PROCEDURA OPERAŢIONALĂ

EVALUAREA INCERTITUDINII DE MĂSURARE

Cod: POL – 01

STANDARD DE REFERINŢĂ: SR EN ISO/ CEI 17025: 2005

EDIŢIA: 5/ Data: 01.02.2010

REVIZIA: 0/ Data: 01.02.2010

DIFUZAT ÎN REGIM CONTROLAT: EXEMPLAR Nr.: _______

ELABORAT:
Responsabil Calitate
ZAH RODICA

DATA APROBĂRII: 01.02.2010

APROBAT: VIZAT Director VERIFICAT:

Membru Consiliului de
Director Şef Laborator
Administraţie
CORDOŞ TEREZIA IANCU SORIN TĂMAŞ DELIA

Notă: Acest document este proprietatea S.C. KONTROL S.R.L.

Reproducerea integrală sau parţială este interzisă fără acordul scris al
Consiliului de Administraţie.

FGL – 4.0 – 01 Ediţia: 5 /01.02.2010 Revizia: 0 /01.02.2010

 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 2 din 13

INDICATORUL REVIZIILOR
Identificări modificare Funcţia şi semnătura
Nr. Ediţia/ capitol, subcapitol,
Data Verificat/
Crt revizia pagina modificată, Elaborat Aprobat
conţinut modificări Vizat
1 01.02.10 Ed. 5/ Elaborat Responsabil Şef Laborator Membru
Rev. 0 POL – 01, ediţia 5, revizia 0 Calitate Consiliului de
Administraţie
Zah Rodica Tămaş Delia Cordoş
Terezia

Director
Iancu Sorin

FGL – 4.0 – 03 Ediţia: 5 /01.02.2010 Revizia: 0 /01.02.2010

 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 3 din 13

CUPRINS

Număr
Denumire capitol Pagina
capitol
Pagina frontală 1
Indicatorul reviziilor 2
CUPRINS 3
1. Scop 4
2. Domeniul de aplicare 4
3. Documente de referinţă 4
4. Definiţii şi abrevieri 4
4.1. Definiţii 4
4.2. Abrevieri 4
5. Descrierea activităţii 9
5.1. Stabilirea masurândului şi a metodei de măsurare 9
5.2. Identificarea surselor de incertitudine( buget de incertitudine 9
5.3. Cuantificarea componentelor incertitudinii 9
5.4. Relaţii matematice folosite pentru estimarea incertitudinii de
10
măsurare pentru un eşantion IQC:
5.5. Întocmirea harţilor Shewart de control 10
5.6. Raportarea rezultatului si a incertitudinii – rezultat corectat si creditat 12
6. Responsabilităţi 12
7. Înregistrări 12
8. Anexe 12 – 13
 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 4 din 13

1. SCOP

Prezenta procedură prezintă modul general de evaluare a incertitudinii rezultatelor

încercărilor.
Este utilizată ca o procedură cadru, care se aplică încercărilor executate în laborator.
Evaluarea incertitudinii şi declararea ei în raportul de încercare în conformitate cu SR
EN ISO/ CEI 17025:2005, capitolul 5.4.6, se face la cererea clientului.

2. DOMENIUL DE APLICARE

Procedura se aplică de către personalul laboratorului ca o procedură cadru, care

prezintă cerinţele şi liniile generale şi va fi completată cu elemente şi cerinţe specifice pentru
stabilirea incertitudinii pe tipuri de încercare, în funcţie de componentele care contribuie la
incertitudinea măsurării.

3. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

3.1. MANUALUL CALITĂŢII LABORATORULUI - cod: MCL – 05, Ediţia 5,

3.2. SR EN ISO/CEI 17025:2005
3.3. SR EN ISO/CEI 17025/AC:2007
3.3. SR EN ISO/CEI 17000:2005
3.5. SR EN ISO 9000:2006
- Cerinţe generale pentru competenţa
laboratoarelor de încercări şi etalonări
- Cerinţe generale pentru competenţa
laboratoarelor de încercări şi etalonări
- Evaluarea conformităţii. Vocabular şi
principii generale
- Sisteme de management al calităţii.
Principii fundamentale şi vocabular

