafata . Inainte de
toate am invelit conducotrii de cupru cu Tub flexibil Copex . Doar firele in-tenc permit
astuparea directa cu tencuiala , de aici si numele lor , IN-TENC= in tencuiala . Daca
este cantitate mare de astupat ca volum , introduceti in timpul aplicarii materialului
ciobui de caramida sau ipsos intarit daca este de la vechea tenuiala , dar tot dupa ce
le-ati curatat si udat si pe acestea . NU folositi bucati de tencuiala cazuta care este
sfaramicioasa. Dupa 20 de minute de la aplicare acesta este complet intarit . Pentru
finisarea sa , curatati bine spaclul si razuiti surplusurile pana ajunge da fie drept .
Dupa debavurare este bine sa dati cu un strat de amorsa de perete peste ipsos pentru
o viitoare zugraveala. Pentru a va asigura ca ipsosul face priza cu peretele , acesta la
5-10 minute dupa aplicare incepe sa friga , sa degaje caldura , pe perete ..timp de 30
de minute , daca acest lucru se intampla , inseamna ca prinderea este una mai mult
de cat solida.

In poza de mai sus micile orificii care le-am marcat cu albastru sunt locurile pentru
holzsuruburi . In timpul astuparii cu ipsos am introdus deja diblurile cat era acesta
moale , introducand doua unul dupa celalalt, pentu a nu fi nevoit sa gauresc inca o
data noul ipsos.

Fig 28

Urmatoarea etapa consta in fixarea definitiva a tabloului cu holzsuruburi in gaurile

marcate cu albastru, in interiorul acestora aflandu-se dibluri de 8mm. Am utilizat
holzsuruburi de 5mm grosime cu 70 mm lungime, 4 la numar . Atentie la montaj ca
acesta sa fie drept .

Fig 29
Am terminat cu tencuitul si gauritul , deci am terminat cu mizeria . Dupa ce am strans
molozul urmat tencuirii trecem la legaturile electrice . Curatenia este esentiala in
interiorul tablourilor electrice . Praful , arsura si fumul conduc curentul intr-o oarecare
masura . Inainte de legarea firelor , eu le curat foarte minutios cu o carpa usor
imbibata in alcool ( spirt sau solutie de curatat geamurile , NU cu apa ) . Se vede pe
carpa mizeria rezultata numai dupa fire .

Fig 30

Urmeaza amplasarea sigurantelor si cuplarea firelor.

Fig 31
Primul legat este conductorul de impamantare la bara destinata lui . Din pacate
cladirea nu are prevazuta si in apartamente fir de impamantare , dar pe viitor acesta
se poate adauga si lega la acea bara .

Fig 32
Desi firele de bransament sunt lungi , acestea nu trebuiesc retezate deacat minimul
necesar , restul se face colac in tablou. Retezati capatul care intra in vechea siguranta
si faceti altul . Aceeasi metoda a capatului dublu de la punti aplicam tuturor firelor si
de aici , dezizoland in lung firul dublu fata de adancimea lacasului bornelor
sigurantelor apoi degresandu-l si indoindu-i capatul .

Fig 33

Cuplarea firelor de alimentare pe partea inferioara a sigurantelor . Corect este ca

acestea sa fie montate pe partea superiora , asta doar daca sigurantele o impun . In
cazul de fata nu conteaza unde vor fi firele de alimentare generala , doar pe
bransamente si sigurante diferentiale este obligatorie intrarea pe partea superioara a
sigurantelor . Strangerea conductorilor trebuie sa fie foarte ferma . Alimentarile
acestui bransament au fost facute cu conductori de cupru FY de 6mm patrati .

Fig 34
In poza de mai sus am prezentat pregatirea firelor apartamentului pentru legarea la
sigurante . Intotdeauna retezati-le capatul care intra in vechea siguranta cand este
vorba de aluminiu , acel capat de fir este foarte uzat de la bornele elementului de
caldura si strangerea la borna . Aluminiul se degradeaza destul de repede fiind foarte
maleabil.

Dupa debitare , ca si in celelate cazuri dezizolati-l lung , nu folositi bureti abrazivi

pentru curatare ci razuiti-l de oxid cu lama cuter-ului apoi degresati-l. Am repus
fanioane colorate functie de ce alimenteaza fiecare . Cele cu albastru sunt nuluri iar
cele cu rosu faze . Si din fabricatie acestea erau marcate doar in al doilea strat de
izolatie care era culoarea de circuit , vezi in poza unde este taiata izolatia .

