Sunteți pe pagina 1din 26

Plante medicinale

Comandari Natalia

Ceai de muşeţel

Muşeţelul face parte din familia Asteraceae, fiind una din cele mai importante plante medicinale care creşte în ţara noastră.

Actiuni

INTERN:

antiinflamator, emolient, gastroprotector, antiulceros, analgezic, antispastic, stomahic, coleretic, colagog, antialergic, imunomodulator, radioprotector, antitoxic, uşor sedativ, antibacterian, reduce uşor febra. EXTERN:

dezinfectant, emolient, antiinflamator, cicatrizant, epitelizant, antibacterian, antimicotic (activ faţă de Candida albicans), tonic capilar (tonifică rădăcina şi firul de păr, căruia îi conferă strălucire, fiind eficient în special pentru părul blond şi şaten).

Indicatii

INTERN:

se utilizează ca adjuvant în: faringite, laringite, tulburări digestive (gastrite hiperacide, ulcer

gastric, enterocolite, colici abdominale, digestie lentă), afecţiuni respiratorii (sinuzite acute

şi cronice, bronşite acute), afecţiuni urinare (cistite, nefrite, glomerulonefrite), dismenoree,

radioterapie.

EXTERN:

se utilizează ca adjuvant în: afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringelui (stomatite, afte,

faringite), afecţiuni oculare (blefaro-conjunctivite), afecţiuni dermatologice (răni deschise, plăgi superficiale, eczeme, arsuri, înţepături de insecte, psoriazis, eritem fesier si iritaţii cutanate la sugari), leucoree, vaginite, hemoroizi, pentru îngrijirea tenului şi a părului.

Administrare

INTERN:

-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia câte o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă. -maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese. -infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.

EXTERN:

-în afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringelui se fac spălături bucale sau gargară cu maceratul sau cu infuzia de plantă; -în afecţiuni oculare se administrează sub formă de comprese sau spălături cu maceratul sau cu infuzia de plantă; -în afecţiuni dermatologice şi hemoroizi se administrează sub formă de comprese cu maceratul sau cu infuzia de plantă, sau cataplasme aplicate local, care se obţin astfel: 2-3 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore. -în leucoree şi vaginite se fac spălături vaginale cu maceratul sau cu infuzia de plantă. -pentru îngrijirea tenului, se spală dimineaţa şi seara tenul cu un tampon de vată înmuiat în maceratul sau în infuzia de plantă, sau se pot aplica, de asemenea, comprese cu soluţie extractivă pentru tenurile

iritate; -pentru îngrijirea părului, ultima clătire după spălare se va face cu macerat sau cu infuzie de plantă.

Contraindicatii alergie la muşeţel.

REACŢII ADVERSE:

poate produce fotosensibilizare şi dermatite de contact.

Ceai de Fenicul

Feniculul face parte din familia Apiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, heliofilă, care se aseamănă cu mărarul.

Actiuni: anticolitic, antiseptic intestinal şi renal, antispastic, carminativ, galactogog, estrogenic, diuretic, expectorant, stomahic,tonic digestiv, vermifug.

Indicatii: se utilizează ca adjuvant în: colici intestinale, colici abdominale la sugari, balonare (meteorism), dispepsii, colită spastică, indigestie, alăptare (pentru creşterea secreţiei lactate), hipoplazie mamară, infecţii urinare,

parazitoze.

Administrare:

-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia câte o linguriţă rasă de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.

-maceratul la rece – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic, se beau 3 căni cu macerat

pe zi, cu 30min. înainte de mese.

-infuzia – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la

temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic, se beau 3 căni cu infuzie pe

zi, cu 30min. înainte de mese.

Contraindicatii: Se administrează cu prudenţă la pacienţii cu teren alergic. Precautii: A se evita expunerea la soare sau la radiaţii UV pe perioada tratamentului, datorită fenomenului de fotosensibilizare. Se administrează cu prudenţă la pacienţii cu teren alergic. SUPRADOZARE: În doze mari fructele de fenicul sunt toxice la nivelul sistemului nervos central, producând crize epileptiforme, halucinaţii, somnolenţă. REACŢII ADVERSE: pot apărea alergii cutanate.

Ceai de Menta

Menta face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze oval- lanceolate şi flori violacee dispuse într-o inflorescenţă spiciformă, conică.

Actiuni

INTERN:

tonic digestiv, coleretic, colagog, antispastic, antiseptic, carminativ, astringent,

antidiareic, antiemetic, secretolitic, descongestionant al căilor respiratorii, bronhodilatator, analgezic, uşor anestezic, uşor sedativ.