4. DEFINIŢII ŞI ABREVIERI

4.1. DEFINIŢII

MǍRIME (măsurabilă) - atribut al unui fenomen, al unui corp sau al unei substanţe care este
susceptibil să fie diferenţiat calitativ şi determinat cantitativ.
VALOARE ADEVARATĂ (a unei mărimi) - valoare compatibilă cu definiţia unei mărimi
particulare date.
VALOARE CONVENŢIONAL ADEVARATĂ (a unei mărimi) - valoare atribuită unei mărimi
particulare şi recunoscută uneori prin convenţie, ca având o incertitudine adecvată pentru un
scop dat.
MĂSURARE - ansamblu de operaţii care au ca scop determinarea valorii unei mărimi; se
presupune efectuarea a n măsurări asupra măsurândului, obţinându-se şirul de valori x 1, x2,
…..xn.
 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 5 din 13

MASURÂND - Y; mărime particulară supusă măsurării.

În general, un măsurând Y nu este măsurat direct ci este determinat indirect, prin intermediul
altor mărimi X1,X2,X3,…..,XN, pe baza unei relaţii funcţionale de forma:
Y = f( X1,X2,…XN)
De exemplu, particularizări pentru această relaţie funcţională pot fi:
1. Y = X1 - X2, este cazul măsurării unei mărimi X1 prin comparare cu o mărime etalon X2
2. Y = X1. X2, se măsoară mărimea X1 cu un etalon X2; în acest caz etalonul X2 intervine,
prin multiplicare, în valoarea măsurării mărimii X1 ca un factor de scală (de la o etalonare
anterioară).
MEDIA ARITMETICĂ, m - raportul dintre suma valorilor obţinute într-un şir de măsurări şi
numărul de măsurări
n
m = 1/n Sxi
i=1
MĂRIME DE INFLUENŢĂ - mărime alta decât măsurândul, care influenţează rezultatul
măsurării.
EXACTITATE DE MĂSURARE - gradul de apropiere între rezultate analitice independente,
obţinute în condiţii specificate; gradul de concordanţă între rezultatul unei măsurări şi valoarea
de referinţă acceptată.
FIDELITATE - grad de concordanţă între rezultatele independente ale unei încercări obţinute
în condiţii prevăzute.
ACURATEŢE - apropierea între valoarea măsurată (media) şi valoarea “adevărată” sau cea
mai bună estimare a sa pentru caracteristica de interes, în cadrul testelor de control.
PRECIZIE – concordanţa dintre rezultatele dintr-o serie de măsurători realizată pe eşantioane
multiple, provenite din aceeaşi probă de analizat, în jurul mediei sau valorii ţintă, sau cea mai
bună estimare a sa în condiţiile prevăzute
Precizia se poate demonstra pe trei nivele :
- repetabilitatea – precizia intra serie
- precizia intermediară – precizia interserii
- reproductibilitatea – precizia interlaboratoare.
ROBUSTEŢE – imunitate faţă de modificarea parametrilor.
LINIARITATE – capacitatea de a permite obţinerea unor rezultate direct proporţionale in cadrul
unui interval dat, faţă de valoarea caracteristică din proba de încercat
SELECTIVITATE – capacitatea de a efectua măsurarea analitului de interes în condiţiile unor
interferenţe ale matricei.
LIMITA DE DETECŢIE – parametru care se referă la cantitatea cea mai scăzută de analit care
poate fi detectată prin metoda respectivă, dar care nu poate fi măsurată ca o valoare exactă.
SENZITIVITATE – abilitatea de a detecta cele mai mici diferenţe de concentraţie
SPECIFICITATE – abilitatea de a determina analitul de interes în prezenţa componenţilor în
care se găsesc în proba de analizat
EROARE DE MĂSURARE A UNEI MĂRIMI - diferenţa dintre valoarea convenţional adevărată
a mărimii şi valoarea de referinţă de precizie superioară primei valori.
BIAS, ÎMPRĂSTIERE - măsura a cât de strânsă este valoarea medie a unei serii de
măsurători identice vis a vis de valoarea reală (diferenţa dintre valoarea mediei unui şir k de
măsurători şi valoarea convenţional adevărată a măsurândului).
 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 6 din 13