Fig 35
Dublarea capetelor la fire , esentiala la firele de aluminiu. Conductorii alb si albastru
sunt soneria . In primele poze se observa doua innadituri la conductoarele verzi , daca
lungimea firelor va permite , renuntati la aceste legaturi prin matisare, eu le-am
desfacut , intreruperile pe partile de inceput ale firelor duc la incalzirea acestora .
Daca este nevoie de prelungire utilizati riglete de alama . Alama fiind un material ce
face contact foarte bun si cu aluminul si cu firele de cupru . Nu innaditi prin matisare
directa cuprul cu aluminiul , acestea oxidand diferit si se va slabi contactul .

Fig 36
Cuplarea definitava a firelor de alimentare ale apartametului , fiecare borna a fost
stransa foarte ferm dar nu cat sa rada (strice) filetul surubului .

Fig 37

Inainte de recuplarea la tensiune se face o verificare la scurt-circuit cu ajutorul ohm-

metrului , aceasta fiind valabila doar daca toti consumatorii au fost scosi din priza si
toate becurile erau stinse .

Fig 38
Punerea sub tensiune se face treptat , mai intai siguranta de pe bransament apoi
fiecare siguranta in parte . Se mai face un rand de verificari inainte de fianlizare .
Unele circuite au fost facute gresit inca din constructia blocurilor si pot insela la prima
vedere. De exemplu se observa aici cum am fost nevoit sa inversez pozitia firelor rosii
cu cele verzi . Firele rosii dovedindu-se fiind cele de lumina iar cele veri pe priza . Insa
acesta a fost un caz particular . Becul de pe hol a fost anulat la cererea
propietarului ,acesta avand alta lampa de lumina pe hol . Am retezat putin din fir apoi
le-am izolat cu alb , NU le retezati definitiv .

Fig 39

Dupa finalizarea legaturilor si a verificarilor , se monteaza capacul tabloului .

Montajul se face dupa ce se mai verifica inca o data fiecare legatura pe borne . Acesta
se face cu suruburile din dotarea tabloului , strangandu-le pe rand cate putin pe
fiecare ca sa nu deformati tabloulul . In cazul in care in tablouri se utilizeaza fire MYF
“litate” , asigurati-va ca nu raman lite prea in exterior care sa produca scurt-circuite .
Nu uitam nici de curatenia care trebuie lasata in tablou sau de echipamente neutilizate
care nu au ce cauta acolo .

Fig 40
Asa arata tabloul complet montat , pus sub tensiune, dupa care cuplati consumatorii .
Lucrarea va fi completa dupa ce se vor face si ultimele retusuri la tencuiala .

Fig 41

Poza de mai sus reprezinta lucrarea finalizata . Asa arata peretele dupa ce a fost mai
intai tencuit cu ipsos folosindu-se aceeasi procedura care am prezentat-o prima data
cand am vorbit despre tencuirea cu ipsos , in cazul de fata fiind foarte necesara si
amorsarea peretelui pentru ca urma sa fie zugravita. Cu ocazia aceasta mai fac doua
recomandari , ipsosul sa nu fie expirat , avad doar 12 luni valabilitate de la data
fabricatiei inscrisa pe ambalajul acestuia , si sa nu fi tras apa , lucru care il despistati
daca gasiti in el bucatele intarite . A doua si cea mai importanta recomandare , este sa
nu zugraviti imediat dupa ce s-a finalizat tencuirea inclusiv cu amorsarea peretului , in
aceeasi zi . Ipsosul se intareste in 15-20 de minute , inchegarea definitiva o ora , insa
USCAREA dureaza vreo 3-4 zile . Ultima fotografie este facuta la 5 zile dupa ce am
tencuit si sub tablou , tencuirea sub tablou am facut-o in accesi zi cu montarea
acestuia . Daca veti zugravi in jurul sau inainte de uscarea acestuia , noul strat de
lavabil se va pata ! Veti observa ca in acele zile in care materialul sta la uscat la limita
dintre tencuiala cu ipsos si cea de mortar a blocului va aparea o dunga galbuie . Dupa
acest timp de 3-4 zile putei zugravi local , sau intreaga camera cu orice tip de
vopsea , acrilica sau lavabila , situatiile diferind de la una la alta .

