COLEGIUL TEHNIC “Iuliu Maniu” Bucureşti

PROIECT PENTRU OBŢINEREA

CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE
PROFESIONALE NIVEL 4
Calificarea: Tehnician în turism
An şcolar 2019-2020
Clasa a-XII-a A

Îndrumător proiect Absolvent :

Profesor :GHITA MIHAELA

Bucureşti,
2020
 COLEGIUL TEHNIC “Iuliu Maniu” Bucureşti

VENEŢIA- “PUNCT DE ATRACTIE

PENTRU TURISTII DE PRETUTINDENI”

Îndrumător proiect Absolvent:

Profesor :Ghită Mihaela

Bucureşti,
2020

2
 INTRODUCERE

Veneţia este principalul oraş al regiunii Veneto şi al Italiei nord-orientale.

Prima întrebare pe care, spontan, şi-o pune oricine se află pentru prima oară în contact cu
Veneţia, este: Cum a fost cu putinţă să ia naştere un astfel de oraş?
Pentru că, într-adevăr, Veneţia este un oraş ireal, un oraş fantastic, incomparabil, absolut
unic în lume; nu numai prin felul în care a luat naştere, nu numai prin fascinanta sa frumuseţe
naturală şi mai ales artistică, nu numai prin grandioasa sa istorie şi civilizaţie, ci şi sub alte
aspecte, concrete, de amănunte, să zicem, tehnice; adică, de configuraţia sa urbanistică, de
metodele constructive folosite, cu totul şi cu totul neobişnuite, nemaiîntâlnite - fără îndoială - în
niciun alt oraş.
Venetia este principalul oraș al regiunii Veneto și al Italiei nord-orientale. Veneția este
capitala provinciei cu același nume. Întregul oraș (și întreaga lagună) au fost declarate în 1979
patrimoniu al umanității de către UNESCO.
Azi orașul Veneția este împărțit în șase părți, numite sestiere: Dorsoduro, Santa Croce, San
Polo, San Marco, Cannaregio și Castello, cuprinzând 118 insule si 354 poduri. Piața San Marco
poate fi considerată "centrul centrului" orașului, una dintre cele mai frumoase din lume. Aici se
găsește Bazilica San Marco, Palatul Ducal (Palazzo Ducale) și campanila bazilicii. Un alt simbol
al orașului este Podul Rialto pe care se găsesc magazine.
Un labirint de peste 160 de canale străbate oraşul în lung şi în lat, traversate de mai bine de
600 de poduri. Canalele sunt parţial curăţate de mareea care pătrunde zilnic dinspre Marea
Adriatică prin 3 guri de vărsare în mare care străpung inelul de nisip (lidi) care protejează
laguna.
Alte importante monumente venețiene sunt: Arsenalul (Arsenale di Venezia), Bazilica
Santa Maria della Salute și Bazilica Santa Maria Gloriosa dei Frari.

3
 Cuprins

CAPITOLUL I. AŞEZAREA ŞI LOCALIZAREA VENEŢIEI

1.1. Amplasarea oraşului.................................................................................. 3 pag

1.2. Clima........................................................................................................ 4 pag

1.3 Populaţia oraşului …................................................................................. 4 pag

1.4 ISTORIA VENEŢIEI………………………………………………….

1.5. Veneţienii de la inceputuri....................................................................... 5 pag

1.6 Începuturile Republicii............................................................................ 5 pag

1.7 Războaie şi intrigi.................................................................................... 6 pag

1.8 Oraşul de azi.............................................................................................. 7 pag

CAPITOLUL II. PRINCIPALELE PUNCTE DE ATRACŢIE ALE VENEŢIEI

2.1. San Marco, Dorsoduro, San Polo şi Santa Croce, Marele Canal,

Bisericile din Veneţia...................................................................................... 8 pag

2.2. Distracţia şi viaţa de noapte în Venţia.................................................... 16 pag

2.3. La cumpărături în Veneţia........................................................................ 17 pag

2.4. Veneţia pentru copii................................................................................ 18 pag

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ…………………………………. 20 pag

CONCLUZII………………………………………………………… 22 pag

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………….

4
 CAPITOLUL I. AŞEZAREA ŞI LOCALIZAREA VENEŢIEI

1.1. Amplasarea oraşului

Marea Adriatica

Marea a fost dintotdeauna parte a averii oraşului şi, la fel ca mlăştinoasa lagună
veneţiană, e iubită ca şi cum ar fi parte din oraş. Totuşi, din cauza nivelurilor ridicate ale mării şi
a scufundărilor cauzate de masele de apă, Veneţia a fost în mod repetat măturată de inundaţii în
fiecare iarnă. Experţii avertizeză că, dacă nu se vor lua măsuri, tot oraşul va fi inghiţit de ape în
secolul următor. Mulţi locuitori ai Veneţiei s-au opus planului de a se construi porţi împotriva
inundaţiilor, similare cu cele de pe râul londonez Tamisa, pentru că acestea ar distruge fergilul
echilibru ecologic al lagunei, căruia Veneţia îi datorează existenţa.

Geografia

Veneţia este principalul oraş al regiunii Veneto şi al Italiei nord-orientale. Întregul oraş şi
întreaga lagună a fost declarată, în 1979, patrimoniu al umanităţii de către UNESCO. Veneţia

5
este asezată la 102 km de Trieste, 167 km de Bologna, 176 km de Milano, 257 km de Turin, 240
km de Geneva şi 352 km de Roma, capitala Italiei.
Situată la capătul nord-vestic al Mării Adriatice, Veneţia se află pe un arhipelag într-o lagună
într-o continuă creştere, cu o lungime de 50 km. La doar un metru deasupra nivelului mării,
Veneţia stă pe 118 insuliţe plane, cu clădiri susţinute de milioane de stâlpi de stejar fixate în
sediment.
Un labirint de peste 160 de canale străbate oraşul în lung şi în lat, traversate de mai bine
de 600 de poduri. Canalele sunt parţial curăţate de mareea care pătrunde zilnic dinspre Marea
Adriatică prin 3 guri de vărsare în mare care străpung inelul de nisip (lidi) care protejează
laguna.

1.2 Clima

Iernile sunt reci, verile sunt călduroase, iar în restul anului este undeva la mijloc.
Vânturile dinspre Adriatica şi inundaţiile denotă că Veneţia poate fi umedă şi răcoroasă, dar şi cu
multe perturbări, între noiembrie şi martie.
Lunile iunie-august pot fi sufocante – aerul condiţionat este esenţial pentru a vă putea
odihni noaptea în acest interval.

1.3 Populaţia

Populaţia Veneţiei a scăzut sub pragul de 60.000 de locuitori, atingând cel mai mic nivel
înregistrat în ultimele sute de ani, din cauza creşterii nivelului apelor dar şi al preţurilor din
oraşul cunoscut ca Regina Adriaticii.
Un recensământ al populaţiei permanente realizat săptămâna trecută arată că Veneţia are
în acest moment doar 59.984 de locuitori, în condiţiile în care străvechiul oraş primeşte în fiecare
zi câte 55.000 de turişti, scrie The Telegraph.
Populaţia oraşului a scăzut enorm în ultimii 50 de ani, de la 174.000 de locuitori în 1951,
la numai 70.000, în 1996, respectiv mai puţin de 60.000, în 2009.
În aceste condiţii, veneţienii au ajuns să se teamă pentru existenţa comunităţii seculare de
pe malul Adriaticii, părăsită în ultimii ani în mod direct proportional cu creşterea apelor ce

6
ameninţă să acopere oraşul într-un viitor nu foarte îndepărtat, dar şi din cauza preţurilor
exorbitante şi a chiriilor piperate care îi gonesc pe oamenii obişnuiţi din oraş.

1.4 Istoria Veneţiei

Poate fi greu de crezut, dar acest orăşel a fost odată centrul celui mai puternic şi mai
bogat stat din Europa. La începuturile sale, Veneţia a influenţat cursul istoriei moderne, lăsând o
moştenire de neegalat prin însăşi forma oraşului.