EROARE DE MĂSURARE - diferenţa între rezultatul unei măsurări şi o valoare adevărată a

măsurândului.
EROARE ALEATORIE - diferenţa între rezultatul unei măsurări şi media aritmetică a
rezultatelor unui număr infinit de măsurări ale aceluiaşi măsurând, efectuate în condiţii de
repetabilitate.
EROARE SISTEMATICĂ (bias = deplasare) - diferenţa dintre media aritmetică a rezultatelor
unui număr infinit de măsurări ale aceluiaşi măsurând, efectuate în condiţii de repetabilitate şi
o valoare adevărată a măsurândului; componentă a erorii de măsurare care rămâne constantă
atât ca valoare absolută cît şi ca semn atunci când se măsoară în condiţii de repetabilitate, sau
care variază într-un mod previzibil când condiţiile se modifică.
Exemple:
Erori sistematice constante
 eroarea care rezultă la o cântărire utilizând o masă a cărei valoare se consideră 1kg,
atunci când valoarea sa convenţional adevărată este 1,008 kg,
 eroarea care rezultă la utilizarea unei rigle metalice căreia la gradare, ultimul reper i-a
fost deplasat faţă de valoarea nominală cu 0,1mm.
Erori sistematice variabile
 erorile unui debitmetru neprevăzut cu dispozitiv de compensare a influenţei temperaturii
şi /sau presiunii,
 erorile unui comparator determinate de excentricitatea acului indicator (variaţie
periodică),
 o derivă lentă a nulului la un aparat electronic.
CORECŢIE - valoare adăugată algebric rezultatului brut al unei măsurări, pentru compensarea
erorii sistematice.
FACTOR DE CORECŢIE - factor numeric cu care se înmulţeşte rezultatul brut al unei
măsurări, pentru a compensa o eroare sistematică.
ABATEREA STANDARD (abatere medie pătratică, S, DS) - măsură a dispersiei unei valori a
măsurării în jurul mediei valorilor măsurării; este o măsură a exactităţii (se acceptă o valoare
DS < 1/12 din intervalul de referinţă al măsurândului).
n
S = √ S (x i - m)² / n -1
i=1
ABATERE STANDARD RELATIVĂ - raportul dintre deviaţia standard şi media aritmetică a
valorilor determinate, S/m.
COEFICIENT DE VARIAŢIE - raportul dintre abaterea standard şi media aritmetică a
determinărilor, exprimat procentual:
CV = DS.100 / m – se acceptă în general 1/8 din valoarea intervalului de referinţă al
măsurândului, exprimată în procente.
ABATEREA STANDARD A MEDIEI - Sm = S/√ n.
REPETABILITATE - fidelitate înregistrată în condiţii de repetabilitate – condiţii în care
rezultatele independente ale unei încercări sunt obţinute prin aceeaşi metodă, pe entităţi de
încercat identice, în acelaşi laborator, de către acelaşi analist, utilizând acelaşi echipament de
măsurare, şi într-un interval de timp scurt.
LIMITA DE REPETABILITATE - r = Sf√ 2 ; valoare sub care este situată, cu o probabilitate de
95% valoarea absolută a diferenţei dintre două rezultate ale unei încercări obţinute în condiţii
de repetabilitate, în care:
S – abaterea standard,
 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 7 din 13

f – factor care depinde de numărul de rezultate disponibile şi de forma repartiţiei

