Pescuitul la crap.

Momeala, nada, localizare, echipament

Publicat de: AvP pe 11 Sep 2008

Pescuit la crap. Nade, momeli, strategii de nadire echipament si monturi de crap. Sfaturi utile in pescuitul crapului.

Decalogul unui negustor de iluzii crapiste

S¢i-ai achizitionat cele mai performante lansete si cele mai scumpe mulinete. Ai acces la nada de cea mai buna
calitate. In cazul in care iti faci singur boiliesuri, folosesti ingrediente de firma, dupa retetele celor mai tari specialisti.
Evident, restul echipamentului este de top. La capitolul accesorii, Danny Fairbass trebuie sa ajunga la Underwater nr.
19 ca sa te ajunga. Ai tot ce-ti trebuie. Ajungi pe malul lacului si te gandesti ca n-ai cum sa nu prinzi, nu-i asa?
Ba bine ca nu! Ca producator si vanzator de echipament, si mai ales de nada, pentru crap, probabil ca te astepti sa
spun altceva. Sa spun ca daca vei cumpara boilies sau ingrediente pentru acestea de la mine, o sa prinzi in orice
situatie. Nu pot sa sustin asa ceva. Pot, insa, sa dezvolt zece puncte pe care le consider importante pentru cresterea
considerabila a sanselor de a prinde crap. Mult si, daca se poate, mare.
UNDE DAI SI UNDE TRAGE
Adica, localizarea. Despre acest subiect, probabil, ai citit
foarte multe randuri, pentru ca toti autorii de articole
crapiste il pun pe primul plan. N-am sa vorbesc despre
alegerea unui loc pe balta, ci despre variantele pe care le ai
intr-un loc stabilit, sa zicem de o tragere la sorti intr-un
concurs sau de o rezervare intr-o partida de placere. Am
auzit opinii ale pescarilor, potrivit carora, daca ai o nada de
mare calitate o poti arunca in fata ta, iar pestii, mai devreme
sau mai tarziu, o vor descoperi. Completamente gresit. Asa
ceva se poate intampla doar in cazul ciortanului mic si
foarte mic. Crapului trebuie sa-i anticipezi traseele si sa-i
descoperi locurile de hranire. Monturile trebuie plasate in consecinta. In caz contrar, nu te poate ajuta nici cea mai
tare nada din lume.
DÄ‚-I CIORTANULUI CE-I AL CIORTANULUI
Pentru ca la primul punct am amintit de ciortani, trebuie
spus ca acestia constituie o problema, atunci cand vizam
exemplarele mari. Pentru ca baltile din Romania destinate
carp-fishing-ului, mai ales cele unde se desfasoara
concursuri, sunt suprapopulate cu ciortan, problema
selectiei este foarte acuta. Momeala mare de la carlig nu
rezolva intotdeauna problema, fiind deja stiut faptul ca la
Sarulesti, de exemplu, bila de 30 mm este bine-mersi
aspirata si de exemplarele de 2 – 4 kilograme. Acelasi lucru
se intampla si la Tancabesti. Prin urmare, ofera-i ciortanului
preocupare. Nadeste serios cu un amestec de seminte,
pelete, solubile si boilies mic, in zona pe care o consideri
cea mai neproductiva. Nu veti strica locul, pentru ca
pescuitul va continua in cu totul alte locuri. In general, pestii mici, introdusi relativ recent intr-un lac, nu au acces la
traseele si locurile de hranire ale crapilor mari, veterani ai baltii respective. Flamanzi, acestia se vor deplasa unde
gasesc mancare. Atentie, distanta dintre patul pentru ciortani si locurile in care pescuiesti trebuie sa fie de minimum
50 de metri.
MOMEALA MICÄ‚ RÄ‚STOARNÄ‚ CRAPUL MARE
Simon Crow vorbea intr-un articol mai vechi despre
selectarea exemplarelor mari printr-o metoda care
presupunea o nadire cu boiliesuri mici si prezentarea la
carlig a unei bile de diametru mare. Mie mi-a functionat
foarte bine varianta inversa. Dupa ce ai localizat un loc
fierbinte ( prag, platou, cocioc, pom scufundat, plaur etc.),
incearca sa nadesti cu boilies de diametru mare, sa zicem
20 mm, si pune pe firul de par doua bilute de 10. Poti avea
surprize placute. Incearca aceasta varianta mai ales dupa
ce ai avut cateva trasaturi la o momeala identica in
diametru cu nada pe care ai aruncat-o in apa. Prin aceasta
metoda eu am reusit sa prind, in urma cu cativa ani, un crap
de 23,5 kg, record personal pe lacul Tancabesti, pe langa
foarte multe alte capturi frumoase. In fine, daca intr-un loc productiv trasaturile au incetat, jongleaza cat poti de mult
cu forma si dimensiunea momelii. Este foarte posibil ca pestii mari sa devina reticenti la prezentarea clasica.
NADÄ‚ BUNÄ‚, ADMISIE SI EVACUARE
Pentru mine, si cred ca si pentru tine, una dintre cele mai
