Sunteți pe pagina 1din 142

A

TRer

PSl

OlOGl

Mielu Zlate

EUL

Sl

~

PERSONALITATEA

edi!ia a treia, adaugita

A

TReI

Editori:

MARIUS

CHIVU

SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Coperta:

DINU DUMBRAvICIAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romaniei ZLATE, MIELU

Enl ~i personalitatea

/ Miel u Ziate. -

Bucure~ti : Editura Trei, 2002.

p.; cm

ISBN 973-8291-30-5

159.923

© Editura Trei, 2004

c.P. 27-40, Bucure~ti Tel./Fax: +401 2245526 e-mail: otlice@edituratrei.ro www.edituratrei.ro

ISBN 973-8291-30-5

CUPRINS

Cuvant inainte

7

Abordarea ~i explicarea personalitiifii

11

1. Perspective de abordare a personalitiilii. Implicalii teoretice ~i practice

13

2. Valenlele perspectivei sistemico-psihosociale personalitiitii elevilor

in abordarea

24

ale caracterului

~i relevanta lor

3. Modele explicativ-interpretative educalionalii

Modele teoretice ~i metode in investigarea personalitiifii

35

47

1. Un model sintetic-integrativ

al personalitiilii

48

2. 0 metodologie pentru determinarea tipurilor de personalitate

. 65

3. Patru etape in evolulia concepliilor despre EU 84

4. Locul ~i rolul EU-Iuiin

103

5. C S E ("Cine sunt EU?") -

121

structura personalitiilii: probleme

controversate

0 probii de cercetare ~i cunoa~tere

a EUlui ~i personalitiitii

6. Ipostaze ale unei probe de cercetare ~i cunoa~tere a ~

Nivelurile personalitiifii

personalitiilii

'

1. Un procedeu de analizii a comportamentului

2. 0 nouii metodii de diagnosticare

interpersonal

a comportamentului

146

157

160

interpersonal

178

206

221

222

3. Psihologia trans persona Iii: analizii criticii

Tendinfe in cercetarea personalitiifii

1. De la topografia personalitiilii la personalitatea optimalii .

2. BIG-FIVE -

3. Psihologia pozitivii ~i conceptia ei despre personalitate

.,

0 tendin1ii accentuat'i in cercetarea personalitiilii240

256

5

CONTENTS

Foreword

7

The approching and the explanation of human personality

.,

11

1. Several approches to personality. Theoretical and practical implications

13

2. The systematic and psycho-social approach of the pupils' personality

 

24

3. Explicative-interpretative llducntional relevance

models of character and their

35

11wllrt'rlcolllwdl'ls (/nd methods in the investigation of human

11l'1',mlllll/ry, , , ,

,

47

 

I.

All Il\t(j~rntlvll SYl\thcticnl Model of Personality

48

2.

A Methodology for' the Idlmtil'lcntion of Personality Types

65

3.

FoUl'stages in the Evolution of the Conceptions about the Self 84

4.

The Place and the Role of the Sell' ill the Structure of

 

Personality: controversial problems

103

 

5.

WAI ("Who Am I?") - An Instrument Applied in the Research

 

of the Self and of Personality

121

 

6.

Faces of a sample for research and knowledge of human personality

146

Levels of human personality

157

1. A Technique for the Analysis of Interpersonal Behaviour

160

2. A New Method for Diagnosing Interpersonal Behaviour.

178

3. Transpersonal

Psyhology: A Critical Analysis

206

Tendences in the research

of human personality

221

1. From the Topografy of the Personality to the Optimal Personality

222

2. BIG-FIVE -

A Dominant Tendance in the

 

Personality Research

240

 

I

3. Positive psychology and it's conception about personality

256

:

II

J

CUVANTINAINTE

In anii

'80

am scris

~i publicat

mai multe articole ~i studii

circumscrise problematicii psihologiei personalWitii. De ce? fu primul rand, pentru di in acea perioada personalitatea nu numai ca era marginalizata ~i ignorata, dar chiar inabu~ita, terfelitii ~i

batjocoritii. Nici nu era voie sa se vorbeasca despre psihologia

despre

simtit atunci nevoia de a readuce in circuitul eereetarii psiholo- giee personalitatea, de a 0 repune in drepturile-i fire~ti. tn al doilea rand, am scris mai mult despre personalitate deoarece atunci, in anii '80, am descoperit psihologia umanista - orien- tare aparutii ~i dezvoltata in psihologia americana - care pla- seaza in centrulpsihologiei, ca obiect de cercetare al ei, omul eoncret ~i problematic a sa proprie, viata sa personal a ~i relatio- nala presarata cu nimicurile eotidiene dar ~i cu marile ei drame,

personalitiiJii, ci,

cel

mult,

psihologia

persoanei.

Am

ipostazele devenirii ~i autoconstructiei omului ~i experientei

sa-

le, atitudinea actiVa a omului fata de propria'sa existenta.

eu

alte cuvinte,

Sinele individual §i unie at omului, dupa

cum

se

exprima

capabil sa fie, dupa reu~ita expresie a lui Maslow. Psihologia umanista eu fascinantele ei probleme, eu eentrarea pe "tavanele mai inalte ale naturii umane" (creativitate, valorizare, autoreali- zare, responsabilitate, demnitate, alegerea ~i crearea de sine, maturizarea psihiea ~i sociala, siinatatea psihica), eu acerbele ei controverse, eu marile ei desehideri, dar ~i eu importantele ei limite nu ma putea liisa indiferent. tn al treilea rand, am seris

Rogers

sau omul

care trebuie sa devina ceea ce este

7

mai mult despre personalitate deoarece in toamna lui '82, ime- diat dupa desfiintarea Institutului de Psihologie, s-a pus cu mare acuitate problema "salvarii" Revistei de Psihologie. Atunci, un

grup de psihologi din Bucure~ti, in frunte cu prof. dr. Ursula Schiopu, la care curand s-au raliat ~i psihologi din Cluj-Napoca ~i la~i, §i-a asumat greaua indatorire de a face tot ce este ome- ne~te posibil pentru a asigura aparitia in continuare a Revistei de Psihologie. A fost extraordinar de greu. Upsa fondurilor, a spatiului absolut necesar, a materialelor ce Ufimu a ti publicate (multora dintre colegii no§tri retragandu-li-se dreptul de a pu- blica), lipsa informatiilor, a cartilor §i revistelor §i nu in ultimul rand lipsa experientei redaqionale au constituit, la un moment dat, piedici aproape insurmontabile. Unui istoric al psihologiei nu-i va fi deloc greu sa faca observatii critice cu privire la cali- tatea unor materiale, la proportia dintre studiile teoretice §i cele aplicativ-experimentale, la frecventa aparitiei unor nume de au- tori etc. Important insa este faptul ca revista a continuat sa apa- ra, numar de numar, fara nici 0 intrerupere, Acesta era contextul in care angajarea personala mai intensa a unora dintre noi ince- pand eu asigurarea portofoliului, continuand eu redactarea Door studii l;iiterminand eu pregiitirea fiedirui numar pentru publicare em eonditiu sine qua-non a supravictuirii revistei. Fiind unul

dintre el

ge de la sine de ce implicurea mea personalU a fost mai accen- tuata, producliu l;iliinliliciiu aeelor ani fiind mai bogata, Cum insii revislcle ill CIII'\'!1I11lpuhlicut, Ia Revista de Psi/w- logie adaugandu-sc l;iiRevis(/1de Ped/l/(ogie, cruu limitate ca ti- raj, ca adresabilitate (ele udt'esfllldu-s\'!lI11llipublic strict delimi- tat: speciali~ti in psihologic I?ipl~dllgO!,lic,sludcnli, ccrcetatori §i cadre didactice), cum procururea 101' l:I'Ucxtl'cm de dificila, ma- terialele publicate in ele n-au putut Ii t'CCllptulemJucum soar fi cuvenit. lata de ce acum, peste lilli, 11I-UIlIgfllldit eu reunirea §i publicarea lor intr-un volum de sine stlilUtm'111' Ii in miisura sa Ie repuna in circuit. Fara indoialii ell uslU:I,iIllultc dintrc aeeste materiale ar fi fast scrise cu totul altl'cl, ul' n f'oslllctuulizule utat

in continut cat ~i in privinta bihliogl'llfid, A~lIcum sunt, ele 1'0- prezinta 0 perioadii de aproape 10 ani din dllstinullllcli pl'Ofcsio-

licure

f'iiceuupurte din nucleul activ al revistei se intele-

nal-§tiintific pe care 0 consider protitabila ;;i benefica, cel putin pentru mine, daea nu ~i pentru psihologia rpmaneasca. tn prezentul volum grupam studiile §1ttrticolele pe patru ca- pitole. to primul capitol reunim 3 studii consacrate perspective-

lor de abordare a personalitalii

pretative ale caraeterului, acesta din urma reprezentand una dintre dimensiunile esentiale ale personalitatii. Capitolul al doi- lea reune§te 6 studii dedicate unor contribuJii teoretieo-metodo- logice In studiul personalitaJii. to cel de al treilea capitol VOl' fi grupate 4 studii centrate pe investigarea nivelelorfuneJionale ale personalitaJU (nivelul interpersonal ~i nivelul transpersonal). tn fine, capitolul al patrulea va cuprinde 3 studii referitoare la ten- dinJele actuale manifestate In psihologia personalitaIii, §i anu- me tendinta psihologiei personalitatii de a se deplasa de la studiul· "topografiei" personalitatii la studiul eficientei ei, tendinta aces- teia de a practica un studiu sintetic al personalitatii, dintr-o per- spectiva factoriala, cunoscut sub denumirea de "Big-Five", pre- cum ~i tendinta psihologiei de a ahorda a~a-numita "perso- nalitate pozitiva". Am pastrat studiile in forma initial a a pu- blicarii lor. Cele cateva retu~uri sunt mai ales de ordin redactio- nal (sublinieri, corectari de erori tipografice etc.). Cum dis- tributia studiilor in volum nu s-a facut dupa criteriul cronologic al aparitiei lor, ci dupa cel problematic, cerem scuze cititorului pentru unele repetitii inevitabile. Speram ca studiile noastre sa fie utile pentru informarea unui public cititor mai larg, cat ~i pentru pregatirea tinerilor specia-

§i modelelor explieativ-inter-

~i cercetatori) din domeniul §tiintelor socio-umane

(psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta soc~ala, psihopeda- gogie speciala etc.).

li~ti (studenti

Bucure~ti, 26 ianuarie 1997

I,

I

ABORDAREA

~I EXPLICAREA

PERSONALITATn

~

Psihologia personalitiitii, la fel ca orice alta §tiinta, inainte . de a prezenta §i avansa in constructii complicate §i tehniciste, trebuie sa-§i descrie propriul sau obiect, adica sa precizeze care §i cum este acesta, sa-i atribuie caracteristici §i calitati. De§i un asemenea demers pare a fi relativ simplu, el se dovede§te in realitate extrem de dificil. lata de ce, psihologia personalitatii a recurs la folosirea unor unitaJi tematice descriptive a persona-

litatii. Ea a descris personalitatea in diferitecategorii

(triisaturi, factori, habitudini, motive, Eu, roluri, atitudini, con-

structe). Fiecare dintre ace§ti termeni a generat 0 anumita teorie a personalitalii. De pilda, descrierea personalitatii in termeni de trasaturi a condus la elaborarea teoriilor tipologice, descrierea ei in termeni de factori, la aparitia teoriilor psihometrice etc. Teoriile personalitatii, in functie de gradullor de apropiere §i asemanare, s-au corrlat intre ele permiland construirea unor mo- dele explicativ-interpretative ale personalitalii 'care, la randul lor, au permis conturarea diverselor perspective mai genera Ie de abordare a personalitatii. In acest prim capitol ne propunem sa schilam cele patru per- spective de abordare a personalitatii (atomista, structurala, sis- temicii, psihosocialii), concomitent cu relevarea implicatiilor lor teoretico-aplicative, mai intai intr-un cadru general, apoi in altul particular, §i anume in cel al abordarii personalitatii elevilor. Dat fiind faptul cii dimensiunea caracteriala, ca latura relatio- nal-valoricii §i de autoreglaj, este esentiala pentru personalitate,

de termeni

de asemenea dat fiind faptul di tocmai ea a fost subestimata in descriptiile ~i cercetarile personologilor, yom prezenta cateva modele explicativ-interpretative ale caracterului, staruind atilt asupra relevantei lor teoretice, cat ~i aplicative, mai ales in plan educational.

1. Perspective

Implicatii

de abordare

a personaliHitii.

teoretice ~i practice

In analiza ~i interpretarea concreta a unei realitati, oricare ar' fi ea (fizica, umana, sociala etc.), 0 mare important a 0 are con- ceptia, teoria de la care se pome~te, care este acceptata ~i trans- pusa in practica cercetarii sau actiunii sociale. Aceasta afirmatie este cu atat mai adevarata atunci dnd avem in vedere 0 realitate

atat de complexa ~i dinanlica cum este personalitatea

lata de ce ne propunem ca in acest studiu sa facem 0 trecere in revista a principalelor perspective de abordare a personalitatii,

umana.

staruind asupra implicatiilor lor teoretice ~i practice.

In evolutia ideilor, conceptiilor ~i teoriilor asupra persona- litatii, patru perspective sau modalitati de abordare ni se par a se fi conturat mai pregnant pana in momentul de fata.

Perspectiva

at0mista

bazata, pe de 0 part(1, pe descompu-

nerea personalitatii in elementele sale componente in vederea studierii legitatilor lor de functionare iar, pe de alta parte, pe

descoperirea elementului primar, ultim sau constituantului fun- damental al acesteia. Conceptia behaviorista asupra personali-

talii umane, de~i tindea spre surprinderea omului integral, in cele din urma recurgea la studierea unora dintre functiile particulare ale acestuia (gesturi, vorbire, obiceiuri), ajungandu-se in felul

unitatii ~i integralitatii personalitalii intr-o

acesta la pulverizarea

multitudine de elemente sau parti constituante. La fel, unele "ti-

pologii", mai ales cele constitutionale, prin incercarea de a iden- tifica doar un singur element morfologic, considerat ca fiind esential, sarikeau §i goleau personalitatea atat de bogatia §i va- rietatea componentelor sale, cat §i de diversitatea relatiilor din- tre acestea. 0 asemenea modalitate de abordare a personalitatii

a fost practicata

un

ci s-a continuat

manual oarecare de psihologie, la capitolul "Personalitate" yom

intiUni cateva informatii introductive generale, apoi tratarea se-

parata

ale

personalitatii (temperament, aptitudini, caracter). "Analiza func-

tionala a diferite10r elemente luate separat da rezultate pozitive

numai

ca

te, tocmai

nand

nu doar pe la inceputurile

pana

in zile1e noastre.

psihologiei

Daca

yom

§tiintifice,

deschide

§i oarecum

in sine

a celor

trei elemente

componente

atunci

cand

ni Ie reprezentam

ale unui fntreg

lipse§te

(sau dind

indivizibil"

Ie consideram) [1]. Din paca-

ea rama-

verigi

intermediare

acest

lucru

diviziunii

interpretarii

atomiste,

tributara

excesive

a elementelor

§i separatismu-

lui acestora.