EXTERN:

descongestionant al sinusurilor, bronhodilatator, antiinflamator, analgezic, uşor

anestezic, dezinfectant, antipruriginos, antimicotic, antiinfecţios, antiviral (pe virusul

herpetic).

Indicatii

INTERN:

se utilizează ca adjuvant în: diaree, infecţii gastro-intestinale, digestie lentă, colici intestinale, enterocolite, dureri de stomac ce apar pe fond nervos, meteorism

(balonare), afecţiuni respiratorii (bronşită, laringită, traheo-bronşită, tuse convulsivă, gripă), halenă (miros urât al gurii), rău de mişcare (se administrează sub formă de pulbere), stări de greaţă şi vomă, angoasă, nervozitate, oboseală mentală (se administrează sub formă de pulbere).

EXTERN:

se utilizează ca adjuvant în: faringite (ca analgezic), prurit (mâncărime a pielii),

urticarie, herpes şi pentru igienizarea cavităţii bucale.

Administrare

INTERN:

-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă. -maceratul la rece – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese. -infuzia – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.

EXTERN:

-în faringite şi pentru igienizarea cavităţii bucale se clăteşte gura sau se face gargară cu macerat sau cu infuzie de plantă; -în prurit, urticarie şi herpes se administrează sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de plantă, sau cataplasme aplicate local, care se obţin astfel: 2-3 linguri cu pulbere

fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi

aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv, care să poată menţine

cataplasma la locul afectat minim 3 ore.

Contraindicatii: alergie la mentă.

Ceai de Afin

Descriere

Afinul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust mic, cu tulpini târâtoare, de culoare verde. Frunzele sunt rotund-ovate până la eliptice iar florile, de culoare roz- palide au petalele unite în partea de sus sub formă de clopoţel. Fructele, de culoare negru-albăstrui au formă sferică, fiind zemoase, cu suc violaceu şi gust plăcut dulce- acrişor. Creşte în regiunile alpine, la altitudini de până la 2000-2500m, pe versanţii umbriţi şi umezi, în pădurile de conifere, pe stânci şi pajişti montane. Se mai numeşte afene, afin de munte, afine negre, afinghi, asine, coacăză, pomuşoare, cucuzie.

Actiuni

INTERN:

astringent, antidiareic, antihemoragic, antiseptic intestinal si urinar, hipoglicemiant,

capilaroprotector (protejează vasele capilare), antiinflamator.

EXTERN:

astringent, antiseptic.

Indicatii

INTERN:

se utilizează ca adjuvant în: diaree, enterită, enterocolită, colită de fermentaţie, colită de putrefacţie, hemoroizi, diabet zaharat, infecţii urinare, gută, reumatism, hiperuricemie (exces de acid uric în sânge), fragilitate capilară, retinopatie diabetică.

EXTERN:

se utilizează ca adjuvant în: hemoroizi, fisuri anale, plăgi diverse.

Administrare

INTERN:

-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică, după care se cerne prin sita pentru faină albă. Se ia, de regulă, o linguriţă cu pulbere de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă. -maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă (o cană), se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic, se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de

mese.

-infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită (o cană), se menţine timp de 30min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.

EXTERN:

se fac spălături de 3-4 ori pe zi cu infuzia sau cu maceratul obţinute din plantă.

Contraindicatii: Alergie la afin.

Precautii: Pacienţii cu diabet zaharat insulino-dependent vor fi ţinuţi sub strictă supraveghere, mai ales în primele săptămâni de tratament, prin înregistrarea zilnică sau chiar de 2 ori pe zi a valorilor glicemiei, şi ajustarea dozelor de insulină în funcţie de noile valori obtinute.

Ceai de Anason

Descriere:

Anasonul face parte din familia Apiaceae, fiind o plantă aromatică, erbacee, anuală, heliofilă, care preferă clima caldă. Cultivat din timpuri îndepărtate în Asia Mică, a fost răspândit ulterior atât în Europa cât şi pe alte continente. Planta are frunze puţine şi rare, florile mici şi de culoare albă fiind dispuse

sub formă de umbrelă. Fructele sunt mici şi verzi, putând fi culese de la sfârşitul lunii august până la sfârşitul lunii septembrie.