1.5 Veneţienii de la începuturi

Deşi, iniţial, veneţienii erau

pescari şi navigatori deprinşi să străbată
insulele lagunei, primii băştinasi au
sosit după invazia lombarzilor din anul
568 d.C. Acest atac barbar a făcut ca
locuitorii de pe coastă să migreze spre
insulele joase ale lagunei, cum ar fi
Torcello şi Malamocco, pe inelul
format de lidi sau barierele de plaje de la Marea Adriatică.
Veneţia sau Venezia a fost numele întregii zone de la capătul nordic al Adriaticii sub
Imperiul Roman. Veneţia, aşa cum o ştim, s-a dezvoltat, treptat, în jurul unui ciorchine de
insuliţe care au rămas neexplorate în regatul Lombardiei din nordul Italiei şi au avut ca scop doar
eliberarea de sub controlul centrului romano-bizantin de la Ravenna, care era sub stăpânirea
Constantinopolului. Prin anul 697 d. C., comunităţile din lagună s-au reunit sub comanda
militară separată, stabilită la Malamocco, având la conducere un doge (termen derivat din latina,
dux, ducis, care înseamană conducator.) Deşi primii dogi au fost, probabil, aleşi de locuitorii
lagunei, primeau tăruşi orfine de la împăratul bizantin.
În teritoriu, lombarzilor le-au urmat, în anul 774, armata franceză a lui Carol cel Mare,
iar, în 810, fiul acestuia, Pepin cel Scurt, a fost trimis spre a cuceri comunităţile din lagună.
Pepin a descoperit insula Malamocco, însă dogele şi apropiaţii săi au reuşit să scape în
siguranţă pe Rivo Alto (Malul Înalt), viitorul Rialto, unde au construit o fortăreaţă pe locul unde
se află acum Palazo Ducale (Palatul Dogilor).

7
1.6. Construirea imperiului

Nou-înfiinţatul Arsenale a depăşit puternicele flote de galere, permiţând Veneţiei să se

extindă în Adriatică, unde timp de decenii a dus lupte contra celui mai aprig duşman, Dalmatia.
În anul 1000, republica a repurtat o victorie remarcabilă, pe care a sărbătorit-o cu o ceremonie de
„căsătorie cu marea”, care se repetă în fiecare an. Vase care aveau arborat steagul cu Sf Marcu s-
au aliniat pe Marea Egee şi pe coasta de est a Mediteranei şi făceau comerţ, jefuiau şi aduceau
prăzi bogate pentru a întări statul. În curând Veneţia a fost cunoscută sub numele de Serenissima
(Republica cea mai Luminoasă) sau „Regina Mărilor”.
De la începutul cruciadelor în 1095, veneţienii au simţit ocaziile propice îmbogăţirii.
Poziţionată ideal din punct de vedere politic, dar şi geografic, între Europa şi Orient, şi prea puţin
preocupată de aspectul spiritual al acestor campanii, Veneţia a produs şi a echipat vase de lupta
şi cavaleri, adesea cu profituri uriaşe.
În 1204 armatele cruciate, sub conducerea dogelui în vârstă de 90 de ani Enrico Dandalo,
au atacat Constantinopolul, cel mai mare depozit de comori străvechi din lume; printre câturile
cele mai bogate transportate la Veneţia au fost 4 cai din bronz care împodobesc Basilica San
Marco.
La acea vreme republica era o putere la nivel mondial, deţinând controlul tuturor
punctelor importante de pe rutele spre Egipt şi Crimeea.
La sfârşitul secolului al XIII-lea, veneţienii au limitat puterea dogilor evoluând spre
oligarhia patriarhală. Astfel, dogii au devenit nişte prizonieri răsfăţaţi în palatele lor, despuiaţi de
orice urmă de autoritate; rolul lor principal era să prezideze festivităţile pompoase ale republicii,
iar după anul 1310, nici o schimbare majoră nu a fost adusă Constituţiei până în 1797, la căderea
republicii.

1.7. Sfârşitul republicii

Spre finele secolului al XVIII-lea, veneţienii au ştiut că Napoleon era pe picior de război,
dar erau prea slăbiţi să îl poată opri. A intrat în oraş cerând guvernului să cedeze puterea în
favoarea unui consiliu democratic sub protecţia militara franceză. În 1797, ultimul doge, Ludovic
Manin, a abdicat, Marele Consiliu şi-a votat autodizolvarea, iar Serenissima nu mai exista.

8
 Trupele lui Napoleon au prădat şi au distrus Arsenale, dau au rămas în Veneţia doar 5
luni, până când Napoleon a trebuit să renunţe la ea în favoarea Austriei. În 1805, Napoleon a
revenit, dupa ce i-a infrânt pe austrieci la Austerlitz, şi a inclus oraşul în Regatul Italiei care a
avut o viaţa scurtă.
Dupa Waterloo, austriecii au reocupat Veneţia până în 1866. Deşi veneţienii îi
dispreţuiau, austriecii au redat oraşului o mare parte a prăzii, constând în obiecte de artă, luate de
Napoleon.
În 1846 au legat Veneţia de uscat, pentru prima oară, ridicând un pod foarte urât de cale
ferată. În 1848 veneţienii s-au ridicat sub comanda lui Daniele Manin şi au izgonit garnizoana
austriacă; în anul următor, republica lor provizorie urma să cadă.
În 1866, după ce Austria a fost învinsă de Prusia, veneţienii au votat masiv pentru a se
alătura noului regat al Italiei, devenind apoi capitala uneia dintre cele 20 de regiuni din
peninsulă.

1.8. Oraşul azi

Deşi Veneţia a rămas practic

neatinsă de cele două războaie mondiale,
nu a scăpat de probleme în secolul XX.
Construcţia marilor porturi comerciale şi
a rafinăriei de petrol de la Porto
Maghera în anii 1920 si 1930 a cauzat
probleme serioase de poluare. Eliberarea
maselor de apă din regiune a dus la
crearea de condiţii pentru inundaţii şi
scufundări şi a dus la formarea unui strat
dăunător de alge.
De la inundaţiile dezastruoase din noiembrie 1966, când oraşul a fost inundat timp de 13 ore
până la o adâncime de 2 m (peste 6 picioare), veneţienii şi comunitatea internaţională au
organizat acţiuni pentru a salva şi readuce la viaţă structura veche a oraşului. În 1922 guvernul
italian a pus la dispoziţie fonduri pentru controversata construcţie a uriaşelor bariere de protecţie
împotriva inundaţiilor la Porto di Lido, Porto di Malamocco şi Porto di Chioggia. Totuşi, după ce

9
o echipă internaţională de experţi a întocmit un studiu de fiabilitate, proiectul cunoscut şi sub
denumirea de „Moses” a fost pus în aşteptare de către guvern la sfârşitul lui 1998 pentru că în
cele din urmă să fie aprobat în 2001.
În mod paradoxal în ziua de azi cea mai mare problemă o constituie cea mai profitabilă
industrie din oraş- turismul. În sezon de vârf, un flux zilnic de mai mult de 25.000 de turişti trec
barierele fragilei infrastructuri a oraşului şi ameninţă să distrugă chiar acele locuri pe care au
venit să le admire.
Un control mai sever al numărului de vizitatori, împreună cu măsurile stricte de măsurare
a riscului de inundaţii, controlul poluării şi exodul de tineri, toate acestea sunt chestiuni care
trebuie rezolvate pentru ca municipalitatea să privească spre viitor cu încredere.

10
 CAPITOLUL II.

PRINCIPALELE PUNCTE DE ATRACŢIE ALE VENEŢIEI

2.1. San Marco, Dorsoduro, San Polo si Santa Croce, Marele Canal, Bisericile
din Veneţia

San Marco

Primul loc spre care se îndreaptă turiştii este San Marco, locul multor puncte de reper ale
oraşului, mai cu seamă Basilica di San Marco. Pentru mulţi turişti – turişti de o zi care au timp
doar să intre şi să iasă din oraş – acest loc este sigurul pe care îl vizitează din Veneţia. Cu
siguranţă e un punct bun de pornire.
În San Marco sunt multe locuri de vizitat dar cele mai renumite sunt: Basilica di San
Marco, Torre dell'Orologio, Pazzo Ducale, Ponte dei Sospiri.