Perspectiva

structuralii

pome§te

nu

de

la parte,

ci

de

la

intreg, nu de la elementele componente, ci de la modullor de organizare, aranjare, ierarhizare in cadrul sistemului sau struc- turii globale. Psihologia configurationista (gestaltista) sau cea organismica, de exemplu, concepeau personalitatea ca fiind 0 structura globala, unitara, ce dispune de subsisteme integrate, astfel incat ceea ce se petrece intr-o parte a structurii influen- teaza ceea ce se va petrece intr-o alta parte a ei. Personalitatea

este interpretata in termeni de trasaturi sau de factori. Interesea-

za insa nu trasaturile

sau factorii

in sine,

ci modullor

de core-

sau numiirul trasaturilor, ci din modul concret de organizare, structurare §i interrelationare a acestora. Perspectiva structurala asupra personalitiitii este superioara cel.~i atomiste din eel putin doua puncte de vedere: in primul rand, ea subliniaza caracterul unitar §i global al personalitatii apiirut ca urmare a interactiunii partilor sau elementelor sale componente; in al doilea rand, ea sugereaza dinamica acestui intreg tocmai datorita modului con- cret §i diferit de structurare §i evolutie in timp a elementelor componente. Kurt Lewin unul dintre promotorii Acestei perspec- tive, desprindea existenta a trei stadii in evolutia structurilor personalitatii: stadiul structurilor primare, globale, putin dife- rentiate §i slab saturate in conexiuni interne; stadiul structurilor semidezvoltate, caracterizate prin constituirea §i diferentierea

unor sisteme de legaturi noi, prin diversificarea functional a in interiorul structurilor initiale, prin cre§terea coeficientului de in- terdependenta corelativa; stadiul structurilor dezvoltate, maturi- zate in care apar clar delimitate §i individualizate diferite tipuri

de structuri §i maximal amplificate conexiunile dintre ele [3].

De§i pare paradoxal, perspectiva structurala de interpret are

a personalitatii se intalne§te cu cea atomista §i chiar tinde sa se

de tip reglator

confunde

ce cercetatorii sunt interesati nu atat de stabilirea corelatiilor dintre trasaturile §i factorii de personalitate, ci de descoperirea §i inventarierea cat mai multora dintre ei. Pana in momentul de fata au fost descoperiti nu numai foarte multi factori de perso- nalitate, ci §i extrem de diver§i, de variati de la un autor la altul.

French

la un moment

dat cu ea. Faptul

acesta

apare

de indata

(1953),

an~izand

109 lucrari

publicate

pe aceasta

tema,

lare. Din perspectiva acestei modalitati interpretative, persona-

a

identificat

400 factori

diferiti

de personalitate,

care ar putea

fi

litatea devine "un ansamblu de trasaturi" sau 0 "configurafie de

redu§i

la 200, daca i-am regrupa

dupa

denumirile

lor sinonime.

trasaturi". In acest sens este celebra definitia data personalitatii

Guilford

(1959)

a enumerat

55 factori

principali,

fara

a-i mai

de Guilford, sub influenta lui Prince (1924): "Personalitatea unui individ este 0 conjiguralie specifica de trasaturi" [2]. Uni- citatea §i originalitatea personalitatii provin nu din natura, felul

socoti pe cei care se refera la aptitudini. Cattell (1957) a mentio- nat 100 factori de personalitate, stabiliti cu certitudine [4]. 0

1 Mihai

Go11l, Aurel Dic1l, Introducere

In psihologie,

Bucure~ti,

fidiiI972, p. 235.

J. P. Guilford,

Personality, New York, Mc Graw-Hill, 1959.

14

Editura

~tiinti-

3 Kurt Lewin, Principles of Topological psychology, New York, Mc. Graw-Hill, 1936, p. 190.

4 Vezi: Richard Meili' La structure de la personnalite,

Piaget,

Traite de psychologie

experimentale,

Paris, P.D.F.

in:

Paul

Fraisse,

1963, vol.

V, p.

185.

Jean

15

i,1

111

.11"·r.

'I

1I1II1

•.

1.1

"

asemenea multitudine ;;i diversitate de factori, insuficient core-

lati ;;i ierarhizati, ar putea duce mai mult la subminarea unitatii personalitatii, dedit la constituirea ;;i inchegarea ei. In sfar§it, nu putem trece peste faptul ca perspectiva structural a se COll- centreaza aproape in exclusivitate pe studierea interioritii{ii per- sonalitatii pe structurile §i conditiile sale psihologice interne, pierzand din vedere sau neglijand factorii care concura la forma- rea ei. Chiar daca printre "factorii de personalitate" unii autori

introduc

este mult diminuata: "experienta §i mediul cultural nu impru- muta decat inveli§ul exterior" - scria Richard Meili [5]. De asemenea, valoarea factorilor de mediu este particularizata doar

la anumite domenii ale vietii psihice (Cattell - la sentimente; Guilford - la trebuinte). Se explica astfel structura persona- litatii, dar nu §i geneza ei.

introdusa

aparitiei §i dezvoltarii ciberneticii, porne§te de la interpretarea

ca un ansamblu de elemente aflate §i deci nomntamplatoare. De§i s-ar

piirea, cel putin la prima vedere, di noua perspectiva este aproa-

pe identica cu cea dinainte sau

nu stau

caclru de

a

§i factorii

de mediu,

importanta

§i semnificatia

acestora

Perspectiva

sistemidi,

in psihologie

ca urmare

personalitatii ca un sistem, intr-o interaqiune ordonata

chiar cu cea atomista, lucrurile

sau principalul

deloc

a§a. Punctul

de plecare

referinta in analiza sistemidi trebuie sa-l constituie sistemul, cu toate relatiile, interactiunile §i interconditionarile sale, deci cu particularitatile §i legitatile sale ireductibile. Practic, nu putem vorbi de elemente in sine, deoarece ceea ce intr-un context este

element,

elementele

in alt context

devine

sistem.

~i, mai departe:

subsisteme,

deoarece

se unesc intre ele formand

adica ansam-

bluri

ce

displill

de legaturi

interne

trainice.

Elementul

devine

important

pentru

sistem

numai

in relatia,

in legatura

sa

cu alte

elemente

sau numai

in masura

in care

la randul

lui

este

inter-

pretat ca sistem, deci ca ansamblul altor interactiuni §i interde-

pendente.

tifica, ci i se acorda un sens relativ,

relatie de apartenenta sau incluziune

ce fata de altceva, nemaide-

A§adar,

elementul

nu este

eliminat

el fiind

din analiza

"ceva

§tiin-

in

se afla

5 Richard

Meili,

op. cit.,

p. 195.

semnand ceva ultim, indivizibil, a§a cum se considera in caclrul metodologiei asociationist-atomiste" [6]. Din perspectiva siste- micii, personalitatea apare ca fiind unitatea integrativa supe- rioara care serve§te clrept cadru de referinta pentru studiul §i interpretarea diferitelor dimensiuni ale sistemului psihic, ca fiind un sistem supraordonat ce nu se poate reduce §i nici confunda

cu

structurilor

diferitele procese §i funqii psihice, ce nu poate fi alipita

biologice

sau psihocomportanlentale

nrimare,

in sfar-

§it, ca un sistem dinamic hipercomplex ce presupune

organizare

ierarhica plurinivelara, independenta relativa fata de elementele

de

intrari-stari-ie.jiri, inseanma ca acestea vor fi intalnite §i la ni- velul personalitatii. De altfel, ele au ;;i fost studiate de diferitele §coli psihologice. Introspeqia §i, intr-o oarecare masura, psiha-' naliza s-au concentrat asupra investigiirii starilor personalitatii, in timp ce behaviorismul a absolutizat in cercetarile sala intrari- Ie §i ie§irile, neglijand aproape total interioritatea psihica a omu- lui, adica tocmai personalitatea sa. Problema care se pune este insa nu aceea a studierii mai mult sau mai putin izolate a aces- tora, ci tocmai in interaqiunea lor. "Ne apare evident ca un stu-

ca-

[8]. Un

componente etc. [7]. Din moment ce orice

sistem

dispune

diu complet trebuie sa tina seama de toate cele trei marimi

racteristice"

scriau

C. Balaceanu

§i Edmond

Nicolau

- asemenea studiu este insa dificil de realizat. Chiar cei doi autori

citati, dupa ce fac aceasta declaratie de principiu recurg la un

studiu atomist al diferitelor elemente component~. ale persona- litatii (perceptie, atentie, memorie, invatare, motivatie, limbaj etc.). Se creioneaza, astfel, 0 viziune sistemica asupra elemen- telor personalitatii,lllu §i asupra personalitatii oa atare. Totu§i, prin accentul pus pe relatia dintre cele trei categorii de marimi (de intrare, de stare, de ie§ire), perspectiva sistemica subliniaza §i mai mult caracterul sintetic, unitar §i integrator al persona-

litatii.

fluentele

devin

in-

Totodata,

ea realizeaza

care,

mare 0 data preluate

0 mai

deschidere

§i interiorizate,

spre

exterioare

6 Mihai Golu, Aurel Dicu, op. cit., p. 77. 7 Idem, pp. 99, 235, 238.

8 C. Biiliiceanu, Ed. Nicolau,

5.

Personalitatea

Ia§i, Junimea,

1972,p.

umana

-

0 interpretare

cibernetica,

:11111

structuri interne de personalitate §i influenteaza direct compor- tamentul omului. Perspecti va sistemicii are, pentru interpret area personalitatii, 0 mare senmificatie metodologicii, ea orientand §i ghidand directia §i sensul demersurilor investigative. Dat fiind insa faptul ca se realizeaza la niveluri de generalitate mult prea inalte, pierde adeseori din vedere elementele §i contextele con- crete, situationale ale existentei personalitatii, golind-o astfel de continut. Perspectiva psihosociala este orientata spre surprinderea personalitatii concrete, a§a cum se manifesta ea in situatiile §i conjuncturile sociale particulare, in sistemul interrelatiilor §i al psihologiei colective, in functie de atributele psihosociale ale omului, adica de statutele §i rolurile sale, de nivelurile sale de aspiratie §i a§teptare, de structura atitudinilor §i opiniilor sale. Ea se concentreaza asupra analizei, interpretarii §i explicarii a doua aspecte: pc de 0 parte, asupra felului cum personalitatea umana, a§a cum s-a constituit ea la un moment dat, se raportea- za §i se relationeaza cu 0 alta personalitate; pe de alta parte, asupra modului cum, tocmai in urma unci asemenea interrela- tionari, personalitatea se formeaza pc sine insa§i. Omul, ca fiinta sociala prin excelenta, nu poate exista decat in cadrul relatiilor sociale, iar ansanlblul acestor relatii sociale a§a cum a fost pre- luat, interiorizat §i sedimentat de catre fiecare individ in parte, constituie insa§i "esenta personalitatii". Evident, este yorba de toate tipurile de relatii in care este implicat individul, adica atat de cele macrosociale (economice, politice, juridice, morale, reli- gioase etc.), cat §i de cele microsociale (familiale, §colare, pro- fesionale, stradale etc.). Calitatea personalitatii depinde de cali- tatea relaliilor sociale; ca urnlare, dacii dorim sa formam personalitatea, mai intai trebuie sa construim §i sa amenajam corespunzator relatiile sociale din mediul in care acesta i§i des- fa§oara activitatea. Omul nu traie§te intr-un vacuum social, el se implica direct in multitudinea §i varietatea relatiilor sociale concrete pe care Ie gase§te sau pe care Ie creeaza. A§a incat, daca intentionam sa studiem personalitatea concreta a omului, este necesar sa §tim cum se raporteaza ea la altii, ce anume preia sau respinge, care

18

este influenta relatiilor sociale interiorizate asupra comporta- mentului actual al omului. A. Kardiner vorbea de existenta unei "personalitati de baza" inteleasa ca 0 c<lufiguratie psihologica particulara, comuna tuturor membrilor unui grup social, unei so- cietati §i manifestata intr-un stil de viala [9]. Acest "nucleu de baza" al personalitatii se formeaza insa tocmai prin asimilarea conditiilor exterioare de viata. Ideea apare §i mai clar conturata la R. Linton care sustinea existenta unor "personalitati de sta- tut", adica a acelor personalitati ce se formeaza ca unnare a detinerii unor statute, a asumarii unor roluri de catre indivizi, statute §i roluri care, prin sistemul de indatoriri continute §i carora individul trebuie sa Ie faca falii i§i pun anlprenta atat asu- pra structurii interne a personalitatii, cat §i asupra manifestarilor sale exteribare [10]. Jean Stoetzel considera ca in abordarea per- sonalitatii putem utiliza doua puncte de vedere, unul substantia- list, care ne arata continutul personalitatii, osatura §i carnatia sa, din ce anume se compune, §i altul situational, care indica modul de manifestare a personalitatii, felul cum se implicii ea in rela- tiile §i situatiile sociale [11]. Intre aceste doua modalitati de abordare exista insa. 0 foarte stransa interactiune: manifestarile personalitatii in relatiile interumane sunt in functie de substanta sa, iar substanta personalitatii se creeaza treptat, tocmai prin preluarea §i sedimentarea efectelor unor asemenea manifestari. Intre structurile interpersonale §i cele intrapersonale ale perso- nalitatii exista 0 puternica corelatie. "Amploarea relatiilor per- soanei eu mediul social i§i pune pecetea asupra structurii intra- individuale a persoanei, iar combinatiile interne ale insu§irilor de personalitate ----'-formate §i stabilizate in tiinp - regleaza volumul §i masura activismului contactelor sociale ale persoa- nei, exercita 0 influenta asupra formarii propriului mediu de dezvoltare a persoanei" [12].

I

'

9 A. Kardiner,

The Individual

and his Society,

New York, Columbia

University

Press,

1939.

10 Ralph

Linton, 1968, p. 156.

~tiinlifica,

Fundamenml

cultural

al persollalitiitii,

Bucure~ti,

Editura

II Jean Stoetze1, La psychologie

12 Pantelimon

Golu, Psihologie

sociale, Paris, Flanunarion,

1963, p. 158.

socialii, Bucure~ti, E.D.P.,

1974, p. 88.

19

Se desprinde din cele mai de sus ca perspectiva psihosociala presupune 0 tripla interpretare a personalitalii: situalionala, rela- lionala, grupala. A interpreta personalitatea situalional inseanma a 0 raporta permanent la situalia in care se afla, pe care 0 pro- duce, ale carei influenle Ie genereaza, dar Ie §i suporta, inseam- na a considera personalitatea ca produs al imprejurarilor, al si- tualiilor sociale, dar §i ca stapfma a imprejurarilor, capabila de cunoa§tere, dirijare §i depa§ire a lor. A interpreta personalitatea relalional inseanma a 0 "scoate" din granilele §i limitele sale proprii §i a 0 pune in fala altei persoane pentru a vedea cum se acomodeaza cu aceasta, cum coopereaza cu ea, inseanma a con- frunta 0 persoana cu 0 alta persoana. In sfar§it, a interpreta per- sonalitatea grupal inseanma a largi numarul persoanelor cu care aceasta vine in contact, a 0 raporta la psihologia de grup, la scopurile §i activitalile comune ale grupului, a 0 face "parta§a" la viala de grup, a considera grupul nu doar ca un simplu con- text in care individul exista §i activeaza, ci ca un veritabil in- strument de formare a personalitalii. lata deci ca viziunea psihosociala, fara a fi lipsita de unele limite, concretizate indeosebi in tendinla de a dizolva uneori persoana in roluri, de a 0 "pierde" in multitudinea diferitelor situalii sociale, de a deveni un fel de "marioneta" a imprejurari- lor, contribuie totu§i la inlelegerea mult mai nuanlata a consti- tuirii treptate a personalitalii, a selectarii, sedimenUirii §i crista- lizarii in sine a influenlelor mediului extern, indeosebi a celui social. Totodata, ea permite interpretarea mult mai concreta §i mai nuanlata a personalitalii, apropiind-o de modul in care exis- ta §i activeaza in diferite tipuri de medii sociale §i imprejurari particulare.

