Sunteți pe pagina 1din 10

Scurt Ghid De Acvaristică Pentru Începători

Bocskai Csaba
Prima ediție
2015

Despre ghid
Această scriere este o scurtă introducere în sistemul complex al acvaristicii. Oferă o imagine de
ansamblu a ceea ce are de făcut proprietarul acvariului. Totodată este și o invitație la studiu.
Scopul scrierii este de a salva vieți din mâna multor persoane care vor animale de companie dar care nu
sunt interesați să studieze o disciplină științifică și să o practice întocmai. Acvaristica nu este una cu
pescuitul! Adevărata serie de provocări începe abia după ce ai adus peștele acasă...

Introducere
Zilele trecute te-ai gândit că ar fi fain să ai un acvariu în cameră? NU te apuca de acvaristică! Cel puțin
nu acum.
Abia ai bani de la un salariu pâna la următorul și vrei să ții pești? NU te apuca de acvaristică!
Copiii îți mănâncă creierii țipând și plângând după pești? NU te apuca de acvaristică!
Vrei pești și ești dispus să înveți de la prieteni și de la vânzătorii de la magazin? NU te apuca de
acvaristică!
Ai un birou frumos și crezi că un acvariu ar mai îmbunătăți imaginea firmei? NU te apuca de
acvaristică!

Să-ți explic...

Dacă doar te-ai gândit să ai acvariu, sunt șanse maxime să nu ai destulă energie emoțională nici să
echipezi recipientul. Ca să nu mai vorbim de chinurile întreținerii sistemului precum și a rezolvării
problemelor ce vor apărea în timp. Atrag atenția aspura faptului că problemele vor apărea cu siguranță,
și cu siguranță vor apărea foarte devreme. Când? În primele zile. O să ai energia, timpul și banii să le
rezolvi? Chiar și cei mai pasionați și bine documentați oameni pierd pești la început. Tu care doar te-ai
gândit, ce șanse ai? Nu uita că încrederea în sine nu egalează cunoștințele tehnice.

Ai bani puțini? Poate ești ca viitorul posesor de autoturism care calculează doar costul benzinei (în
cazul de față prețul acvariului care nu cere de mâncare, filtrul de apă care nu cere de mâncare, apa care
este ieftină). O să trebuiască să cheltuiești pe teste de apă, medicamente, pești noi, curent, plante etc.

În ce privește copiii, în două luni o să-i doară-n posterior de pești. Iar de mentenanță te vei ocupa TU
de la bun început. Dacă nu-ți place să înveți, peștii tăi vor trăi puțin și în mizerie. Când îți iei animale
de companie, devii tată! Ești un tată bun?

Sunt șanse maxime ca prietenii tăi să nu știe aproape nimic despre pești, chiar dacă au experiență
aparentă de 5 ani. Iar în ce privește vânzătorii – aceștia nu sunt tehnicieni. Ei vând. Chiar dacă și ei au
pești. Poți primi un sfat bunicel de la cineva care nu se sfiește să ÎNVEȚE CITIND. Restul sunt
papagali.

Dacă ai propria firmă, e foarte probabil că nu ai timp de acest hobby. Degeaba ești deștept, conștiincios
și ai bani. DAR ai o scăpare: poți angaja pe cineva să se ocupe de acvariu. Doar să-ți alegi bine omul.

Bun.
Cei care nu vă încadrați în categoriile de mai sus, puteți citi mai departe.
Restul, vă pierdeți timpul și la urmă tot vă faceți de cacao. Cu orgoliu cu tot. Cum e Dorel la construcții
așa veți fi voi în acvaristică.

O mică listă de cumpărături

Sunt (prea) mulți care s-au băgat în hobby cu mai puțin de jumătate de echipament și consumabile față
de cât vă recomand aici, și se laudă că peștii lor o duc bine. Dar când îi întrebi câți ani trebuie să
trăiască un Gurami și cât trăiește la el...Error!