Basilica di San Marco

11
 Un amestec de elemente orientale şi occidentale, Basilica di San Marco (Bazilica Sf .
Marcu) este un altar de excepţie, chintesenţă viziunii vechii Republici despre sine ca succesor al
Constantinopolului.
În ciuda pavajului alunecos în pantă, a unui amestec haotic de stiluri în interior, dar şi
afară, cele cinci cupole de dimensiuni total diferite şi vreo 500 de coloane care nu se potrivesc,
San Marco reuşeşte să inducă acel aer al grandorii sale asemenea delicateţii emanate de un
giuvaer.
Biserica a fost iniţial construită în 830 d. C. ca o capelă pentru dogi şi ca un loc de odihnă
pentru rămăşiţele Sf. Marcu, recent furate din Alexandria de doi aventurieri veneţieni. Conform
legendei, ei au ascuns corpul în carcasa unui porc pus la sare; autorităţile musulmane de la vamă,
oprite de religie să mânânce ori să intre în contact cu carnea de porc, nu au căutat cu bagare de
seamă şi au lăsat relicvele să le scape printre degete.
Nu doar corpul şi majoritatea ornamentelor din bazilică au fost furate din est, ci mare
parte dintre coloanele bisericii au fost, de fapt, aduse ca pradă de razboi din incursiunile din
Levant. Bazilica a devenit altarul Republicii, precum şi locul de încoronare a dogilor. Totuşi, în
976, biserica cea mare din lemn, originală, a ars, iar bazilica pe care o vedem azi a fost construită
între anii 1063 şi 1094; exteriorul a fost decorat din belşug cu marmură şi ornamente de-a lungul
urmatoarelor trei secole.

Narthex
Atriul de la intrarea în catedrală (narthexul) este un loc bun de pornire pentru a
experimenta fabulosul mozaic care este caracteristică predominantă a interiorului bisericii (pe
total, se spune că ar acoperi cam 0,5 ha) şi care a fost descris de poetul W.B.Yeates ca fiind
„Focul sacru al lui Dumnezeu”. Mozaicurile din narthex datează din secolul al XOV-lea şi sunt
dintre cele mai spectaculoase din întreaga bazilică; înfăţişează evenimente din Vechiul
Testament, cum ar fi Creaţia şi povestea lui Noe. Mozaicurile în toata splendoarea lor pot fi
văzute zilnic şi sâmbăta după-amiaza când catedrala e iluminată.

Museo Marciano
Treptele de la dreapta intrării principale duc spre un muzeu mic, Museo Marciano, care
adăposteşte unele dintre cele mai frumoase comori din San Marco. Principala atracţie este unică
12
quadriga din Antichitate existenta în lume (un car cu 4 cai înhămaţi), cunoscut sub numele
Cavalli di San Marco, lucrată în jurul anului 200 d. C în Roma sau în Grecia. Era un timp când se
credea că aceşti cai au încununat Columna lui Traian de la Roma, dar mai apoi au fost mutaţi la
hipodromul imperial de la Constantinopol, unde dogele Dandolo i-a pretins ca pradă de razboi în
1204 şi i-a adus la Veneţia. După ce a vegheat un timp în şantierul naval Arsenale din Veneţia,
quadriga a fost mutată în faţa bazilicii, devenind aproape la fel de simbolică pentru un oraş cum
sunt leii Sf Marcu.

Tezaurul şi Altarul Mare

Situat chiar la ieşirea din baptisteriu, pe partea dreaptă a bazilicii, se află Tesoro din San
Marco (Tezaurul), unde puteţi vedea şi alte bogăţii aduse de la Constantinopol în timpul celei de
a patra cruciadă. În apropiere de Altare Maggiore (Altarul Mare) care susţine un ciborium
(baldachin) montat pe patru coloane de alabastru, datând din secolul VII sau VIII; altarul este
decorat cu scene din viaţa lui Cristos şi a Fecioarei Maria. În spatele grilajului iluminat se află un
sarcofag care conţine relicvele Sf. Marcu.

Palla d’Oro

În spatele altarului se află una dintre cele mai mari comori ale creştinătăţii. Pala d’Oro
(Ecranul de Aur), un ecran din aur încrucişat cu pietre scumpe, care redă zeci de scene biblice.
Realizat iniţial în secolul al XII-lea, ecranul a fost înfrumuseţat şi mărit la ordinele
dogilor, până când a ajuns la dimensiunile actuale, la jumătatea secolului al XIV-lea.
Rama sa unică din fier poleit cu aur are aceleaşi componente ca bijuteriile Coroanei:
1.300 de perle, 400 de granate, 300 de safire, 300 de smaralde, 90 de cristale de ametist, 75 de
rubine roz, 15 rubine, 4 pietre de topaz şi 2 de carneol. Singurul dezavantaj pe care îl are
splendoarea fabuloasă a Pala d’Oro este că atrage mulţi vizitatori.

13
Torre dell’Orologio – Turnul cu Ceas

Campanile nu e singurul dintre turnurile renumite

din Piazza – graţiosul Torre dell’Orologio (Turnul cu
ceas, în prezent închis pentru restaurare) afişează un
splendid ceas zodiacal care arată ora atât în cifrele arabe,
cât şi în cifre romane şi care funcţionează de aproape
500 de ani.
La Bobotează în ianuarie şi în săptămâna Înălţării
în mai, 3 Magi cu ochi luminoşi şi un înger cu trompetă
apar în faţa ceasului pentru a marca fiecare oră şi se
învârtesc cermonios, plecaţi, în jurul unei Madonne
aurite.
În vârful turnului, două figurine nord-africane îmbrăcate sumar lovesc clopotul cu un
ciocan. Conform legendei Veneţiei, lovirea părţilor inferioare expuse ale figurinelor conferă
vigoare sexuală un an întreg. Veneţienii afirmă, de asemenea, că în secolul al XIX-lea un
muncitor a fost aruncat din vârful clopotniţei lovit de unul din ciocane – probabil un fel de
răzbunare pentru impertinenţele pe care trebuie să le suporte statuile, în mod constant.

Palazzo Ducale – Palatul Dogilor, fosta casă a conducătorilor veneţieni

14
 Timp de nouă secole, Palazzo Ducale (deschis zilnic aprilie – octombrie, orele 9:00-
19:00, noiembrie – martie orele 9:00-17:00) a fost reşedinţa Republicii Veneţia, fiind şi camera
consiliului, şi curte de justiţie, şi închisoare, şi reşedinîă a majorităţii dogilor veneţieni. Palazzo a
fost construit iniţial în stil de fortăreaţă bizantină în secolul IX, iar 500 de ani mai târziu acest stil
a fost înlocuit, parţial, de o structură gotică. Arhitecţii acestei structuri masive, cu faţada din
caramizi albe şi de culoarea piersicii, au atins o fineţe incredibilă, echilibrând mărimea clădirii cu
două niveluri mai sus de arcadele gotice. Ravagiile produse de 3 incendii devastatoare au
presupus restaurări extinse, la care a fost supusă cladirea de-a lungul secolelor.
Intrarea în Palat, care datează din secolul al XV-lea, Porta della Carta (Poarta de Hârtie),
este o capodoperă a sculpturii în stil gotic. Numele ei ar proveni de la faptul că aici se afişau
decretele dogelui, sau de la scribii profesionişti care au deschis un magazin în imediata
vecinătate. Veţi observa la stanga cele patru statui de culoare maro închis ale Tetrarcilor
(cunoscute de asemenea şi sub numele de „Cei patru mauri”), unii fiind de părere că l-ar
reprezenta pe împăratul roman Diocletian şi oamenii sai sau patru tâlhari din Saracena care au
încercat să prăde Tezaurul Bazilicii prin peretele din spatele lor.
În interiorul curţii se află impresionantele trepte ceremoniale, Scala dei Giganti, denumită
astfel după statuile colosale ale lui Sansovino, care îi înfăţişeaza pe Neptun şi Marte (simboluri
ale puterii Veneţiei pe mare şi pe uscat). Vizitatorii folosesc doar treptele mai puţin grandioase,
Scala d’Oro (Treptele de Aur), care au fost contruite în secolul al XVI-lea de Jacopo Sansovino.