Lucrarea a fost finalizata , pentru incheiere postez si cateva scheme desenate de

mine, una pentru noul tablou , alta pentru cel vechi .

Fig 42

Aceasta este schema noului tablou . Culoarea sigurantelor reprezinta amperajul lor ,
conform codului culorilor pentru amperaje . Rosu inseamna 10 amperi , pentru
circuitul de lumina. Albastru 20 de amperi pentru circuitul de prize. BMP este
acronimul de la Bloc de Masura si Protectie . In interiorul sigurantelor nu am desenat
maneta ci simbolul corect al acestor sigurante . Termenul de sigurante este popular ,
corect ele se numesc INTRERUPTOARE AUTOMATE. Acela este simbolul intreruptorului
cu declansare termic-mecanica. In dreapta jos am desenat bara de nul .

Fig 43
Aceasta este schema tabloului vechi , care este mult mai laborioasa . Acest tip de
tablou era denumit UGP , dupa un standard elaborat in 1948 si a fost in vigoare si
productie pana in 1970 cand s-a proiectat un nou sistem de la ELECTROAPARATAJ cu
carcasa de ebonita , cu alt tip de elementi si fara bec, un model putin mai rudimentar.
Acest tip (UGP) a fost dupa parerea mea foarte dezvoltat pentru vremea in care a fost
proiectat . Continea 4 sigurante fuzibile de pana la 25 Amperi , contoarul ( nu mai este
aici in cazul de fata fiind mutat pe palier , deci nici in schema nu l-am mai desenat ) ,
un transformator de 220 V pe 8 V si 5V curent alternativ ~ avand doua bobine
secundare ( in unele cazuri pe legatura de 8 volti se asambla o rezitenta ceramica
pentru a tine transformatorul sa nu mearga in gol ) iar la bornele de 5 Volti se lega o
sonerie pe care o continea tabloul . Pe langa toate acestea mai avea ca dotare si o
dulie ( fasung ) de 200W pentru asamblarea unui bec pentru iluminatul camerei unde
este ampalsat tabloul . Dreptunghiurle din imagine sunt simbolul real al sigurantelor.
Un dreptungi prin interiorul caruia trece conductorul. Deasemena le-am colorat
conform amperajului acestora . Rosu 10 amperi pentru lumina si Gri 16 amperi pentru
prize , asa se utiliza pe atunci, asa prevedea stasul .

Pe desen cu litera “S” am notat soneria de 5V . In noul tablou aceasta nu a mai fost
utilizata , se stricau destul de des , acum , cum releva si din poza am utilizat una
externa de 220V . Exista sonerii si de tabou modulare de 220V .

Acesta a fost un caz particular de inlocuire a unui tablou cu sigurante , situatiile

diferind de la un apartamnet la altul….de la o casa la alta . In articole viitoare voi
descrie cateva metode de racordare provizorie pe timpul lucrarilor cu fise , scheme de
bransare si alte tehnici in domeniul distributiei caznice . Daca aveti alte intrebari , sau
doriti sa vedeti alte tipuri de scheme , imi lasati comenatriu si dupa posibilitati va voi
ajuta .

Articolul meu este atat pentru electricieni incepatori dar si pentru cei ce nu sunt
electricieni dar doresc sa faca acest tip de lucrare se pot documenta de aici pentru a
putea depista unele vicii de procedura sau daca doresc sa faca singuri aceasta
lucrare . Recomand ca astfel de lucrari sa fie facute de electricieni profesionisti nu
numai calificati . Tabloul cu sigurante reprezinta intrarea curentului in casa , deci
importanta sa este foarte mare .

Multumesc celor care au acordat timp sa il citeasca .

Va raspund cu mare placere la intrebari !!

Întrerupător automat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Acest articol are nevoie de atenția unui expert în electrotehnică.
Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la
îmbunătățirea articolului!