Să trecem la subiect:
- mobilă cu partea de sus perfect plată și orizontală. Dacă nu este perfect plată, sticla va crăpa sau chiar
va exploda.
- acvariu – minim 60 de litri. Recomandat 80-120. Acum spui că nu vrei să ții pești mari. Eu-ți spun că
la un moment dat vei vrea să vezi și din ăia mai mari. Plus că echilibrul unui acvariu mare se poate
menține muuuult mai ușor. Am experiență urâtă și amară în acest domeniu.
Lungime minim 60 cm pentru că mulți pești au nevoie de o distanță anume ca să simtă că s-au mișcat.
Lățime: 35-50 cm. Înalțime minim 35 cm pentru că apa mică creează stres psihic și asta strică sistemul
imunitar. Înălțimea maximă trebuie să fie ceva mai mică decât lungimea brațului ca să nu fie probleme
la curățarea acvariului.
Acvariul se cumpără cu cel puțin o lună inainte de achiziționarea primelor viețuitoare!
- acvariu de carantină (minim 30 x 30 x 30 cm) – foarte important! Vei avea nevoie de el. Cât timp nu
este spital pentru pești, poate fi folosit pentru declorinarea apei de robinet precum și pentru producerea
de apă moale (să fii pregătit pentru lupta cu calcarul! - oțetul îți este prieten).
- filtru – ceva mai mare decât se recomandă pentru capacitatea respectivă. La un moment dat vei
supraîncărca stocul de bacterii care se ocupă de nitrificare. Tipul filtrului: cu motor pentru pești rapizi,
care provin din ape repezi și/sau bine oxigenate. Cu burete pentru pești care provin din ape stătăoare
sau lente (se adaugă pompă de apă și furtun de aer). Indiferent de tip, filtrul trebuie să pună toată apa în
mișcare și să asigure oxigenarea potrivită.
- substrat – dacă vrei un acvariu hi-tech, orice pietriș sau nisip este bun. Oricum, plantele vor fi
menținute în viață de către fertilizanți, pompa de CO2 și alte minuni. În natură sunt foarte puține plante
care trăiesc în asemenea substraturi. Cei care optează pentru un sistem cu mentenanță minimă, pot
folosi sol de flori (da, din ăla care se pune în ghiveci) tratat termic în cuptor (temperatură 120-150)
pese care se aplică un strat de nisip.
- iluminare – eu folosesc tub cu LED, lumină albă. Cu un consum de 10 W satisface nevoile plantelor
pe care le am. Poziționarea acvariului lângă fereastră este recomandată cât timp (iarna) nu este curent
de aer rece, și fereastra nu este poziționată către Vest.
- încălzire/răcire – necesară pentru plantele și peștii sensibili (majoritatea).
- fundal/decor (confecționat din diferite materiale care nu dăunează animalelor și plantelor) – arată
bine și creează suprafață mare pentru diferite microorganisme benefice.
- plante – plantele se aleg după nevoia de temperatură, duritatea apei, iluminare, nutrienți, poziționare,
și eventual compatibilitate cu biotopul
- pești, creveți, raci, scoici, melci – nu se cumpără toți deodată! Introducerea în acvariu se face în pași
lenți (întreg stocul se face în cateva luni, nu în 2 săptămâni). Altfel te trezești cu un coșmar chimic și
biologic. Acvariul de carantină te ajută să nu bagi animale bolnave în sistemul mare.
- mâncare – daphnia, larve, peleți de alge și ceva rahat tipic industrial (conține și elemente bune).
Astea se pot cumpăra. Apoi, cât mai des poți administra mâncare fiartă și mărunțită: carne, mazăre
verde decojită, piure de cartofi (făcut din ingrediente naturale), fasole verde, morcov precum și alte
legume. Ideal ar fi să procuri sau să cultivi și mâncare vie.
- termometru!
- teste de apă – pH, GH (duritate), NH4/NH3, NO2/NO3. Fără ele umbli în întuneric.
- prize cu împământare și întrerupător diferențial (întreabă în magazinele de electrice)
- echipamente de curățare și întreținere: furtun, burete, perie de dinți (vezi calcarul), oțet, prosop de
hârtie (pentru finisarea curățeniei)
- medicamente – pentru piele, branhii și aparatul digestiv

Elementele în detaliu

1. Acvariul
Mărimile sunt date mai sus. Grosimea sticlei variază în funcție de capacitate. Această informație trebuie
căutată pe internet. Dacă nu vrei să pierzi timpul căutând informația, cumpără-ți unul gata făcut.
Există un fel de folie protectoare care se poate trage peste sticlă. În caz de lovire, sticla nu se face
bucăți și câștigi timp pentru a salva animalele. Trebuie studiată o gamă largă de asemenea produse atât
din p.d.v. al rezistenței oferite, cât și din cel al filtrării luminii, mai ales dacă intră în calcul și lumina
Soarelui (spectrul de culori, efecte cromatice, reflexie etc). Nu am așa ceva dar văd beneficiul
produsului. Nu cred că se găsește în magazinele de acvaristică.
Acvariul să nu fie prea înalt. Înalțimea acestuia să nu depășească lungimea brațului ca să eviți niște
chinuri pe care le vei îndura în mod repetat.
Forma dreptunghiulară se dovedește a fi cel mai ușor de întreținută.
Vei avea nevoie de un capac. Acesta încetinește procesul de evaporare. Efectul: duritatea și temperatura
apei sunt mai constante. Asta nu înseamnă că nu trebuie să schimbi apa în mod periodic!