Interiorul
Reşedinţele iniţiale ale dogilor sunt adesea tratate separat de restul palatului şi folosite
pentru expoziţii ocazionale. Deşi, în mare parte, nemobilate, aceste camere îşi păstreaza tavanele
frumos decorate, şemineele magnifice şi picturile măreţe.
Principalul tur al palatului începe în locul cunoscut sub numele de Anti-Collegio,
încăperea frumos decorată de unde erau dirijate mai de mult afacerile Serenissimei.
Aici puteţi lua un casetofon portabil care descrie principalele puncte de interes din fiecare
încăpere, pentru că nu sunt grupuri organizate cu ghid care să acopere întregul palat.
Această porţiune a complexului adăposteşte unele dintre cele mai frumoase picturi din
colecţiile dogilor. Pe zidurile din faţă şi în spatele dumneavoastra de cum intraţi în Anti-
Collegio, sunt patru alegorii de Tintoretto, care combină imagini ale zeilor păgâni şi cele patru
anotimpuri care sugerează faptul că Veneţia e favorizată în orice anotimp. Reîntoarcerea lui
Iacob în Canaan, de Jacob Basano, este pe peretele opus ferestrelor, la dreapta. La stânga se află
15
capodopera lui Veronese, Răpirea Europei. Mai departe mergeţi spre Sala dei Collegio, unde
dogii îi primeau pe ambasadori. Lângă ea se află Sala dei Senato unde consiliul conducător al
Veneţiei (format din doge, consilierii săi, membrii ai corpului legiuitor şi ai senatului) stabilea
politica. Următoarea încăpere este Sala dei Consiglio dei Dieci, locul de intâlnire al Consiliului
Celor Zece. Cei Zece (care în prezent sunt 17 persoane) alcătuiau un grup de oameni importanţi
care dezbătea probleme legate de securitatea statului, construidu-şi o reputaţie asemănătoare cu
cea a poliţiei secrete. În următoarea încăpere se poate vedea o cutie poştală în formă de gură de
leu, pentru cetăţenii care vroiau să-i informeze pe Cei Zece în legatură cu orice abatere. O uşă
din colţul acestei camere duce la închisori. Această rută poate fi vizitată doar ca parte dintr-un
circuit special (în engleză, franceză şi italiană zilnic, cu excepţia zilei de miercuri).
Circuitul, denumit şi Itinerari Segreti (Itinerariul Secret), vă poartă printr-un număr de
camere printre care şi camera de tortură (în realitate mult mai puţin înspăimântătoare decât sună)
şi celula de unde a evadat Casanova, unul dintre cei mai renumiţi cetăţeni ai Veneţiei. Pe traseul
pentru public, aura oarecum ameninţătoare a palatului este confirmată de o splendidă armurărie
privată, unde sunt expuse unele dintre cele mai înfricoşătoare arme.
Cea mai frumoasă încăpere dintre toate este totuşi, Sala del Maggior Consiglio (Camera
Marelui Consiliu), un salon vast unde se adunau cetăţenii Veneţiei pentru a-şi alege dogele şi
pentru a dezbate politica de stat în primele zile ale Republicii. Mai târziu, doar nobilii aveau
acces aici. Salonul a fost construit pentru un numar pana la 1.700 de locuitori, dar la mijlocul
secolului al VI-lea această cifră crescuse la 2.500. Paradiso, de Tintoretto, acoperă în întregime
unul dintre zidurile din fundal, lucrarea fiind inspirată din capodopera lui Dante şi preluată de
artist pe când avea 70 de ani. Cu o dimensiune de 7m x 22 m, este cea mai mare capodoperă în
ulei din lume, care conţine 350 de chipuri umane. Apoteoza Veneţiei, de Veronese, împodobeşte
tavanul şi surprinde cu exactitate conceptul civic ideal al unei Veneţii senine, prospere, elegante
şi sigure. Portretele a 76 de dogi mărginesc cornişa de sub tavan. Dogele Marin Falier este absent
într-un mod izbitor – un val negru marchează locul unde trebuia să fie aşezat, iar o inscripţie ne
informează că, în anul 1355, a fost decapitat pentru trădare.

Dorsoduro

“Dorsoduro” nu e o denumire familiară multora dintre cei care vin în Veneţia prima oară,
deşi mulţi îi vor vizita sestierele pentru a vedea principala galerie a oraşului, Accademia, sau
biserica Santa Maria della Salute. Dorsoduro cuprinde acea parte a Veneţiei care se află chiar
16
vizavi de Marele Canal din San Marco. Marginea estică este marcată de Punta della Dogana; cea
dinspre nord de Rio Nuovo – Rio Foscari.
Partea estică a Dorsoduro este, probabil, cea mai pitorească din Veneţia. În această zonă
rezidenţială liniştită se află trei dintre cele mai frumoase colecţii de artă, numeroase restaurante
şi magazine excelente, precum şi universitatea din oraş.

Accademia

Galleria dell'Accademia (Galeria Accademica) adăposteşte cea mai valoroasă colecţie de artă
veneţiană şi, ca punct de atracţie turistică, urmează imediat dupa Piaţa San Marco şi Palatul
Dogilor. Într-o tură au voie să intre cel mai mult 180 de vizitatori, aşa că trebuie să ajungeţi
repede pentru a evita statul la coadă.
Colecţia etalează tablouri din secolul al XIV-lea până în secolul al XVII-lea, aranjate în
ordine cronologică în 24 de încăperi. Cei care aveţi puţin timp la dispoziţie nu veţi putea savura
toate comorile etalate aici şi e mai bine să fiţi selectivi, decât să încercaţi să vedeţi totul şi să nu
rămâneţi cu nimic.
Următorul rezumat al principalelor puncte din muzeu ar trebui să vă ajute să profitaţi din
plin de excursie.
Încăperea 2 conţine lucrarea lui Carpaccio, Răstignirea celor zece mii de martiri, pe când
încăperea 4 atrage mulţimile de iubitori de artă prin ineditul grup de tablouri, inclusiv Sf.
Gheorghe al lui Mantegna, şi printr-o frumoasă serie de lucrări de Giovanni Bellini şi Giorgione.
Camera 5 adăposteşte cea mai celebră operă din galerie, Furtuna, de Giorgione, o pânză sumbră
şi enigmatică; mai prezintă Portretul unei bătrâne de acelaşi artist. În încăperea 10 căutaţi
Sărbătoarea în casa lui Levi, de Veronnese, un tablou despre un banchet din epoca Renaşterii,
denumit original Cina cea de taină. Când capii bisericii au condamnat lucrarea ca sacrilegiu şi i-
au impus lui Veronese să o modifice, el nu a facut nimic altceva decât să-i schimbe numele.

17
 Camera 11 conţine o capodoperă a lui Veronese şi Tintoretto, precum şi Răpirea Europei
a lui Tiepolo. Un triumf între lumini şi umbre, în timp ce camera 17 conţine o adevarată raritate
veneţiană – o pictură de Canaletto; aceasta este singura lucrare a artistului de la Accademia.

La Salute

După ce a prezidat intrarea la Marele Canal timp de mai bine de 300 de ani, impozanta
biserică în stil baroc Santa Maria della Salute este un punct de reper pentru veneţieni aproape la
fel de familiar cum e Basilica San Marco.
Biserica, numită popular de localnici La Salute, a fost construită în semn de mulţumire
faţă de fecioara Maria la sfârşitul molimei catastrofale din 1630 – ciuma neagră a răpus peste o

treime din locuitorii lagunei.

Sub comanda tânărului arhitect Baldassare Longhena, construcţia a început în 1631 şi
peste un milion de trunchiuri de stejar au fost scufundate în pământul mlăştinos pentru a susţine
structura masiv. Longhena a trăit să-şi vadă biserica, lucrarea vieţii sale, care s-a încheiat în
1682. În fiecare an la 21 noiembrie, la sărbatoarea bisericii (La Fiesta della Salute), inginerii
construiesc un mare ponton pe bărci peste marele Canal, şi mare parte din populaţia oraşului,
locuitori şi turişti, se alatură unei procesiuni peste apă şi în biserică. Aceasta este singura zi în
care uşile principale ale bisericii sunt deschise.
În interior, în sacristia din stanga marelui altar se află magnificul tablou al lui Tintoretto,
Nunta din Cana. Mai sunt expuse şi trei lucrari din Titian (Cain si Abel, Abraham Sacrificand pe
Isaac şi David şi Goliat).

18
San Paolo şi Santa Croce

Cele doua sestieri, San Paolo şi Santa Croce, acoperă jumătatea de nord a malului stâng
al Marelui Canal. Azi găzduiesc multe locuri interesante, inclusiv casele care sunt tezaure
artistice ale bisericii Frari şi Scuola Grande din San Rocco, precum şi unul dintre cele mai
vibrante puncte de atracţie din oraş: pieţele Rialto. Sunt multe locuri de vizitat, precum Frari,
Scuola grande di San Rocco, Casa di Carlo Goldoni, dar cele mai vizitate sunt Rialto şi Campo
San Paolo.

Rialto

Nu doar cel mai vechi district din Veneţia, Rialto este şi locul din oraş cu cea mai mare
concentraţie de palete veneto-bizantine. De când i s-au pus temeliile, acesta a fost locul care
concentra puterea în Republică şi o răscruce de drumuri între Orient ăi Occident.