Întrerupător automat miniatură bipolar

Un întrerupător automat este un comutator electric automat destinat să protejeze circuitele electrice
împotriva scurtcircuitelor sau depășirii curentului maxim (dat de caracteristica întrerupătorului automat),
astfel încât circuitul protejat să nu sufere stricăciuni din cauza efectelor termice provocate de
un curent mai mare decât cel nominal. Spre deosebire de siguranțele electrice fuzibile, care după
fiecare declanșare trebuie înlocuite (deoarece se arde fuzibilul), întreruptoarele automate trebuie doar
reanclanșate manual după înlăturarea defectului sau încetarea stării de suprasarcină. Întrerupătoarele
automate există într-o largă diversitate de mărimi, de la întrerupătoare miniatură până la întrerupătoare
de foarte mari dimensiuni, folosite la tensiuni foarte înalte (e.g. 400kV). Numărul de poli poate fi 1, 1+N, 2,
2+N, 3, 3+N, 4P.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau

inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
 bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Cuprins

 1Modul de funcționare
o 1.1Releul magnetic și releul termic
o 1.2Arcul electric
 2Curentul nominal
 3Întrerupătoare de înaltă tensiune
 4Clasificare
 5Caracteristici
 6Condiții impuse
 7Legături externe

Modul de funcționare[modificare | modificare sursă]

Releul magnetic și releul termic[modificare | modificare sursă]

Curba de funcționare a unui întrerupător automat cu protecție magnetică și termică

Întreruptoarele au în construcție un releu electromagnetic, care comandă declanșări foarte rapide în
caz de scurtcircuit, care este, de altfel, și funcția principală a întrerupătoarelor. Curentul releului este
reglabil, și se alege mai mare decât al supracurenților temporari de scurtă durată, cum ar fi cei ce apar
la pornirea motoarelor electrice.
Întrerupătoarele pot fi prevăzute și cu un releu termic. Acesta funcționează pe principiul termo-
bimetalului, oferind o protecție temporizată la deschidere, în funcție de suprasarcină.
Întrerupătoarele automate pot fi prevăzute și cu releu de detecție al curenților reziduali, numită și
protecție diferențială, care detectează posibilele scurgeri de curent spre exteriorul circuitului. Această
protecție măsoară suma curenților prin cele trei faze, care în condiții normale trebuie să fie zero, orice
altă valoare (peste un anumit prag reglabil) ducând la alarmare sau întreruperea circuitului.
Deși întrerupătoarele pot avea și funcția de pornire/oprire a consumatorului, acest regim de funcționare
nu este recomandat, deoarece, constructiv, din cauza arcului electric (provocat între contactele sale
metalice - la deschidere - și care dezvoltă multă căldură), ele sunt concepute pentru un număr redus
de comutări.
Arcul electric[modificare | modificare sursă]
În primele momente ale unui scurtcircuit sau ale unei stări de suprasarcină (neadmisibilă),
întrerupătorul și circuitul protejat sunt străbătute de un supracurent mult peste cel nominal. Când se
deschid contactele întrerupătorului, între ele se formează un arc electric. Rolul de stingere a acestui
arc revine camerei de stingere a întrerupătorului. Întrerupătoarele automate folosite la tensiuni mari au
ca mediu de stingere a arcului electric: vidul, gaze inerte (hexafluorura de sulf – SF6 un gaz puternic
electronegativ), sau uleiul dielectric.
Întrerupătoarele moderne sunt construite cu limitare de curent (curent maxim admisibil), astfel că în
cazul unui scurtcircuit sau suprasarcini neadmisibile, curentul nu poate atinge valoarea maximă
teoretică. Curentul maxim pe care îl poate întrerupe un întrerupător poartă numele de capacitate de
rupere. În caz de depășire a acestui curent, întrerupătorul, deși declanșează, din cauza puterii
electrice excesive conduse prin circuit este posibil să nu reușească să stingă arcul electric format între
contactele sale, curentul de scurtcircuit (sau cel limitat) circulând în continuare, putându-se produce
avarii serioase în instalația protejată, respectiv el însuși se poate defecta sau își micșorează
considerabil durata de viață.

Curentul nominal[modificare | modificare sursă]

Standardul internațional IEC 60898-1 definește curentul nominal (In) al întrerupătoarelor automate de
uz casnic ca fiind curentul la care acesta poate funcționa neîntrerupt (la o temperatură ambiantă de
30 °C). Valorile uzuale ale curentului nominal al întrerupătoarelor sunt: 6A, 10A, 16A, 25A, 32A, 40A,
50A, 63A, 80A, 100A, 160A, 250A, 400A, 630A, 800A, 1000A, 1250A, 1600A, 2500A etc. Din punct de
vedere al curentului magnetic (Im), întrerupătoarele sunt din categoria „B” (Im = 3÷5 In), „C” (Im = 5÷10 In)
sau „D” (Im = 10÷20 In).
La alegerea unui întrerupător trebuie să se respecte criteriile de selectivitate, adică să nu întrerupă, în
caz de defect, înaintea unui alt întrerupător situal în aval, și nici după unul situat în amonte.
Selectivitatea poate fi de curent (ampermetrică) sau de timp.(cronometrică)