*

Nici una dintre cele patru perspective de abordare a perso- nalitalii, luata in sine, nu este capabila sa explice §i sa interpre- teze adecvat realitatea pe care 0 avem in vedere. Daca ne este permisa 0 comparalie, am putea spune ca in perspecti va atomis- ta, din cauza copacilor nu se vede padurea, in cea structural a, dimpotriva, din pricina padurii nu se vad copacii, in perspectiva psihosociala, mul1imea frunzelor, asemauatoare mullimii roluri-

lor, nu ne permite sesizarea copacului cu ramurile sale viguroa- se, in sfar§it, in perspectiva sistemica, personalitatea, vazuta mult prea de sus, apare ca 0 pata neagra, cu contururile elar delimitate, cu posibilitatea sesizarii a ceea ce intra sau iese din ea, dar cu imposibilitatea cunoa§terii a ceea ce se intfunpla in interiorul ei. Totu§i, posibilitalile interpretativ-explicative ale celor patru perspective de abordare a personalitalii nu sunt egale. Din punc- tul nostru de vedere, ultimele doua perspective· analizate, cea

sistemica §i cea psihosociala, corelate intre ele, sunt mult mai apte pentru a conduce la interpretarea multilaterala §i adecvata a personalitalii. Aceasta deoarece ele Ie integreaza pe primele doua, depii§indu-le astfellimitele. Prin accentul pus pe relalia dintre interior §i exterior, dintre interpersonal §i intrapersonal, dintre persoana §i situalie, dintre intrari, stari §i ie§iri, perspectiva sistemica §i cea psihosociala se interinfluenleaza reciproc, imbogalindu-se una pe alta. Astfel, prin luarea ca punct de plecare - in cercetarea §i acliunea prac- tica - a personalitalii interpretate ca fiinla vie, concreta, empi- rica, insa tratata total, integral, perspectiva psihosociala colorea- za, amplifica valoarea perspectivei sistemice, iar aceasta din urma devine mai concreta. A§adar, in masura in care perspectiva psi- hosociala face apel §ise patrunde de ca.§tigurile metodologice ale perspectivei sistemice, iar aceasta din urma adopta 0 ma- mera mai concreta de analiza a omului, neseparat, nerupt de con- textele sociale, ci integrat in ele, atunci ne putem a§tepta ca per-

in

/, dinamica sa autentica, atat intrapersonal, cat §i interpersonal. Cele doua perspective, daca Ie-am reuni intr-una singura, numita perspectiva sistemico-psihosocialii, ofera posibilitali ex- plicativ-interpretative mult mai ample, bogate §i pertinente ale problematicii procesului instructiv-educativ, conducandu-ne spre

inlelegerea multilaterala, complexa §i nuanlata a §colii, a clasei

Astfel, §coala nu mai apare

ca 0 institulie oarecare, ci ca un adevarat organism social, ca un sistem social, ca 0 organizalie socialii de-sine-stiitatoare, anume creata pentru instruirea §i educarea §colarilor. Caracteri-

sonalitatea

umana

sa

se

releve

atat

in

structura,

Gih

§i

de elevi §i a personalitalii elevilor.

zata, pe de 0 parte, printr-o structura formala, prescrisa, subor- donata scopurilor pentru care a fost creata iar, pe de aha parte, prin procesele funqional-actualizatoare ale structurii datorita in- trarii in aqiune a indivizilor care 0 populeaza (profesori, elevi), ~coala ca organizatie se prezinta ca un sistem ce dispune de sub- sisteme articulate intre ele (clasele de elevi), ce preiau influen- tele sistemului dar Ie I]i produc, ee refleeta climatul psihosoeial al intregului, 11reprodue I]i il prelungese in fiecare dintre ele,

de elevi nu

mai apare ca 0 simplaeoleetie de indivizi sau doar ca 0 simpla

dar 11I]i genereaza I]i amplifiea. La nlndul ei, clasa

"celula" restdmsa I]i autonoma de viata, ci

ea un grup social, eu

interrelatii atat in interiorul sau rilor eomune -, cfit ~i in afara

cu intreaga organizatie. Ea mediaza, filtreaza relatiile dintre or-

ganizatie I]i fiecare membru al sau, regleaza

nale I]i colective, incorporeaza in sine valorile organizatiei ~i Ie

transforma in modele actionale pentru membrii sai, faciliteaza achizitionarea atitudinilor ~i comportamentelor ce au primit aprobarea intregii colectivitati, produce, creeaza modele actio- nale dezirabile care vor deveni un bun al intregii organizalii. Prin toate aceste functii, clasa de elevi constituie un fragment al organizatiei sociale, pastrand calitalile intregului ~i contri- buind la crearea lor [13]. Aceea~i modalitate complexa, dar ~i concreta de analiza 0 aduee perspectiva sistemico-psihosociala ~i asupra personalitalii elevilor. Aceasta nu mai apare ca un tot nediferentiat, global, ci ca unul ce dispune de subsisteme, structurate la diferite niveluri

~i funClionand intercorelat. A vem in vedere nu

litatea al]a cum se manifestii, ci ~i a~a cum este in realitate sau

cum I]i-o imagineaziijdorqte persoana respectiva. Apoi, ne in- tereseaza I]i [elul cum personalitatea noastra este vazuta (per- ceputa, apreciata, valorizata) de alJii, comportamentul nostru fiind direct influentat de 0 asemenea "proiectie". In sfar~it, ne

- centrate pe realizarea scopu-

sa, cu celelalte

clase

de elevi I]i

activitatile perso-

numai persona-

Editura Po-

litica, 1972; Adrian Neculau,Afi elev, Bllcure~ti, Editura Albatros, 1983, pp. 57-61:

A.

psihologie contemporanii. Psihologiq educafiei ~i dezvoltarii, Bucur~ti, Editura Aca-

m: Sinteze de

13 Vezi: M. Zlate, Psihologia

Neculau,

sociala

a grupurilor

~colare, Bucure~ti,

psiho- sociologica,

M. Zlate, Clasa de elevi ca formatiune

demiei, 1983. pp. 182-194.

intereseaza

-

structural

ace~tia. Combinarea acestor fatete ale personalitalii, interelatiile dintre ele vor conduce la structurarea diferitelor tipuri de per-

cu

~i parereajimaginea

al propriei

al

ei

-

noastre

pe care

0 avem

noi despre alJii

ca produs

personalitati

I]i deci ca element

in relatia

care inter vine ca factor

reglator

sonalitiiJi sau la 0 anumitii juncJionalitate

a relatiilor

interper-

sonale.

Asupra

acestor

aspecte

ne propunem

sa insistiim

intr-un

studiu

viitor.

II Ii

I

2. Valentele

perspectivei

sistemico-psihosociale

in abordarea

personalitaJii

elevilor

In studiul anterior, pornind de la analiza a patru perspective de abordare a personalitalii (atomista, structurala, sistemica, psi- hosociala), concluzionam ca cele doua din urma, reunite intr-una singura numita sistemico-psihosociala, dispun de mari posibi- litali interpretativ-explicative ale clasei de elevi §i personalitatii elevilor. In prezentul studiu ne propunem sa demonstram aceas- ta prin intermediul unor cercetiiri empirice efectuate asupra per- sonalitalii elevilor, mai ales din perspectiva manifestarii acesteia in relaliile interpersonale.

Interpretiind personalitatea umana dintr-o perspectiva siste- mico-psihosociala, avem in vedere modul concret, particular in

care se manifesta aceasta

Ie §i de grup. Ne intereseaza in egala miisura: personalitatea reala, a§a cum este in strafundurile sale, in structurile, laturile

§i aspectele sale latente, ascunse; personalitatea autoatribuita,

cea pe care individul in cauza crede, dore.'?tesau §i-o imagineaza ca 0 detine; personalitatea perceputa de allii, deci personalita- tea a§a cum este ea vazuta de ceilal1i sau cum credem noi ca

este interpretata; personalitatea

altora perceputa de noi, care se

instituie intr-un veritabil mecanism reglator al conduitelor inter- persona1e. Toate acestea i§i gasesc expresia deplina in persona- litatea manifestata, obiectivata in comportanlentele individuale,

interpersonale §i de grup. "Exteriorizarea" personalitatii intr-o

in

contexte Ie §i situatiile interpersona-

24

forma sau alta comportamentala este condilionatii atat de factori obiectivi-situalionali (particularitalile situaliei sociale concrete, statutele §i rolurile persoanelor cu care venim in contact, scopul interacliunii etc.), cat §i de factori subiectivi, personali §i psiho- sociali (dorinle, a§teptari, motivalii, scopuri intime etc.). In pro- cesul interacliunii concrete dintre indivizi, doua elemente au 0 importantii covar§itoare: pe de 0 parte, comportamentul in ex- presia sa nuda, deci a§a cum se exteriorizeaza el; indiferent de motivatiile care ii stau la baza; pe de alta parte, sistemul de ima- gini pe care partenerii §i-l formeaza unii despre allii. Suntem tentali sa consideram ca sistemele de imagini au 0 importanla chiar mai mare decat comportamentul manifest in sine. eel mai adeseori 0 persoana se comporta fiU atat in functie, de trasaturile sale reale de personalitate, cat mai ales conform celor pe care crede ca Ie deline sau celor care sunt dorite §i a§teptate de al1ii. Un elev care considera despre sine ca este in- teligent §i ca altii au aceea§i parere despre el, va face eforturi deosebite pentru a se comporta ca atare, chiar daca nivelul sau de inteligenla real (masurat prin teste) este mediu. De asemenea, o persoana este apreciata §i judecata nu atat dupa felul cum se manifesta comportamental cat indeosebi dupa intentiile atribuite comportamentului sau de catre ceilalti, dupa imaginile pc care ace§tia Ie au despre persoana in cauza. Sistemele de imagini ale partenerilor se diferentiaza intre ele dupa valoarea §i dupa stabilitatea lor. Astfel, exista imagini po- zitive (bune, favorabi1e) sau negative (proaste, nefavorabile) de- spre sine §i desprefultii. De asemenea, exista imagini durabile, trainice, formate in timp, ca urmare a unor contacte indelungate,

dar §i imagini fluctuante, extrem de mobile §i dinamice,

indeosebi unor situalii de moment §i care produc, de altfel, 0 "psihologie de moment". Acestea din urma pot disparea dupa consumarea momentului sau, dimpotriva, se pot adanci §i trans- forma in sisteme dominante, durabile. Funqionarea relatiilor in- terpersonale depinde nu numai de punerea in disponibilitate a unuia sau altuia dintre aceste sisteme de imagini existente, ci §i de natura combinaliilor dintre ele.

datorate

25

De exemplu, dadi se combina sistemul pozitiv de imagini al lui A in raport cu sine §i cu B, cu sistemul pozitiv de imagini allui B in raport cu sine §i cu A, atunci intre cele doua persoane vor exista relatii de totala compatibilitate. Daca insa se combina sistemul de imagini pozitiv allui A in raport cu sine §i negativ in raport cu B, cu sistemul pozitiv allui B in raport cu sine §i negativ in raport cu A, atunci intre cele doua persoane se vor stabili relatii de incompatibilitate. Tocmai de aceea, Sullivan, care a studiat aceste tipuri de combinatii, era de parere ca tre- buie sa vorbim nu atat de "relatii interpersonale", cat de "situatii

interpersonale", impartite de el in trei categorii: integrate (cilnd capata sens pentru cei doi parteneri); rezolvate (cilnd partenerii se satisfac reciproc §i interactiunea lor se opre§te, fie §i provi-

zoriu); dezintegrate

(cfmd se opresc inainte de a-§i fi atins sco-

pul) [1]. Data fiind importanta sistemelor de imagini in functionarea relatiilor interpersonale, ne-am propus sa aborcllimlocul §i rolul

jucat de trei tipuri de imagini care intra in interactiune unele cu altele, §i anume: imaginea de sine a unui individ; imaginea fie- dirui membru al grupului despre toti ceilalti in parte; imaginea intregului grup despre fiecare membru al sau. Altfel spus, am incercat sa surprindem ce relatii exista intre imaginea de sine a unui elev §i imaginea celorlalti (luati individual sau ca grup) despre el. Este yorba de 0 tripla perceptie sociala: pereeplia in

eu sine, pereeplia altuia in raport eu fieeare membru al

membru al

raport

grupului, pereeplia grupului sau.

Primul tip de perceptie este dependent de capacitatile de autocunoa§tere ale individului, de exigentele in raport cu sine, putilnd fi 0 perceptie corecta saueronata (bazata pe supra sau subapreciere). Celelalte doua tipuri de perceptie sunt mult mai complexe, fiind dependente, pe de 0 parte, de capacitatea per-

se

"lasa" cunoscuta, pe de alta parte, de capacitatea celui care cu-

soanei cunoscute de a se exterioriza

referitoare la fieeare

comportamental,

de

a

I Apud:

Jean

pp. 222~223.

Stoetzel,

La psychologie

sociale,

Paris,

Flammarion,

1963,

nOa§te de a intelege, descifra, aprecia, intr-un cuvant, de a de- codifica corect comportanlentele manifestate de individul in cauza. Cum insa capacitatile de exterioriiare comportamentala cat §i cele de perceptie §i apreciere a lor sunt diferite de la in- divid la individ, ne putem a§tepta ca unul §i acela§i comporta- ment sa fie perceput diferit, uneori chiar eronat, ceea ce acorda

o anumita functionalitate relatiilor interpersonale. Daca la

aceasta adaugam §i faptul ca intr-un grup exista Jnai multi in- divizi, deci mai multe imagini - asemanatoare sa.u diferite -

yom intelege §i mai bine de ce in unele situatii se creeaza con- sensuI membrilor grupului asupra unui individ, iarin altele apar mari divergente de aprecieri. Un asemenea fapt poate constitui

un

factor facilitator sau perturbator al relatiilor interpersonale §i

al

rezolvarii unor sarcini ale grupului.

'

Una dintre problemele de ordin metodologic cu care ne-anl confruntat a fost aceea a gasirii unui instrument care sa ne fur- nizeze concomitent cele trei tipuri de imagini avute in vedere.

In acest scop am folosit:

- chestionarul de evaluare interpersonala (forma A) propus

de psihosociologul american R. F. Bales [2], care contine 26 intrebari menite a surprinde §ase orientari (tendinte) opuse ale manifestarii personalitatii in grup (dominare-supunere; sociabi- litate-izolare; conservatorism-radicalism), notate cu urmatoare-

Ie

- 0 varianta diagnostica proprie, inspirata de cea a lui Bales,

care in locul intrebarilor presupune optarea directa pentru una sau alta dintre cele trei perechi de orientari/tendinte comporta- mentale opuse [3]. ~i intr-o varianta §i in alta suqiectul raspundea atat in lega-

tura cu sine, cat §i in legatura cu fiecare dintre ceilalti membri

ai grupului. Prelucrarea raspunsurilor la fiecare individ in parte

(dupa 0 tehnica mai complex a §i laborioasa la Bales §i dupa una

initiale: U -

D;

P

-

N;

F

-

B;

2 R. F. Bales, Personality

and interpersonal

behavior,

New York,

Rinehart

and

Winston,

1970.