Actiuni

tonic digestiv, antispastic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog

(declanşează ciclul menstrual), galactogog, stimulează secreţiile glandulare

(salivare, gastrice, intestinale, biliare, mamare), estrogenic, acţioneaza

asupra lobului anterior al hipofizei, carminativ, eupeptic; în doze mici este

expectorant, iar în doze mari este antiseptic, stopând procesele fermentative de la nivelul intestinului gros.

Indicatii

se utilizează ca adjuvant în: colici intestinale, balonare, colici abdominale la

sugari, anorexie (lipsa poftei de mâncare), insuficienţă pancreatică,

indigestii, pentru mărirea secreţiei de lapte la lăuze, dismenoree, dureri menstruale, bronşite, tuse spastică, astm, gripă, astenie, vomă psihogenă,

viermi intestinali.

Administrare

-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia, o linguriţă rasă de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă. -infuzia – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 2-3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.

Contraindicatii:

Sarcină, cancer de sân, cancer genital la femei, ulcer gastric şi duodenal, colită,

alergie la anason.

Precautii

Se utilizează cu prudenţă la pacienţii cu teren alergic.

Fructele vechi (peste 3 ani) sau depozitate în condiţii improprii (umezeala) nu se

folosesc deoarece devin toxice.

Infuzia se prepară în fiecare zi, nu se păstrează de pe o zi pe alta.

Ceai chimen

Recomandari: Chimionul actioneaza pozitiv asupra aparatului digestiv:

reduce colicile abdominale; favorizeaza eliminarea gazelor combatand astfel meteorismul; stimuleaza apetitul alimentar; este vermifug. Compozitie: -chimion granule 1,5 g/ doza Administrare: -1-3 cesti/ zi, dupa mese.

Ceai de Tintaura

Descriere: Ţintaura face parte din familia Genţianaceae, fiind o plantă erbacee, cu frunze

ovat-alungite, flori roşii sau roz alcătuite din cinci petale şi gust amar accentuat, de unde şi numele popular de ''fierea pământului''. Denumirea ştiinţifică a plantei ''Centaurium'' provine de la centaurul Chiron, din mitologia greacă, care şi-a vindecat rănile cu această plantă. În Evul Mediu era folosită în scopuri de anulare a vrăjitoriilor. Ţintaura este una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante din flora românească, având acţiune

depurativă.

Actiuni

INTERN:

tonic amar, coleretic-colagog, stimulează secreţiile gastrointestinale, creşte pofta de mâncare, antiinflamator, uşor laxativ, febrifug, antibacterian, vermifug.

EXTERN:

vermifug, cicatrizant, vulnerar (vindecă rănile).

Indicatii

INTERN:

se utilizează ca adjuvant în: anorexie, gastrită hipoacidă, ulcer gastric hipoacid, dischinezii

biliare, colecistite acute şi cronice, dispepsii, digestie lentă, meteorism (balonare), stări

febrile, viermi intestinali (oxiuri), malarie. EXTERN:

se utilizează ca adjuvant în: oxiurază, răni, eczeme.

Contraindicatii: gastrită hiperacidă, ulcer gastric şi duodenal, sarcină, alăptare, alergie la ţintaură.

REACŢII ADVERSE: hiperaciditate gastrică.

Administrare

INTERN:

-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia câte ½ de

linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă. -maceratul la rece – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu

macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese. -infuzia – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă

clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu

infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese. EXTERN:

-în oxiurază se administrează sub formă de clisme cu maceratul sau cu infuzia de plantă (în asociere cu pelin);

-în răni şi eczeme se aplică sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de plantă, sau cataplasme care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.

Ceai de Ventrilica

Descriere: Ventrilica face parte din familia Scrophulariaceae, fiind o plantă erbacee, perenă,

cu tulpină târâtoare la bază şi ridicată la vârf, frunze eliptice şi flori violacee sau albastre, alcătuite din patru petale, cu lobii inegali. Creşte în păduri, pajişti, de-alungul pârâurilor, pe locuri defrişate, pe lângă garduri, tufişuri, în regiunea montană şi subalpină. Cunoscută din cele mai vechi timpuri, germanicii o considerau ''leacul tuturor relelor'', ea fiind preluată de romani şi folosită datorită proprietăţilor terapeutice deosebite. Se mai numeşte buruiană de

perit, mătrice,veronică, ventricea, şopârliţă, vindrilică, etc.

Actiuni

INTERN:

stomahic, colagog, tonic digestiv, expectorant blând, anticataral, diuretic, astringent,

hemostatic, depurativ, antiinflamator. EXTERN:

cicatrizant, vulnerar (vindecă rănile), astringent, hemostatic.