2. Acvariul de carantină
Are atâtea foloase încât mă mir cum de nu l-am avut din prima zi. Îmi amintesc ce experiență neplăcută
a fost când am avut primele probleme și a trebuit să mi-l asamblez singur pentru că nu am avut bani să
cumpăr unul gata făcut. Se pierde foarte mult timp prețios când peștii sunt deja bolnavi.
Înainte și după folosire se curăță perfect și se dezinfectează.
Este foarte bun pentru a ține peștii noi-veniți sub observare. Perioada de dinainte de introducere în
acvariul mare trebuie să fie de minim 2 săptămâni ca să fie timp pentru manifestarea simptomelor de
boală.
Trebuie să fie dotat cu termometru, încălzitor, filtru (atenție la igiena buretelui!) și plante care pot
absorbi foarte mult amoniac și au nevoie redusă de lumină (gen Elodea). De obicei, aceste plante cresc
repede și sunt și ieftine. Ele se vor arunca după terminarea tratamentului.

3. Filtrul
Pe lângă cel cu burete și cu motor (și acesta are un burete), mai există și cu canistră, cu picurare și alte
minuni. Eu am experiență cu primele două tipuri. Cel cu picurare este în plan (trebuie să-l fac eu) iar
cel cu canistră este pentru hi-tech. De alte tipuri nu-mi amintesc acum, dar există varietate. Însă nevoile
acvaristului (și a acvariului) incepător pot fi satisfăcute cu produsele ieftine.
Filtrul ține în viață tot acvariul. Nu ai voie să-l oprești decât pentru spălarea buretelui și, eventual, în
timpul hrănirii peștilor. Acest dispozitiv asigură oxigenarea apei, decompunerea amoniacului și a
nitriților, dispersarea uniformă a nutrienților ș a oxigenului, uniformizarea temperaturii.
Buretele se spală în apa acvariului. Scoți apă într-un recipient și clătești buretele într-un vas. Buretele
nu are voie să intre în contact cu clorul deoarece acesta omoară bacteriile benefice restartând asftel tot
ciclul. Spălarea durează mai puțin de zece minute, după care asamblezi filtrul și-l bagi înapoi în
acvariu. Nu tragi de timp, nu-l expui la lumina Soarelui și nu-l pui pe altă suprafață (deci, va avea două
locuri consacrate: acvariul și vasul de clătire).

4. Substratul
Cei care folosim sol de flori, nu cheltuim bani pe fertilizare. Oricum, fertilizarea potrivită se face foarte
greu; șansele să ai o explozie de alge sunt foarte mari. Nevoia de nutrienți a plantelor variază în funcție
de temperatură, chimia apei, de lumină, chiar și de elementele secretate de alte plante. Iar tu trebuie să
calculezi asta.
La acvariile de tip Walstad (a se citi cartea Ecology Of The Planted Aquarium, de Diana Walstad),
nutrienții sunt în sol. Dozarea este automată, in funcție de nevoile plantei. Solul acoperit cu un strat de
nisip limitează supraîncărcarea apei cu minerale si nutrienți, totodată ajutân în evitarea unei turbidități
nedorite.
Eu folosesc cca 2-3 cm de sol și 1-2 cm de nisip de granulație medie. Nisipul fin este periculos din
p.d.v. chimic.
Apa se toarnă pe o suprafață plană, cu viteză foarte mică. Suprafața are ceva la margine care să frâneze
viteza apei. Ceva gen capac de la cutia de margarină. Trebuie să ai răbdare la această fază.
Lași apa să stea minim 24 de ore. Apoi o descarci din acvariu si umpli acvvariul din nou. Repeți asta de
două ori.
Să nu uiți să sterilizezi solul și nisipul. Unii recomandă ca solul să fie lăsat în starea naturală, însă riscul
este mare.
În timpul pregătirii acvariului, în sol vor muri bacteriile aerobe și se vor dezvolta unele anaerobe. Astea
din urmă vor crea gaze toxice, în special pe bază de sulf. Procesul poate dura câteva luni (cum a fost în
cazul meu). Asta este un motiv în plus pentru a nu ne grăbi cu popularea acvariului.
Citește cartea lui Walstad!