3 M. Zlate,

0 noua metoda

de diagnosticare

a comportamentului

interpersonal,

in: "Revista

depsihologie",

nr. 3,1984.

mai operativa in varianta proprie) [4], furniza imaginea despre sine a subiectului concomitent cu imaginea sa despre ceilalti

membri ai grupului. Prelucrarea raspunsurilor la nivelul intre- gului grup, prin aditionarea valorilor numerice §i simbolice obti- nute, conducea la stabilirea unui tip final de personalitate, adicii a imaginii grupului despre fiecare membru al sau. De exemplu, puteau aparea uncle tipuri ca: UPB - orientat spre sprijin emo- tional §i entuziasm; U - orientat spre putere §i succes material;

UF

-

orientat spre loialitate §i cooperare in grup; UNF -

orientat spre autoritate autocrata; F - orientat spre convingerile

orientat spre iubire altruista

etc. [5] Cele doua tehnici au fost aplicate pe mai multe tipuri de gru- puri sociale [6], dintre care §i pe un grup §colar (35 elevi din clasa a XI-a). Prelucrarea primara a datelor obtinute ridicii 0 serie de in- trebiiri.

conservatoare ale grupului; PF -

Prima intrebare: in ce masura imaginea despre sine a fie- carui membru al grupului corespunde cu imaginea pe care gru- pul §i-o formeaza despre individul in cauza? Fiira a intra in prea multe amanunte, notam prezenta a trei situatii: cea de identitate intre imaginea de sine a individului §i imaginea grupului despre el (de exemplu, elevul NT. apartine atat in autoapreciere,cat §i in aprecierea grupului tipului UP - orientat spre succes social); cea de opozitie totala intre cele doua tipuri de imagini (elevul C.P. apare in propria sa imagine ca apartinand tipului UfF - orientat spre solidaritate §i progres social, in timp ce in imaginea grupului ca apartinand tipului A VE - oscilant, pluridirectional); situatia de concordanWneconcordanta partialii, in sensul ca une-

referitoare la metoda propllsa de !"lales vC7.iin lucrarea aces-

tuia citata mai sus, dar §i in: Mielu Zlate, Camelia Ziate, Cll1l0a~rerea§i acrivarea grllpllrilor sociale, Bucure§ti, Editura Politica, 19~2, pp. 56-67.

in: Pavel

Mure§an, inviifarea sociaW, Bucure§ti, Editura Albatros, 1l)~O,pp. 10.1-116.

imerpersonal, in:

4 Amanunte

tehnice

5 Vezi prezentarea

6 Vezi: M. Zlate,

§i descrierea

analitica

a acestor tipllri <I,: personalitatc

Un procedell de analiza (l comporramellr,llui

"Revista de psihologie", nr. 2, 1984.

28

Ie dimensiuni ce intra in componenta tipului final de personali- tate se regasesc partial in imaginea celorlalti membri ai grupului (elevul Z. C. apartine in autoapreciere tipului UPF, iar in cea a grupului tipului PF, deci doua dimensiuni (P §i F) reapar in ima- ginea grupului) [7]. Prima situatie este intftlnita la 10 elevi, cea de-a doua la 7, cea de-a treia la 18. In primul caz, este posibil

ca intre individ §i grup sa apara relatii de compatibilitate, de

integrare facila a individului in grup, de acceptm,:e§i apreciere a acestuia de catre grup; in cel de al doilea caz, este foarte pro- babil ca intre individ §i grup sa apara relatii de incompatibilitate, individul avilnd impresia ca nu este suficient de bine cunoscut §i corect apreciat de catre grup, iar grupul suspectand individul

cii nu se dezvaluie pentru a fi pe deplin descifrat; in cel de-al

treilea caz, s-ar putea ca uneori relatiile sa se desfa§oare normal ' (mai ales cand intre tipurile de personalitate exista corelatii po-

zitive), iar alteori mai greoi, cu dificultati (cand intre tipurile de personalitate exista celelalte feluri de corelatii). Dintre cele trei tipuri de situatii, cea de-a doua poate crea dificultati serioase in dinamica concreta a grupului. Solutionarea

ei grabnica devine imperioasa. In acest sens, trebuie depistate

cauzele care au dus la aparitia ei. Uneori ea se poate datora in- dividului care, ca urmare a unor trasaturi personale (timiditate, sociabilitate redusa, dificultati de comumcare etc.), se manifesta mai putin in cadrul grupului, mai retinut sau mai cenzurat. Alte-

ori, ea se poate datora grupului insu§i care este insuficient abili-

tat in procesul cunoa§terii interpersonale, judecii dupa aparente,

superficial. Rezolvarea unor asemenea situatii pe baza analiziirii

cauzelor care ie-aUfgenerat are mare importanta in orice grup social, cu precadere insa in grupurile educationale, deoarecein acestea personalitatea membrilor grupului este in plin proces de formare. Individul are un rol important in constituirea §i mai

ales in valorizarea grupului,

fie a unor trasaturi pozitive de personalitate a individului, fie a

dar §i grupul contribuie la formarea

exista

urmatoarele feluri de corelatii: identitate, opozitie, corelatie pozitiva, corelatie nega-

7

Mentionam

cii. intre

tipurile

finale

de personalitate

stabilite

de Bales,

tiva, corelatie

pozitiva

mica ce poate fi ignorata,

corelatie

negativa

mica ce poate fi

ignorata.

29

unora negative. Or, daca intre individ ;;i grup apar relatii de in- compatibilitate, astfel de influente reciproce benefice sunt greu de obtinut.

A doua intrebare reie;;ita in urma prelucriirii datelor obtinu- te: in ce masura imaginea grupului asupra unui individ cores- punde cu imaginile pe care fiecare dintre membrii grupului Ie are despre individul in cauza? Cu alte cuvinte, imaginea grupu- lui este expresia parerii fiecarui membru al grupului in parte sau ea apare datorita unor artificii de calcul pe care. Ie implica (indeosebi) telmica lui Bales? In cercetarea noastta anl intalnit umlatoarele situatii:

- situatia in care nici unul dintre membrii grupului nu-l

apreciaza pe un subiect a;;a cum apare el in aprecierea grupului. De exemplu, subiectul C.V. este apreciat de grup ca apartinand tipului UB - orientat spre relativism valoric, in timp ce 12 elevi cred ca el apartine tipului UP - orientat spre succes social; 9 tipului P - orientat spre egalitarism; 7 tipului N - orientat spre izolare individualista; 6 tipului UN - orientat puternic spre afirmare; el insu;;i apreciaza ca apartine tipului UP;

- situatia in care foarte putini membri ai grupului (1 sau

2) il apreciaza pe un subiect in concordanta cu aprecierea gru-

pului (doar 2 elevi considera ca D.N. apartine tipului UP stabilit de grup, ceilalti avand cu totul alte pareri);

- situatia in care marea majoritate a membrilor grupului il

apreciaza pe unul dintre membrii sai a;;a cum 11 apreciaza ;;i gru- pul (elevul M.P. este apreciat de 25 dintre colegii sai ca apar- tinand tipului UPB stabilit ;;i de grup). Cele trei situatii tipice prezentate pun in evidenta inca un fapt interesant. Din punctul de vedere alnumarului tipurilor de personalitate stabilite de ceilalti membri ai grupului comparativ cu tipul stabilit de grup, se contureaza cazul in care in "fommla" de personalitate a unui elev intra aproape toate tipurile, fiecare dintre membrii grupului avand 0 cu totul alta piirere - ;;i cazul ciind in "formula" de personalitate a unui elev se mai adauga doar 2-3 tipuri in plus fata de cel stabilit de grup. In sfiir;;it, din perspectiva coerenlei interne a tipurilor de personalitate stabilite de grup ;;i de fiecare dintre membrii sai, apar elar conturate doua cazuri: cel de consonanta;;i concordanta valorica intre cele doua

30

categorii de tipuri, asemanatoare intre ele, bazate pe corelatii pozitive; cel de disonanta, de neconcordanta, caracterizat prin faptul ca unul ;;i acela;;i individ este vaput foarte diferit, adica atat prin tipuri asemanatoare intre ele, dar ;;i prin tipuri ce se afla in opozitie unele cu altele.

Aceste constatiiri ne conduc spre umlatoarele

concluzii:

1. Este foarte probabil ca subiectul care este.perceput

;;i va-

lorizat de catre ceilalti membri ai grupului identic sau foarte asemaniitor cu felul in care este perceput de grup sau de cel in care se autopercepe sa intretina cu ceilalti relatii interpersonale fire;;ti, cu 0 functionalitate nomlala, cu 0 desfa;;urare ;;i "curge- re" in timp fiira dificultati. Sistemele de imagini care sunt puse in disponibilitate fiind extrem de asemanatoare intre ele, creeaza conditiile unei bune interactiuni psihosociale, deoarece au capa- citatea de a fi reciproc consonante ;;i gratificante. Elevul R. T., de exemplu, s-ar putea intelege, asocia ;;i coopera cu u;;urinta cu toti ceilalti membri ai grupului, care au aproximativ aceea;;i piirere despre el. Acela;;i lucru s-ar putea spune ;;i despre multi alti elevi din clasainvestigata.

2. Cand imaginile membrilor grupului cu privire la unul din- tre componentii sai sunt divergente, atunci este de presupus ca persoana in cauza va intiirnpina unele dificultati de adaptare ;;i integrare in viata ;;i activitatea grupului respectiv. Subiectul P. P., de exemplu, care apartine tipului UP - orientat spre succes social, va intretine relatii incordate, tensionale cu elevii C. V. ;;i R. 1. care 11 peroep ca apartinand tipului DF~ orientat spre subiectivism. Chiar daca relatiile acestui elev cu ceilalti membri ai clasei sunt compatibile, existenta in clasa respectiva a doi elevi care au 0 parere total opusa, nu doar fata de cea reie;;ita din autoapreciere, ci ;;i cu cea a tuturor celorlalti ar putea pro- duce 0 serie de disfunctionalitati pe traseul relatiilor interperso- nale. Discrepanta dintre imaginile particulare ale fiecarui mem- bru al grupului ;;i autoimaginea subiectului respectiv se poate institui intr-o sursa potentiala de conflict intre grup ;;i individ, de indepartare a individului de grup, de inchidere in sine, de

31

transformare a sa

zare a individului respectiv.

intr-un "neinteles", ca Uffilare, de marginali-

3. Cele doua tehnici de stabilire a tipurilor finale de perso- nalitate (in tripla lor ipostaza) dispun de importante valente pre- dictive, prin utilizarea lor putfmd sa aducem nu numai 0 per- spectiva mai concreta §i mult mai realista de analiza, dar sa §i anticipam comportamentul individului in grup, dinanlica viitoa- re a relatiilor sale interpersonale §i a grupului insu§i. Acest lucru are 0 mare importanta din perspectiva educational a deoarece ne atentioneaza asupra necesitatii interventiilor educative pentru a asigura functionalitatea normal a a grupului. Cunosd'md, spre exemplu, faptul ca intre doi elevi conflictul existent latent ar putea deveni manifest, educatorul sau conducatorul grupului ar putea interveni la timp preintanlpinand un asemenea fenomen. Oferirea unor conditii de cooperare §i de cunoa§tere autentica, chiar discutarea deschisa a unor cauze care concura la formarea unei perceptii atat de diferite fata de cea a altor membri ai gru- pului, ar avea rolul de a contribui la corectarea perceptiei §i la crearea unei functionalitati nOffilale a relatiilor interpersonale. o problema ramane insa deschisa: de ce apar la unii dintre membrii grupului imagini atat de diferite fata de cele ale altor persoane §i chiar fata de cea a persoanei percepute? Noi am con- statat ca acest lucru se datoreaza, in principal, urmatoarelor doua categorii de cauze. in primul rand, datorita capacitatilor reduse pe care Ie au unii membri din grup de a se manifesta in grup, de a actiona, de a se implica in rezolvarea sarcinilor colective, pe de 0 parte, dar §i capacitatilor minime ale celorlalti membri ai grupului de

a aprecia, valoriza

§i judeca comportamentele colegilor lor, pe

de alta parte. Astfel, a reie§it cu pregnanta faptul di persoanele mai rezervate, mai retinute, mai cenzurate §i mai putin expresive comportamental in grup sunt percepute mai putin bine decat cele deschise, extravertite, cu un grad crescut de sociabilitate §i co-

municativitate. Deficitul de informatie in legatura cu 0 persoana impiedica cunoa§terea duecvata a acesteia. De asemenea, a reie- §it §i faptul ca persoanele cu 0 anumita complexitate cognitiva,

32

incordate, latent conflictuale, cu tendinte spre oscilatie compor- tamentala, spre dramatizare etc. realizeaza perceptii mult dife- rite fata de cele ale altor membri ai gn.j,pului. Se pare ca rezo- nanta pe care comportamentele exteriorizate in grup de membrii sai este la aceste persoane cu totul alta dedit la cele care sunt mai simple sub raport cognitiv §i afectiv. in al doilea rand, neconcordanta de care vorbeam se dato- reaza comportanlentelor contradictorii manifestate de unele per- soane in cadrul grupului, fapt care favorizeaza seiectia unor ele- mente comportanlentale diferite ce vor fi introduse in imaginea finala a tipului de personalitate. Elevul C.V., de exemplu, se manifesta intr-un anume fel fata de colegul sau Z.C., fapt care il determina pe acesta sa-l considere ca apartinand tipului P (orientat spre egalitarism), are un alt comportament fata de co-' legul G. I., care il face pe acesta sa-l considere ca apartinand tipului N (orientat spre izolare individualista) etc. Mai mult,

chiar fata de unul §i acela§i comportanlent se manifesta

diferite, deoarece comportamentul dat este filtrat prin sistemul propriu de imagini al evaluatorului, cu incarcatura sa personal a, specifica. Unul §i acela§i comportament al elevului C. V., de

pilda, este evaluat de un coleg intr-un fel, de un altul in alt fel, de un al treilea §i mai diferit, a§a incM elevul respectiv apare extrem de diferit reflectat in ochii fiecaruia dintre colegii sal. Se intelege de la sine ca 0 asemenea functionalitate a sistemelor de imagini s-ar putea solda cu nenumarate efecte negative. De aici se degaja necesitatea formarii unor sisteme de imagini adec-

atitudini

vate, corecte, in acord cu particularitatile comportamentului

nifestat §i pe d'tt posibil §i cu intentiile care stau la baza lui. Acest lucru se poate obtine numai daca in cadrul procesului in- structiv-educativ a fost educata capacitatea de cunoa§tere, auto- cunoa§tere §i mai ales de· intercunoa§tere. In caz contrar yom asista la formarea unor imagini reciproc incorecte care vor ge- nera grave disfunctionalitati pe traseul relatiilor interpersonale. Antrenarea elevilor in conceperea, organizarea §i desfa§ura- rea unor actiuni colective, oferirea cat mai multor prilejuri de exteriorizare autentica, netrucata, nemascata, neretinuta a trasa- turilor de personalitate, a conceptiilor §i atitudinilor, largirea ca-

ma-

33

drului de manifestare a comportamentelor interpersonale §i de grup (nu numai la §coala, in clasa, ci §i in alte contexte §i impre- juriiri sociale), atribuirea de responsabilitati sociale ce implica realizarea dh mai multor contacte interpersonale, amlOnizare §i acomodare interpersonala, formarea §i practicarea unor compor- tamente activ-participative, sensibilizarea elevilor fata de pro- blematica umana, educarea lor empatica etc. sunt tot atatea cai §i mijloace de constituire a unor imagini (de sine, interpersonale §i de grup) adecvate, menite a duce la realizarea in conditii op- time a integriirii sociale a elevilor.