Ponte di Rialto

Ponte di Rialto (Podul Rialto) împarte, conform tradiţiei, oraşul în două, cu malul drept
pe partea cu San Marco, cunoscut ca Rialto di qua (partea aceasta), şi malul stâng, cunoscut ca
Rialto di la (partea aceea). Podul traversează Marele Canal printr-un arc de marmură puternic,
elegant, şi este mărginit de magazine care vând pantofi, eşarfe de mătase, bijuterii. Henry James
a apreciat “micile magazine şi tarabele care abundă la Veneţia , dar a simţit şi “comuniunea cu
lumea insectelor”. Podul actual este doar ultimul dintr-un şir care a început ca simplu ponton,
evoluând mai apoi spre o structură de lemn, cu o porţiune mobilă care permitea trecerea vaselor
înalte. A fost construit apoi un pod nou, de către Antonio da Ponte, în 1588-1591 după ce vechiul
pod s-a prăbuşit.

Pieţele Rialto

Celălalt punct de atracţie din Rialto sunt pieţele sale, care fac o schimbare revigorantă de
la Veneţia monumentelor din San Marco. Pieţele se întind de-a lungul malului spre Pescheria,
piaţa de peşte, care se află într-un pasaj sub arcade în stil neogotic, pe partea cheiului, un model
19
inspirat de tablourile realiste ale lui Carpaccio. Vederea unei asemenea cantităţii de mancare
îmbietoare este o invitaţie la un prânz într-un bacaro local.

Campo San Paolo

Cel mai mare campo (piaţă) din oraş afară de Piazza San Marco, San Paolo se remarcă prin
biserica sa şi Palazzo Soranzo din secolul al XIV-lea, de culoare roz, aflată chiar pe partea opusă.
În secolul al XVIII-lea Casanaova a venit aici ca violonist tânăr, angajat, plecând ca fiu adoptat
şi moştenitor al unei averi de familie care îi permitea accesul în cea mai selectă societate din
Veneţia. De aici a pornit pentru a seduce şi a scandaliza aristocraţia europeană din secolul al
XVIII-lea. Interiorul bisericii San Polo este decorat cu excepţionala Cina cea de Taină a lui
Tintoretto. O clopotniţă din 1362 se afla vizavi de biserică, împodobită cu doi dintre cei mai
neatrăgători lei ai Veneţiei, unul care se joacă cu un cap de om, iar celălalt cu un şarpe.

Marele Canal

Extraordinara arteră principală din Veneţia, Marele Canal (Canal Grande) – sau
Canalazzo cum este cunoscut printre localnici – se întinde pe mai bine de 4 km, pornind într-un
mod nefericit de lângă Stazione Ferovia, vărsându-se glorios în Basino din San Marco (bazinul
Sf Marcu). Priveliştile de-a lungul canalului sunt atât de frumoase încât mulţi turişti se plimbă cu
vaporetti în sus şi-n jos timp de ore întregi, lăsându-se pătrunşi de atmosferă.
Malurile palatului sunt mărginite de mai bine de 200 de palate şi cu mari ornamente,
majoritatea construite în secolele XIV şi XVIII. Pe când unele au fost minunat renovate, altele au
un aer neglijent, aşteptându-şi rândul pentru a fi restaurate.
Foarte puţine dintre aceste case mai sunt locuite de familiile aristocrate pentru care au
fost construite; majoritatea au fost transformate în bistrouri, hoteluri ori muzee sau spaţii pentru
galerii.

Canale și poduri:
Veneția are aproximativ 175 de canale, cu o lungime totală de aproximativ 38 km. Canalele
principale ale orașului sunt: Marele Canal (Canal Grande) și Canalul Giudecca (Canale della
Giudecca). Primul traversează orașul formând un „S”, al doilea separă centrul vechi de insula
Giudecca. Diferență de maree se cifra înainte la 60 cm. Canalele au fost inițial proiectate pentru
20
aproximativ 1,85 m adâncime. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea până în anii 1990, ele nu au
mai fost curățate. În plus, încă din secolul al XVIII-lea multe canale au fost completate sau
închise, cum poate citit în multe cazuri prin „rio terà”. Printr-un sistem de reglare a apei a fost
garantat o permanentă circulație, care curăță orașul și apa. În oraș există 398 de poduri.[15] Până
în anul 1480 au fost în mare parte din lemn, mai târziu au fost înlocuite cu poduri de piatra. Între
timp, doar două sunt fără balustrade, unul dintre ele este Podul Diavolului (Ponte del Diavolo)
pe insula Torcello, celălalt duce spre o casă privată în Cannaregio (3750). Multe poduri au fost
construite foarte plat, pentru a le face accesibile pentru cai și căruțe. Podul Rialto a fost până la
mijlocul secolului al XIX-lea, singurul pod peste Canal Grande. Între timp, s-au mai adăugat alte
trei poduri, și anume Ponte degli Scalzi în apropierea stației de tren, care în 1932 a înlocuit un
pod din fier din 1856 și Ponte dell’Accademia, care a fost construit între anii 1854 și 1933. Un al
patrulea pod, Ponte della Constituzione este cel mai nou și probabil cel mai controversat pod al
Veneției. O operă a arhitectului Santiago Calatrava, acest pod destinat circulației pietonale dintre
Piazzale Roma și gara Santa Lucia are 94 m lungime și a fost inaugurat pe 11 septembrie 2008.
Una dintre cele mai renumite poduri, Puntea Suspinelor (Ponte dei Sospiri), lega fosta închisoare
de stat cu Palatul Ducal. Podul paielor (Ponte della Paglia), care traversează Rio di Palazzo până
la Palatul Dogilor. Alte poduri sunt numite după canalul pe care îl traversează, un palat din
apropiere sau o biserică, de multe ori

Bisericile veneţiene

Bisericile din Veneţia sunt pline de comori şi merită să le vedeţi pe toate dacă aveţi
ocazia să vizitaţi acest oraş.

Santi Giovanni e Paolo (San Zanipolo)

Cunoscută ca San Zanipolo această biserică este una dintre cele mai mari din Veneţia
dupa San Marco, disputându-şi locul al doilea cu sora ei mai mare Frari, în stil gotic.
Situată în Campo Santi Giovanni e Paolo, în districtul Castello, a fost terminată în 1430
pentru Ordinul Dominician şi este cunoscută azi ca Panteonul veneţian, deoarece un numar mare
de dogi (25 cu totul) şi demnitari ai Republicii se află înăuntru. Biserica este criptată cu sculpturi
care împodobesc sicriele. Comorile din biserică include un poliptic timpuriu pictat de Giovanni
Bellini în nava din partea dreaptă.
21
Santa Maria dei Miracoli

Aproape de San Zanipolo, ascunsă în mijlocul unui haţiş de canale şi case în nordul
districtului Castello, se află bisericuţa Santa Maria dei Miracoli – o alegere populară pentru
nunţile din Veneţia.
Construită de niste lombarzi, o familie de meşteri în piatră destul de inventivi, între 1481
şi 1489, biserica se remarcă prin lucrul remarcabil al marmurei de pe peretţii interiori şi exteriori
şi de pe tavanul arcuit, decorat cu 50 de portrete de profeţi şi sfinţi.

2.2. Distracţia şi viaţa de noapte din Veneţia

Turiştii care sunt în căutare de divertisment cultural nu trebuie să piardă din vedere
Veneţia, cu concertele clasice tot timpul anului, opera, teatru, expoziţii de artă şi festivaluri care
satisfac toate gusturile.
Viaţa de noapte din cluburi sau localurile nu este la fel de intensă dat fiind că media de
vârstă în Veneţia este de 45 ani. Distracţiile de noapte sunt concentrate în baruri de pian,
cafenelele istorice din jurul San Marco şi barurile cochete ale hotelurilor. Pentru o experienţă
veneţiană autentică, barurile tradiţionale cunoscute ca bacari, cu siguranţă, merită vizitate.