5. Iluminarea
Eu am ales LED cu lumină albă pură. Părerile se împart. Documentează-te înainte să alegi!.

6. Încălzitorul
Se cumpără în funcție de capacitatea acvariului. Scrie pe ambalaj care cu care se potrivește. Nu te
zgârci și nu cumpăra încălzitor prea puternic (asta din urmă va comuta foarte des între stările On/Off și
se strică).
Răcirea
Da, unii pești (cum ar fi neon tetra) nu rezistă pe timp de caniculă. Alții supraviețuiesc dar li se
scurtează viața.
Apa caldă nu poate prelua destul oxigen din aer. Degeaba ai pompa de aer și un filtru cu motor
puternic. Temperatura influențează capacitatea de absorbție de oxigen a apei.
Pentru o răcire cu 2-3 grade se poate folosi orice ventilator. Eu am folosit unul scos dintr-o sursă de
calculator :) Studiază fenomenul evapotranspirației!
Cei care stau în zone foarte calde (gen Oltenia, Câmpia Română, centrul orașelor mari), trebuie să
cumpere răcitoare speciale sau să apeleze la sistemul de aer condițtionat.
Atenție la ritmul în care schimbi temperatura apei! Dacă apa este în încălzire, prima dată încearcă să
stabilizezi temperatura. După ce este stabilă, o scazi foarte foarte încet. Cred că un grad la 2-3 ore este
OK. Temperatura nu trebuie scăzută foarte mult. 2-3 grade sub nivelul maxim este foarte bun.

7. Fundalul/decorul
Eu mi l-am făcut din polistiren din acela gri care se pune sub parchet/podea, pe care am aplicat 2
straturi de adeziv de ceramica pentru exterior, flexibil. La 2 zile după uscarea ultimului strat, am folosit
vopsea acrilica. Lipirea de acvariu s-a făcut cu silicon transparent, pentru sticlă. Se lasă câteva zile și
pentru uscarea siliconului.
Decorul se pregătește împreună cu substratul Walstad (se clătesc împreună).

8. Plantele
Rolul principal al plantelor din acvariu nu este cel de decor, ci de filtrare a apei. Ceea ce produce filtrul
(NH3, NH4, NO2, NO3) este absorbit de plante. Dacă nu sunt destule plante sau acestea lipsesc
complet, schimburile de apă trebuiesc făcute foarte des iar acest lucru va stresa organismul animalelor
expuse la fluctuațiile rapide de substanțe și parametrii fizici.
Plantele se pot ofili din mai multe motive, nu doar din cauza lipsei de nutrienți. De exemplu, când
nivelul de amoniac este foarte ridicat, acesta va “roade” țesuturile plantelor. Problemele care pot apărea
cu plantele trebuie studiată în profunzime deoarece un diagnostic greșit poate fi fatal și pentru animale.
Se pot ofili și la câteva zile după introducerea în acvariu. Nu cunosc bine fenomenul dar presupun că
planta “consideră” că în noul mediu va avea nevoie de alt tip de țesut, mai eficient pentru acea chimie,
degenerând astfel structura existentă și creând una nouă, optimizată.

9. Animalele
Pe lângă pești pot fi ținuți și creveți, raci, melci, viermi etc. Dar trebuie avută în vedere problema
compatibilității. Majoritatea peștilor vor ataca creveții. Racii vor vrea să mănânce peștii mici și cei cu
înotătoare mari (guppy, betta etc). Mai multe specii de raci vor să iasă afară din apă ca să se plimbe pe
uscat. Acestora trebuie să le asiguri teren, nu un raft mic, de batjocură (asta implică costuri
suplimentare!). Unii melci mănâncă plante. Pot fi și purtători de boli nasoale. Sunt melci care își depun
ouăle pe uscat. Peștii care mănâncă melci au nevoie de această sursă de hrană în mod constant (deci, iei
în calcul un acvariu în care crești melci, oferindu-le hrană diversificată ca să asimileze toate vitaminele
și mineralele necesare).
Primele animale pe care le-am adus în acvariu au fost creveții red Cherry. Abia după o lună am adus
Guppy, iar la câtea luni distanță am adus White Cloud Mountain Minnows. Din moment ce creveții au
fost primii sosiți, peștii nu s-au ocupat de adulți, însă pe cei mici îi vânează constant.
Proprietarul de animale are obligația de a se adapta la nevoile animalelor, nu invers. Deci, se va
documenta amănunțit despre fiecare specie: cum arată habitatul natural, care sunt parametrii apei, tipul
de hrană consumat, tipare de comportament etc. Alegerea unei specii durează mult și chiar și așa pot
apărea probleme, cum a fost cazul meu cu Guppy.
De menționat că nevertebratele mor aproape instant de la cupru și sunt sensibile cam la toate metalele,
în special la cele grele.
Peștii mâncători de alge, spre ghinionul lor, provin în mare parte din ape repezi. Asta înseamnă că
trebuie să le asiguri un curent rapid (incompatibil cu mulți alți pești și plante). Multe din aceste animale
mor tineri din cauza asfixierii lente la care sunt supuse.
Acea ventuză de la gura lor ne spune două lucruri esențiale: animalul se hrănește de pe suprafețele tari,
iar acestea nu sunt de găsit în râuri și fluvii care curg încet și substratul este alcătuit din mâl; ventuza
ajută peștele să nu cheltuiască prea multă energie ca să stea într-un loc. Acolo unde apa curge repede,
hrana este mai puțină și peștele nu-și permite să risipească energie doar ca să stea într-un loc.