Indicatii

INTERN:

se utilizează ca adjuvant în: digestie lentă şi dificilă, colici abdominale, anorexie, afecţiuni

hepatice (hepatită cronică, ciroză), litiază biliară, litiază renală, catar bronşic, bronşită cronică, reumatism, afecţiuni dermatologice.

EXTERN:

se utilizează ca adjuvant în: răni, arsuri, eczeme şi dermatite cronice.

Contraindicatii: alergie la ventrilică.

Administrare

INTERN:

-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă. -maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 2-3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese. -infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 2-3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese. EXTERN:

-în răni şi arsuri se fac spălături locale sau se administrează sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de plantă; -în afecţiuni cronice ale pielii se aplică local sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de plantă, sau cataplasme care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv, care să poată menţine cataplasma la locul

afectat minim 3 ore.

Colic Baby sirop

COLIC BABY sirop anticolici pentru sugari

Indicatii:

Datorita principiilor active vegetale, produsul ajuta la eliminarea colicilor, a starilor de agitatie nervoasa si a insomniei.

Administrare:

Incepand cu varsta de 0 luni, doza zilnicaa recomandata este de 2 - 3 lingurite pe zi, ( 10 , 15 ml ) diluat in apa sau alt

lichid, la nevoie, fara a depasi aceasta doza. ( 2 - 3 ml/kg

corp)

Ingrediente:

Apa demineralizata, SIPA-PIOCA (sirop de Manioc, fara Gluten), Fructolysatdin amestec de iflorescenta de tei (Tilia), frunze de roinita (Melissa officinalis), flori de musetel

(Matricaria chamomilla); extract uscat din seminte de fenicul

(Foenuculum vulgare)- 0.1% ulei esential, frunze de roinita (Melissa officinalis)- 2% acid rosmarinic.

Continut: 150 ml Producator: Erbavita

Ceai anticolici 20 doze Alevia

Recomandări: Tulburari digestive la sugari si copii mici: colici abdominale, balonari, inghitire de aer in timpul mesei, varsaturi.

Compoziţie: Musetel ( Chamomillae flos), menta ( Menthae herba), fenicul (Foeniculi fructus), chimen ( Carvi fructus). Reuneste plante traditional folosite pentru colici la copii.

Mod de preparare:

1 plic la 100 ml apa fierbinte, se lasa 7- 10 minute acoperit. Se administreaza 50-100ml infuzie usor indulcita/ zi. In caz de varsaturi

se administreaza cate ½ sau 1 lingurita.

Ceai antigripal

Recomandări: Amelioreaza starea de rau asociata cu raceala si gripa

Compoziţie: Echinacea, catină, lemn dulce, tei, cimbrisor, musetel, soc, lumanarica, ghimbir, anason, sovarv.

Descriere: Actiune sudorifica, antiinflamatoare, antitermica, analgezica, expectoranta, antiseptica. Are actiune

benefica in starile gripale, afectiuni respiratorii febrile si

tuse. Numar plicuri 20

Mod de preparare: Uz intern: ceai, 1 pliculet/cana, se infuzeaza 5-10 minute.

Mod de administrare: Uz intern: pentru copii cu varsta intre 3-14 ani, se recomanda 1-2 cani pe zi, iar pentru copiii peste 14 ani si adulti, se recomanda 3-4 cani pe zi.

Ceai antistres

Recomandări: In zilele stresante pentru facilitarea starii de liniste, dupa-amiaza pentru pregatirea perioadei de relaxare a zilei Compoziţie: Musetel ( Chamomillae flos ), tei ( Tiliae flos), sunatoare ( Herba Hyperici), cimbrisor ( thymus serpillum ), roinita ( melissa officinalis), iasomie. Descriere: Contine plante recunoscute pentru insusirile lor relaxante. Mod de preparare: 1 plic la 200ml apa clocotita, se acopera si se lasa 5-7 minute. Mod de administrare: Adulti 2-3 cani pe zi Copii 1 cana

pe zi Se poate face la nevoie sau in cure de 4-6

saptamani. Contraindicatii: Sarcina si alaptare

Ceai antitusiv

Recomandări: Ajuta la calmarea tusei Compoziţie: Muguri de pin, patlagina, sovarv, fenicul, cimbrisor, tei, lemn dulce, soc, musetel, ghimbir.

