Sunteți pe pagina 1din 15

Obezitatea si sindromul metabolic

DEFINITIE
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste obezitatea ca o epidemie cronica globala caracterizata prin tezaurizarea in exces de masa adipoasa, tezaurizare in trepte ce include hiperponderalitatea si obezitatea moderata, severa sau morbida.

Cum putem caracteriza obezitatea:


a) o epidemie globala cu crestere in progresie geometrica b) intereseaza in medie 40% din populatia globului, cu variatii intercontinentale, preponderenta pentru SUA 60%, in procentaje diminuate dar in extensie rapida in continental african si asiatic. Tara noastra se situeaza aproximativ la 30% acoperind toate categoriile de varsta, indiferent de sex, status cultural, o boala a tuturor claselor sociale, predominant urbana; c) un generator de complicatii morbide viscerale, metabolice, hormonale, psihice, etc d) rezultatul interactiunii si interconditionalitatii factorilor genetici cu cei de mediu - a viciului alimentar si a diminuarii continue si profunde a efortului fizic si a miscarii; e) o problema cu implicatii sociale majore, f) un stigmat psihologic si al pozitiei sociale, diminuarea respectului pentru propria persoana, depresie, marginalizare.

Organismul este programat sa stocheze energie sub forma de depozite de grasime, adipocitele fiind gestionarele trigliceridelor pe care sunt capabile sa le depoziteze sau sa le elibereze in cursul unor procese complexe aflate sub controlul unor semnale celulare si hormonale. Cresterea aportului alimentar si / sau scaderea consumului energetic creaza conditii favorabile pentru depuneri exagerate de tesut adipos.

Cuantificarea obezitatii
Sunt considerati obezi barbatii cu mai mult de 25% grasime corporala si femeile cu mai mult de 35% grasime corporala. Masurarea grasimei corporale se efectueaza cu un cantar cu impedanta.

Cuantificarea obezitatii
Indicatorul cel mai uzitat in aprecierea obezitatii este insa BMI (Body Mass Index) sau IMC - indicele de masa corporala greutatea in kg/ inaltimea la patrat. In functie de valorile acestui indice greutatea poate fii clasificata astfel; greutatea normala 18,5 24,9 supraponderabilitatea 25 - 29,9 obezitatea
30 - 34,9 gr.I moderata 35 - 39,9 gr.II severa > 40 gr.III- masiva

BMI (IMC) nu are valoare diagnostica la copii, femei gravide, sportive cu masa musculara excesiva si la persoanele in varsta cu scadere in inaltime prin osteoporoza.

Cuantificarea obezitatii
Topografia tesutului gras este un factor de risc deosebit de important: Se cunoaste ca depunerea abdomino-viscerala sau androida induce complicatii cardio-vasculare si metabolice mult mai importante, comparativ cu depunerea inferioara - gluteofemurala sau ginoida. Se recomanda completarea BMI cu estimarea tesutului gras abdominal prin masurarea circumferintei taliei si soldurilor, raportul taliesold WHR (Waist to Hip Ratio) trebuie sa fie mai mic de 0,8 la femei si sub 1 la barbati.

Cuantificarea obezitatii
Circumferinta taliei reprezinta cea mai simpla metoda de aprecierea excesului ponderal. Circumferinta taliei este validata ca indicator al depunerii abdominale a tesutului gras si ca factor de risc cardio-vascular si metabolic.

Circumferinta de risc risc crescut barbati peste 94 cm femei peste 80 cm

risc extrem peste 102 cm peste 88 cm

Masurarea circumferintei taliei, a indicelui de masa corporala si estimarea tesutului gras abdominal (WHR) sunt metodele cele mai utilizate in clinica si in ambulatoriu.

Sindromul metabolic - Istoric


A fost descries initial de Vague, in 1947, in literatura franceza, el fiind primul autor care a facut legatura dintre obezitatea androida, diabet, ateroscleroza, autor care a publicat in 1956 aceeasi lucrare in engleza. Mai tarziu a fost numit sindromul X sau sindromul de rezistenta la insulina, descris de Reaven, in 1988. Datorita faptului ca este o constelatie de factori metabolici de risc cardio-vascular, a capatat denumirea de sindrom metabolic.

Definitie
Apare la pacienti cu BMI de cele mai multe ori usor crescut, supraponderali sau cu obezitate, dar cu topografie abdominoviscerala, care se asociaza cu factori metabolici de risc cardio-vasculari:

Factori de risc cardio-vasculari


dislipidemie aterogena: nivel crescut al trigliceridelor, apolipoproteinei B si LDLcolesterolului si unul scazut al HDLcolesterolului; glicemie crecuta asociata cu rezistenta la insulina; tensiune arteriala crescuta; stare protrombotica; stare proinflamatorie.

Diagnostic:
National Cholesterol Education Program Adult Treatment Panel III (NCEPATPC III) a propus o schema simpla pentru diagnosticul de rutina al sindromului metabolic. Astfel diagnosticul de sindrom metabolic poate fi formulat cand un pacient are 3 din urmatoarele 5 criterii:

Diagnostic:
cresterea circumferintei taliei: mai mare de 102 cm la barbat, mai mare de 88 cm la femei; trigliceride crescute:mai mari de 150 mg/dl; HDL-colesterol scazut: mai mic de 40 mg/dl la barbat, mai mic de 50 mg/dl la femei; valori tensionale crescute mai mari de 130/85 mmHg sau daca pacientul este in tratament pentru hipertensiune; Glicemie crescuta: mai mare de 100 mg/dl

Rezistenta la insulina
Rolul principal in acest sindrom il are rezistenta la insulina care este mult mai mare fata de cea din obezitatea comuna si care se poate explica prin mai multe mecanisme:
nivelul insulinei portale, ca index al secretiei pancreatice, are un nivel similar atat in obezitatea abdominala cat si in cea in cea inferioara, dar extractia hepatica a insulinei este redusa in obezitatea abdominala, determinand cresterea concentratiei posthepatice, sistemice a insulinei.

Rezistenta la insulina
adipocitele abdominale sunt adipocite mari, rezistente la insulina, spre deosebire de cele subcutanate care sunt mici si insulinosensibile. tesutul adipos in exces, dar in special cel omental poate determina rezistenta la insulina prin secretia TNF alfa, IL6 si rezistina dar in acelasi timp este vital in prevenirea rezistentei la insulina prin leptina si adiponectina.