10. Mâncarea
Este de datoria proprietarului să asigure hrană cât mai diversificată, proaspătă și apropiată de cea din
mediul natural de unde provine animalul. Cel din urmă lucru este aproape imposibil de realizat 100 %
însă dacă cineva are posibilitatea, trebuie să-l facă.
Legumele fierte sunt importante în dieta animalului. Dintre acestea, mazărea iese în evidență datorită
efectului de a înmuia fecalele peștilor (aceștia se pot constipa dacă li se administrează prea des mâncare
uscată. Albușul de ou fiert și carnea fiartă vin cu un aport bogat de proteine. Ca regulă, e bine să eviți
mâncărurile industriale sub formă de granule, despre care, la prima vedere, nu știi din ce au fost făcute
(în contrast cu Daphnia, larvele de țânțar și viermii).

11. Termometrul
Are un rol esențial când temperatura din cameră sau birou nu coincide cu cea necesară animalelor. Ideal
este să fie două termometre care măsoară identic: unul în acvariu, și unul în apropierea acvariului.

12. Testele de apă


Testele te ajută să vezi invizibilul. Produsele pe bază de azot nu sunt vizibile. Apa transparentă poate
conține o doză letală de toxine.
Mi-au murit pești pentru că nu am corelat duritatea apei din acvariu cu cel de la robinet când am fost
nevoit să fac schimburi de apă dese și în cantități mari.

13. Prize, întrerupătoare și automatizare


Prizele de 220 V se montează la înălțime. În camera sau biroul în care se ține acvariul, toate prizele și
prelungitoarele trebuie să fie la minim 15 cm de podea.
Deși în momentul scrierii acestui ghid nici eu nu am, recomand să-ți instalezi un întrerupător
diferențial. Acesta îți poate salva viața în caz că intri în contact cu 220-ul.
Iluminarea acvariului nu trebuie să fie constantă. Pentru asta folosim prize cu temporizare. Eu pun și
încălzirea pe temporizator ca să imit fluctuația de temperatură care apare în timpul zilei (seara, apa se
răcește, atingând un minim de temperatură în jurul orei la care răsare Soarele; după care se încălzește).
Acvariul mare are avantajul unei schimbări foarte lente care nu afectează negativ peștii.

14. Echipamentele de curățare și întreținere


Printre cele mai importante: plasa de prins pești, furtunul pentru schimbat apă, vasul de clătire a
buretelui de filtrare, vasul în care se ține apa stătută, buretele și peria de curățat alge, respectiv calcar,
foarfeca de tuns plante. Guppy, fiind docili, se pot prinde și cu un capac de carcasă de CD/DVD de 25
de discuri. Metoda este mult mai puțin stresantă și nu deteriorează stratul de mucus al animalului.

15. Medicamentele
Trebuiesc procurate din timp și pentru majoritatea bolilor. Unele se comandă din altă localitate iar
timpul de așteptare lung poate fi fatal.

Ciclarea acvariului

Cel mai important aspect în pregătirea acvariului este ciclul de azot (nitrogen).
Sistemul trebuie să treacă prin câteva stadii înainte să poți aduce animalele. Tot ciclul este generat de
specii de bacterii care transformă substanțele nocive în nitrați (care, la rândul lor, sunt și ele nocive dar
cel puțin o parte va fi asimilată de către plante, restul fiind eliminat odată cu schimbul de apă.

Procedura de ciclare pe scurt.