3. Modele

explicativ-interpretative

ale

caracterului

~i relevanta

lor educationala·

De§i astazi se scrie mai putin despre componentele persona- litatii §i mai mult despre personalitate ca realitate psihosociala completa, integrala, unitara, cu alte cuvinte, despre ceea ce s-a numit "omul total", nu trebuie sa pierdem din vedere di taria §i valoarea personalitatii totale este data de tiiria §i valoarea fie- ciireia dintre componentele sale. Una dintre acestea, cu rol esen- tial, fundamental in asigurarea conduitelor sociale ale omului, este caracterul, insuficient analizat, dupa parerea noastra, in li- teratura de specialitate. Dat fiind locul §i rolul central al carac- terului in structura integralii a personalitatii, regandirea §i rein- terpretarea lui se impune ca 0 necesitate. Ca laturii relationala a personalitiitii, "responsabila" de felul in care oamenii interactioneaza unii cu altii in cadrul societatii, caracterul a fost definit cel mai adeseori ca 0 pecete sau am- prenta ce se imprima in comportament, ca un mod de a fi al omului, ca 0 structura psihica complexa, prin intermediul ciireia se filtreaza cerintele externe §i in functie de care se elaboreaza reactiile de riispuns. Intrucat caracterul exprima valoarea morala personala a omului, a mai fost denumit §i profilul psihomoral al acestuia, evaluat, in principal, dupa criterii de unitate, consis- tentii §i stabilitate. Caracterul reprezintii configuratia sau struc- tura psihicii individuala, relativ stabila §i definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa, deoarece pune in contact individul

cu realitatea, facilitandu-i stabilirea relaliilor, orientarea ~i com- portarea potrivit specificului sau individual. EI determina ~i asi- gura totodata, din interior, concordanla ~i compatibilitatea con- duitei cu exigenlele ~i normele existente, promovate sau impuse la un anumit moment dat de societate. Din aceasta perspectiva, caracterul a fost inleles ca ,,0 modalitate stabila de autoreglaj la nivelul problemelor mari ale vielii sociale, al raporturilor cu oa- menii" [1]. Indiferent daca interpretarea caracterului se face in- tr-o accepliune mai extinsa, ca schema logica de organizare a profilului psihosocial general al persoanei, considerat din per- spectiva normelor ~i criteriilor valorice, sau intr-una mai res- trans a, ca ansamblu inchegat de atitudini ~i trasaturi [2], ceea ce apare pe prim-plan este proprietatea sa de sistem valoric ~i autoreglabil, de ansamblu organizat ~istructurat de trasaturi. Nu este yorba insa de orice fel de trasaturi, ci, a~a cum preciza inca de muM vreme N. D. Levitov, de "totalitatea trasaturilor esen- fial-calitative [3] (subl. ns.) sau, cum arata mai recent Paul Po- pescu-Neveanu, de invarianfii ce intra in constitulia sa psiholo- gica ~i care permit anticiparea reacliilor viitoare ale individului [4]. Pe de alta parte, nu este yorba de trasaturi izolate, juxtapuse, a~ezate unele langa altele, in neoranduiala, ci de 0 sinteza, de 0 inchegare armonioasa de insu~iri, de 0 structura bine definita [5]. Tocmai in virtutea unei asemenea structuri oamenii se dife- renliaza intre ei. Le Gall vorbea in acest sens de "singularitatea esenliala a fiecarui caracter" [6], termenul de singularitate avand

1

Paul Popescu-Neveanu,

Personalitatea

~i cunoa~terea ei, Bucuresti,

Editura Mi-

litarii, 1969,pp.

134-135

 

2

M. Golu, Caracterul,

in: M. Golu, M. Zlate, P. Golu, C. Manolescu,

Psihologie.

Manual pentru /icee de jilologie-istorie ~i ~tiintele natllrii, Bucure~ti, E.D.P.,

1978, p. 226.

3 N. D. Levitov, Voprosi psihologhii haraktera, Moskva;Izd APN, 1.952, p. 15.

4 Paul Popescu-Neveanu, Subsistemlll relational-valoric ~i de alltoreglare, in:

Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tinea Crelu (sub red.), Psihologie ~colarii, Bu- cure~ti, Tipografia Universitiilii, 1987.

Bucure~ti, E.D.P., 1978, pp. 26-27. Vezi

~i: A. Chircev, Caracterul, in: AI. Ro~ca (subl. red.), Psihologie generalii, Bucure~ti,

E.D.P., 1976, p. 506.

5 ~tefan

Zisulescu,

Caracterul,

6 A. Le Gall, Caracterologie des enfants et des ad~lescents, Paris, P.U.F., 1969,

p.447.

aici inlelesul de individualitate. Sistemul caracterial, de~i are la baza 0 serie de premise naturale, este prin excelenla 0formafiu- ne psihica dobdndita in decursul vielii,.in contactul individului

cu

de aceea, el il ~i define~te pe om ca membru al societalii. In

caracter "se manifesta esenla sociala a omului ~i se obiectiveaza

proprieta}i,

caracterul a fost considerat ca nucleu al personglitalii, care da valoare acesteia, prin subordonarea, controlarea ~i integrarea treptata a celorlalte componente, ca ~i prin valorizarea ~i valo- rificarea maximala a acestora.

valoarea

multitudinea ~i varietatea

situaliilor ~i imprejurarilor de viala;

lui morala"

[7]. Datorita tuturor

acestor

Dupa cum se poate observa, acordul psihologilor asupra di-

feritelor aspecte ale caracterului (natura, structura, funqii

este atat de mare incat ele sunt tratate asemanator

lucrarile ~tiinlifice sau in cursuriIe universitare, dar au patrons deja ~i in manualele ~colare. Totu~i, la 0 analiza mai atenta, nu este greu sa descoperim un oarecare descriptivism, 0 in~iruire de informalii insuficient sudate intre ele. Acest fapt se face mai

acut resimlit in domeniul caracterologiei,

cum se ~tie, sa inveiltarieze atitudinile ~i trasaturile, sa Ie imbine intre ele, sa clasifice caracterele, multe dintre lucrarile mai vechi

ale unor caracterologi (Malapert, Fouillee, Paulhan - in Franla; Kerschensteiner, Klages, Dtitz - in Germania; Shand, Roback

- in Anglia) nuconlin, in cele din urma, decat 0 simpla co-

leclie de trasaturi sau de tipuri caracteriale, chiar daca acestea poarta denumiri diferite. Pentru a explica iusa un caracter, trebuie indicat cum se for- meaza personalitatea cu toate aspecteIe ei: fizice, psihice ~i so- ciale [8]. Noi nu ne propunem sa aratam cum se formeaza personalitatea, ci, pornind de la literatura de specialitate, sa ela- boram aiteva modele explicativ-interpretative ale caracterului care, pe de. 0 parte, surprind mai exact articulaliile interioare

etc.)

nu doar in

care i~i propune, dupa

f

,.

7 Ursula Schiopu, M. Zlate, Rodica Demetrescu (coord.), DiCfionar enciclopedic

de psihologie,

Bucure~ti,

Tipografia

Universitiilii,

vol.

Le comportament 1970, p. 208.

8 M. Witrouw,

R. Remouchamps,

cieri, Bruxelles, Editions Vie Ouvriere,

1, p. 248. hllmain.

L 'homme dans sa so-

dintre trasaturile caracteriale, relevanla lor educalionala.

iar,

pe

de alta

parte,

descifreaza

Modelnl balantei caracteriale ne-a fost sugerat de Paul Po-

cate

doua, una opusa alteia

tate afirmalia ca 0 persoana oarecare ar dispune numai de una

nu

exista §i nu pot exista reduclii absolute la termeni singulari" [9]. Sistematizarea trasaturilor caracteriale doua cate doua in perechi cu poli opu§i este atat de larg intalnita incat nici nu mai trebuie staruit asupra ei. Mai pUlin plauzibila, eel pulin la prima vedere, pare a fi afimlalia ca aceste trasaturi opuse (bun-rau, cinstit-

dintre trasaturile perechi, cea pozitiva sau cea negativa

pescu-Neveanu,

care considera

ca "atitudinile

exista

doua

niciodata nu se poate face cu seriozi-

necinstit, egoist-altruist etc.) se gasesc la una §i aceea§i persoa-

na in proporjii §i amestecuri

diferite.

Ca a§a stau

lucrurile

in

realitate nu este insa greu de demonstrat. Se §tie, de pilda,

ca

fricosul are §i el momente de curaj, ca lene§ul poate savar§i acte de hiimicie, ca generosul poate fi egoist in anumite situalii. In sfar§it, la fel de adevarata este §i ultima afirmalie care precizea-

za

polii

indiferent de condilii, de solicitari, de persoanele cu care se sta- bilesc relaliile, pentru ca 0 asemenea buniitate sau generozitate

nelimitata ar echivala cu

ca nu

se pot

face reduqii

Nu exista

absolute

la unul

bun,

sau

altul

dintre

respectivi.

un om absolut

absolut

generos,

prostia.

Luand

in considerare

cele

de mai

inainte

am putea

afirma

ca la na§tere trasaturile caracteriale se afla in pozilia zero, evo-

lulia lor fUnd teoretic egal probabila. In realitate insa, individul

sale vor

fi intarite sau respinse social. Ne-am putea imagina 0 balanla

in

alta §i'in cele din urma "stabilizandu-se" la unul sau altul dintre

poli, in funqie de natura, tipul, numarul §i valoarea situaliilor de viala parcurse de copil, de intarirea sau sanqionarea lor ex- terior-educativa, gratificarea sau condanmarea lor, de asimilarea sau respingerea lor prin invalare. Daca un copil care daruie§te

cu doua axe san talere

va evolua

spre

un pol

sau spre

altul

dupa cum reacliile

cand intr-o

parte,

inclinandu-se

cand

9 Paul Popescu

Neveau\!, op. cit.

altuia 0 jucarie este aprobat sau laudat de cei din jur, el are toate §ansele sa evolueze spre generozitate. Daca, dimpotriva, acela§i copil, pentru acela§i gest este admonestat, repro§andu-i-se ges- tul, el va evolua spre avarilie.

atat de

numarul situaliilor pozitive sau negative cu care se intalne§te copilul, cih §i de intarirea sistematica a unora sau altora dintre ele. Cand numarul situatiilor §i intaririlor este egal (sa spunem, una pozitiva, alta negativa), copilul se afla intr-odispozilie ten- sional-conflictuala, echivalenta starii de disonanla cognitiva,

Procesul

este, evident,

mai complex,

fUnd determinat

comportanlentul

 

sau fiind

fie de expectativa,

de a§teptare

a

ce

va urma,

a ce

se

va repeta,

fie de cautare

activa

pentru

a depa§i

sau cel pUlin reduce

tualie balanla este in echilibru sau tinde sa se dezechilibreze

pe care 0 traie§te. In aceasta

disonanla

si-

Daca insa numarul situaliilor §i intaririlor pozitive il intrece cu niult pe al celor negative (de exemplu, 10 din prima categorie §i doar 2 din cea de-a doua), atunci evolulia spre polul pozitiv este evidenta, balanla dezechilibrandu-se in favoarea trasiiturilor caracteriale bune. tn ambele cazuri, 0 trasatura iese invingatoare

§i devine precumpanitoare in conduita individului numai in ur-

nu dis-

pare

ma luptei,

a ciocnirii

cu cea opusa

sub

ei. Trasiitura

unor

invinsa

insa,

ci se pastreaza

forma

reziduuri,

putand

fi

reactualizata

in diferite

alte

situ alii. Trasatura

caracteriala

este

insa prima, care dispune de stabilitate,

nu cea

de-a

doua,

care

are 0 manifestare intampliitoare in comportament.

nu trebuie sa uitiim ca in provocarea

De asemenea,

dintre

luptei

sau ciocnirii

trasaturi

0 mare

s6mnificalie

0 au atat influenlele

educative

ex-

terioare,

cat §i I3fopriile forle ale celui in cauza, care poate evita

sau contracara influenlele negative ale mediulni §i cauta, apro-

pria, asimila pe cele pozitive;

In acest

primelor,

proces caracterul se schimba, dupa cum considerau Kovalev §i

sau chiar

el

se poate

opune

sau

sustrage

Ie poate

provoca

crea pe celelalte.

Measi§cev, din "mod de reaqie,

in mod de relalie"

[10], reaqia

10 A. G. Kovalev,

Caracterul,

Bucure§ti,

V. N. Measi§cev,

Editura

Particularitii[ile

psihice

ale omului,

1958, p. 110.

de Stat Didacticii

§i Pedagogicii,

voL L

fUnd spontana, insuficient motivata §i controlata con§tient, pe cfind relatia, stabila, con§tientizata, adanc motivata §i sustinuta valoric.

Modelul balanlei caracteriale are, dupa opinia noastra, 0 in- treita relevanta educationala:

1) arata §i explica mecanismul psihologic al formarii carac- terului,for{a motrice a dezvoltarii acestuia care consta, in prin- cipal, in opozitia dintre contrarii, in ciocnirea §i lupta lor. Daca dorim sa obtinem caractere tari, puternice, unit are, frumoase este necesar ca opozitia contrariilor sa fie dirijata, indrumata, chiar provocata deliberat uneori §i nu lasata sa se desfa§oare la voia intamplarii. Educatia trebuie sa creeze un mediu in care elevul sa fie ferit de a alege comportanlente care sa-l indrepte spre polul negativ;

2) sugereaza interpretarea caracterului nu doar ca formiindu-se (din afara), nu doar ca rezultat automat §i exclusiv al determi- narilor sociale, ci §i ca autoformdndu-se (din interior), cu parti- ciparea activa a individului. Daca un anumit mediu social incu- rajeaza fOffilareaunor trasaturi negative, copilul sau adultul, prin mobilizarea resurselor psihice proprii (cuno§tintele acumulate, efortul voluntar, motivatia sociaia etc.), prin apropierea §i asi- milarea influentelor educative, Ie va contracara, reu§ind in felul acesta sa se automodeleze;

3) cond.uce spre stabilirea unei tipologii caracteriale. Ciind pe unul dintre talerele balantei se aduna mai multe trasaturi po- zitive, putem vorbi de un "om de caracter", in timp ce atunci cand precumpanitoare sunt cele negative, vorbim de un "om fara caracter", de fapt, cu un caracter negativ; cand balanta se afla in echilibru, aviind acela§i numar de trasaturi §i pe un taler §i pe altul, avem de-a face cu un caracter indecis, indefinit, con- tradictoriu.

i§i are origi-

nea in conceptia lui G. W. Allport cu privire la insu§irile (tra- saturile) de personalitate clasificate in trasaturi comune (care ii