mari satisfactii a unei partide de pescuit la crap este sa
constat ca exemplarele serioase, dupa ce au ajuns pe
saltea, elimina resturi de aceeasi culoare si textura cu
boiliesurile pe care le-am folosit la nadit. Asta inseamna ca
se hranesc, nada le place si o digera usor. Abia in acest
moment incepem sa vorbim intr-adevar de calitatile
unui boilies bine facut. Dupa ce am nadit unde trebuie, cu o
cantitate bine proportionata si am avut la carlig momeala
care a pacalit un crap mare. In general, acesta este
momentul in care chiar si exemplarele mari lasa putin garda
jos si sunt mai usor de prins. Totusi, eu sunt ferm convins ca exista crapi mari care au mancat la viata lor sute de
kilograme de boilies si nu au fost prinsi niciodata. Chiar daca vei constata ca pestii prinsi elimina resturi din
boiliesurile tale, in cazul in care trasaturile inceteaza, nu te crampona de nada respectiva. Nu trebuie sa gandesti ca
este imposibil sa nu mai prinzi la momeala respectiva, din moment ce ai vazut crapi cu burtile pline de asa ceva. Ba
este foarte posibil! Acesta este momentul momelilor alternative. Pune pe firul de par cu totul altceva decat ceea ce
folosesti la nadit, la inspiratie. S-ar putea sa ramai placut surprins de consecinte.
RÄ‚BDARE SI TUTUN
Este cazul sa fac o precizare, pentru ca nu vreau ca
informatiile mele sa te incurce mai mult decat sa te ajute sa
prinzi crapi seriosi. Acest decalog trateaza partidele lungi
de pescuit la crap, de minimum 5 zile. Intr-un articol trimis
de un cititor pe la inceputul anului si publicat in aceasta
revista, se vorbea despre o partida de 24 de ore in care
autorul a descris modul in care a nadit si a plasat monturile,
iar dupa cateva ore (!) a schimbat radical strategia, spunea
el, pentru peste mare. Nu pot fi de acord cu asa ceva.
Crapul mare necesita timp pentru a fi capturat, iar o
localizare corecta, selectia exemplarelor mari, momelile
alternative si obisnuirea pestilor cu nada noastra nu se
poate face decat pe parcursul catorva zeci de ore bune, ca
sa nu zic sute. Recomand multa rabdare si nervi tari, pentru a putea trage concluzii corecte, care sa te ajute intr-
adevar. Daca de dimineata pana seara nadesti pentru ciortani, intinzi capcanele pentru “dulap”, jonglezi de cateva ori
cu dimensiunea, forma si aroma momelii, nu vei face altceva decat sa muncesti in zadar.
AMINTIRILE NU PRIND PESTE
In pescuitul crapului mare, o zi nu seamana cu alta. La fel
ca temperatura, directia si intensitatea vantului sau apetitul
pestelui. Daca o metoda care a functionat o perioada nu
mai da rezultate, nu te crampona la infinit de ea, pentru ca
s-ar putea sa nu mai prinzi nimic. Sigur, e greu de acceptat
ca intr-o zona in care ai prins excelent cu o anumita
prezentare, 12 ore (de exemplu) sa nu mai ai nici o
prezentare. Repet, este greu de acceptat pentru pescar, dar
se intampla destul de des. Daca nici momelile alternative nu
dau rezultat, paraseste fara regrete zona si cauta alte
variante. Personal, consider ca depasirea unui astfel de
moment si reorientarea la momentul oportun (evident) face
diferenta intre pescari. Acelasi lucru se intampla si in cazul
momelilor. Am vazut multi pescari care refuzau sa accepte ca pe o anumita balta o momeala inceteaza sa mai dea
rezultate. Hranindu-se din amintiri ( zecile si sutele de crapi prinsi), acestia se incapatanau sa insiste. In fine, la fel
stau lucrurile si in cazul pop-up-urilor. Trebuie sa realizati ca vine ziua in care “omul de zapada”, de exemplu, nu mai
prinde. Ai cateva sute de kilograme de peste in palmares,
prinse pe lacul respectiv la “snow-man”? Nu-i nimic, asta e
deja istorie, trebuie sa te reorientezi. Inca o data, cu cat o
faci mai rapid, cu atat vei prinde mai mult ca altii.
FURTUNA INCEPE SI SE TERMINÄ‚ BRUSC
Aproape orice partida lunga de pescuit la crap are
momentul ei de mare intensitate a trasaturilor. Din pacate
pentru noi pescarii, durata acestui moment n-o cunoaste
nimeni. El poate tine cateva minute, cateva ore, o zi sau o noapte. Te sfatuiesc sa profiti la maximum de aceasta
perioada de hranire intensa, sa te misti rapid si eficient. Sa nu gandesti, relaxat, ca, daca a inceput sa traga in ritm
intensiv, pana la finalul partidei o sa aduni cateva tone! Si ca lanseta la care tocmai ai scos un peste poate astepta