Ceai de urzica

Compoziţie: Urzica (Urtica doica) Descriere: Contribuie la detoxifierea

organismului prin favorizarea diurezei.Efect benefic in afectiuni reumatice, anemie, bronsite, tuse. Stimuleaza secretia biliara, actioneaza

impotriva viermilor intestinali. Tonifica

organismul.

Mod de preparare: 1 plic la 200 ml apa clocotita, se acopera si se lasa 5-7 minute.

Mod de administrare: Uz intern: ceai 2-3

cani pe zi.

Ceai pentru somn

Recomandări: Cand exista dificultatea de a

adormi , si la cei fara probleme in a adormi,

pentru un somn profund si linistitor. Compoziţie: Tei ( Tiliae flos), valeriana (Valeriana

officinalis), sunatoare ( Herba Hyperici), musetel ( Chamomillae flos ), cimbrisor ( thymus serpillum ), roinita ( melissa officinalis), lemn

dulce , paducel ( crataegi folium). Descriere: Contine plante recunoscute pentru actiunea sedativa, de inducere a somnului

Mod de preparare: 1 plic la 200ml apa clocotita, se acopera si se lasa 5-7 minute.

Mod de administrare: Adulti: 1-2 cani in cursul serii, inainte de culcare Copii peste 3 ani ½ cana.

Contraindicatii: Sarcina si alaptare

Alimente-medicament in diaree

In cele ce urmeaza, vom face o succinta trecere in revista a tuturor alimentelor recomandate pentru combaterea diareei si a toxiinfectiei alimentare. Aceste alimente vor fi enumerate chiar in ordinea in care este bine sa fie introduse in alimentatie, incepand cu cele care menajeaza cel mai mult colonul si incheind cu cele care vor fi administrate doar in faza de convalescenta a bolii:

  • Zeama de orez - vome- este obtinuta prin scurgerea orezului bine fiert in prealabil. Este ca o supa foarte saraca in calorii si are o faima bine meritata de remediu antidiareic. Aceasta zeama are efect astringent, ajuta la restabilirea echilibrului electrolitic si protejeaza mucoasa digestiva de efectele distructive ale infectiei. Este fara doar si poate cel mai bine tolerat aliment in caz de diaree si de infectie intestinala.

  • Iaurturile probiotice - ne referim la acele iaurturi care contin culturi vii de bacterii, in special Bifidus si Acidophillus, care au darul de a reechilibra rapid flora intestinala. Se consuma 250 ml de iaurt pe zi, necombinat cu vreun alt aliment (se va consuma alta hrana abia peste o ora), vreme de minimum o saptamana. Simplul tratament cu aceste iaurturi duce la eliminarea pe cale naturala a bacteriilor patogene din intestin, ajuta la refacerea imunitatii locale si la redobandirea functiilor colonului.

  • Orezul fiert, piureul de cartofi si piureul de morcovi - se prepara foarte simplu, doar cu apa si sare la inceput, abia in faza de convalescenta putand fi introdus uleiul in prepararea lor. Sunt foarte usor digerabile, sunt bine tolerate de intestin si aduc un aport important de minerale in organism, aport binevenit dupa eliminarea masiva a acestor minerale prin scaun.

Plante medicinale si uleiuri volatile

  • Coada-soricelului (Achilea millefolium) - se administreaza infuzia combinata, preparata intocmai ca si cea de turita mare, despre care am vorbit anterior. Este un remediu cu efect antiinflamator intestinal, care calmeaza colicile si, foarte important, este recomandat chiar si sugarilor. Adultii vor bea 3-4 cani de infuzie combinata de coada-soricelului, copiii peste 3 ani vor bea 1-2 cani, iar bebelusii cate 3 linguri de infuzie combinata la 8 ore.

  • Uleiul volatil de lavanda (Lavandula officinalis) - se iau cate 3-5 picaturi, de trei ori pe zi, cu putina apa. Are atat efecte antibacteriene, cat si antiparazitare (mai ales contra Giardia lamblia), fiind foarte util in tratarea

multor forme de diaree. In plus, are efect calmant si usor antispastic,

ameliorand simptomele infectiilor intestinale.

  • Uleiul volatil de cimbru (Thymus vulgaris) - este un antibiotic cu spectru larg si printre putinele remedii antivirale cunoscute, in conditiile in care peste 80% dintre cazurile de diaree se datoreaza infectiilor virale. Se iau cate 3 picaturi, de patru ori pe zi, pana la disparitia simptomelor, asociindu-se foarte bine cu uleiul de lavanda, impreuna cu care ajuta la eliminarea colicilor, la combaterea spasmelor si a starilor de astenie asociate cu infectiile intestinale.