componentelor din modelul statistic.
REPRODUCTIBILITATE - fidelitate exprimată în condiţii de reproductibilitate – condiţii în care
rezultatele unei încercări sunt obţinute prin aceeaşi metodă, pe entităţi de încercat identice, iî
laboratoare diferite, cu analişti diferiţi şi utilizând echipamente de măsurare diferite.
LIMITA DE REPRODUCTIBILITATE - R = Sf √2; valoare sub care este situată, cu o
probabilitate de 95% valoarea absolută a diferenţei dintre două rezultate ale unei încercări
obţinute în condiţii de reproductibilitate.
S – abaterea standard,
f – factor care depinde de numărul de rezultate disponibile şi de forma repartiţiei
componentelor din modelul statistic
INCERTITUDINEA DE MĂSURARE, U
 un parametru asociat rezultatului unei măsurări ce caracterizează dispersia valorilor
care în mod rezonabil pot fi atribuite măsurândului,
 limitele intervalului de valori care, cu o anumită probabilitate include adevărata valoare a
măsurândului,
 partea rezultatului de după corecţie.
INCERTITUDINEA DE MĂSURARE, EVALUARE DE TIP A, UA - se datorează exclusiv
fluctuaţiilor statistice şi se obţine prin analiza asupra şirului de măsurări ale măsurândului
(rezultate obţinute prin repetarea măsurării). Uzual, la seriile de măsurări se calculează
abaterea standard a mediei, m. UA = S/ √ n.
INCERTITUDINEA DE MĂSURARE, EVALUARE DE TIP B, UB - se aplica rezultatelor
datorită unor influenţe apriorice care influenţează măsurarea (operaţii de etalonare a
mijloacelor de măsurare, clasa de precizie a aparatului). Valoarea acestei incertitudini nu poate
fi influenţată prin mărimea numărului de determinări.
Ex: - repetabilitate cu un aparat pornit nu de la 0,
- măsurări făcute cu sticlărie cu un anumit factor de incertitudine,
- cântărire – balanţe, greutăţi, pipete, cilindri,…cu incertitudinile lor.
Această incertitudine se consideră ca având în general, o distribuţie rectangulară sau
triunghiulară, centrată faţă de valoarea (convenţional) adevărată.
*Pentru distribuţia rectangulară, UB= a / √ 3 (se considera un interval ± a) a = semiecartul
Ex:
1. Pentru un flacon cu volumul v = 10 ml, în certificat se specifica v = (10 ±0,2) ml, deci a = 0,2,
2. Pentru un instrument cu afişare digitală cu patru cifre – când indicaţia este y = 1.234, în
realitate mărimea măsurată y poate fi în intervalul: 1.234 £ y < 1.235 , deci a = 0.0005 (se
spune că instrumentul de măsură este caracterizat de fapt, prin 3 ½ cifre ).
*Pentru distribuţia triunghiulară, UB = a / √ 6 ( se consideră un triunghi isoscel cu baza 2a,
unde valoarea convenţional adevărată este înălţimea acestui triunghi ).
Componentele evaluate folosind metoda de tip B, trebuie exprimate şi ele prin abateri
standard. – Această distribuţie nu se aplică la materialele de construcţii.
-Pentru o distribuţie normală uc = uext/k, în care
k = 2 pentru un interval de încredere de 95%.
Aceste date se scot din certificatele de etalonare ale aparatelor.
INCERTITUDINEA COMBINATĂ, Uc(Y) - se obţine pe baza compunerii după o regulă dată a
tuturor componentelor de tip A şi B, exprimate prin abaterile medii pătratice corespunzătoare
lor. Uzual, când există doar o componentă de tip A şi una de tip B, atunci incertitudinea
 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 8 din 13