sprijinita de cort pana dimineata, pentru a fi aruncata sau plantata. Trasaturile vor inceta la fel de brusc cum au
inceput. Trebuie sa amintesc aici exemplul cuplului Tim Paysley – Steve Briggs, care a castigat Cupa Mondiala din
America (iunie 2005) in cateva ore. Englezii au avut atunci o dupa-amiaza de exceptie, in care au scos pe mal 400 de
kilograme de crap! Iar anul trecut, la open-ul de la Sarulesti, Silviu Florescu si Ciprian Ene (castigatorii marelui
premiu) au prins in ultima noapte 250 de kilograme.
ACARUL PÄ‚UN
Aud din ce in ce mai des pescari care pun, fara nici o urma
de tagada, esecurile pe seama echipamentului si (sau) al
nadei. In fata unei demonstratii de casting, acesti oameni
gandesc pe nerasuflate ca, daca ar intra si ei in posesia
unor minunatii de scule ca ale lansatorului pe care l-au
vazut trimitand plumbul pe malul celalalt, ar putea pescui si
ei, chiar de maine, la 200 de metri. Faptul ca un lansator
profesionist are in spate sute de ore de antrenament, iar
echipamentul folosit este diabolic de minutios pregatit in
cele mai mici amanunte ale lui, nu mai intereseaza pe
nimeni. De asemenea, am vazut multe situatii in care
pescarii se deplaseaza la un stand unde cineva prinde crap
dupa crap, cer cateva boiliesuri si fug repede pe locul lor,
convinsi ca din acel moment vor da si ei lovitura. Pozitia pe balta a celui care prinde, strategia de nadire sau
prezentarea momelii acestuia sunt chestiuni absolut neinteresante sau, cel putin, nesemnificative. Schimba repede
boiliesurile de la carlig si asteapta capturile. Evident, acestea nu vin. “M-a pacalit. Nu mi-a dat din alea pe care le
folosea el”, cam asa se incheie, invariabil, un astfel de episod. Pentru ca pescarii nu pun aproape niciodata esecurile
pe seama lor si gasesc intotdeauna alte explicatii.
TREI COPACI, DOI PESTI
Primul concurs al acestui an l-am facut, ca de obicei, in
Ungaria, la Haromfa ( in traducere libera, “trei copaci”). La
editiile precedente reusisem doua clasari pe podium si
aveam pretentia ca incepusem sa cunosc lacul. Aceasta
competitie se desfasoara dupa un regulament unic in lume,
conform caruia echipele pescuiesc 5 manse de cate 20 de
ore in locuri diferite. Prin urmare, chestiunea ghinionului
unui loc prost iese din discutie. Fiind un concurs de pescuit
plantat, intr-un lac a carui suprafata este in proportie de
85% acoperita cu vegetatie, secretul reusitei consta intr-o
foarte mare masura (s-ar putea spune decisiva) in
localizare. Fata de anii precedenti, cand am prins o vreme
in incalzire constanta, de data aceasta temperaturile au fost
in scadere, iar timpul s-a inrautatit de la o mansa la alta. Parca era toamna, nu primavara. Pescuind in acelasi stil si
cu aceleasi strategii ca in 2006 si 2007, nu am reusit sa prindem decat doi crapi in tot concursul si am esuat
lamentabil in coada clasamentului (locul 25 din 27 de echipe). La sfarsit am realizat ca am pescuit dupa crapi care se
hraneau frenetic, la apa mica, asa cum eram obisnuit, iar ei atingeau apatic momelile si stateau, cu predilectie, in apa
adanca, in cele mai ferite locuri. Concursul a trecut foarte repede, insa la explicatiile esecului ma mai gandesc chiar
si acum, dupa o luna.
NU TRAGES¢I IN PIANIST
Am adus din Ungaria ganduri care nu-ti dau pace, framantari, intrebari si o gramada de nada. Exact cu ea m-am
prezentat la a doua competitie a primaverii, Euroconcursul de la Tancabesti. Aici, pe standul pe care am picat, am
reusit sa totalizez 365 de kilograme, cea mai mare cantitate de peste de pe tot lacul, in conditiile in care s-a punctat
de la 5 kilograme, exact ca la Haromfa. Pentru ca am crezut si cred cu tarie ca nada este ultimul lucru pe care poti da
vina in cazul unui esec la pescuit. Mai mult, mai ales in cazul competitiilor, daca inca de la start incep sa te bantuie
tot felul de suspiciuni cu privire la nada, partida este aproape compromisa. Pentru ca nu mai poti gandi limpede
strategii si campanii de nadire. Pentru ca te resemnezi rapid. Pentru ca nu mai ai sangele rece, atat de necesar unui
pescar complet. Pescuieste cu sculele pe care le ai si cu nada pe care ti-ai ales-o, cu mare incredere, de la inceput
pana la sfarsit. Fa-o din toata inima si sansele tale vor creste considerabil!