Modelul

cercurilor

concentrice

caracteriale

aseamana pe oanleni §i in virtutea carora aCe§tia pot fi compa- rati unii cu altii) §i trasaturi individuale, care pentru a fi mai elar diferentiate de primele sunt denumite dispozilii personale (ele diferentiindu~i pe oameni unii de altii). Acestea din urma sunt de trei tipuri: cardinale (dominante, penetrante, cu semni- ficatie majora pentru viata oamenilor, cu influente directe asu- pra fiecarui act, oferind mari posibilitati in cunoa§terea §i afir- marea individului §i constituind, in fapt, "raqacina vietii"); centrale (un grup ceva mai numeros, evidente; generalizate, constante, controland un mare numar de situatii obi§nuite, co- mune); secundare (periferice, mai putin active, exprimiind as- pecte mai putin esentiale de manifestare a individului §i aviind o existenta minora §i latenta) [11]. De§i informatiile cu privire la aceste dispozitii sunt sumare, saracacioase, din chiar caracte- ' rizarea lor rezulta ca sunt clasificate in functie de numarul §i

rolullor (dispozitiile cardinale soot putine la numar, una, doua, dar cu rol esential in comportament, controlandu-le pe celelalte in situatii deosebite; dispozitiile centrale sunt mai numeroase, dar intervin in situatii obi§nuite de viata; in sfiir§it, cele secun- dare sunt §i mai numeroase, dar, aviind mai mult 0 existenta latenta, controleaza mai putin comportamentul individului). Clasificarea lui Allport ne-a sugerat dispunerea dispozitiilor personale (pentrll care noi yom pastra totu§i termenul de tra-

sMuri) in trei cercuri concentrice;

amplasate trasaturile cardinale, in urmatorul trasaturile centrale, iar la periferie, in cercul cel mai mare, trasaturile secundare. Trasaturi caracteriale sunt doar primele doua, care dispun de constanta, nu §i ultimele, cu manifestare episodica §i cu ecouri slabe asupra comportamentului individului. Acestea din urma ar putea reprezenta fie "reziduuri" caracteriale, adica trasaturi care, a§a cum precizam in modelul anterior, au ie§it invinse din cioc- nirile, conflictele §i contradictiile ce au avut loc, rara a disparea insa cu totul, fie "potentialitati" caracteriale, adica tr~saturi afla- te in germe~e, dar care la un moment dat ar putea deveni active.

in cercul de la mijloc sunt

11 Gordon 1981, p. 366.

W. Allport,

Structura

§i dezvoltarea

personalitiifii,

Bucure~ti,

E.D.P.,

De aici trebuie sa intelegem ca trasaturile' aflate in cele trei cer- curi concentrice nu sunt fixe, imuabile, nu au un loc predestinat

§i predeterminat, dimpotri va, ele au un caracter mobil,

putand trece, in functie de cerinte, situatii, imprejuriiri dintr-un cerc in altul. Daca la un copil frica constituie 0 trasiitura carac- teriala centrala, prin masuri educative adecvate am putea face ca ea sa-§i piarda din semnificatie §i sa devina 0 triisatura se- cundara. La fel cum, daca la un copil cinstea §i sinceritatea re- prezintii triisaturi secundare, acestea ar putea fi transformate, cu timppl, in triisaturi centrale. A§adar, nu este yorba doar de faptul ca situatii diferite deelan§eaza intrarea in functiune a ooor trii- saturi diferite, ci chiar de transfoffilarea, convertirea trasaturilor caracteriale negative in pozitive sau invers. Evident ca in acest proces rolul esential revine educatiei,. care poate dispune de 0 serie de miisuri menite a contribui la "deplasarea" unor trasaturi dintr-un cerc in altul. Prin educatie omul i§i dii seama de valoa- rea trasaturilor caracteriale, care sunt functie de inse§i situatiile, imprejuriirile, normele cu care intra in contact. Ceea ce era ac- ceptabil §i dezirabilla un anumit moment dat (la 0 anumita var- sta, de exemplu, in anumite tipuri de grupuri sociale etc.) devine intolerabil sau indezirabilla un alt moment dat, timp care poate fi personal, dar §i social, istoric. Trecerea trasaturilor dintr-un cerc in altul nu reprezinta 0 dovada a instabilitatii caracterului, ci una in favoarea plastici- tatii §i flexibilitatii, a marii lui capacitati adaptative.

flexibil,

Relevanla educalionala a modelului cercurilor concentrice se concretizeaza in uffilatoarele:

1) modelul permite intelegerea mai exacta a comportamen- tului concret al omului datorat in esenta, pe de 0 parte, coexis- tenlei difetitelor triisaturi caracteriale (cu semnificatii, ponderi §i rolOOdiferite), iar pe de aIm parte manifestiirii lor diferenfiate, in functie de particularitatile situatiilor intalnite. Nu este totu§i exelus ca inferentele noastre asupra diferitelor trasiituri caracte- riale sa fie eronate (sa consideriim trasaturi asemanatoare ca fiind diferite §i triisaturi contradictorii ca apartinand aceleia§i categorii), ajungand la ceea ce Allport numea pseudotrasaturi

42

sau pseudodispozitii, care soot judecati gre§ite, diagnostice su- perficial puse, provenite din fixarea atentiei doar pe aparente. Acest fapt invita la prudenta §i mai ales)a corectitudine in cu- noa§terea oamenilor, mai ales a copiilor §i elevilor.

2) modelul ofera posibilitatea expliciirii atat a dinamicii structurii generale a caracterului, cat §i afiecarei trasaturi ca- racteriale in parte, dinanlica ce se poate matiifesta in ambele

sensuri (fie trecerea de la trasaturile cardinale la cele centrale §i

in finalla cele secoodare, fie invers). Daca yom lua in conside-

rare §i valoarea triisaturilor care trec dintr-un cerc in altul, yom sesiza mai bine cum uneori caracterul parcurge etape pozitive in modelarea sa (transformarea unor trasaturi centrale negative

in trasaturi secundare sau reactivarea §i convertirea celor secun- '

dare pozitive in centrale), in timp ce alteori el parcurge etape negative (0 trasatura secoodarii negativa poate deveni cu timpul centrala sau chiar cardinala). In acest caz, grija educatiei este de a "impinge" spre periferie trasaturile caracteriale negative §i spre centru pe cele pozitive;

3) modelul poate juca §i rolul unui instrument de valorizare a trasaturilor caracteriale, mai ales atunci cand nu cunoa§tem sau nu suntem siguri de senmificatia detinuta de acestea. De

exemplu: timiditatea este 0 calitate sau un defect? Daca ea este

o trasatura cardinala, manifestata constant, pregnant §i puternic

in conduita, influentandu-Ie pe toate celelalte, va fi elar ca re- prezinta un defect, §i inca gray. Daca insa face parte din randul trasaturilor secunda're, avand 0 existentii latenta .§i un rol minor

(luand, practic, mai ales forma intimidiirii), chiar daca nu putem afirma cu certitudine ca reprezinta 0 calitate, yom §ti ca, oricum, ea nu este un defect evident. De aici deriva §i cerinta educa-

tiv-formativa

de a determina mai precis locul ocupat de 0 tra-

satura in cele trei cercuri concentrice.

. Modelul piramidei caracteriale are la baza parerile marii majoritati a acelor autori care considera ca esential pentru ca- racter este nu atat numiirul atitudinilor §i trasaturilor, ci modul

43

lor de orgarnzare, relalionare ~i structurare. H. Eysenck, de exemplu, era de parere ca relaliile dintre atitudini §i trasaturi sunt cu mult mai importante decat ins~i atitudinile §i trasaturile luate fiecare in parte [12]. La randul sau Paul Popescu-Neveanu

considera ca atitudinile se leaga, se inliinluie §i sunt condilionate

este

condilionata de simlul raspunderii, de exigenla falii de sine, de modestie, iar acestea de capacitatea de autocontrol §i increderea in realitate) [13]. "Ceea ce riimfme specific caracterului - scria

Ana Tucicov-Bogdan -,

dini ~i trasaturi, este sinteza acestora intr-un sistem ierarhic"

[14]. Ideea ierarhizarii triisiiturilor caracteriale se impune de la

ia forma unei

piramide, care cuprinde in varf trasaturile esentiale, dominante, cu eel mai mare grad de generalitate §i pregnanla, iar spre baza triisaturi din ce in ce mai particulare. Am presupus ca ~a cum exista 0 "pirarnida a conceptelor" (L. S. Vigotski), 0 "piramida

a trebuinlelor" (A. H. Maslow), tot a§a ar putea exista §i 0 "pira- mida a caracterului". Apoi, a~a cum noliunile de specie se su- bordoneaza noliunilor de gen iar acestea sunt incluse in cele in-

tegratoare, tot a§a yom intalni

§i a trasaturilor caracteriale. In sfar~it, a~a cum in piramida con- ceptelor fiecare concept reprezinta un nod de care se leaga toate celelalte (subordonate, supraordonate sau aflate la acela~i myel de generalitate), tot a~a in piranlida caracterului fiecare trasatura de caracter va constitui un nod aflat in relalie cu toate celelalte. Spre deosebire insa de sfera conceptelor, cum bine arata Paul Popescu-Neveanu, unde relatiile dintre ele sunt log ice, deci ace- ea~i la toti indivizii, la nivelul triisaturilor caracteriale relaliile sunt extrem de variabile de la un individ la altul. Una poate fi

trasatura dominanta a unui individ §i cu totul alta la un al doilea; ceea ce la unul este subordonat, la altul poate fi supraordonat. Tocmai de aici deriva specificul caracterial al fiecarui individ,

sine. Noi anl considerat ca aceasta ierarhizare

unele de alte1e, formand un adevarat sistem (autocritica

care inglobeaza in fapt relaVi, atitu-

0 subordonare ~i integrare treptata

12 P.I. Eysenck, Les dimensions de la personnaliti, Paris, P .U.F., 1950, p. 36.

13 Paul Popescu-Neveanu,

14 Ana Tucicov-Bogdan,

op. dc, p. 165.

Psihologie

generala

§i psihologie

sociaW,

Bucure§ti,

E.D.P.,

1973, vol. n., p. 219.

44

arhitectonica diferita de la unul la altul. De§i la prima vedere noul model ar fi identic cu cel al cercurilor concentrice, el pu- tand fi asemuit cu "ridicarea in spaliu" ~acestuia, in realitate lucrurile nu stau deloc a§a. In modelul anterior ierarhizarea era sugerata doar de suprapunerea celor trei ~ercuri sau straturi ca- racteriale unele peste altele, dar nu expres explicitata, neexis- tand relalii, legaturi nid intre trasaturile aparlinand unor cercuri diferite, nici intre cele aflate in interiorul fiecarui cerc, acestea din urma fiind dispuse la intamplare, unele langa 'altele, in neo- randuiala. In noul model avem in vedere: legaturile dintre abso- lut toate trasaturile caracteriale, dispunerea tuturor intr-o anumita ordine, fapt care duce, implicit, la valorizarea lor; toate tipurile de relalii dintre trasaturi, §i anume relaliile de integrare succe-

. siva a unora in altele, de coordonare valorica, de competitivitate . ~i excludere redprodi, de compensare; intensitatea acestor re- lalii, cunoscand faptul ca unele pot fi mai puternice iar altele mai slabe; caracterul relaliilor, unele dintre ele putand fi directe, altele indirecte, multiplu mijlocite de altele; gradullor de coe-

renla,

te "centre vitale" caracteriale sau definind caracterul cuiva, al- tele fiind dezlanate, oarecum insulare. Consideriinl ca relevanla educalionala a modelului piranlidei caracteriale consta in:

1) ofera posibilitatea inlelegerii caracterului nu ca un simplu conglomerat de triisaturi, ci ca un sistem organizat ~i bine struc- turat, ceea ce va permite ca intervenlia educativa dintr-o anu- mita parte a sistemului sa se repercuteze direct (favorabil sau nefavorabil) asupra"intregului sistem caracterial' §i indirect asu- pra personalitalii, deci ~i asupra celorlalte componente ale ei (temperament §i aptitudini); 2) conduce spre ideea diferenfierii mijloacelor aCfiunii edu- cative, data fiind marea diferenliere caracteriala dintre oameni; intr-un fel se va acliona asupra unui copil a carei piramidii ca- racteriala este in formare §i in cu totul alt fel asupra altuia ce dtspune de 0 asemenea piramida, insa incorect formata, cu pre- dominanla trasiiturilor negative de caracter sau asupra altuia a

unele fiind mai strans legate intre ele ~i formand adevara-

45

dirui piramida se afla intr-un pronuntat proces de destramare, eroziune, demolare. Consideram ca cele trei modele explicativ-interpretative ale caracterului se depa§esc unul pe altul, reu§ind astfel sa-§i spo- reasca valoarea de cunoa§tere. Astfel, daca in primul este yorba doar despre 0 singura trasatura caracteriala, cu aspectele ei con-

tradictorii, in eel de-al doilea apar mai multe asemenea trasaturi, insa dispuse intr-o oarecare neoranduiala, mai ales in interiorul fiecarui cere, pentru ca in cel de-al treilea acestea sa se lege

unele de altele, sa genereze structuri §i sisteme caracteriale,

spe-

cifice fiecarui individ in parte. Totodata, modelele propuse nu numai ca justifica, dar pretind cu necesitate interventia educatio- nala de evocare §i inwire cu perseverenta a acelor factori, con- ditii §i motive care conduc la formarea unui caracter unitar,

echilibrat, dezirabil social, §i de a luamasuri, cu aceea§i perse- verenta, impotriva factorilor, conditiilor §i motivelor care ar pu- tea inclina balanta spre polul negativ, ar permite instalarea unei trasaturi negative in calitate de trasatura cardinala sau ar nega- tiva §i deci dezechilibra piramida caracteriala.

MODELE

TEORETICE

~I METODE

IN INVESTIGAREA

PERSONALITATII~

In acest al doilea capitol reunim studiile publicate in trei ani . consecutivi ('87, '88, '89) referitoare la problematica teoreti- co-metodologica a personalitatii. In esenta, este yorba despre doua categorii de contributii aduse in studiul personalitatii: una dintre ele vizeaza concePlia asupra personalitatii §i Eu-lui, cea- lalta se amplaseaza in planul instrumentelor de cunoa§tere §i de- terminare a personalitatii §i Eu-lui. Avem in vedere, in primul rand, elaborarea unui model sintetic-integrativ al personalitalii care se axeaza pe prezentarea mai int1i a "fatetelor" persona-

litatii §i apoi pe structurarea lor in "tipuri" de personalitati, mo- del care este Uffilat deo metodologie conceputa cu scopul de- terminarii tipurilor de personalitate stabilite. In al doilea rand,

avem in vedere concentrarea pe problematica

ca nucleu al personalitatii. Propunem doua tipuri de abordari:

una diacronica ce wmare§te evolutia istorica a 90nceptiilor re- feritoare la Eu, alta sincronica orientata pe surprinderea proble- melor nqdale ale Eu-lui, cele mai multe dintre ele controversate:

natura psmica a Eu-lui, relatia dintre Eu §i con§tiinta, dintre Eu §i personalitate, tipurile de Euri. La fel ca §i in cazul anterior, insOlim comentariile teoretice cu 0 metoda de cunoa~tere a Eu- lui ~i personalitalii pe care conventional am denumit-o CSE ("Cine sunt EO?"). In final, subliniem tripla utilitate a acestei metode (de autocunoa§tere §i autodezvaluire, de cunoa§tere a personalitatii, de educare a intercunoa§terii).

Eu-lui considerat

1. Un model

sintetic-integrativ

al personalitatii

A. PREMISE

$1 IPOTEZE

 

De-a

lungul

timpului

asupra

personalitalii

au fost

elaborate

o multitudine

de teorii.

Fie ca se numesc

pozitiviste,

psihanali-

tice, personaliste,

existenlialiste,

umaniste,

dinanliste,

factoriale,

socioculturale,

fie ca interpteteaza

omul

ca fiinla

re-activa

sau

pro-activa1, fie ca se concentreaza

asupra

descoperirii

§i inven-

tarierii

tatH (teoriile

teia (teoriile structurale §i cele sistemice), in sffm;;it, fie ca au 0

deschidere

tactele interpersonale §i grupale (teoriile psihosociale)2, toate,

elementelor

componente

sau asupra

(uneori

§iultime)

ale personali-

aces-

atomiste)

structurilor

spre ceilalli

§i sistemelor

oameni,

mai mare spre social,

spre con-

aproape

fara

excePlie,

incearcii

sa surprinda

esenla

personali-

talii, originalitatea

sa.