combinată se calculează ca rădăcina pătrată din suma pătratelor abaterilor standard ale
componentelor
Uc = √UA² + UB²
relaţie aplicabilă pentru cazurile când:
1. mărimile de intrare, în relaţia funcţională de calcul/ determinare a măsurândului, sunt independente,
2. măsurarea este de tipul comparării unui măsurând cu o mărime etalon – se măsoară diferenţa,
3. influenţa etalonului intervine în valoarea măsurâdului sub forma unui factor de scală provenit
dintr-o etalonare anterioară a aparatului
INCERTITUDINEA EXTINSĂ, UE - produsul dintre incertitudinea combinată Uc şi un coeficient
k de multiplicare, UE = k Uc.
Incertitudinea extinsă corespunde unui nivel de încredere superior nivelului de încredere al
incertitudinii combinate.
COEFICIENTUL DE AMPLIFICARE, k - valoarea numerică stabilită ca un multiplicator al
incertitudinii standard combinate pentru a obţine o incertitudine extinsă. Coeficientul global de
amplificare se determină în funcţie de repartiţia incertitudinii combinate şi nivelul de încredere
adoptat al măsurării. Incertitudinea extinsă corespunde unui nivel de încredere superior
nivelului de încredere al incertitudinii combinate.
NIVELUL DE ÎNCREDERE AL MĂSURĂRII, - P-probabilitatea cu care intervalul de
incertitudine (+U, -U) asociat rezultatului măsurării, include valoarea adevărată a
măsurândului. Valorile lui P cele mai utilizate sunt 0,6823 (68,23%), 0,95 (95%), 0,9973
(99,73%). Acestor niveluri de încredere le corespund într-o repartiţie gaussiană standard, la
abateri faţă de medie cu respectiv 1S, 2S, 3S.
FACTORUL STUDENT, t - factor a cărui valoare se citeşte din tabele, în funcţie de numărul de
măsurări n efectuate asupra măsurândului şi de valorile acceptate pentru nivelul de încredere
P; pentru un număr de determinări foarte mare n > 300 valorile corespunzătoare lui t sunt:
- t = 1, pentru P = 68%,
- t = 2, pentru P = 95%,
- t = 3, pentru P = 99%. în conformitate cu tabel G2 din SR ENV 13005:2003. Se va ţine
seama de numărul de grade de libertate  = n – 1 (pentru n observaţii) cf. Pct. G 3.2.
COVARIANTA - măsura dependenţei a două variabile aleatoare.
REZULTAT AL MĂSURĂRII, x - rezultatul măsurării fără aplicarea corecţiilor şi fără
specificarea incertitudinii de măsurare.
REZULTAT CORECTAT, x´ - rezultat al măsurării, după aplicarea corecţiilor.
REZULTAT CREDITAT, xp - rezultat al măsurării, asociat cu implicaţiile referitoare la
incertitudinea de măsurare.
REZULTAT CORECTAT ŞI CREDITAT, xp´ - rezultat al măsurării obţinut după aplicarea
corecţiilor şi asocierea incertitudinii de măsurare. (Rezultat = x ±U).

4.2. ABREVIERI

MCL Manualul calităţii

PGL Procedură generală
POL Procedură operaţională
PSL Procedură specifică de încercare
IL Instrucţiune de lucru
SM Sistemul de managementul calităţii
L Laborator de încercări
RÎ Responsabil Încercare
 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 9 din 13

RC Responsabil Calitate
EMI Echipamente de măsurare şi încercare
IQC Control intern al calităţii –

5. DESCRIEREA ACTIVITĂŢII

5.1. Stabilirea măsurândului şi a metodei de măsurare

 se stabileşte ce se măsoară, se face o descriere completă a metodei,

 se stabileşte formula de calcul pentru rezultat,
 se stabilesc etapele / paşii cheie ai metodei.

5.2. Identificarea surselor de incertitudine (buget de incertitudine)

Incertitudinea unui rezultat este o combinaţie a unui număr de componente ale

incertitudinii.
Identificarea şi listarea tuturor factorilor care contribuie la incertitudinea totală, se face
printr-o analiză atentă a fiecărei etape şi activităţi implicate în încercare.
Această etapă este cea mai importantă, necesită o bună cunoaştere a echipamentului
de măsurare, a procedurii de încercare, a influenţei condiţiilor de mediu, a tuturor factorilor de
influenţă a căror incertitudine contribuie la mărimea incertitudinii finale.

5.2.1.Surse posibile de incertitudine a măsurării în efectuarea încercărilor:

 definirea neclară a condiţiilor de încercare (temperatura, umiditate),
 realizarea imperfectă a procedurii de încercare,
 eşantionarea nereprezentativă pentru măsurând,
 abateri în citirea instrumentelor de către operatori,
 instrumente de măsură necorespunzătoare ca precizie, rezoluţie, scală, punct zero,
 valori inexacte atribuite etaloanelor de măsurare sau materialelor de referinţă,
 calcule şi transformări ale datelor,
 transferul datelor între diferitele suporturi,
 aproximaţii şi presupuneri cuprinse în metoda şi procedura de încercare,
 măsurări repetate în condiţii aparent identice, dar de fapt variabile,
 modificări ale performanţelor mijloacelor de măsurare, survenite după etalonare,
 efecte de matrice,
 reactivi, aparatură volumetrică şi gravimetrică,
 rezoluţia aparaturii.