Spectacole artistice

Cele mai frecvente surse de venit din concertele de muzică clasică, de la recitaluri de orgă
la operele corale, sunt numeroasele biserici din Veneţia, mai ales San Bartolomeo, San Stefano,
Frari şi Zittele pe insula Giudecca; Scuole (frăţii caritabile) sunt şi ele o sursă importantă de
venit din acest gen de muzică. Din nefericire pentru localnici, tind să se menţină preponderent
grupuri specializate în repertoriul lui Antonio Vivaldi, deşi majoritatea dau spectacole de calitate.
Grupul de camera Interpreti Veneziani este unul dintre numele de referinţă. Un numar de
trupe, inclusiv I Musici Veneziani şi Orchestra di Venezia, o orchestra de cameră cu muzica
barocă, cântă în costume de epocă.
Pentru teatru, puteţi merge la Teatro Goldoni care oferă în tot timpul anului programe ale
pieselor jucate de trupe italiene şi internaţionale, unele fiind traduse.
Cluburi şi baruri

22
 Având o populaţie în vârstă şi cu numărul de turişti de o zi, în Veneţia viaţa de noapte
este destul de restrânsă. Totuşi, dacă sunteţi dispuşi să vă aventuraţi dincolo de Piaţa San Marco
veţi găsi baruri răsfirate, majoritatea frecventate de studenţi şi tineri veneţieni.
Dorsoduro, cu districtul său studenţesc, este locul cu cele mai bune cluburi, inclusiv
Piccolo Mondo, un loc în aer liber cu clientela mixtă. Bacaro Jazz pune la dispoziţie muzica jazz
şi mâncăruri şi băuturi la preţuri rezonabile.
Bistro de Venise este un restaurant care ramane deschis până noaptea tărziu şi
organizează concerte şi recitaluri de poezie în anumite seri.
Barurile şi cafenelele studenţeşti pline de viaţă din campo Santa Margarita sunt, de
asemenea, pline până noaptea tarziu.

Cazino

Cazinoul municipal al Veneţiei este organizat pe insula Lido primavara şi vara şi la

Palazzo Vendramin – Calergi pe Marele Canal în restul anului. Jocurile includ ruleta, chemin de
fer, baccarat şi blackjack, care se joacă până spre dimineaţă. Pentru a intra în camerele de pariuri
aveţi nevoie de paşaport, iar bărbaţii trebuie să aibă ţinută de seara, costum şi cravată.

Cinema

Majoritatea filmelor străine care se rulează în Italia sunt traduse în italiană. Deşi, în
general, nu e considerat la fel de prestigios ca Festivalul International de la Cannes, Festivalul de
Film de la Veneţia este totuşi un eveniment din circuitul cinematografic internaţional, care
durează două săptămâni, de la sfârşitul lui august până la începutul lui septembrie. În această
perioada a anului, oraşul întâmpină vedetele, care pot fi văzute defilănd pe faleză sau sorbind
Bellinis pe terasa mare a hotelului Excelsior, unde în 1932 a avut loc primul festival de film.
Înfiinţat ca o vitrină a Italiei fasciste, succesul festivalului îi estompează originile
controversate. Accentul se pune acum pe filmele de artă şi nu pe cele de acţiune – o politică,
speră veneţienii, care vor relansa industria italiană de film.

2.3. La cumpărături prin Veneţia

23
 Una dintre satisfacţiile shoppingului în Veneţia este
să faceţi deosebirea dintre magazinele cu produse
autentice şi cele capcană pentru turişti. De regulă,
magazinele de lux (bijuterii, sticlă, piele etc) se află în
jurul Pieţei San Marco, dar şi aici încep să prolifereze
magazinele cu suvenire la superpreţ.
Pentru suveniruri cu o tentă mai puţin turistică,
mergeţi pe Strada Nuova care duce din spatele Ca
d'Oro spre gară. Puteţi face achiziţii îndoielnice din
atelierele artiştilor de pe Giudecca şi în Dorsoduro în
spatele Zattere, pe când la magazinele artizanilor de pe
Frezzeria găsiţi lucrări de artizanat veneţian la preţuri
accesibile.
Pentru articole de modă, strada cu magazine,
Mercerie există buticuri de calitate care au preţuri din ce în ce mai accesibile, pe măsură ce vă
îndepărtaţi de Piazza San Marco.

2.4. Veneţia petru copii

Pe apele Veneţiei o călătorie cu gondola este o alegere bună pentru părinţii care caută un
mijloc de divertisment pentru familie.
Există şi varianta vaporetto – care oferă avantajul călătoriei gratuite pentru copiii sub 4
ani şi tarife reduse pentru familii. Se pot face excursii la Lido, unde sunt plaje şi plimbări cu
“banana pe ape”, la Murano, pentru a-i vedea pe suflătorii în sticlă şi o excursie la Campanile di
San Marco. În fine, puteţi face o excursie care să coincidă cu Festa del Redentore din iulie.

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ

24
 CIRCUIT CLASIC VENETIA 7 ZILE AUTOCAR
327 euro/persoana in camera dubla
PLECARI 15.07.2020, 29.07.2020,

ITINERARIU
Magia Oraşului Lacustru, Graz , Padova, Veneţia, Sirmione , Verona, Ljubljana, Zagreb,
Belgrad

SERVICII INCLUSE
- Transport cu autocar/minibus clasificat;
- 6 nopți de cazare la hotel de 2-4*
- 6 mic dejun;
- Vizita Ljubljana;
- Vizita Zagreb;
- Vizita Belgrad;
- Ghid însoţitor din partea agenţiei pe traseu.
- Asigurare de insolventa/faliment a agentiei
SERVICII NEINCLUSE
- Excursiile optionale si Intrările la obiectivele turistice (inclusiv în excursiile opţionale),
serviciile de ghizi locali, alte taxe şi cheltuieli personale.
- Asigurare medicala + storno;
PROGRAM
Circuit Clasic Venetia 7 zile Autocar

Ziua 1. București – Budapesta

Calatoria noastra incepe din cea mai moderna autogara din Romania – Autogara Centrala
– București, la ora 6.30 dimineața. Verifica lista cu orasele prin care tranzitam tara. Ajungem in
cursul serii la Budapesta. (Cazare in Budapesta).

Ziua 2. Budapesta – Graz – Padova

25
 Buna dimineața! Dupa micul dejun pornim motoarele si ne aventuram in calatoria noastra
spre Italia. Prima noastra oprire va fi in Austria la Graz, situat la poalele Alpilor si catalogat ca
fiind al doilea oras ca marime al tarii.
Aici gasim un amestec fericit de stiluri si miscari artistice, de la gotic, renascentist si
baroc la contemporan, care s-au succedat de-a lungul celor opt secole de istorie a
orasului, Grazul fiind considerat cel mai nordic oras renascentist din Europa, unind atmosfera
sudului cu peisajele proaspete si verzi. Nu este de mirare ca intreg centrul vechi se adauga astazi
patrimoniului cultural mondial al UNESCO.
O lume pitoreasca a colturilor ascunse si a pasajelor secrete si-a facut loc langa
impaduritul Schlossberg. Pe platoul acestuia se ridica vechiul simbol al orasului: turnul cu ceas
din Graz, parte a fostei fortarete.
Privind de aici, orasul de pe Mur se deschide asemenea unei carti. Domul din Graz, o
cladire apartinand goticului tarziu, aduce aminte de zilele in care Grazul era oras imperial.
Prefectura se aseamana unui palazzo venetian, in timp ce Muzeul universal Joanneum, fondat de
arhiducele Johann, contine mai multe obiecte decat orice alt muzeu regional din Austria.
Dar aceasta este numai o fateta a temperamentalului oras. Acestui fapt ii sta marturie
ciuperca imensa, albastrie, a noului monument al orasului Graz: arhitectura incitanta conceputa
de Peter Cook pentru Casa de Cultura – Kunsthaus , o cladire cu rezonanta internationala, care
a marcat pe malul drept al Murului inceputul unei noi ere. Ea isi are originea, ca si insula Mur in
forma de scoica, ce a fost conceputa de artistul american Vito Acconci, in 2003, anul in care
Grazul a fost Capitala Culturala.
Moment de ragaz (timp liber):
In Graz aveti ocazia sa admirati un vitraliu celebru si unic in lume. Acesta se gaseste in
Biserica Sangele Domnului, aflata pe Herrengasse, vis-a-vis de Muzeul Armelor. In vitraliu,
Hitler si Mussolini sunt reprezentați printre chinuitorii lui Cristos. Aici s-a mai pastrat si fostul
altar principal cu hramul Adormirea Sfintei Fecioare Maria, care este atribuit pictorului venețian
Tintoretto.Ne continuam drumul spre Padova unde ajungem in cursul serii. Ne cazam la un hotel
din zona Padova si ne pregatim de marea aventura italiana.