De§i

in

vederea

atingerii

acestui

leI se merge

§i unicitatea pe cai diferite,

se folosesc

conceplii

§i me-

tode diferite,

extrem

ceea ce atrage

mare

a teoriilor

de

dupa sine 0 varietate

respective,

§i diferenliere

chiar

neconcordanle

§i

I C. S. Hall,G.Lindzey,Theories of Personality,

NewYork,Wiley,1957(vezi~i

ediliaa 2-aaparutain 1970);H.David,H.Bracken,Perspectives

ry, NewYork,BasicBooks,1957;J. M. Wepman,R.W. Heine,Concepts ofPerso-

in Personality

Theo-

nality,

Personality.

Chicago, Aldine publishing Co., 1963, pp. 113-330; Nathan Brody,

New York,London,AcademicPress, 1972,

Research

and

Theory,

pp.7-152.

2 Analizadetaliataa acestorteoriiam Iacut-ointr-oalta lucrare.VeziM. Zlate,

Perspective

de abordare

a personalita{ii

depedagogie",1986,nr.8.

48

-

implica{ii teoretice

§i practice.

"Revista

contradictii, nu putem trece cu vederea ca fiecare teorie repre- zinta un progres, in raport cu precedenta. Este evident cii teoriile structurale Ie integreaza pe cele atomiste,.depa§indu-Ie astfel, la fel cum cele psihosociale Ie concretizeaza, Ie umplu de conlinut pe cele sistemice. De asemenea, nu se poate neglija faptul ca fiecare teorie completeaza 0 alta, temperandu-i excesele §i reali- zand, in cele din urma, un fel de echilibrare. Allport aprecia ca de§i pozitivismul "a adus la lumina 0 mullime de data marunte in detrimentul unei conceplii coerente despre petsoana umana ca totalitate", a luat 0 serit? de "precaulii sanatoase" impotriva "speculaliei nedisciplinate", pentru care trebuie sa-i fim recu- noscatori3. Apoi, dad pozitivismul inclina spre fragmentare §i impersonalitate, spre interpretarea omului ca un "reactor dez- me1l1brat", aceasta tendinla poate fi temperata de accentul pus

de catre teoriile personaliste

§i cele sistemice pe dispoziliile per-

sonale

§i unitate,

pe

interpretarea

omului

ca

reprezentand

0

"unitate

creatoare"4.

In ciuda faptului ca teoriile asupra personalitalii se integrea- za, completeaza §i echilibreaza reciproc, nici una dintre acestea, luata in sine, nu este satisfaditoare. Astfel, teoriile pozitiviste interpreteaza omul in termenii binecunosculi de sti1l1ul §i reaclie ai behavioris1l1ului, neglijand interioritatea psihica a 01l1ului, in ti1l1p ce psihanaliza, dimpotriva, se implica in structurile sale incon§tiente, accentuand excesiv determinismul intrapsihic. Pre- zenla unei asemenea situalii creeaza deruta §i neincredere.

$i totu§i, dificultatea in conceperea personalitalii provine nu

din limitele

multe

Dupa parerea noastta, dificul1atea consta in insuficienta consi-

derare, in analiza §i interpretarea nalitiilii. Psihologii, in incercarea

ele1l1ente componente ale personalitatH (indiferent dacii acestea se numesc insu§iri, trasaturi, factori), in striidania de a depista

structurile,

fiecarei

0 abordare

teorii

in parte

sau din aceea

ca, de cele

mai

ori,

a fost

utilizata

in detrimentul

celorlalte.

perspnalitalii, de a inventaria

a fnse:jiperso-

cat mai multe

sistemele §i subsiste1l1ele personalitiilii (subsistemul

3 GordonW. Allport,Structura §i dezvoltarea personalita{ii,

dactica~iPedagogica,1981,p. 547.

4 GordonW. Allport,op. cit., p. 550.

Bucure~ti,Edit.Di-

49

cognitiv, subsistemul dinamico-energetic, cel afectiv-motivatio- nal etc.), ca §i in dorinta de a organiza personalitatea (In struc- turi, niveluri, dimensiuni), pierd, cel mai adeseori din vedere

tocmai personalitatea.

omului - pe care 0 concepem din perspectiva filozofiei, pe de o parte, ca personalitate concreta, iar, pe de aWi parte, ca ideal

Or, in personalitatea

totala, integrala a

al realizarU -

semnificatie

au nu atat insu§irile,

"configuratiile

de

tdisaturi",

structurile,

sistemele

§i subsistemele

personalWitii,

ci

modul particular de integrare §i utilizare comportamentala

a acestora. Astfel, 0 mare importanta

are ce este omul

in rea-

litate, ce crede el ca este, ce dore§te sa fie, ce gande§te despre a/iii, ce considera ca gandesc allii despre el, comportanlentul

sau manifestat fiind in functie de unul sau altul dintre aceste

elemente sau de modul particular de integrare §i functionare a acestora. Se §tie din experienta cotidiana ca unii oanleni se com- porta a§a cum sunt, in timp ce altii, a§a cum i§i inchipuie ca sunt sau cum cred ca a§teapta ceilalti sa se comporte. Pe de alta parte, in relatiile interpersonale conteaza nu atat cum este omul

in realitate, ci cum se manifesta el in contactele cu ceilalti, deci

nu atat insu§irile sau trasaturile sale ascunse, "tinute sub cheie",

ci

cele care se exteriorizeaza, care sunt Iacute "publice". Aceas-

ta

ne face sa credem cii in personalitatea totala a omului exista,

de

fapt, mai multe "fatete"5 ale acesteia. Astfel, am putea identi-

fica: 1. personalitatea reaW (PR), a§a cum este ea in realitate;

in-

dividul 0 are despre sine; 3. personalitatea ideala (PI), adica

cea imaginata, cea dorita, cea pe care indi vidul aspita sa §i-o formeze; 4. personalitatea perceputa (PP), imaginea individului

despre

individul ca gftndesc altii despre el; 6. personalitatea manifes-

tata (PM), cea exteriorizata, obiectivata in comportament. Toate aceste "fatete" ale personalitatii nu detin 0 valoare in sine, ci aceasta apare din interactiunea lor. Relatiile de tip cooperator,

2. personalitatea autoevaluata (PA), adica imaginea

pe care

altii; 5. personalitatea proiectatii (PPro), adicii ce crede

eare vor-

bea ehiar de "parti" ale personalitalii sau "subpersonalitali", ee eondue la in(elegerea

mai adeevatii a personalita(ii ~i a eonflietelor ei. Vezi R. F. Bales, Person£llity and Interpersonal Behavior, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1970, pp. II, 15.

5 Termenul

de "faleta"

a personalitalii

11imprumutam

de la R. F. Bales,

50

conflictual

figuratie

tala a omului.

sau compensator

unica

dintre

pe care 0 denumim

ele vor conduce personalitatea

la acea con- integraIa, to-

Modelul

sintetic-integrativ

al personalitatii

pe care 11propu-

nem implica doua tipuri de demersuri: unul analitic, vizftnd descrierea §i caracterizarea succinta a fiecarei fatete a personali-

Hitii; altul sintetic, tintind spre surprinderea tipurilor de perso- nalitate reie§ite din interactiunea §i configurarea specifica a

componentelor

sa realizam

desprinse.

Aceasta §i este ceea ce ne propunem

in continuare.

B. ABORDAREA

ANALITICA

A PERSONALITATII

1. Personalitatea reala (PR) este constituita

din ansamblul

proceselor, functiilor, tendintelor, insu§irilor §i starilor psihice de care dispune omulla un moment dat §i pe care Ie poate pune oricand in disponibilitate, fapt care Ii asigura identitatea §i du- rabilitatea in timp. Mai concret, ea cuprinde: totalitatea elemen- telor biologice, psihologice §i sociale, relationate §i integrate

intre ele, ceea ce i-a §i determinat

pe unii

autori

sa defineascii

omul (deci §i personalitatea sa) ca fiinta complexa biopsihoso- ciala: structurile de baza, fundamentale ale personalitatii, sinte- tizate de Kardiner in notiunea de· "personalitate de baza" , ca ex-

presie a realitatii sodo-culturale

concrete

in

care

traie§te

individul, dar §i cele supraadaugate

datorita

multitudinii

de sta-

tute §i roluri concrete detinute §i puse in functiune de individ, incluse de Linton in a§a-numita "personalitate de statut"; com-

ponentele

§i starile

psihice

profund

con§tiente,

rationale,

dar

§i

cele mai

putin

con§tlente

(subcoll§tiente)

sau pur

§i simplu

in-

con§tiente6.

 

Toate

acestea

se organizeaza

in doua

dimensiuni

esentiale

ale personalitatii,

§i anume:

dimensiunea intrapersonala, PSillO-

Vezi

M.

~tiinlificii, 1969; A. Kardiner, The Individual and his Society, New York, Columbia

University

re§ti, Editura ~tiinlifiea, 1968, p. 156; Sigmund Freud, Introducere Bueure~ti, Editura Didaeticii §i Pedagogicii, 1980.

Editura

6 Deserieri

Ralea,

T.

Press,

ample

Herseni,

ale aeestora

Introducere

pot fi gasite

intr-o

multitudine

socialii,

cultural

de lueriiri.

Bucure~ti,

In psihologia

1939; Ralph Linton, Fundamentul

al personalitii]ii,

Bueu-

In psihanaliza,

51

individualii formata din totalitatea insu~irilor, predispozitiilor, atitudinilor, gandurilor ~i montajelor psihice proprii, specifice unei persoane date, izvorate din istoria ~i traseul destinului sau

individual,

nale sau dinamico-energetice,

soane;

din

din trasaturile

~i structurile

distincte

sale cognitive,

motivatio-

fata d~ cele ale altor per-

formata

dimensiunea

interpersonalii, psihosocialii

mai putemica este dimensiunea psihoindividuala. N-ar fi exclus ca intre cele doua dimensiuni ale personalitatii sa se instaleze (temporar sau permanent) ~i 0 relativa c9ntrarietate sau chiar 0

opozitie absoluta. Unele persoane sunt atat de altruiste, incat "uita de sine" sau se "sacrifica pe sine", in timp ce altele sunt

atat de egoiste,

incat

in afara

de ele ~i de propriile

lor interese

acela~i ansamblu de insu~iri rezultate insa prin interiorizare, se-

ale individului,

din confruntarea

lui cu alte personalitati,

cu alte

nu sunt

preocupate

de nimic.

Diverse

deformiiri

sau

destructu-

dimentare ~i cristalizare, din contactele interpersonale ~i grupale

rari ale personalitatii au la baza, probabil, tocmai asemenea opo- zitii grave intre cele doua dimensiuni ale ei. A~aaar, personali-

re-

prezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa

2. Personalitatea autoevaluatii (PA) cuprinde

totalitatea

stiluri

comportamentale7.

In personalitatea

particulara

a omului

tatea reala a individului - reprezentata de ansamblul atributelor

aceste dimensiuni

nu sunt izolate,

separate,

ca ni~te etaje supra-

sale psihice existente obiectiv - este personalitatea sa netru-

puse,

ci intr-o

permanenta

interactiune.

Ele nu numai

ca

se in-

cata, nemascatii, cea care 11 caracterizeaza §i il reprezinta cel

fluenteaza reciproc, ci se intrica, se "topesc" unele in altele, spe- cificul personalitatii derivand tocmai din modalitatea concreta -

unui asemenea proces. Experienta proprie, individuala, se im-

-

~i foarte

diferita

de la individ

la individ

de realizare

a

mai profund, autentic, chiar daca el ~i-o cunoa§te sau nu, ~i-o accepta sau nu, ~i-o exteriorizeaza sau nu.

plet~te, se armonizeaza sau se diferentiaza, se deta~eaza de ex-

personalitate,

incluse,

de regula,

in ceea ce se nume~te

imaginea

perienta

altuia

sau altora;

conceptiile,

gandurile,

atitudinile

~i

opiniile

intime

se confrunta

cu cele

ale altor

persoane,

corec-

tandu-se sau adancindu-se;

mentalitatile

~i prejudeca1ile

origi-

nate psihoindividual sunt intarite sau schimbate ~i "daramate" psihosocial. De~i intre cele doua dimensiuni ale personalitalii reale exista 0 stransa interdependenta, nu este exclus ca una din-

tre ele sa dispuna de un fundament

cumpanitoare. La 0 persoana altruista, deschisa spre altii, spre

di-

contactele sociale sincere, dezinteresate,

mai solid, devenind pre-

va fi mai puternica

mensiunea interpersonal a, in timp ce la una egoista, egocentrica, orientata ~i centratii excesiv pe sine, pe propriile sale interese,

7 Cand un individ viziteaza singur 0 expozilie de pictura, i~i formeaza 0 parere personala pornind de la cuno~tinlele de care dispune, de la experienla sa de viala mai vasta sau mai limitata, de la propriile sale capacitiili de prelucrare intelectuala a infor-

maliilor sau de la starile sale afectiv-motivalionale momentane. Cand acela~i individ

viziteaza expozilia in compania unui specialist, care it invala sa Yam, sa distinga, ii

sugereaza noi piste de interpretare, ii creeaza stari afective putemice,

it stimuleazii

sa

gandeasca, el i~i va forma 0 cu totul alta parere personalii. fn primul caz este yorba

de

o strllctura

cognitiva

datorata

dimensiunii

psihoindividuale

a personalitalii,

in cel

de-al

doilea caz de 0 structura cognitiva

datoratii dimensiunii

psillOsociale

a persona-

litalii.

52

de sine8. Cu alte cuvinte este yorba de felul cum se percepe individul, ce crede el despre sine, ce loc i~i atribuie in raport cu

ceilalti. Imaginea de sine reprezintii un integrator ~i organizator al vietii psihice a individului, cu rol major in alegerea valorilor ~i scopurilor (Aurora Perju-Liiceanu)9, ea este nucleul central al personalitatii, reper, constanta orientativa a ei, element defi- nitoriu al statutului ~i rolului social (Nicolae Bogatu)1O. Contrar parerii unor autori care afirma ca imaginea de sine este 0 re-

flectare (adecvatii sau eronatii) a personalitatii

lui, a felului sau concret de a n, noi consideram ca aceasta se

origineaza nu doar "in personalitatea reala, ci ~i in alte fatete ale ei. Uneori ea i~i trage seva din personalitatea ideala, alteori din cea manifestata sau din cea proiectata. Cercetarile de psihologie

reale

a individu-

80 analiza profunda a imaginii

de sine (structura,

funqii,

rol, diagnostic)

poate

fi gas ita in Valeriu Ceau~u, Autocunoa~tere ~i crea[ie, Bllcllre~ti, Editura Militara,

1983; Vezi $i Tiberiu

Pruna,

Con~tii1lfa de sine, in: B. Ziirgii (coord.),

Problemefun-

damentale ale psihologiei, Bucure~ti, Editura Academiei, 1980.

9 Aurora Perju-Liiceanu,

Cuno~terea

de sine §i comportamentul

autoevaluativ,

"Revistade

psihologie",m.1,

1981.

10 Nicolae

Bogatu,

Implica[ii

psihosociale

ale imaginii

de sine,

"Revista

de psi-

hologie",

nr. 4,1981,

p. 393.