5.3. Cuantificarea componentelor incertitudinii

Componentele incertitudinii se cuantifică prin mijloace cum ar fi:

 calculul abaterii standard la un set de încercări repetate;
 analiza informaţiilor relevante asupra posibilelor variaţii, din date de măsurare
anterioare;
 date provenind din literatură, ghiduri, manuale, etc., referitoare la incertitudine;
 rezultate ale diagramelor de încercări, de comparaţie interlaboratoare şi de aptitudine;
 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 10 din 13

 cunoaşterea performanţelor personalului implicat;

 starea şi capabilitatea echipamentelor şi etaloanelor utilizate.

5.4. Relaţii matematice folosite pentru estimarea incertitudinii de măsurare pentru

un eşantion IQC

- valorile de intrare ale măsurândului Y, sunt : x1, x2, x3, …..xn,

- n = număr determinări
n,
- media aritmetică, m = S xi / n
i = 1,
- abaterea standard (S sau DS) pentru eşantionul de date:
n
S = √ S (xi – m)² / n -1
i = 1,
- coeficientul de variaţie, CV = S.100 / m,
- abaterea standard a mediei, Sm = S/√ n,
- incertitudinea de tip A (uzual se foloseşte abaterea standard a mediei), UA = S/√ n,
(În cazul unui număr mare de determinări, peste 200, relaţia de calcul devine UA = tS , unde t
este factorul Student ),
- incertitudinea de tip B, UB = a/√3 , unde a este precizia aparatului,
- incertitudinea combinată, Uc = √ UA² + UB²,
- incertitudinea extinsă, UE = k Uc ( k=2 pentru un nivel de încredere de 95%).

5.5. Întocmirea hărţilor Shewart de control – OPŢIONAL

O harta Shewart de control depinde de eşantionul IQC folosit şi se dezvoltă astfel:

 se efectuează cel puţin 20 de măsurători ale unui măsurând şi se înregistrează
valorile obţinute,
 se calculează media, m, şi deviaţia standard, DS,
 se înregistrează pe axa x numărul de ordine al testării,
 se marchează pe axa y: media, abaterile standard -3DS, -2DS, -1Ds, 1DS, 2DS,
3DS şi valorile măsurărilor,
 se reprezintă valorile obţinute în măsurările succesive.

+3S
+2S
+1S m
-1S
-2S
-3S
 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 11 din 13

5.5.1. Regulile Westgrad pentru analiza hărţilor Shewart– OPŢIONAL

Regulile Westgrad au la baza metode statistice şi sunt folosite pentru a defini limitele
performanţelor specifice pentru un test particular şi pot fi folosite pentru detectarea erorilor
sistematice şi aleatorii.
În general se folosesc şase reguli W: trei de “nivel de alertă”, trei de “nivel de acţiune”
*Reguli de alerta
 Alerta 12DS – este încălcată dacă o valoare depăşeşte ± 2DS în mai mult de 5% din
cazuri,
 Alerta 22DS – este încălcată când două valori consecutive depăşesc 2DS în aceeaşi
parte a mediei – detectează erorile sistematice,
 Alerta 42DS – este încălcată dacă patru valori consecutive depăşesc media de aceeaşi
parte – poate indica necesitatea efectuării activităţilor de întreţinere, calibrare, verificare
a reactivilor.
*Reguli de acţiune
 Acţiunea I3DS – este încălcată când valorile depăşesc ±3DS - execuţia testului este
considerată în afara controlului,
 Acţiunea R4DS - se aplică numai când testarea se face în duplicat – este încălcată
când diferenţa în DS între replici depăşeşte 4DS
 Acţiunea 10x – este încălcată când 10 valori consecutive ale IQC sunt de aceeaşi parte
a mediei sau a valorii ţintă.
Încălcarea regulilor de alertă necesită revizia procedurilor de testare, analiza
performanţei reactivilor şi calibrarea echipamentelor.
Încălcarea regulilor de acţiune determină invalidarea rezultatelor obţinute pentru probele
care au fost testate în acea încercare.