Ziua 3. Padova – Venetia

26
 Mic dejun. Astazi va propunem o excursie optionala Padova si Venetia. Remarcam cu
amuzament cat de apropiate sunt limba italiana și cea romana. Chiar daca nu ai facut o ora de
italiana la școala, imposibil sa nu intuiești, cel puțin, sensul unor fraze in italiana. Cu acest
sentiment familiar in suflet ne indreptam spre centrul orasului Padova pentru a
descoperi Basilica di Sant’Antonio, locul unde este inmormantat Sf. Anton de Padova, unul
dintre cei mai venerati sfinti ai Italiei. Tot aici vedem o capodopera a lui Titian care prezinta in
fresce viata Sfantului Anton.
Ne indreptam apoi spre Veneția, orasul lacustru, care a fost inclus in 1979 in patrimoniul
universal UNESCO. Straduțele și canalele sunt animate de veselia tipica a italienilor, iar noi ne
indreptam spre Piața San Marco. Deși poate nu ai mai fost aici, suntem siguri ca ai o senzație
puternica de deja-vu. Imaginile cu Piața San Marco, “ cel mai frumos salon din Europa” dupa
spusele lui Napoleon, sunt emblematice pentru Veneția, dar acum ai șansa sa vezi și sa simți
energia incredibila a acestui loc….. muzica, porumbei, arta.
La cativa pasi se afla Palazzo Ducale sau Palatul Dogilor care a fost resedinta, timp de
apoape o mie de ani, nu numai a dogilor care au condus Venetia, a politiei secrete si a Curtii de
Justitie, dar si a inchisorilor municipale si a multor institutii administrative. Aflandu-se pe lista
celor mai frumoase cladiri gotice din lume palatul ne incanta cu arhitectura sa impresionanta care
ne duce cu gandul la oamenii puternici care au condus, de aici, orașul. Privirile ne sunt atrase
de Puntea Suspinelor care si-a primit numele sugestiv de la poetul englez Lord Byron, care a
ilustrat perfect proximitatea dintre lux și suferința. Puntea unește Palatul de inchisoarea in care
erau abandonați deținutii.
Trecem pe intinerariul nostru uimitor și Basilica San Marco, care adaposteste de aproape
o mie de ani mormantul Sfantului Marcu si care a servit drept capela particulara a dogilor, sprijin
spiritual si simbol fundamental al puterii, autoritatii si continuitatii statului venetian – cea ma
longeviva republica din lume. Tot in Piata San Marco zarim silueta inalta si zvelta
a Campanilei, cea mai inalta constructie din Venetia, cu cei 98.5 m, ofera cea mai incantatoare
priveliste. Cand a fost construita in anul 912, ave trei scopuri diferite: sa fie pe post de clopotnita
pentru basilica, sa fie punct de observatie pentru pentru portul situat mai jos si sa serveasca drept
far pentru corabii.
Moment de ragaz (timp liber):
Emblema Veneției, in memoria colectiva dragi prieteni, nu este Palatul Dogilor, ci
gondolierul cu bluzon in dungi alb-roșii sau albastre și palaria neagra inconfundabila care cu
ambitusul lui Pavarotii canta o serenada celor doi pasageri indragostiți din ambarcațiunea sa.
27
Acum este ocazia sa tocmim un gondolier și sa navigam alene pe canalele orașului, locul perfect
sa admiram arhitectura inconfundabila a cladirilor, palatelor, monumentelor si podurilor vechi de
secole, sa simțim vibrația acestui oraș unic, romantic prin definiție.
Revenind la cele lumești, trecem de-a lungul Canale Grande. Este cel mai important
canal al Veneției, cu o lungime de patru kilometri și admiram impreuna
celebrul vaporetto “autobuzul din laguna “.
Pe lista noastra se mai afla si Podul Rialto. Turistii familiarizati cu Venetia pot merge
individual in croaziera pe insula Murano, vestita pentru sticlarii care fac aici adevarate minuni.
Plecam dupa ce ne desfatam privirile cu obiectele de arta și bijuteriile cu sticla de Murano. Loc
ideal pentru achiziționat primele suveniruri, desigur! Intoarcere la hotelul din zona Padova
pentru cazare.

Ziua 4. Padova –Verona – Sirmione

Mic dejun. Dedicam ziua romantismului, vom face o vizita in orasul celui mai celebru
cuplu de indragostiti. Intr-o frumoasa excursie optionala ne așteapta poezia Veronei. Povestea
Julietei și a lui Romeo și-a pus amprenta asupra acestui oraș pentru totdeauna.
Așa ca pornim cu sufletul deschis spre iubire in acest oraș adorat de turiști pentru
tumultul sau arhitectonic, culinar și pentru posibilitatea de a vedea arta la tot pasul. Vedem,
desigur, balconul Julietei, unde Romeo iși declara iubirea cu cel mai trist final din lume.
Aproape uitam ca legenda celor doi indragostiți a luat naștere din condeiul lui William
Shakespeare și ne lasam purtați de poveste. In curtea casei cu balconul, se afla o statuie de bronz
a Julietei. Se spune ca daca o atingi, vei avea noroc in dragoste. Nu strica sa ne asiguram!
Ieșim din atmosfera romantica și ne avantam spre Arena – Amfiteatrul din Verona, al
treilea ca marime din Imperiul Roman dupa Capus de langa Neapole, si Colosseum din Roma.
Grandoarea sa este azi pusa in slujba artelor (opera, teatru, balet). In trecut, insa, amfiteatrul a
fost scena sangeroasa a luptelor intre gladiatori.
Plecand de la Arena mergem pe strada pietonala Via Mazzini, una dintre primele din oras
care au magazine. Aceasta ne conduce la Piazza delle Erbe, locul unde a fost forumul roman si
centrul istoric al orasului. Ne indreptam spre Piazza dei Signori, pe vremuri principala piata
publica a Veronei. Aici se inalta Palazzo del Comune, Torre dei Lamberti si Palazzo di
Scaligeri sau Prefettura, construit ca palat al familiei Scaligeri, apoi insusit de guvernatorul
venetian al orasului.

28
 In Italia se intampla destul de des sa te oprești din drum și sa simți cu adevarat ca ți s-a
oprit respirația. Orașele, monumentele, bisericile, ruinele toate au cumva acest efect asupra
calatorilor, Insa la sosirea in orașelul Sirmione, ramai pur și simplu stana de piatra. Situat pe o
limba de pamant ce pare sa strapunga Lacul Garda, Sirmione arata ca un colț de rai. Priveliștea
este absolut incantatore: cladirile vechi, straduțele liniștite, Biserica Santa Maria
Maggiore (sec XV), Biserica San Petro (sec. VIII), piazettele, magazinele cu aer desuet, totul
participa la un tablou ce te farmeca. Nu intamplator marea voce feminina a operei italiene, Maria
Calass a ales o vreme sa locuiasca in Sirmione. Casa ei se poate vizita, se afla in Piazza
Carducci.
Dar atracția principala din Sirmione este Castelul Scaligera din sec. XIII, o fortareața
superba cu ziduri inalte și turnuri ce amintesc de piesele de sah, ridicata chiar la malul lacului.
De pe zidurile sale ai o panorama superba asupra lacului și crestelor Dolomiților din departare.
Pe straduțele inguste din centrul istoric ne putem opri sa savuram o ceașca de espresso, iar apoi
sa vizitam Grota lui Cattulo, unde se presupune ca ar fi locuit poetul Gaio Valerio Catullo in
antichitate.
Moment de ragaz (timp liber):
Meritam un scurt popas pentru cel mai cunoscut deliciu local, Gelato Garda Lake. Dupa
cum ai ghicit deja, ne vom racori cu o inghețata delicioasa, o combinație de arome dulci și
acrișoare… aste pentru ca ingredientele de baza sunt lamaia și strugurii. Nu va lasați tentați de
celelalte variante de arome pentru ca in Sirmione aceasta este “inghețata casei”.
Seara cazare la acelasi hotel din zona Padova.