BOMBOANA PE COLIVÄ‚
Cam asa arata decalogul meu. Dar parca mai lipseste ceva, cireasa de pe tort, nu-i asa? Ei bine, in concluzie, poti sa
faci o localizare corecta a zonelor de hranire potentiala a crapilor. Poti sa tii ciortanii departe, nadind special pentru
acestia. Este posibil sa ai cele mai inspirate momeli alternative si cele mai corecte si eficiente monturi. Folosesti nada
de mare calitate. Esti inarmat cu rabdare si nervi tari, apanajul pescarului de crap mare. Nu esti consecvent si
realizezi ca o zi nu seamana cu alta, ce sa mai vorbim de anotimpuri sau sezoane. Te adaptezi. Stii ca momentele de
hranire intensa apar brusc si la fel de brusc inceteaza. Le astepti, nu te vor surprinde. Ai incredere in sculele si in
nada ta. Afla ca, si in conditiile de mai sus, poti sa nu prinzi nimic! Pentru ca altfel, pescuitul la crap n-ar mai fi atat de
frumos.
Rating: +6 (din 6 voturi)
13 2 2
Printeaza acest articol
 Adauga la favorite

Tags: balta, echipament crap, localizare crap, momeală crap, monturi crap, monturi pescuit crap, nadă crap, pescuitul
la crap

Articole similare:
1. Pelete ca momeala in pescuitul la crap
2. Porumb de floricele, Red Band si canepa ca nada in pescuitul la crap
3. Bibanul – Localizare, tehnica si echipament necesar in pescuitul la biban
- See more at: http://www.aventurilapescuit.ro/tehnici-de-pescuit/pescuit-la-crap/pescuitul-la-crap-momeala-nada-
localizare-echipament/#sthash.uqks8OCe.dpuf