Întrerupătoare de înaltă tensiune[modificare | modificare sursă]

Întrerupător tripolar de 1200 A, 115kV

Puteți îmbunătăți această secțiune extinzând-o.
Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri
de extindere.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Întrerupătoarele pot fi clasificate după mai multe criterii:
 după numărul de poli:
o monopolare
o bipolare
o tripolare
o tetrapolare
 după felul instalației:
o de interior
o de exterior
o pentru izolații capsulate
 după nivelul de izolație:
o cu izolație normală
o cu izolație întărită, pentru zonele cu poluare intensă
 după dispozitivul de acționare:
o cu acționare monofazică
o cu acționare trifazică
 după modul de stingere a arcului electric:
o cu mediu de stingere lichid (ulei, apă)
o cu mediu de stingere gazos (aer comprimat, hexafluorură de sulf (SF6))
o cu vid
o cu suflaj magnetic
o cu mediu de stingere gazogenerator

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris
sub formă de text format din fraze legate.

 Tensiunea nominală – tensiunea maximă de serviciu a rețelei în care este destinat să lucreze
întrerupătorul.
 Nivelul de izolație nominal sau nivelul de ținere nominal este caracterizat prin valorile tensiunilor
de ținere nominale la impuls și la frecvență industrială.
 Frecvența nominală a tensiunii nominale a întrerupătorului este identică cu frecvența nominală a
rețelei în care va acționa întrerupătorul.
 Curentul nominal este valoarea standardizată a curentului sub care întrerupătorul poate
funcționa în regim permanent fără ca limitele admisibile de încălzire să fie depășite.
 Capacitatea de rupere nominală la scurtcircuit este valoarea efectivă a celui mai mare curent de
scurtcircuit pe care aparatul trebuie sa-l întrerupă în condițiile de utilizare și funcționare prescrise.
 Curentul de stabilitate termică este curentul pe care aparatul îl poate suporta un anumit timp
stabilit de constructor, fără a depăși limitele de încălzire.
o de obicei se stabilesc următoarele durate admisibile de trecere a curenților de stabilitate
termică:
 pentru Un ≥ 110 kV – t ≥ 3s
 pentru Un ≤ 35 kV – t ≤ 4s
 Timpul propriu de deschidere este intervalul de timp care trece de la închiderea circuitului
bobinei de declanșare a dispozitivului de acționare până la începerea desfacerii contactelor de
stingere a arcului ale întrerupătorului.
 Timpul total de deschidere este intervalul de timp care trece de la închiderea circuitului bobinei
de declanșare a dispozitivului de acționare până la stingerea completă a arcului în toate fazele.
 Timpul de închidere este intervalul de timp de la aplicarea impulsului pentru închidere până în
momentul atingerii contactelor.
Condiții impuse[modificare | modificare sursă]
1. Capacitatea de rupere este mai mare.
o pentru Un = 110 – 220 kV – I = 31,5 – 50 kA
o pentru Un = 400 – 750 kV – I = 50 – 60 kA
2. Întrerupere sigură a curentului în domeniul de câțiva zeci de amperi până la valoarea nominală a
curentului, precum și curentul de scurtcircuit.
3. Durata de întrerupere cât mai scurt posibilă.
4. Posibilitatea reanclanșării rapide mono și trifazate.
5. Verificarea și revizia ușoară a contactelor.
6. Siguranță împotriva exploziilor și incendiilor.
7. Condiții privind economicitatea întrerupătorului.

Întrerupătoarele care au ca mediu de stingere a arcului uleiul pot fi împărțite în două mari categorii:

 cu ulei mult
 cu ulei puțin

Practica a arătat[necesită citare] că folosirea întrerupătoarelor cu volum mare de ulei prezintă dezavantaje
serioase, dintre care cel mai grav este pericolul de incendiu. Prezența cantității mari de ulei provoacă
greutăți mari în exploatare.
Din aceste motive s-a trecut la tipuri de întrerupătoare cu ulei puțin, ceea ce a condus la micșorarea
dimensiunilor întrerupătoarelor.