Fixezi decorul. Pui substratul. Umplii acvariul cu apă. După 24 de ore, descarci apa și reumpli sistemul.
După încă 24 de ore, repeți procedura. Asta este necesară pentru eliminarea surplusului de minerale din
sol precum și a substanțelor toxice generate de bacteriille anaerobe care încep să se stabilească în
substrat.
Odată descărcată apa, se introduc plantele. Există pensete speciale care te scapă de nervi.
Umpli acvariul cu apă si aștepți câteva ore.
Pornești filtrul. Dacă mergi pe metoda Walstad, apa nu va fi clară în primele zile. În cazul meu, apa s-a
clarificat după 3 zile.
Începi să dozezi porții mici de mâncare care se vor descompune în apă. Inițial mergi pe porții foarte
mici, apoi crești doza până se aproprie de porția pe care ar mânca-o primii pești. Aici te poate ajuta
oricine care nu își suprahrănește peștii. Odată la câteva zile vei monitoriza nivelul chimicalelor. NH3 și
NH4 vor urca mult în primele zece zile după care încep să scadă. La sfâșitul ciclului, valorile trebuie să
fie foarte aproape de zero sau chiar zero.
După primele zece zile, urcă nivelul NO2 și NO3. Vârful NO2 va fi atins cam la 25 de zile. NO3 va
continua să urce până la final. Plantele vor influența nivelul NO3 care rămâne în apă. Odată terminat
ciclul, începi schimburile de apă. Fiecare acvarist recomandă cantități diferite dar majoritatea sunt de
acord să nu treci de 40-50 %, mulți fiind adepții valorilor cuprinse între 15 și 25 %.
De menționat că ciclul poate dura mai mult sau mai puțin, în funcție de temperatură, de oxigenul
disponibil și de viteza apei care trece prin filtru.
Odată ce NH3/NH4 și NO2 sunt la minim, ciclul este terminat. Se va măsura pH-ul și duritatea apei.
Schimburile de apă se vor face doar cu apă stătută (2 zile) sau cu adaos de agent declorinator (se
găsește în magazinele de acvaristică). Eu prefer prima metodă deoarece nu este nevoie de introducerea
unei substanțe chimice în acvariu.

Maturizarea acvariului

Ciclul de azot nu este singurul ciclu prin care trece sistemul. Timp de câteva luni, algele o să-și facă de
cap. Totul începe cu diatomii maronii, apoi urmează alge de mai multe tipuri. Să ai răbdare și să cureți
plantele și decorul de aceste alge. Nu apela la produse chimice! Sistemul are nevoie de timp până se
maturizează. În cazul algelor, de obicei nu adăugăm chimicale în apă, ci le scadem nivelul (schimb de
apă). Calitatea apei va fi monitorizată periodic.
Diferite specii de alge prosperă în diferite condiții: unora le place nivelul ridicat de fosfați, altele
preferă azotații ș.a.m.d. Green Spot Algae apare când niveul de fosfați este prea redus.
Există alge care apar în lumină prea puternică sau de la cantitatea mare de oxigen generat de plantele
expuse la lumina solară. Alte alge apar când echilibrul oxigen – dioxid de carbon oscilează des.

Introducerea animalelor în acvariu

În mod ideal, cu o lună înainte, se umple acvariul de carantină cu apă din acvariul mare. Se pornește
filtrul și se lasă 24/7. Apa trebuie schimbată periodic (tot cu apă din acvariul mare) ca să se asigure
aportul de azot pentru filtrul care întră în procesul de ciclare. Odată ce filtrul este matur, se pot cumpăra
animalele.
Punga în care vine animalul, se pune pe suprafața apei, să plutească. Îi poți deschide gura, dar trebuie
să te asiguri că nu se face schimb de apă între pungă și acvariul de carantină.
Apa din acvariu trebuie adusă la temperatura și duritatea apei din pungă. Este mult mai ușor pentru
animal dacă nu îl supui la stresul acomodării termice. Dacă apa din pungă este mai dură, adaugi sare
minerală în acvariu (de ex Sera Mineral Salt, care conține Calciu, Magneziu și Potasiu).
După aproximativ jumătate de oră, cele două ape se pot schimba între ele. Dacă lași punga cu gura
deschisă, acest lucru se va întâmpla automat.
Odată ce animalul iese din pungă, începe perioada de observare. În următoarele săptămâni vei fi atent
la schimbarea culorii, înotătoarelor, comportamentului. Monitorizarea apei se face în mod regulat.
Atrag atenția asupra fenomenului numit șoc osmotic! Fenomenul apare de obicei când un pește vine din
apă dură în apă moale. Speciile care în natură trăiesc în apă dură (de ex Guppy) sunt mult mai sensibili
la șocul osmotic. Nu intru în detalii despre ce se întâmplă în organismul animalului. Ce este important
de reținut este că peștele va muri în câteva zile. Degeaba îi dai medicamente. Primul ajutor constă în
mărirea durității apei, dar nici aceasta nu garantează recuperarea. Când apar simptomele, sistemul
peștelui este afectat grav.