Ziua 5. Padova – Ljubljana – Zagreb

Dupa un mic ne luam la revedere de la Padova și de la Italia și ne indreptam
spre Ljubliana. Pornim impreuna sa vedem cu ochii noștri cum se integreaza istoria intr-un
prezent vibrant și viu. Caci te uimește verdeața orașului, iar tihna acestei capitale europene te va
cuprinde ca o poveste frumoasa. Destinația noastra este Castelul Ljubljana, care se inalța pe
dealul din mijlocul capitalei slovene. Acesta dateaza din secolul al XV-lea și aspectul sau
impunator ii tradeaza rolul istoric de fortareața, cazarma și reședința regala. Verifica bateriile
aparatului de fotografiat sau bazeaza-te pe camera telefonului, la alegere. Podul Triplu este unul
dintre cele mai frumoase și cunoscute poduri din Ljubljana. Arhitectura sa speciala reuneșete, de
fapt, un grup de trei poduri care leaga orașul modern de centrul medieval. Zona este animata de
baruri și restaurante, iar turiștii reușesc aici sa faca fotografii demne de pus in rama!
29
 Moment de ragaz (timp liber):
Preparatele tradiționale sunt parte din mandria locului, caci in Ljubljana vei manca un
strudel uimitor, vei gusta branzeturi rafinate și iți vei stinge setea cu bere locala. Slovenii se
lauda cu apicultura și au nenumarate soiuri de miere. Așa ca daca te gandești sa aduci un suvenir
pentru cei dragi, acum este momentul sa te aprovizionezi cu miere parfumata.
Pornim apoi spre Zagreb. Situat in nordul Croatiei, acesta a rezistat eroic atacurilor
turcesti (intre secolele XIV și XVIII) dar și cutremurului devastator din 1880. Incercarile traite
de-a lungul timpului se vad, azi, in Zagreb, in doua moduri. Bisericile luxuriante și manastirile
arata credința puternica in Dumnezeu. Pe de alta parte, palatele, parcurile și aria comerciala arata
ca in Zagreb oamenii știu sa se bucure de viața! In vizita noastra, vedem ambele pespective: cea
spirituala, la Catedrala Adormirea Maicii Domnului, care domina Piata Kaptol cu turnurile
sale ce vegheaza orașul inca din secolul al XIII-lea, dar și partea moderna, vibranta pe care o
simți in Piata Centrala Zrinjevac – numita oficial Trg Nikole Šubića Zrinskog. Ne indreptam
catre hotelul nostru din Zagreb pentru cazare. Ne odihnim si ne pregatim de o noua aventura
pentru urmatoarea zi.

Ziua 6. Zagreb – Belgrad

Dupa micul dejun ne indreptam spre Belgrad, unde incepem asediul prin Poarta
Leopold, punctul de acces catre centrul istoric. Belgradul s-a ridicat pe vechea Cetate
Singidunum, fondat de un trib celtic și transformat de romani intr-un centru de aparare la granița
imperiului. Cetatea se afla in Parcul Kalemegdan, un spațiu ce se intinde pana la malurile
Dunarii și ale Raului Sava. In jurul cetații, la distanța de cațiva pași zarim: Poarta
Zindan, Poarta lui Despot, Fantana Romana, Biserica Ruzica, Muzeul de Istorie
Naturala, Monumentul Recunoștinței Franceze, Poarta Vidin și Turnul cu Ceas.
Ieșim din Kalemegdan si ne indreptam spre Catedrala Ortodoxa Arhanghelul Mihail,
construita la ordinele domnitorului Milos Obrenovic, in 1837. In apropiere se afla
Palatul Printesei Ljubica. Ne continuam traseul pe artera pietonala Kneaz Mihajlov, faimoasa
pentru cafenelele și magazinele en vogue. Aici gasim un oraș vibrant, plin de viața și istorie, cu
edificii civile in stil neoclasic sau baroc ce poarta amprenta Habsburgica de sec. XIX. Dupa ce
ajungem in Piața Republicii, admiram cladirea Muzeului National si a Teatrului si intram
in Skadarlija, cartierul boem al Belgradului, corespondent al celebrului Montmartre din Paris,
cu o puzderie de cafenele și carciumi unde odinoara iși faceau veacul scriitori, artiști și actori la
sfarșitul secolului XIX. Cateva dintre localuri mai primesc și astazi oaspeți, Dva Jelena, Zlatni
30
Bokal și Tri Sesira. In carciumi, notele muzicale readuc atmosfera de inceput de secol XX, cu
chansonete sau folk și jazz autohton și clinchet de pahare, acompaniate de o animație vesela și
voci petrecarețe.
Ne continuam vizita cu Catedrala Sf. Sava, cea mai impunatoare catedrala ortodoxa din
Balcani, incendiata de catre turci in 1595 și reconstruita in secolul XIX.
Ne indreptam spre hotelul nostru din Belgrad pentru cazare.
Moment de ragaz: (program optional)
Seara mai ramine timp sa ne infruptam din preparatele supra-calorice, dar extrem de
gustoase ale bucatariei sarbești, și sa ciocnim paharele pline
de sljivovica (slibovița), rakija (rachiu) sau varaintele sale mai fanteziste cu diverse arome
precum cea de gutui, caise sau nuc. Ar fi pacat sa nu gustam din pacatoasa medovaca (bautura
ursului), o variațiune a rachiului in care mierea este vedeta. Hai sa ciocnim cupele, sa schimbam
impresii și sa legam prietenii noi. In definitiv, suntem camarazi de calatorie și nu-i exclus sa mai
fim și altadata …)
Seara cazare la hotel in Belgrad.

Ziua 7. Belgrad – Bucuresti

Calatoria noastra se apropie de sfarșit! De la Belgrad ne indreptam spre București, unde
vom ajunge in cursul serii.
Final Circuit Clasic Venetia 7 zile Autocar

31
 CONCLUZII

- Poveşti de dragoste ascunse după ziduri, mulţime de poduri şi canale, istorii picante sau
macabre, sute de canale şi poduri, plimbări cu gondola, măşti de carnaval. Toate poartă acelaşi
nume: Veneţia - oraşul romantismului, oraşul lagunelor.
- O destinaţie turistică de primă mână unde poposesc anual peste 14 milioane de turişti.
Dacă vrei frumuseţe, dacă ai curizitoţi arhitectonice sau istorice, mergi la Veneţia. Aşa te
îndeamnă cei care au poposit fie şi pentru câteva ore în oraşul din nordul-estul Italiei.
- Veneţia este un oraş unic în felul său pe care va trebui să îl vizitezi cu orice preţ. Pentru
început, trebuie să ştii că este un oraş al pietonilor, maşinile aproape că nu există aici.
Arhitectura care degajă atâta armonie pare să descindă direct de undeva din secolele al XII-lea şi
al XVI-lea. Zidurile şi balcoanele superb ornamentate alternează cu scanteierile apei şi ale
ferestrelor.
- Ici şi colo, găseşti câte o veche biserică şi pretutindeni există numeroase poduri, mai mici
şi mai mari, fiecare dintre ele fiind un monument arhitectonic şi de artă dar şi un mod de a trece
dintr-o parte în alta a canalelor.
- Atmosfera pe care o degajă întregul ansamblu al oraşului are în ea ceva magic şi
sărbătoresc.
Podul Academiei te duce din Veneţia, direct în Galeria Academiei care adăposteşte
renumita colecţie a maeştrilor veneţieni. Alături, doar la câteva minute de mers, se află Galeria
Peggy Guggenheim care îţi oferă adevarate lecţii de istorie şi de artă cu ajutorul colecţiei sale de
artă a secolului XX.
- Veneţia beneficiază de o splendidă salbă de muzee, monumente, biserici, consi-derate
tezaure artistice mondiale. De-a lungul istoriei artiştii locali au creat oglinzi, tapiserii, vitralii,
care au făcut Veneţia faimoasă.
- În ultimul timp oraşul se confruntă cu o serie de probleme precum poluarea, eroziunea şi
inundaţiile, ceea ce a obligat autorităţile oraşului să realizeze proiecte în scopul păstrării celebrei
imagini a oraşului lagunelor.

32
Bibliografie

 Victor Ionescu: Un secular război pe mare. Veneția-Genova, în: Magazin istoric Iunie
2011, p. 67-71.
 Peter Peter: Venedig mit Ausflügen in die Lagune und zu den Brenta-Villen,
Artemis&Winkler: Zürich 1995
 Norbert Huse, Wolfgang Wolters: Venedig. Die Kunst der Renaissance.
Architektur, Skulptur, Malerei 1460–1590, Beck, München 1996, S. 19
 ^ Walter Saller: Pest in Venedig. Das große Sterben, in: Spiegel online, 15.
Dezember 2007
 Ingo Kowarik, Uwe Starfinger, Ludwig Trepl (Hrsg.): Dynamik und Konstanz.
Festschrift für Herbert Sukopp, Bundesamt für Naturschutz, 1995, S. 98.
 ^https://web.archive.org/web/20070819170341/http://www.geocities.com/
wokmou.geo/nomcanaE.gif
 ^ Tiziano Rizzo: I ponti di Venezia, Rom 1983.
 ^ Emilio Franzina: Venezia, Laterza, Bari 1986, S. 264.

33