53

sociaHi au aratat ca un copil care crede ca allii 11apreciaza ca fiind simpatic, sociabil, va sfar~i prin a introduce aceste trasaturi in imaginea de sine; la fel, copii, mai pulin populari, se pre- luiesc ei in~i~i mai pulin. De altfel, sub raport evolutiv, imagi- nea de sine cuno~te 0 traiectorie specificii. In copiliirie ea este mai pregnant dependenta de ceea ce individul ar dori sa fie ~i mai pulin de ceea ce este in realitate, pentru ca la varstele mai inaintate ea sa se construiasca in funclie de ceea ce omul este sau a fost, de ceea ce el face sau a facut. Indiferent insa de "radacinile" sale, senmificativ pentru imaginea de sine rami'me caracterul adecvat sau inadecvat al reflectarii pe care 11presu- pune. Nu credem ca imaginea de sine este automat eronata sau ca ea nu reprezinta fidel realitatea. In fond, ea este in funetie de capacitatea de cunoa~tere de sine a omului. Or, dacii aceasta

corespunzator, nu este ex-

elus ca ~i imaginea de sine sa fie cat mai adecvata. Nu este mai pulin adeviirat ca, in mod curent, mult mai raspandite sunt si- tualiile de supraapreciere sau de subapreciere a propriilor insu~iri ~i trasaturi, de dilatare sau de ingustare nepermisa a lor, deci cele de deformare a imaginii de sine. De~i atat un tip de perceplie, cat ~i celalalt pot avea fiecare un rol pozitiv, stimu- lativ-formativ - dilatarea reprezentand tendinla de apropiere a personalitalii reale de cea dorim, scontata a se obline in viitor, iar ingustarea 0 tendinla de .apreciere mai severa, mai criticii, deci mai obiectiva - ambele raman, in esenla, forme de reflec- tare eronata, care se cer a fi corectate cu timpul, pentru a asigura adaptarea corespunzatoare la solicitarile mediului inconjurator. 3. Personalitatea ideala (PI) este cea pe care individul do- re~te sa 0 oblina. Ea se refera nu la ceea ce este un individ in realitate sau la ceea ce crede el despre sine, ci la ceea ce ar dori

capacitate este formata ~i dezvoltata

sa fie, cum ar dori sa fie, ea reprezinta personalitatea proiectata in viitor, idealul ce trebuie atins, modelul pe care individul ~i-l propune sa-l construiasca in decursul vielii sale. Avand prin ex- celenla un caracter prospectiv, personalitatea ideala dispune de importante forle ~i funclii stimulative. Ea 11impulsioneaza pe individ spre aCliune, spre cautarea, decelarea ~i relinerea celor mai bune ~i favorabile conlinuturi informalionale, cai ~i mijloa-

54

ce aClionale, forme psihocomportamentale care sa-i asigure 0 cat mai rapidii ~i eficienta adaptare la solicitiirile mediului so- cial. Modelul de personalitate are valoare de scop ~i mai ales de ghid orientativ in raport cu conduita concreta a individului. El permite achizilionarea ~i punerea in funcliune anticipata a unor comportamente. De exemplu, daca un copil i~i propune sa semene cu taml sau sau cu 0 alta persoana din anturajul sau

imediat, el va imita ~i traduce saturile percepute ~i admirate

de a ajunge la statutul (de varsta, profesional, familial etc.) al acestuia. Pe baza ~i prin intemlediul invatiirii sociale personali- tatea ideala are toate ~ansele de a deveni, de a se converti in personalitate reala. Sub raport educalional, problema esenliala este cea a valorii persoanei luate drept model de personalitate;

a insu~irilor ~i triisaturilor ei psihocomportanlentale. Cu cat aces-

tea vor fi mai "realiste",

mai apropiate ~i in acord cu natura

intrinseca a persoanei date, cu atat probabilitatea convertirii lor

in propriul sau COl}lportanlenttra- la "modelul" sau, cu mult inainte

in

realitate va fi mai mare. Altfel, discrepanla marcata intre real

~i

dorit, intre potenlialitali ~i aspiralii, intre existent ~i dezirabil,

ar putea duce, cu timpul,

biiri psihocomportamental ell. 4. Personalitatea perceputa (PP) cuprinde ansamblul repre- zentiirilor, ideilor, aprecierilor cu privire la allii. A~a cum indi-

vidul i~i elaboreaza 0 imagine

o imagine despre aWi, care 11ghideaza in comportamentele sale

falii de ace~tia. Dacii 0 persoana crede ca 0 alta este deschisa, sincera se va comporta ca atare cu ea, daca, dimpotriva, 0 con- sidera ca fiind nesincera, intriganta etc., va manifesta reticenle fala de ea. Se pare ca mecanismul esenlial al formiirii unei ase- menea imagini este atribuirea. Teoriile atribuirii formulate de psihologia sociala (Heider, Jones ~i Davis, Kelley etc.) au 0 ma- re relevanla pentru explicarea eil2. Imaginea despre altul ~i mai ales corectitudinea sau incorectitudinea acesteia sunt in funclie,

de sine, tot a~a el i~i fOffileaza ~i

la instal area unor deregliiri ~i pertur-

11 Elemente

referitoare

la aceasta

fateta

a personalitatii

pot fi gasite in Dumitru

Bazac, Idealul de viajii al adolescentului,

Bucure§ti,

Editura Politica,

1983.

12

Vezi Santion

Pilaret,

Teoriile

atribuirii

In psihologia

sociala.

Teoriilefunda-

mentale,

"Revista

de psihologie",

ill. 4,1984.

55

·pe de 0 parte, de capacitatea persoanei cunoscute de a se exte- rioriza, de a se lasa cunoscuta, iar pe de aWi parte, de capaci- tatea persoanei cunosciitoare de a descifra esentialul in infor- 'maliile care i se ofera. Din perspectiva problemei pe care 0 tratam suntem inclinati sa credem ca 0 mai mare insenmatate 0 are capacitatea din urma. Aceasta deoarece imaginea despre aWi este 0 creatie proprie a persoanei cunosciitoare, deci ea va fi influentata ~i va depinde maximal de posibilitatile ~i limite1epsi- hofiziologice ale celui ce cunoa~te, de scopul, motivatiile, aspi- ratiile sale, de felul de selectionare, organizare ~i structurare a indicilor perceptivi, influentate, la randullor, de ordinea perce-

perii indicilor, de relevanta lor, de stiirile psihologice temporare ale celui care petcepe, de atitudinile sau de caracteristicile per- sonale ale acestuia13. La fel de importante in aprecierea ce1or-

lalti sunt ~i 0 serii de cli~ee sau stereotipii perceptive

meaza judecata personala, impunandu-se ca un fel de adeviir

obiectiv"14. Totodata, s-a demonstrat experimental ca sunt per- soane care in conditii de deficit informational cu privire la 0 alta persoana, reu;;esc s-o cunoasca foarte bine datorita capa-

citatilor perceptiv-discriminative cle care dispun,

tele, chiar in conditii de exces sau de abundenta a informatiilor, nu ating 0 asemenea performanta. Allport considera cii unii oa-

meni

litate fata de un altul generalizat), in timp ce altii dispun de 0 sensibilitate interpersonala. "Ne hazardiim sa emitem ipoteza - scria el - ca cei mai buni evaluatori au ambele tipuri de abi- litati" 15.Perceptia altuia sau imaginea despre altul se inscrie ca un "dat" (fapt) esential in personalitatea indiviclului, reglandu-i nemijlocit re1atiile cu ceilalti. De~i in fazele initiale ale actelor interpersonale ea este extrem de mobila, chiar fluctuanta, dato- rita mobilitatii ;;i fluctuatiilor situationale ale relatiilor ;;i com- portamentelor persoanelor implicate in relatii, cu timpul, anu- miti invarianti comportamentali ai altor persoane patrund in ea,

dispun cloar de capacitatea de judecata stereotipa (sensibi-

in timp ce al-

"ce defor-

13 T. M. Newcomb,

R. H. Turner P. E. Converse,

Paris, P.D.F.,

1970,pp. 193~i unn.

Manuel

de psychologie

sociale,

14 Ion Radu, Psihologie ~colarii, Bucure~ti, Editurs §tiintificii,

15 Gordon W. Allport, op. cit., p. 500.

1974,p. 221.

o cristalizeaza ;;i stabilizeaza, acordandu-i valoare de criteriu in conduite1e interpersonale.

5. Personalitatea proiectata (PPro) cuprinde ansanlblul gan-

durilor, sentimentelor, aprecierilor pe care crede un indivicl ca

Ie au, Ie nutresc, Ie fac ceilalti asupra sa. Ca 0 consttuctie prin

excelenta a indiviclului dat, ea este ceea ce Valeriu Ceau;;u de-

num€;;te "imaginea de

cii gandesc altii despre mine. Raportata la planul r¥latiilor inter-

personale, ea implica ghicirea alegerilor sau respingerilor facute

de 0 alta persoana (transparenta) sau de intregul grup (trans-

patrundere) referitoare la sine, presupunand un gen de empatie,

deci cletranspunere in starile psihice ale altcuival7. 0 asemenea imagine este uneori expresia celor mai intime dorinte ale indi- vidului de a aparea in "ochii lumii", iar alteori reflexul imecliat

al comportamentului celorlalti fata de persoana respectiva. Un

elev poate crecle ca profesorul sau 11considera

gent, fie pentru ca el clore;;te nespus de mult acest lucru, fie pentru ca profesorul respectiv i-a atribuit de nenumiirate ori aceasta calitate. ~i intr-un caz ;;i in altul "imaginea despre sine

atribuita

nerea in functiune a unor conduite cle expectativa,

el a;;teptan-

du-se ca ceilalti sa se comporte fata de e1corespunzator imaginii

pe care el crede ca 0 au despre el. Or, a;;a Cunl afirma Valeriu

Ceau;;u, aceasta imagine

lumii" il concluce pe indiviclul dat la e1aborarea ;;i pu-

sine atribuita lumii"16, adicii ce crecl eu

ca fiind inteli-

este cea mai nesigurii - ;;i mai neveri-

ficabila - ca valoare de cunoa;;tereI8. Ea ne face sa plutim in incertitudine, sa fim nesiguri, sa emitem conduite in contratimp.

Nu este exclus totu;;i ca aceasta imagine

tarea veridica a ade.fiirului. Oricum ar fi, corecta'sau

imaginea de sine atribuita lumii este un veritabil reglator al con- duitelor interpersonale, cei doi parteneri trebuind sa tina seama

~i de felul cum crede fiecare ca se reflecta in ochii celuilalt.

6. Personalitatea manifestatii (PM) este reprezentata de an-

sanlblul trasaturilor ~i insu~irilor ce-;;i gasesc expresia in moda-

sa se apropie de reflec-

incorecta,

16 Valeriu

17 Ven Ciitiilin Marnali, IntercUlloO§lere,Bucure~ti, Editura §tiintificii, 1974,cap. Ill.

18 Valeriu

Ceau~u, op. cit., p. 41.

Ceau~u, op. cit., pAl.

IWitile particulare, proprii, specifice de exteriorizare §i obiec- tivare comportamentaUi. Prin continutul sau, personalitatea ma- nifestata este 0 constructie psihocomportamentala sintetica, de- oarece cuprinde fie aspecte, laturi, parti din fiecare fateta a

personalitatii, fie toate fatetele articulate §i integrate intre ele. Manifestarea personalitatii este dictata atat de interioritatea psi- hica a individului, cat §i de particularitatile §i "cerintele" situa-

tionale

in care aceasta

actioneaza.

Exista

norme

de grup, reguli

sociale

care cer ca anumite

comportamente

sa se exteriorizeze,

in timp ce altele sa fie retinute, inhibate; unele comportanlente sunt accept ate, altele nu; ceea ce este acceptat intr-un grup sau i se permite unei persoane cu un anumit statut, ii poate fi refuzat

altui grup sau altei persoane cu un alt statuto Personalitatea ma- nifestata este plIDctul de intersectie intre individual §i social, intre interioritatea psihica a individului §i normativitatea socie- tatii. Intr-o asemenea intersectie se pot produce confluente, armonizari, dar §i disocieri, dezacorduri, fapt care acorda

personalitatii totale a individului prie. Oricum ar fi, personalitatea

caracterul integrator cel mai pronuntat, cu deschiderea cea mai

evidenta

noa§tere

spre social, cu crescute posibilitati de investigare §i cu-

0 traiectorie existentiala pro- manifestata ramane fateta cu

obieetiva.

C. ABORDAREA

SINTETlC-INTEGRATlV

A

A

PERSONALITATII Cele de pana acum ne-auevidentiat faptul ca fatetele perso- nalitatii dispun de 0 natura, structura §i functionalitate proprii, distincte, care Ie individualizeaza pe unele in raport cu altele.

Astfel, PR §i PM sunt fatetele "mai obiective" ale personalitatii, in timp ce toate celelalte sunt fatetele ei subiective; primele cinci

punctului de vedere substanfialist de de-

ar putea fi subordonate

scriere a personalitatii, ultima celui situalional - primul indi- cand continutul, osatura §i carnatia personalitatii, al doilea, modul ei de manifestare in relatiile §i situatiile sociale (Jean Stoetzel)19; unele dintre fatetele personalitatii cuprind mai ales

19 Jean Stoetzel,

La psychologie

sociale,

Paris, Flammarion,

1963,p. 158.

integratori cognitivi §i valorici (indeosebi sistemele de imagini ale individului), altele, integratori aptitudinali (eu precadere PR §i PM). Totodata, a reiel?it, implicit, ca fat~tele personalitatii nu sunt izolate, separate unele de altele, ci ca, dimpotriva, se fntre-

patrund, se presupun reciproc,

se intersecteaza §i se convertesc

unele in altele. Datorita relatiilor de cooperare sau confiictuale dintre ele, de prelungire a unora in altele sau de compensaTe a

lor, ca §i celor de asociere sau de discrepanla §i disjunclie va-

lorica, personalitatea umana capata 0 "infati§are""i:lparte. Daca in cele de mai sus 0 asemenea infati§are globala unitara a per-

sonalitatii

a fost doar sugerata,

fiind

implicata

contextual

§i in

comentariile

facute,

dorim

ca in continuare

sa ne referim

expli-

cit la ea. A vem in vedere felul concret,

fatetele personalitatii unele in altele; cum se cristalizeaza §i so-

lidifica in personalitatea

particular

cum se intrica

din urma,

umana,

conducand,

in cele

la inchegarea

unor

tipuri de personalitate.

Pentru

aceasta

este

necesar

sa luam in considerare

toate fatetele

personalitatii,

§i nu

doar pe unele dintre ele, fapt mai putin realizat in literatura de

specialitate.

doar intre doua, cel mult trei dintre

Valeriu Ceau§u, luandca

diaza experimental sau pe baza unor aprecieri teoretice relatia

dintre

imaginea despre ceIalalt sau dintre imaginea de sine §i imaginea de sine atribuita lumii2u. La randul sau, Nicolae Mitrofan cer-

ceteaza

el nume§te aspectul real al personalitatii (AR), imaginea de sine

ceea ce

Dupa cuno§tinta

noastra

exista incercari

fatetele

de corelare

Astfel,

de sine,

stu-

dintre

ea

§i

dintre

personalitatii.

imaginea

punct

reale

de reper

aceasta

§i atributele

ale personalitatii,

§i neconcordanta

relatiile

de eoncordanta

(IS) §i imaginea

de sine atribuita.

(ISA)21. In al doilea

rand,

este

necesar sa avem in )'edere §i finalitatea

analizei

intreprinse.

In

studiile

amintite,

iritereseaza

mai