Repicarea!!!

Este o operaţiune obligatorie care constă în transferul, mutarea răsadurilor de la locul unde au
răsărit în alte locuri (lădiţe, ghivece, plăci alveolare) pentru a oferi plantelor spaţiu de nutriţie
mai mare şi condiţii mai bune de lumină.
Momentul optim depinde de fiecare specie, dar în general, se practică fiind considerat ca moment
optim la apariţia a 1-2 frunze adevărate.
În condiţiile semănării prea dese, de obicei iarna când sunt perioade noroase, cu nebulozitate
sporită mai mari şi fără iluminare artificală, repicarea se poate face în faza de frunze cotiledoane.
În cazul compozitelor se practică frecvent!
Lădiţele în care au fost obţinute răsadurile se udă foarte bine cu una, două zile înainte pentru ca
la scoaterea răsadului pământul să adere la rădăcini.
Pregătirea lădiţelor, ghivecelor, plăcilor alveoalre unde se face repicarea!
Pregătirea se face la fel ca pentru semănat. (Vezi postările anterioare!!!)
Pregătirea constă în udarea cu una, două zile înainte de repicare, aşezarea foliei pe fundul
lădiţelor, umplerea cu pământ, compactarea uşoară. Dacă udarea se face imediat înainte de
repicare substratul va adera la plantator ceea ce va face mai greoaie operaţiunea. Deci substratul
trebuie să fie reavăn!
Scoaterea plăntuţelor se face cu ajutorul unei mici palete sau a unei etichete rigide.
Se pun deoparte, pe masă, şi se separă fiecare plăntuţă în parte.
Se ciupeşte vărful rădăcinii, dacă aceasta este lungă, pentru a stimula dezvoltarea sistemului
radicular.
Cu platatorul, în cazul plăntuţelor delicate se poate folosi un beţişor pentru frigărui, se înfige
oblic în mijlocul alveolei, ghiveciului, a locului de plantare în cazul lădiţelor şi se aduce la
verticală prin rotire pentru a obţine o gaură conică.
În gaura făcută se aşează plăntuţa, se susţine cu o mână şi apoi se presează uşor pământul cu
vârful degetelor pentru a realiza un contact intim al substratuli cu rădăcina.
Răsadul trebuie să rămână bine fixat în substrat!
Răsadul se pune în aşa fel încât de la cotiledoane până la suprafaţa substratului să fie 1-2 cm.
Folosirea semănării dese a plantelor este motivată de condiţiile limitate de spaţiu încălzit
disponibil pe timp de iarnă!
Se udă bine, pornind şi oprind udare cu stropitoare în afara suprafeţei cu plăntuţele repicate.
Se duc apoi în seră, unde 1-2 zile vor fi protejate de radiaţiile puternice şi directe ale soarelui,
mai ales că în această perioadă pot fi asemenea zile.
La begonii, portulaca, petunii care au creştere lentă, precum şi la tagetes, zinia, imortele
(obligatoriu) repicarea se face de mai multe ori.
Substratul va fi uşor nu foarte bogat în elemente nutritive. Exemplu pământ de frunze + turbă +
îngrăşăminte cu eliberare lentă.
Repicarea repetată se face atunci când plantele cresc şi au nevoie de alveole, ghivece, lădiţe mai
mari.
A II-a repicare se face când plantele se ating între ele..
Repicarea răsadurilor poate fi urmată de plantarea în ghivece sau în palete alveolare de
dimensiuni mari.
Tehnologia modernă constă în semănare-repicare-ghivece astfel se obţin răsaduri de calitate care
pot avea boboci şi flori la plantare.
În cazul ghivecelor în care rădăcina plantei a împânzit substratul va fi uşor de transplantat ceea
ce va face ca plantă să sufere mai uşor stresul transplantării.