Despre schimbul de apă

Majoritatea îl fac săptămânal, 15-25 %, cu apă stătută de 2 zile. Apa de la robinet conține clor. Clorul
“arde” branhiile peștilor. E ca și cum ai spăla ceva cu clor și ai sta în acel aer toată ziua. Am lucrat într-
o spălătorie industrială și pot să vă confirm că nu este o experiență plăcută.
Deci, se toarnă apă în sticle sau bidoane. Acestea nu vor fi închise; astfel clorul care se degajă din
lichid poate să fie evacuat. De ceva timp folosesc acvariul de carantină în acest scop. Avantajul este că
este mai eficient din p.d.v. al spațiului și pot folosi și o pompă de aer cu care să accelerez schimbul de
gaze dintre apă și aerul atmosferic.
Trebuie avut în vedere un aspect important: calciul din apă se depune pe sticla acvariului. Asta
înseamnă că duritatea apei scade. GH-ul poate să scadă de la 12 grade la 6. Deci, atenție la șocul
osmotic! Din câte știu, duritatea scade așa mult în doar 3-4 zile. De asta e bine să folosești pompa
pentru accelerarea schimbului de gaze.
Pentru cazuri urgente se pot folosi și produse chimice care neutralizează clorul din apă dar nu
recomand să-ți faci obicei din asta.
Atenție! Schimbul de apă nu este același lucru cu completarea apei evaporate! Schimbul se face în
proporție de 1:1 (un litru scos din acvariu = un litru de apă proaspătă turnată în acvariu, păstrând
duritatea, pH-ul și salinitatea apei). Completarea se face folosind apă moale (distilată sau de ploaie, cea
din urmă încălzită la peste 60 de grade pentru sterilizare și răcită ulterior la temperatura apei din
acvariu).
Apa evaporată nu va lua cu ea sarea, solidele dizolvate și particulele suspendate. Completarea cu apă
dură înseamnă că la aceeași cantitate de solide (cât era înainte de evaporare) se mai adaugă ce este în
apa de la robinet. Asta va duce cu siguranță la precipitarea calcarului, mai ales în cazul acvariilor
deschise (fără capac).
Apa moale nu se obține de la robinetul de apă caldă (unde, în circuit există dedurizator chimic). Fii
atent la ce fel de apă distilată cumperi. Am întâlnit produs care mirosea a parfum (!). Cel mai bine e să-
ti faci singur apa moale.
Surse de apă moale

Apa distilată din industrie poate fi bună dacă dai de un produs de calitate.
Apa de ploaie se obține gratis dar vine cu riscuri: contaminare chimică (de la burlan sau de la acoperiș,
din aer), bacterii și viruși (sursă identică cu cea a contaminării). Prin fierbere se poate scăpa de microbi.
Probabil, filtrarea cu cărbune activ mai curăță lichidul.
Distilare. Dezavantajul este că necesită un dispozitiv dedicat.
Fierbere. Fierbi apa în oală. Înainte să ajungă la temperatura maximă, ridici capacul ca să se facă
schimbul de gaze (emanarea dioxidului de carbon din molecula de (bi)carbonat de calciu). Apa trebuie
să fiarbă câteva minute după care va fi lăsată să se răcească la temperatura camerei. Nu pui capacul
înapoi! Pe fundul vasului se va precipita o parte din calciu.
Precipitare pe sticlă. Metoda aceasta am învățat-o de la un guru al acvaristicii cu câteva decenii de
experiență. Este nevoie de un recipient din sticlă de capacitate cât mai mare. Sticla e ca un magnet
pentru moleculele de calciu. Apa trebuie menținută în mișcare. În câteva zile calcarul se lipește de sticlă
și apa va deveni mult mai moale.
Atenție! Duritatea apei rezultate nu va fi zero! Apa adusă de la guru avea 6 grade germane (versus 15
grade cât era la robinet în acea perioadă).