5.5.2. Plan de acţiune când sunt încălcate regulile W. – OPŢIONAL

 Când este încălcată o singură regulă de alertă – testul poate fi acceptat,

 Când o regulă de acţiune este încălcată – testul nu este acceptat,
 Se poate lărgi zona de acceptare cu condiţia retestării domeniului pentru cazul
particular al testării (această opţiune se face de fapt cu încălcarea regulilor de alertă şi
de acţiune!).

5.5.3. Măsuri minime pentru IQC– OPŢIONAL

 un lot sau un set de probe sunt analizate simultan sau succesiv la intervale scurte de
timp: în general 6 -20 probe,
 pentru fiecare metodă de testare trebuie documentat sistemul de IQC: Q probe
(probele alese), frecvenţa intra test şi inter test, aplicaţii particulare, distribuţia Q
probe în setul de probe de analizat (minimum 10% până la 20% din ansamblul
probelor de testat).
 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 12 din 13

5.6. Raportarea rezultatului şi a incertitudinii – rezultat corectat şi creditat

Se indică rezultatul măsurării Y, împreună cu incertitudinea standard combinata Uc(y),

sau cu incertitudinea extinsă UE, specificându-se factorul de acoperire utilizat.
Y = x ± UE ( factor de acoperire k = 2, pentru un nivel de încredere de P = 95%).

În final, cea mai bună abordare este compunerea U din U estimată a fiecărei unităţi de
operare.

6. RESPONSABILITĂŢI

6.1. Şef Laborator

 la solicitarea clienţilor sau în cazul în care incertitudinea ar putea afecta conformitatea

cu o specificaţie, hotărăşte estimarea incertitudinii unei încercări, conform prezentei
proceduri,
 stabileşte etapele de determinare a incertitudinii, metodele de cuantificare a
componentelor incertitudinii, calculele care se vor efectua,
 analizează şi stabileşte înregistrările care se vor efectua pentru fiecare fază de
evaluare a incertitudinii,
 urmăreşte rezultatele obţinute şi decide asupra valorilor incertitudinii care se vor
prezenta în rapoartele de analiză.

6.2. Responsabil Calitate

 Controlează periodic determinarea incertitudinii de măsurare pentru metodele de

încercare pentru care laboratorul s-a declarat competent.

6.3. Responsabil Încercare/ Tehnician

 organizează executarea determinărilor în condiţii de repetabilitate sau reproductibilitate

(la alte laboratoare),
 urmăresc înregistrările efectuate la fiecare fază a determinării incertitudinii,
 efectuează calculele care intervin în calcularea incertitudinii,
 stabilesc valorile incertitudinii care vor fi specificate în rapoartele de încercare,
 răspund pentru incertitudinile estimate.

7. ÎNREGISTRĂRI

 Fişa de calcul a incertitudinii de măsurare, cod: FOL - 01 –01

 Dosar control intern al calităţii

8. ANEXE:

 Anexa 1: Fişa de calcul a incertitudinii de măsurare, cod: FOL – 01 – 01

 PROCEDURA OPERAŢIONALĂ Ediţia: 5/01.02.2010
EVALUAREA INCERTITUDINII DE Revizia: 0/01.02.2010
MĂSURARE

Cod: POL – 01 Pag. 13 din 13

Anexa 1

FIŞA DE CALCUL A INCERTITUDINII DE MĂSURARE

1. DENUMIREA ÎNCERCĂRII

2. PROBE SUPUSE ÎNCERCĂRII

3. IDENTIFICAREA FACTORILOR CARE DUC LA INCERTITUDINE (estimare buget de

incertitudine)

4. RELAŢII ÎNTRE PARAMETRII

5. CALCULUL INCERTITUDINII DE TIP A:

6. CALCULUL INCERTITUDINII DE TIP B

7. CALCULUL INCERTITUDINII COMPUSE

8. CALCULUL INCERTITUDINII EXTINSE

Verificat Întocmit
Şef Laborator Responsabil Încercare

Data:

FOL – 01 – 01 Ediţia: 5/01.02.2010 Revizia: 0/01.02.2010