Mutarea acvariului

Acvariul plin nu se mută din loc!!! De cele mai multe ori, ignorarea acestei reguli duce la spargerea
recipientului. Eu am mutat acvariu de 110 litri în care erau 15-20 de litri de apă și a fost un srtes enorm.
Manevrarea unui recipient cu zeci de litri de apă este aproape imposibilă. Se creează niște stresuri
mecanice la care sticla nu face față.
Spre deosebire de multe alte materiale, sticla este prea rigidă și, în plus, poartă în ea o tensiune imensă.
Zona vulnerabilă a sticlei nu este în partea de mijloc, ci la margini. Tocmai acolo, unde sunt lipite
plăcile.
Alt aspect important este cel legat de șocul osmotic. Majoritatea oamenilor nu au în ce descărca toată
apa care ulterior ar fi turnată înapoi în acvariu. Am încercat să pun apă proaspătă în porții relativ mici
de câțiva litri pe zi, până se umple acvariul. Dar rezultatul a fost catastrofal pentru unii pești; pești
despre care se scrie că rezistă la condiții grele. Problema era că în apa veche s-au acumulat diverse
materiale solide dizolvate, plus materie organică. Asta a mărit duritatea și densitatea apei. Odată cu apa
proaspătă, s-au schimbat prea multe iar peștii au suferit (pe unii i-am și pierdut). Mi s-a întâmplat de
două ori, deci coincidența cu alte fenomene este puțin probabilă.
Soluția bună pare să fie pregătirea din timp a peștilor. Cu trei săptămâni înainte de mutare, începi să
mărești frecvența schimburilor de apă: la început odată la 6 zile, apoi 5, 4, 3. Cred că 2 zile încă mai
sunt OK. Schimbul zilnic s-ar putea să streseze animalele. După mutare, adăugarea apei proaspete se va
face progresiv – câțiva litri de apă pe zi.
Adăugarea unei cantități mici de sare neiodată va ajuta peștii să se relaxeze și îi va proteja de anumite
infecții. Să nu uităm că mutarea este stresantă iar stresul scade capacitatea de apărare a organismului.
Sarea

Sarea este un miracol: protejează, vindecă și relaxează. Miracolul devine moarte sigură dacă nu te
informezi bine despre toleranța animalelor. Există pești care mor de la cea mai mică doză de sare pe
când alții pot trece dincolo de salinitatea mării.
Sarea irită pielea și branhiile peștilor. Aceastea vor genera un strat de mucus mai gros care nu mai poate
fi penetrat de anumite microorganisme dăunătoare. La început peștii se vor scărpina dar odată ce s-a
creat stratul gros de mucus, lucrurile devin mai bune.
Sarea regularizează osmoza și funcționarea rinichilor.
Eu folosesc sarea în cantități mici – 1 linguriță la 30 de litri. Repet, toleranța trebuie verificată pentru
fiecare specie în parte, și se va administra în functție de specia cea mai sensibilă. Nu încerca să forțezi
limitele pentru că nu funcționează! PH-ul, duritatea și salinitatea sunt parametrii vitali a căror
schimbare bruscă este urmată de tragedie.
Sarea se adaugă treptat, timp de câteva zile. Nu pui toată cantitatea dintr-o singură mișcare.

Cultivarea hranei vii

Orice animal omnivor sau prădător adoră hrana vie. Pe internet găsești ușor ce specii se pot ține și în ce
condiții.
Cu Tubifex trebuie avută grijă. Nu doar că pot purta boli (cică se pot trata cu Sumetrolim) dar vor
ajunge în canalizare. Fiind rezistenți la condiții incredbile, la un moment dat vor apărea în vasul de duș
al vecinei. Cred că cuvântul scandal spune totul. Mă mir că în orașul meu am auzit de asemenea
scandal însă pe internet nu scrie nimeni nimic.
Eu am experiență limitată în domeniul creșterii de hrană vie. Dar pot împărți două informații.
Când mi-am făcut paludariul, sistemul a funcționat cel puțin o lună fără pești. Adăugasem și fosfați
(pentru Limnobium Laevigatum) și mâncare de pește (pentru ciclare). După ceva timp au apărut niște
viermi mici și albi (nematozi) precum și ființe interesante numite Copepode. Aceste creaturi au dispărut
la câteva zile după apariția peștilor. Conclud că peștii i-au devorat. Este în plan să readuc aceste ființe
interesante, într-un acvariu separat.
Aproape orice pește va vrea să mănânce puii de creveți. Un sistem bine plantat cu multe ascunzișuri va
garanta continuitatea populației de creveți și nutriția peștilor. Ultima hrană refuzată de peștele bolnav
este cea vie!
Totuși, creveții nu vor fi combinați cu pești care au tendința să le rupă membrele. O gură mică nu
înseamnă pace între specii. Mai ales dacă peștii sunt primii stabiliți în acvariu.